CAPITOLUL 19 - SECȚIA MEDICINA INTERNĂ

Day nu a stat să asculte ce avea de spus tatăl său. Și nu a regretat că nu a așteptat. Tatăl a făcut o greșeală și i- a lăsat mamei sale responsabilitatea de a avea grijă de cei doi copii până când aceștia vor crește. Tatăl său a avut multe oportunități de a- și remedia în ultimii douăzeci de ani, dar nu a făcut- o niciodată.

A fost doar o coincidență să ne întâlnim din nou în provincia lor natală. Nu era ceva la care tânărul l- a acceptat și la care tânjea.

I- a ordonat lui Mhok să- l ducă înapoi în casă, așa cum sa convenit anterior, lăsându- l pe bărbatul a cărui față nu își amintea să- l sune, dezamăgit, deoarece Day fusese dezamăgit toată viața. Day a simțit întotdeauna că a avut ghinion și că ar fi greșit din partea lui să nu zâmbească și să recunoască cu ușurință dezamăgirea celeilalte persoane.

- Oh, faci mâncare delicioasă. Poți deschide un restaurant.

Singha, un prieten care era în trecere și stătea în aceeași casă, l- a felicitat pe Mhok, în timp ce termina masa. Între timp, Mhok, care era în bucătărie pregătindu- l, doar a zâmbit și a acceptat. Cât despre Day, el asculta în tăcere, neștiind ce să spună.

- Nu, Phi, pot să gătesc doar mâncare simplă, a răspuns el.

- De tot, tinere. E greu să faci ceva ușor și delicios în același timp. Vrei să începi un restaurant? Îi spun bucătarului. Cu cât ai mai mulți bani, cu atât poți să gătești mâncare thailandeză ca tine. Dacă studiezi în străinătate, în curând vei putea conduce un restaurant thailandez în străinătate. Ai răbdare câțiva ani și îți poate schimba viața.

Tânărul și- a băgat în gura mâncare fără să facă niciun comentariu. Iubitul lui era evaziv. Dar cealaltă persoană a încercat să- l convingă să- l întrebe cum să- l contacteze. Nu și- a exprimat nicio altă părere. Capul îi era plin de lucruri despre tatăl său. Rătăcire fără oprire.

După ce a terminat micul dejun, Mhok l- a invitat pe Day să meargă la cumpărături. Au cumpărat câteva gustări suplimentare pentru înainte de a urca pe stâncă, unde puteau vedea apusul de pe poza de copertă a romanului Ultimul amurg și au trebuit să aștepte să sosească după- amiaza când soarele era potrivit.

De când Mhok la adus pe Day înapoi de la nuntă, abia a rostit câteva cuvinte. Înăuntrul lui era o revoltă de cuvinte pe care le spusese tatăl său în timp ce se îndepărta... Night este foarte trist, fiule

- Te rog, du- mă aici.

I- a arătat lui Mhok ecranul telefonului mobil cu o imagine. Cu o noapte înainte de a încerca să găsească pagina de Facebook a tatălui său cu ajutorul lui On, tatăl său Khod, era un cunoscut al mamei lui On. Tatăl său nu și- a folosit numele real pe pagina sa de Facebook

Mhok a acceptat și a întors volanul pentru a schimba traseul urmând harta. Inima îi tremura, voia doar să știe de ce, dar se pierdea în acele ultime cuvinte spuse de tatăl său care i se învârteau în cap... Night îi pare rău, fiule.

Acele cuvinte i- au trecut prin cap toată noaptea și poate că ar fi avut- o pentru totdeauna dacă nu și- ar vedea tatăl astăzi.

Tatăl său era la secția de medicină internă la spitalul provincial, devenise un cântăreț de caritate care cânta pentru rude și pacienți care își așteptau examenele în sala de așteptare. Când au ajuns, s- au așezat într- un colț și au așteptat până se termina ultimul cântec. Mhok s- a așezat lângă Day și au ascultat împreună... acea voce pe care nu o mai auzise de mai bine de douăzeci de ani.

- De unde știi că Night este trist?

Day a început să întrebe, după ce Mhok i- a spus că tatăl său venise și s- a așezat lângă el, încercând să- l întâmpine, dar Day nici măcar nu s- a obosit să- l salută.

- Night și eu nu suntem atât de diferiți, Day, a răspuns tatăl său.

- Deci, ți- a spus și Night că din cauza lui voi orbi?

Day a încercat să- și păstreze vocea scăzută și să nu vorbească prea tare, dar i s- a părut foarte greu.

- V- a spus Night că el a fost cel care mi- a ordonat să conduc să- l iau? În timp ce era beat, chiar știind că l- am avertizat că nu mă pricep să conduc noaptea. V- a mai spus că mașina care sa prăbușit în acea noapte a fost complet distrusa? Nu a fost nimic... doar m- a făcut să orbesc acum.

