Biblioteca Asiatică

  Capitolul 99   Micul Bodhisattva -Plănuiesc să cumpăr un camion pentru marfă. În clubul de lux, jumătate din corpul lui Fan Xiao era ascuns în umbră. Era îmbrăcat în haine de lucru și cizme militare. Nu avea niciun accesoriu pe el care să-i consolideze statutul. Părea complet nelalocul lui în acel palat magnific și strălucitor, însă ușurința nestăpânită și ținuta impunătoare care emanau chiar din oasele sale îl făceau perfect potrivit acelui loc. Frecându-și vânătaia de pe obraz, cu o urmă de zâmbet la colțurile ochilor, Fan Xiao a reiterat încă o dată: -Plănuiesc să cumpăr un camion pentru marfă. -Te-am auzit, a răspuns Shi Lihua languros. -Shulang ți-a spus să nu mergi cu motocicleta iarna nu pentru că se teme că vei lovi pe cineva, ci pentru că se teme că vei cădea și te vei răni. Shi Lihua și-a agățat paharul de vin cu degetul și a dat ochii peste cap. -Ai spus-o deja de opt ori. Fan Xiao s-a aplecat în față și a întins mâna după o țigară de pe masă. Fa...

  Deși Ten tot repeta că nu mai este trist, încă nu reușea să doarmă. Din fericire, nici Tan nu putea — așa că măcar nu trebuia să stea treaz singur în întuneric. S-a întors ca să-și privească prietenul, care zăcea pe spate cu ambele mâini împreunate la ceafă — poziția sa obișnuită de somn, deși avea o pernă sub cap. Fiecare cu obiceiurile lui, și-a zis el. Pentru Ten, când dormea singur, se ghemuia mereu ca un crevete — pentru că se simțea în nesiguranță. Putea să doarmă bine doar când cineva îl ținea în brațe. Nu știa când începuse asta, dar devenise o parte din el. „Tan”, a vorbit Ten încet, „spune-mi ce s-a întâmplat.” „Hă? Ce vrei să spui — despre Jay?” Cel mai bun prieten al său și-a întors capul, ridicând o sprânceană. Ten a dat din cap în semn de confirmare. Tan a întins mâna și i-a dat o bătătaie ușoară pe cap. „Deci chiar nu mai ești trist?” „Nu.” „Sper să fii sincer.” Veri sau nu, se asemănau atât de mult. Ten își amintea încă cum Day spusese același tip de lucru — gândi...