Postări

Capitolul 12

 Doisprezece Gabe Gabe a pus din nou greutățile pe suport cu un mormăit, și-a scos căștile și a oprit podcastul medical pe care îl asculta. Soren aruncase o privire la telefonul lui și la alegerea lui de companie pentru antrenament și îl declarase „cea mai plictisitoare ființă umană din lume”. Totuși, comentariul lui nu avusese cu adevărat mușcătură. Mai ales dacă luai în considerare cum rămăsese în garaj, privindu-l pe Gabe fără nicio rușine în prima jumătate de oră a antrenamentului. Privirea fierbinte din ochii vampirului fusese aproape suficientă pentru ca Gabe să renunțe la ridicatul greutăților și să aleagă o metodă complet diferită de a-și crește ritmul cardiac... Totuși, chiar avea nevoie de descărcarea de endorfine pe care o oferea un antrenament adevărat. Vârtejul de anxietate din stomacul lui se tot adunase încă de la confesiunea lui Soren despre trecutul lui. Fostul lui Soren… Ideea că cineva de acolo voia să-l rănească. La naiba. Ceea ce Gabe avea cu adevărat nevoie er...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

CAPITOLUL 11🔞

 Soren Gândul inițial al lui Soren fusese ca Gabe să-l fută în bucătărie. Ca omul lui să-l aplece peste blat, sau poate să-l lase pe Soren să-l călărească pe unul dintre scaunele din bucătărie. Dar Gabe îl sărutase cu atâta dulceață și delicatețe, încât, când Soren și-a dat seama, fusese deja dus până în dormitor. De parcă asta ar fi fost un fel de... interludiu romantic. Era foarte departe de sexul vampiric și sângeros pe care și-l imaginase mai devreme în noapte, când se presaseră unul de celălalt în club. Dar dulceața sărutului lui Gabe, după șocul de a crede că văzuse fața lui Hendrick, îl lăsase pe Soren complet confuz. Poate de aceea, în dormitor, a continuat să-l lase pe Gabe să-l sărute cu atâta nenorocită de dulceață. Gabe avea ambele mâini cuprinzând obrajii lui Soren, ținându-i fața ca și cum ar fi fost ceva prețios. Îi revendica gura cu săruturi calde și moi, iar el îl lăsa. Ca să fim sinceri, Gabe era un nenorocit de sărutător de vis, așa că nu-l puteai învinovăți pe S...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Capitolul 9

 Deși au trecut deja mai bine de doi ani, vestea morții mele este încă atât de absurdă încât îmi smulge mereu un zâmbet. Îmi place să profit de micile momente libere, în timp ce aștept ca acei idioți cu capul gol să termine sarcinile pe care le-am dat, pentru a răsfoi știrile despre mine care s-au răspândit peste tot: de la agenții de presă renumite până la cei care inventează povești de pe tastaturile lor pe rețelele sociale. Credibilitatea surselor variază ca cerul și abisul, dar conținutul pe care îl publică este la fel de absurd. Nu există niciun loc care să prezinte adevărul, și tocmai asta mi se pare amuzant. Cred că sunt singurul din lume care poate experimenta o astfel de distracție atât de suprarealistă, cel puțin din câte știu. Cu siguranță există mulți oameni care își petrec orele după miezul nopții în pat punându-și întrebări la care știu că nu vor primi niciodată răspuns. Desigur, pe lângă faptul că revăd greșeli jenante, regrete, remușcări, umilințe și mizeria vieții ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Capitolul 8

 „Babe.” „Un secund!” Am zâmbit când i-am auzit răspunsul venind de la etajul al doilea. Devenise un obicei să-l strig imediat ce deschideam ușa casei. Casa noastră este atât de liniștită încât Babe mă aude chiar dacă vorbesc normal, dar dacă el vorbește, sigur strigă de parcă vrea să-mi spargă timpanele. „Vin imediat”, a spus Babe, coborând scările după câteva minute. Eu tocmai intram în bucătărie, am luat o sticlă de apă din frigider, am turnat într-un pahar și am băut fără să aștept, știind că restul timpului avea să fie doar pentru Babe. „Ai ajuns la timp, ce bine, cățelușule.” „Am promis, nu?” Am lăsat paharul cu jumătate de apă pe blat și m-am dus să-mi îmbrățișez incredibilul iubit. Faptul că nu l-am văzut toată ziua a fost mai greu decât credeam; abia când l-am strâns în brațe mi-am dat seama cât de mult mi-a lipsit. „Hmm… mi-a fost atât de dor de tine.” „Serios?” Babe m-a îmbrățișat la rândul lui, surprins de cuvintele mele, ceea ce mi s-a părut ciudat. Credeam că era evid...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe