Capitolele 11 / 24
Capitolul 11 Eric se prăbuși în sala de consiliu, trântind ușa în urma lui. Avea nevoie de doar un minut. De un blestemat de minut și poate atunci mâinile aveau să-i mai tremure. Privi ceasul de pe perete, trăgând aer în piept cu respirații adânci și tremurate. Trecuseră cinci ore pline din tura lui. Cinci ore în care îl costase totul pentru a se concentra asupra pacienților săi așa cum trebuia. Dar asta era în regulă. Mai putea rezista încă șapte, nu? Opt, dacă punea la socoteală fișele pe care le lăsase în urmă cu kilometri și raportul pe care trebuia să i-l predea medicului din tura următoare. Doar opt amărâte și mizerabile ore. Rahat. Rahat. La început, se temuse că problema ar fi sângele, că l-ar distrage, că s-ar lupta să nu-și muște propriii pacienți. Dar s-a dovedit că nu asta era problema. Problema era că voia să fugă pe ușă și să se întoarcă în brațele nemernicului care provocase toate astea. Crezuse că va fi mai bine de atât. Se gândise că poate puțină distanță l-ar ajuta să...