Biblioteca Asiatică

  Capitolul 101   Cea mai mică distanță Huang Qimin s-a prefăcut bolnav și s-a sustras îndatoririlor sale, ascunzându-se acasă refuzând să iese. Vulpea cea bătrână și vicleană și-a trimis soția să-i apere numele. Lui You Shulang i-a părut rău pentru eforturile directorului său de proiect și, cum proiectul se afla într-un moment critic, firește că nu putea pur și simplu să se spele pe mâini. Totuși, nu a fost de acord cu cererea lui Huang Qimin, iar funcția de președinte al Changling Pharmaceutical a rămas evident vacantă. În cea de-a cinsprezecea zi a lunii lunare, You Shulang a fost singurul care s-a prezentat la muncă. A finalizat o serie de experimente și, până la ora trei după-amiaza, s-a schimbat și a ieșit din baza de Cercetare și Dezvoltare. Îi promisese lui Tiantian că vor urmări împreună spectacolul cu felinare în seara aceea. Micuțul îl sunase deja o dată folosind ceasul său inteligent, ca să-l grăbească. Atmosfera festivă de pe străzi devenea din ce în c...

  Capitolul 100 Hai să ne sărutăm. You Shulang a răscumpărat vechea casă în care locuia odată, la un preț chiar mai mic decât cel pentru care o vânduse. Totul în casă   fusese lăsat exact așa cum era, neatins. Se spunea că noul proprietar o cumpărase exclusiv pentru a-și înscrie copilul la școală și că nu locuise niciodată acolo. Acum, că întreaga familie emigrase în străinătate, erau nerăbdători să vândă proprietatea cât mai repede posibil. Când You Shulang se mutase, o făcuse în mare grabă. Luase cu el doar câteva lucruri importante. Acum, folosind cheia veche pentru a deschide   încuietoarea, tot ce zărea, aparținea unui timp trecut. Umbrela rezemată de perete, perechea de papuci de cuplu în dulapul cu pantofi, pachetul de țigări tip ,,ruj” pe jumătate gol de pe masă, perna de spătar în formă de labă de pisică de pe canapea, care îi plăcea lui Fan Xiao. You Shulang se simțea ca un călător care se întorcea acasă după o călătorie, sau ca un funcționa...

  Capitolul 99   Micul Bodhisattva -Plănuiesc să cumpăr un camion pentru marfă. În clubul de lux, jumătate din corpul lui Fan Xiao era ascuns în umbră. Era îmbrăcat în haine de lucru și cizme militare. Nu avea niciun accesoriu pe el care să-i consolideze statutul. Părea complet nelalocul lui în acel palat magnific și strălucitor, însă ușurința nestăpânită și ținuta impunătoare care emanau chiar din oasele sale îl făceau perfect potrivit acelui loc. Frecându-și vânătaia de pe obraz, cu o urmă de zâmbet la colțurile ochilor, Fan Xiao a reiterat încă o dată: -Plănuiesc să cumpăr un camion pentru marfă. -Te-am auzit, a răspuns Shi Lihua languros. -Shulang ți-a spus să nu mergi cu motocicleta iarna nu pentru că se teme că vei lovi pe cineva, ci pentru că se teme că vei cădea și te vei răni. Shi Lihua și-a agățat paharul de vin cu degetul și a dat ochii peste cap. -Ai spus-o deja de opt ori. Fan Xiao s-a aplecat în față și a întins mâna după o țigară de pe masă. Fa...

  Deși Ten tot repeta că nu mai este trist, încă nu reușea să doarmă. Din fericire, nici Tan nu putea — așa că măcar nu trebuia să stea treaz singur în întuneric. S-a întors ca să-și privească prietenul, care zăcea pe spate cu ambele mâini împreunate la ceafă — poziția sa obișnuită de somn, deși avea o pernă sub cap. Fiecare cu obiceiurile lui, și-a zis el. Pentru Ten, când dormea singur, se ghemuia mereu ca un crevete — pentru că se simțea în nesiguranță. Putea să doarmă bine doar când cineva îl ținea în brațe. Nu știa când începuse asta, dar devenise o parte din el. „Tan”, a vorbit Ten încet, „spune-mi ce s-a întâmplat.” „Hă? Ce vrei să spui — despre Jay?” Cel mai bun prieten al său și-a întors capul, ridicând o sprânceană. Ten a dat din cap în semn de confirmare. Tan a întins mâna și i-a dat o bătătaie ușoară pe cap. „Deci chiar nu mai ești trist?” „Nu.” „Sper să fii sincer.” Veri sau nu, se asemănau atât de mult. Ten își amintea încă cum Day spusese același tip de lucru — gândi...