În timp ce vorbea, vocea lui Day început să tremure incontrolabil. A încercat întotdeauna să înțeleagă că fratele său nu a avut niciodată intenții rele în acea noapte, dar era pe cale să orbească, iar viața lui de sportiv național s- a terminat, devenise un invalid patetic și fără valoare.

- Night ți- a spus că m- a ucis?

Lacrimile îi curgeau pe față până când vederea lui slabă s- a încețoșat complet. Era mort, mort deși mai avea suflare. Ochii îi fuseseră complet îndepărtați. În ziua în care s- a întors, a murit. Era mort în sine.

- înțelege durerea ta Day.

Vocea tatălui său a vorbit în timp ce o îmbrățișa strâns pe Day. Voia să respingă îmbrățișarea persoanei care îl abandonase atât de neglijent. Dar acum era atât de slab încât disperarea l- a dezbrăcat de coaja exterioară și a rămas gol și învins. Și- a îmbrățișat tatăl ca pe ultima bucată de lemn care plutea în mijlocul unei mări pustii, ținându- l departe de oamenii care voiau să se sprijine pe el pentru a preveni înecul.

- De aceea ai spus că tu și Night nu sunteți diferiți?

Persoana a vorbit în timp ce îi mângâia ușor capul.

- Când am rănit- o pe mama ta, am știut cât de mult am rănit- o. Și tu știai că ce am făcut este greșit. Știam că mama ți- a spus totul și că avea dreptate. Ți- a spus că sunt un tată rău, că a fost un om rău, că nu merita o a doua șansă de la tine.

Day a auzit cuvintele tatălui său și a început să tremure.

- Dar singurul lucru pe care îl sper este ca mama ta să mă ierte și să renunțe la toată mânia și ura față de mine. Știai că atunci când iertăm pe cineva, nu acea persoană ușurăm sarcina, ci noi înșine ?

Tatăl său a continuat să vorbească când a văzut că fiul său se uită la el fără să știe cum să răspundă la cuvintele pe care le- a auzit în acel moment, tânărul a continuat doar să plângă.

- Chiar dacă mama te iartă, iar eu îl iert Night, rănile și sentimentele de vinovăție pe care le ai pentru mama mea, sau sentimentele lui Night pentru mine, nu vor dispărea.Ei nu merg nicăieri. Atât Tatăl, cât și Night vor trăi cu vinovăția pentru tot restul vieții. Este rezultatul a ceea ce au făcut și merită.

Acele cuvinte i- au zdruncinat atât de tare inima, iar tânărul o știa foarte bine. De aceea dorea ca pe Night să îl doară la fel de mult ca el. Și că tatăl lui s- a simțit rănit la fel de mult ca și mama lui, că acel sentiment nu va dispărea niciodată. Nu ar lăsa niciodată mâinile celor care l- au rănit și l- au distrus, pentru că dacă ar fi făcut- o, rana celuilalt ar durea mai puțin. Dacă era rănit, credea că celălalt

Persoana ar trebui să sufere întotdeauna la fel, pentru că el a fost cel care i- a provocat asta durere și trebuie să fi durut și el.

- Dar dacă o singură persoană este rănită în acest caz, ar fi mai bine, fiule. Vreau ca mama și Day să- și elibereze furia și să- și vindece inimile. Oameni precum Tata și Night vor purta această vinovăție pentru tot restul vieții.

Acea îmbrățișare l- a învățat multe, tânărul nu știa când și- a iertat tatăl, dar când și- a recăpătat cunoștința, Day a simțit că îmbrățișarea a devenit un loc de protecție, deși nu a devenit un punct de apropiere, ar fi trebuit.

Trebuia să recunoască că învățase multe în acele câteva minute. Tânărul a simțit că, după ce a fost tot timpul în mijlocul unei furtuni groaznice, acum a văzut o cale de ieșire. Dar, în același timp, când o mână s- a întins spre el, a refuzat să accepte ajutorul, pentru că în inima lui se temea că, dacă nu își asumă vina, nu va avea cu cine să împartă acea durere.

Dar va rămâne cu adevărat în această furtună teribilă pentru tot restul vieții? Această întrebare i- a apărut în cap cu imaginea fratelui său înainte de ziua care i- a schimbat viața. El și Night nu erau diferiti, de la a fi apropiați, de a fi împreună oriunde mergeau, puteau chiar să vorbească despre orice. Pentru Day, familia lui a fost un loc pe care l- a iubit și și- a dorit să fie mai mult.

