Biblioteca Asiatică

NARAȚIUNE: MEW Grupul nostru de prieteni nu ar trebui să fie cufundat în dragoste și relații, pentru că trebuie să trimitem raportul profesorilor. Top m-a ajutat să decorez interiorul și să mă ocup de condițiile hostelului nostru. Aproape totul a fost deja finalizat, tot ce mai rămâne este să planificăm modul de funcționare și să începem afacerea. Ton a fost pus de Chuem să facă fotografii hotelului și să creeze un site, pe lângă menținerea unei pagini de fani. Namchuem este mereu cea responsabilă de muncă, iar Ray ascultă dacă ea spune să facă ceva sau nu. Eu am primit sarcini legate de comunicarea cu clienții și alte activități de servicii, pentru a ajuta hostelul să aibă o atmosferă prietenoasă și primitoare. M-am gândit să ies și să verific zonele din jur pentru a găsi mai multe atracții turistice din apropiere și să creez o prezentare gratuită. Cine știe, poate un astfel de itinerar îi va entuziasma pe turiști și îi va face să aleagă hotelul nostru ca destinație. Namchuem a fost d...

NARAȚIUNE: SAND Avem doar 24 de ore pe zi, la fel ca Freddie Mercury, Kurt Cobain și Alex Turner, iar dacă vrem să devenim legende ca ei... trebuie să folosim bine aceste 24 de ore. În viața mea sunt doar eu și mă trezesc singur în fiecare zi. Fac flotări în speranța că într-o zi nu voi mai fi la fel de slab ca o persoană subnutrită, împart lichiorul de prune în borcane pentru a-l vinde și plec cu motocicleta. Vând alcool pe ascuns colegilor de la facultate. Apoi merg la ROXY, unde umplu paharele tuturor cu ajutorul lui Jay. La sfârșitul zilei cânt la barul lui P'Yo, unde primesc o cină gratuită și câștig niște bani înainte să merg acasă. Trebuie să economisesc bani pentru visul meu de a merge la toate festivalurile de muzică ale căror afișe îmi împodobesc pereții dormitorului. Și apoi mă duc singur la culcare, adorm, iar a doua zi mă trezesc pentru muncă. Fac aceleași lucruri iar și iar, în fiecare zi. Muncă, muncă, muncă, economii și vise. Până când a apărut ceva și mi-a rupt rut...

Soren Lumini pulsante. Muzică care bate în piept. Trupuri unduindu-se. Soren era în paradis. Ei bine, nu chiar în paradis, evident. La urma urmei încă era în nenorocitul de Colorado. Totuși, era o noapte bună. O noapte specială. Prima lor hrănire împreună. Sau, cel puțin, prima dată când amândoi urmau să se hrănească, în loc ca Soren să stea deoparte și să supravegheze vânătoarea lui Gabe. Soren cercetă ringul de dans, încercând să vadă unde dispăruse Gabe cu băuturile. În schimb, ochii i se opriră asupra ultimei fețe la care s-ar fi așteptat să o vadă acolo. Iisuse Hristoase. „Lucien.” Vechea cunoștință a lui Roman îl privi înapoi cu ochi negri mari. Arăta… groaznic. Vampirul din el era la suprafață, cum fusese invariabil în ultimii ani, dar sofisticarea de care se agățase mereu dispăruse complet. Arăta neîngrijit și agitat. Încă era al naibii de frumos, din păcate. Ce tragedie, ca cineva atât de idiot să fie atât de atrăgător. Soren așteptă un salut, orice reacție. Dar Luc doar îl pr...

 Soren Soren se sprijinea de mașina parcată, cu fața întoarsă spre soare și ochii închiși în spatele ochelarilor de soare. Era deja toamnă târzie, iar zilele începeau din nou să se răcească. Nu că pe cineva din cercul lor social l-ar fi deranjat vremea rece, dar pe cer nu era niciun nor. Un exces de zile însorite era un punct în favoarea lui Hyde Park. La fel și familia Kingman. Se întrebă dacă cineva care l-ar privi ar crede că este la fel de rece pe cât părea. În realitate, ceea ce voia Soren cel mai mult în acel moment era să-și roadă unghiile, dar încerca să se forțeze într-o stare de relaxare, pentru ca îngrijorarea să nu se infiltreze prin legătura lor de parteneri. Era prima dată când Gabe își folosea propria compulsie pentru a-și vizita mama și îi spusese lui Soren că voia să fie singur pentru asta. Nu că ar fi crezut că nu s-ar descurca, doar că… Soren oftă încet. Se obișnuise prea mult să fie tot timpul împreună. Era cu adevărat tragic cât de dependent devenise. Totuși, e...

 Gabe Gabe aruncă o privire spre punga din mâna lui, rece la atingere și aproape înghețată pe dinafară din cauza frigiderelor băncii de sânge. Văzuse nenumărate astfel de pungi în cariera lui medicală, le ceruse pentru pacienți iar și iar, dar niciodată în viața lui nu și-ar fi imaginat că va bea dintr-una. Danny îl privea cu simpatie de pe scaunul șoferului. „E cam ciudat, nu-i așa?” Fratele lui Gabe luase în total trei pungi de sânge, lăsându-l pe Gabe să aștepte în parcare cât timp făcea asta. „Și dacă ți se face foame și îi muști?” Îi prinsese pe angajații băncii de sânge în timpul schimbului de tură, așa că fusese nevoie să oblige doar o singură persoană să privească în altă parte în timp ce furau „proviziile”. Acum erau parcați într-un mic parc aproape de casa lui Danny, departe de luminile stradale. Gabe oftă și trecu degetele peste marginile pungii. „«Ciudat» e spus foarte blând.” „Am putea merge acasă”, sugeră Danny. „S-o încălzim. Va avea gust mai bun așa.” Gabe clătină d...

 Soren „Intrăm?” Soren nu răspunse. Pentru prima dată, el era cel care îi ținea încă în mașină. Privirea îi rămase fixată pe căsuța galbenă, casa lui din ultimul an. În acea dimineață fusese convins că nu o va mai vedea niciodată. Dar chiar așa? Soren clătină din cap, enervat de propria negare. Se mințise singur când plecase cu Hendrick. Își spusese că era resemnat să-l părăsească pe Gabe pentru totdeauna, dar exista o parte din el — acea parte din adâncul ființei lui — care știa că nu și-ar fi părăsit niciodată partenerul de bunăvoie. Nu pentru mult timp. Chiar dacă ar fi fost pentru binele lui Gabe. Și chiar dacă Gabe ar fi decis că vrea o viață umană normală, Soren nu era sigur că ar fi fost suficient de altruist încât să-l lase să plece. Se uită la Gabe pe scaunul șoferului. Luaseră mașina lui Gabe, lăsând vehiculul furat al lui Hendrick într-un morman fumegând împreună cu cabana. Partenerul lui îl privea cu sprâncenele încruntate. „Nu sunt o persoană bună”, spuse Soren, nu pen...