Biblioteca Asiatică

  Capitolul 22 ☆   Ce risipă... -Jae, serios, durează o veșnicie. Personalul ne-a spus să așteptăm! Tocmai am terminat machiajul lui Rin și, Doamne... e minunat!! Ploy a intrat în cabina de probă masculină după ce a terminat coafura și machiajul celei mai bune prietene a ei, Rin. De îndată ce a pus întrebarea și s-a uitat spre oglinda mare, care surprindea reflexia celuilalt prienten   bun al ei Nu, Ploy a înlemnit. Ochii i s-au mărit, gura îi era căscată de uimire. -Uau! Doamne!!! Doamne Dumnezeule, e ca o adevărată ființă cerească!! Aproape că a țipat, uluită, când l-a văzut pe Nu stând în fața oglinzii mari, privind-o fix prin reflexie. În spatele lui stătea Jae Namwan, coafându-i meticulos părul. În acel moment, indiferent cine trecea, fie că era vorba de alți concurenți masculini reprezentând diferite departamente, asistenți sau chiar stiliștii înșiși, fiecare persoană își întorcea capul să-l privească pe Nu. Fața lui, finuța și izbitoare, avea un tip rar de ...

  Capitolul 45   Schimbă draperiile.    Înclinându-și capul pe spate, și-a dezvăluit frumoasa curbă a gâtului, mărul lui Adam a devenit mai pronunțat, fluturând ușor într-o rostogolire blândă, oferind o priveliște deosebită, locului celui mai vulnerabil, ca și cum ar fi fost într-un sacrificiu ritualic. You Shulang poseda o rezistență remarcabilă, dar atunci când era împins dincolo de limitele sale, un geamăt ușor îi scăpa de pe buze. -Fan Xiao, mușchii de pe interiorul coapselor i s-au încordat, degetele de la picioare i s-au îndoit, -Destul, e de ajuns. Vocea lui profundă, pătată de dorință, devenea și mai amețitoare și mai seducătoare. Fan Xiao și-a dus ticăloșia până la capătul puterilor, nu numai că nu s-a oprit, dar a împins și mai adânc, și mai tare, cu și mai multă intensitate. -You, dragule, tu m-ai învățat toate astea. Fac bine? L-a apucat pe You Shulang de talie, trăgându-l cu forță pe bărbatul care era împins în sus cu fiecare impact, apoi, înapoi...

    Capitolul 44   Te voi învăța.    Ușa camerei de hotel a fost deschisă cu piciorul și apoi trântită. Siluetele încâlcite au fost surprinse pentru scurt timp în sclipirea luminii coridorului înainte de a se cufunda din nou în întuneric. Nimeni nu a aprins luminile. În întunericul aparent nemărginit, se auzeau doar respirații grele și sacadate. -You Shulang...Cu buzele strânse, Fan Xiao a vorbit fără să se desprindă de gura bărbatului. Fiecare cuvânt ieșea printre buzele lor unite, neclar, indistinct, îmbibat de căldură și intimitate. -Îți place genul cu pielea albă, fața frumoasă și corpul moale? Hm? Tonul plin de resentimente al bărbatului a stârnit câteva chicoteli înăbușite. Vocea lui You Shulang era încă acoperită când a răspuns. -Și tu, ce atuuri ai? Lasă-l pe Gege să inspecteze marfa.     O lampă din colțul camerei s-a aprins brusc, spărgând straturile de întuneric. Mica lampă de noapte a aruncat o strălucire slabă și cețoasă care...

 Cadă Dimineața aceasta a adus o surpriză deloc mică pentru „In”, când el, fiind mâna dreaptă și omul de încredere, a fost trezit mai devreme decât de obicei. „Hai, In. Mergem să oferim pomană călugărilor.” A fost chiar șeful lui cel care l-a trezit. Khun Sasom al lui In era îmbrăcat cu un hanorac cu mânecă lungă, roșu și albastru, și pantaloni sport negri; unul dintre numeroasele seturi de preț exorbitant care fuseseră cumpărate pentru a fi păstrate în această casă. În plus, în ultima vreme, marele șef începuse să se amestece în intimitatea proprietarului casei, plasând mâncare și tot felul de obiecte personale care, încet și pe ascuns, se strecurau în spațiile goale dintre lucrurile Tânărului Po. Situația nu mai părea a cuiva aflat în vizită temporară, ci a cuiva care voia să rămână peste noapte pentru tot restul vieții. In a dat din cap de câteva ori, realizând că își judeca șeful. S-a ridicat repede pentru a strânge așternutul comod întins pe podea, și-a luat valiza cu lucruri ...

 „Du-te să faci baie și să dormi mai întâi. Mâine trebuie să zbori înapoi la Singapore”, i-am spus. „Zborul este aproape la prânz, e timp suficient să dorm.” „Dar…” „Nu mă contrazice. Chiar vreau să ajut, lasă-mă să fiu asistentul tău”, a spus Sasom, în timp ce se apropia rapid. S-a aplecat să mă privească, în timp ce eu înveleam pasta de creveți în frunze de banană pentru a o coace cu un ustensil modern care permite folosirea aragazului pe gaz în loc de cărbune. Adevărul este că, dacă bunica mea ar fi fost în viață, m-ar fi certat până la epuizare pentru că nu folosesc soba cu cărbune, așa cum m-a învățat ea. Dar, te rog, înțelege-mă, bunico: este aproape opt seara; dacă mă apuc să aprind cărbune acum, mă tem că vecinii se vor alarma și vor ajunge să cheme pompierii, făcând un scandal în tot cartierul 😅. „Hai să vedem, cu ce pot ajuta?” „Așteaptă puțin, lasă-mă să termin asta mai întâi.” Sasom părea să vrea cu adevărat să ajute, exact cum spusese. Deși, în adâncul sufletului, voi...