Va continua el cu adevărat să poarte această dorință de a câștiga? Dar pentru a câștiga, cine trebuie să piardă? Cine trebuie să sufere? Când mai are de suferit acea furie. Și victoria lui, mai poate fi numită victorie? Nu putea să răspundă singur. Realitatea era că era foarte obosit. Și am vrut o pauză de la toate sentimentele.

- Tu și Night ați vorbit tot timpul asta?
întrebă Day, eliberându- se din îmbrățișarea tatălui său. Și- a șters lacrimile care curgeau din ochi și- i lăsase fața o mizerie. Vocea lui părea puțin enervată pe fratele lui în acel moment.

Night mă sună de când el și mama ta s- au mutat la Bangkok. Nigt a fost întotdeauna foarte aproape de mine, de fapt, de când erai mic am fost mereu conștientă de tot ce ai trăit pentru că Night mi- a spus despre asta, spuse sincer tatăl lui.

- Atunci de ce nu m- ai contactat niciodată? a întrebat el, incapabil să simtă altceva decât durere.

- Pentru că știam că mă urăști. Acea voce părea de parcă ar accepta de fapt acel sentiment și nu l- a ascuns. Știu că ceea ce am făcut a fost greșit, nu am avut curaj să iau legătura cu tine sau pe mama ta. În plus, eram și un laș. Știam că sunt în Bangkok. Și m- am gândit că poate nu- ți mai amintești de mine. , dacă te- aș contacta, nu știam dacă îți vei aminti ceva despre mine.

Tânărul a simțit că tatăl său îmbătrânește foarte mult.

- Adevărul era că îmi era frică de realitate. Așa că am ales să trăiesc în amintirile pe care le aveam cu tine, de când erai mai tânăr. Măcar acolo nu m- ai urât ca acum.

- Atunci de ce m- ai salutat ieri? a întrebat tânărul, iar cealaltă parte a tăcut o vreme

- Pentru că știu că nu ai mult timp înainte să orbești. Night m- a sunat și mi- a spus că vii la nuntă și știam că trebuie să vin să te văd. Știam și că probabil nu ai vrea vezi- mă, dar dacă nu aș încerca, m- aș simți dezamăgit pentru tot restul vieții, la fel cum mă simt pentru mama ta.

Tatăl său a vorbit lung și tare, de parcă ar fi fost ceva reprimat în interiorul lui care ar fi vrut să fie eliberat. Day a coborât să se întindă pe banca lungă și și- a sprijinit capul în poala tatălui său. Aceasta poate fi singura amintire rămasă din copilăria lui. Și- a amintit că îi plăcea să se întindă în poala lui tati și să- l lase pe tati să- i cânte un cântec de leagăn.

- Vrei să- mi vezi fața? Night mi- a spus că, dacă te uiți cu atenție, poți vedea puțin mai bine, a spus tatăl său gânditor.

- Nu vreau să văd, a spus el pe un ton care sugera că glumea intenționat.

- Dar tata vrea să vadă chipul lui Day.

Vocea tatălui său s- a luminat, o simțea. Tânărul se ridică înainte de a- și aduce fața mai aproape de a tatălui său. Imaginea bărbatului în vârstă a devenit din ce în ce mai clară, iar cel
au apărut niște ochi triști care se șterseseră din amintirea lui. Ei sunt primii ochi care păreau să spună că nu se va ierta niciodată pentru tot restul vieții. Din anumite motive, ridurile de pe fața tatălui său erau atât de aspre, încât nu simțea nimic rău cu ceea ce vedea. În comparație cu mama lui, tatăl dispăruse cu atâta durere fizică și psihică

- Vreau să te ierți și pe tine, a spus el.

- Dacă tata îi spune mamei și mie să avem curajul să ne iertăm pe tine și pe Night , atunci tu și Night ar trebui să fiți curajoși. Iartă- te și pe tine, tată. Vrei ca mama și cu mine să continuăm să trăim, pentru că vreau să trăiești și tu și Night . Știu că poate fi dificil, dar vreau să știi că nu m- aș bucura să te văd pe tine sau pe Night înecându- se în vinovăție pentru totdeauna.

Apoi a văzut lacrimi curgându- se în acei ochi triști, alunecând peste ridurile bătrâneții de pe față. Un bărbat care dorește să fie iertat. Tatăl l- a îmbrățișat pe băiat și i- a mulțumit în repetate rânduri. Parcă nu există nimic mai valoros în lume decât acesta.

Iartă... și mergi mai departe.

Dacă a călători atât de departe și a- și întâlni tatăl întâmplător echivalează cu un basm, probabil că această scurtă propoziție i- a amintit de sfârșit și, desigur, ar arăta pe față că va continua să meargă.

Viața este din nou frumoasă... Chiar dacă nu este așa cum ai visat.