Biblioteca Asiatică

Cuvintele care urmează sunt introducerea editorului💙 Dacă aș putea numi aceasta opera cea mai valoroasă din viața mea, nu m-aș înșela Când am aflat că romanul Ultimul crepuscul va avea traducerea în limba thailandeză, schimbând finalul manuscrisului original, m-am bucurat foarte mult. Și când am învățat că voi avea ocazia să fiu onorat ca redactor al acestei noi traduceri, am fost și mai încântat. Am mai citit traducerea cărții, dar nu știu dacă am avut noroc sau ghinion pentru că s-a pierdut ultima pagină, așa că nu știam finalul. După ce fetița a ajuns în vârful Pha Saeng, ce s-a întâmplat? De fapt, există zece milioane de moduri de a afla ce s-a întâmplat. Dar acesta a fost adevăratul sfârșit? Dar nu am căutat niciodată răspunsul pentru că am crezut că acea carte nu este diferită de viața mea și am decis să scriu finalul romanului și să-l las să apară de la sine. Sper că toți cititorii sunt foarte mulțumiți de această carte. Decizia de a schimba finalul romanului a fost una dintre ...

- Tu ai creat această situație? Day s- a plâns indiferent. Mâinile i- au simțit distanța pe perete și apoi s- a lăsat să cadă, De ce stătea? Totul părea atât de perfect. Cu toate acestea, ecoul difuzorului liftului care a captat sunete caracteristice, însoțit de vocea familiară a femeii care a sunat când vorbea, i- a făcut să cunoască rezonanța, raza și claritatea pe care le cunoștea. Probabil că Mhok nu l- ar înșela folosind el însuși un difuzor, dar dacă l- ai întreba dacă fostul său iubit ar fi capabil să facă planuri folosind angajații clădirii sau nu, probabil că răspunsul ar fi nu. Totul s- a întâmplat în momentul exact. O coincidență surprinzătoare. - Ți- am spus deja, Day, că nu o să te mint și să mai fac nimic la spatele tău, spuse Mhok dincolo de spațiul îngust. - Nu cred că poți avea deloc încredere în mine, nu- i așa? Persoana care asculta la celălalt capăt și- a îmbrățișat genunchii și, din greșeală, a zâmbit amuzant. Celălalt era foarte bun să se amestece în treburile lui...

Day a absolvit liceul doi ani mai târziu, obținând o diplomă de licență fără să fi văzut o singură scrisoare. A încercat din greu să folosească cărți audio, să asculte casete, prelegeri și documente fotografiate. A învățat să folosească programe de lectură captivante, citind încet, rând cu rând. Dar viața este așa. Există doar un pas și doar următorul. Atmosfera de acasă s- a îmbunătățit plăcut după ce a părăsit spitalul, deși nu vedea nimic, dar a fost diferit pentru că Day a decis să- și ierte fratele, așa cum îi ceruse tatăl său. Cât despre mama lui, aceasta și- a anulat slujba care o obliga să călătorească, a încetat să plece în străinătate și a petrecut în fiecare noapte sub același acoperiș, casa umplută de căldură atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară. Mai ales pentru Day însuși. Tânărul nu a negat niciodată că a petrecut aceste zile înconjurat de iubire, în trecut, Mhok nu doar că și- a schimbat viața, dar i- a arătat o altă latură a acesteia. Au fost multe lucruri care i- au f...

Operația de înlocuire a cămilului a avut loc după ce centrul de donație de ochi a contactat Day în urmă cu trei zile. Mai întâi a trebuit să- și verifice starea fizică, să fie supus unor teste de bază de compatibilitate a țesuturilor și în final a fost operat. Totul a decurs bine. A petrecut ceva timp legat la ochi, care era programat să fie îndepărtat aproximativ o săptămână mai târziu. Perioada de recuperare în așteptarea să deschidă ochii a fost plină de disconfort, deși medicul a subliniat că posibilitatea de a nu putea vedea era destul de mică, dar asta nu înseamnă că nu se poate întâmpla, deși nu a fost cel mai rău, deoarece chiar dacă nu ar putea să vadă, tot ar putea să facă o altă intervenție chirurgicală de înlocuire a căilei, deși va trebui din nou să intre pe o listă de așteptare și nimeni nu poate garanta cât va dura sau cât de scurtă va fi. - Dacă sunteți gata, vă rugăm să deschideți ochii încet. Doctorul i- a spus că tocmai a scos bandajul, toți erau acolo împreună, mama...

Mhok a adus Day de pe stâncă fără nicio viziune, 0%, nu s-a simțit surprins sau șocat de evenimentele petrecute, pentru că în adâncul inimii lui știa că mai devreme sau mai târziu se va întâmpla. După ce a făcut un duș ieri, imaginea a rămas goală pentru câteva minute. În inima lui s-a rugat doar pentru ocazia de a ajunge la stâncă pentru a vedea mai întâi ultimul apus. Dacă Dumnezeu ar exista cu adevărat, poate le-ar asculta cererea. Pentru că când s-a ridicat de la văzând acea imagine, ochii lui erau complet orbi. Iubita lui Ori i-a dus înapoi acasă să se odihnească, înainte de a cumpăra un bilet de tren pentru a se întoarce dimineața, telefonul lui continuă să sune non-stop. Dar nu era diferit de înainte, se prefăcea că nu mai simte nimic. Mașina și-a continuat mișcarea, iar telefonul a continuat să vibreze, chiar și atunci când vehiculul a parcat în fața ușii unei case tăcute. - Day.. de ce nu raspunzi la apelul mamei?! Un țipăt puternic s-a auzit de îndată ce a coborât din mașină....

- Vrei să schimbi ziua Khun? Vremea nu arată prea bine astăzi. Plângerea lui On a răsunat după ce a auzit prognoza meteo, la fel a spus și soția lui. De fapt, deși Day nu putea vedea totul clar, trebuia să recunoască că unele dintre culorile care se vedeau în afara ferestrei erau mai închise decât ar fi trebuit. - Este adevărată Nong Day, spuse An. - Cerul chiar pare înnorat astăzi, spuse Mhok. Telefonul din buzunarul pantalonilor vibra necontenit, dar nu răspunse, nici nu mai era interesat de nimic. Indiferent de ce, inevitabil trebuia să se întoarcă acasă mâine. Aceasta ar putea fi ultima sa șansă. De asemenea, i- ar fi putut fi foarte greu pentru Mhok să- l însoțească pe tot drumul, deși li s- a spus că drumul este bun și că nu este foarte greu de parcurs. - Atunci, băieți, așteptați aici. An, șoferul, i- a spus când au coborât amândoi din vehicul să nu aducă nimic care nu este esențial și să poarte adidași comozi. Mhok a luat mâna lui Day și i- a pus- o pe braț înainte de a începe ...

Day nu a stat să asculte ce avea de spus tatăl său. Și nu a regretat că nu a așteptat. Tatăl a făcut o greșeală și i- a lăsat mamei sale responsabilitatea de a avea grijă de cei doi copii până când aceștia vor crește. Tatăl său a avut multe oportunități de a- și remedia în ultimii douăzeci de ani, dar nu a făcut- o niciodată. A fost doar o coincidență să ne întâlnim din nou în provincia lor natală. Nu era ceva la care tânărul l- a acceptat și la care tânjea. I- a ordonat lui Mhok să- l ducă înapoi în casă, așa cum sa convenit anterior, lăsându- l pe bărbatul a cărui față nu își amintea să- l sune, dezamăgit, deoarece Day fusese dezamăgit toată viața. Day a simțit întotdeauna că a avut ghinion și că ar fi greșit din partea lui să nu zâmbească și să recunoască cu ușurință dezamăgirea celeilalte persoane. - Oh, faci mâncare delicioasă. Poți deschide un restaurant. Singha, un prieten care era în trecere și stătea în aceeași casă, l- a felicitat pe Mhok, în timp ce termina masa. Între timp,...

Michael și Dennis plecau a doua zi, după ce au adormit în cele din urmă pe plajă și nu sau întors în cameră. Dennis a fost primul care s- a trezit, grăbindu- l pe Michael să se pregătească pentru plecarea lui. Cei doi bărbați străini trebuiau să ia un tren spre sud pentru a- și continua călătoria, nu își cunoșteau destinația, doar s- au oprit și au vizitat toate locurile pe care le- au putut atâta timp cât aveau bani în buzunar. Day și Mhok și- au petrecut următoarele zile lângă plajă, rămânând acolo până târziu, mergând să se joace pe plajă și căutând mâncăruri delicioase de mâncat. Mhok a închiriat o motocicleta și l- au dus la plimbare, au găsit restaurante noi, au mâncat și au mâncat. Tot timpul după ce a părăsit Bangkok, Day nu primise niciun contact din partea familiei sale, nici de la niciunul dintre ei, nici de la fratele său, nici de la mama lui. Mhok a spus că a sunat pe Night să- l anunțe și că știa unde la dus pe Day. Cât despre mama lui, Night i- a promis că va vorbi cu ea...

- Am sosit cu câteva zile mai devreme. Vrei să mergi undeva mai întâi sau nu? Deși nunta lui On era un eveniment care avea să aibă loc în scurt timp, Day și Mhok sosiseră mult mai devreme, Day s- a gândit la imaginile lui Songkhla pe care le păstra încă în memorie, pentru a compune o hartă cu ceea ce voia să facă acolo nu a fost încă terminat. - Hai să găsim undeva lângă plajă, vreau să văd apusul de pe plajă. Primele două zile de la sosire, au stat în oraș, nu departe de gară, pentru că la început lui Day încă îi era greu să găsească începutul și sfârșitul, dar până la urmă, a trebuit să- l lase pe Mhok să- l ajute să găsească. un loc care nu era departe atât de plajă, cât și de locul unde avea să aibă loc nunta. Mhok la dus pe Day cu autobuzul la plajă în drum spre nuntă. Au rezervat intr- un loc foarte scump, cel mai apropiat de plaja. Când au ajuns, era deja târziu, până când au găsit ceva de mâncare și și- au cumpărat niște gustări în caz că ar fi vrut să mănânce mai târziu. Soare...