Biblioteca Asiatică

 Jamie ședea în bucătăria întunecată, ronțăind cerealele. Pentru prima dată, mama lui reușise să cumpere ceva cu adevărat dulce și zaharat, cu acele bezele colorate și crocante pe care Jamie încerca, fără succes, să le păstreze pentru final. Ce bunătate. Oare ea știa ce urma să se întâmple? Jamie nu îi spusese nimic. Dar poate că cei mari aveau alte metode prin care puteau afla... Ridică privirea din castron în clipa în care lumina din bucătărie se aprinse. Se auzi un bubuit puternic. O valiză căzând pe podea.  „Isuse Hristoase!” tatăl lui Jamie își duse mâna la inimă, de parcă prezența surprinzătoare a fiului său în bucătărie i-ar fi provocat un stop cardiac. Dar Jamie nu avea o asemenea putere. Totuși, n-ar fi fost grozav dacă ar fi avut-o?  „M-ai speriat, fiule. E trei dimineața. Ce cauți treaz?” Jamie îl studió pe tatăl său cu atenție. Părul lui era de un șaten atât de deschis încât părea aproape blond. Iar acei ochi albaștri erau mereu puțin injectați. Jamie nu semăn...

Jamie și Monstrul Său Jamie Hernández își iubește viața. Are familia alături, prieteni buni și o carieră de succes ca freelancer la doar douăzeci și trei de ani. Singurul lucru care îi lipsește? Monstrul său. Cel pe care Jamie l-a văzut în visele sale în ultimii cinci ani. Nu știe prea multe despre bărbatul enigmatic din viziunile sale, însă nici nu are nevoie să știe mai mult. Pentru că știe deja destul: știe că locul lor este împreună. Lucien Volaire și-a pierdut mințile de aproape o jumătate de secol, în timp ce monstrul din interiorul său preia tot mai mult controlul asupra gândurilor și acțiunilor sale. A distrus tot ce a atins, inclusiv pe oamenii la care a ținut. Singurul lucru care ar putea opri prăbușirea sa finală în nebunie? Un partener. Astfel, când Luc întâlnește în deșert un tânăr care miroase a paradis și care nu fuge speriat de el, înțelege că și-a găsit ultima șansă la mântuire. Dar, cu cât Luc devine mai vrăjit de Jamie, cu atât este mai reținut în a-l corupe cu propr...

  Capitolul 23 ☆ Semnele se estompează.   Băieți ~ numărul unu: Nu - Naruttam Hemwipat. Fete ~ numărul unu: Rin - Narin Silpchaikan. Suntem reprezentanții Departamentului de Engleză, domnilor și doamnelor. Imediat ce s-au încheiat prezentările, întreaga sală a explodat în urale. Panourile LED cu nume s-au aprins. Posterele erau ținute sus. Fiecare pas pe care îl făceau era surprins de camere de înaltă performanță de la mai multe surse media. Bliț după bliț, izbucnea non-stop, orbitor de repede. Chiar și pagina Băieți Drăguți a universității era în flăcări. Administratorul paginii, staționat chiar la marginea scenei, transmitea în direct fiecare mișcare pe care o făcea Nu. Băiatul cu chip proaspăt al paginii, tocmai doborâse recordurile anterioare, depășindu-l chiar și pe Sun, actualul lider la concursul Stea și Lună al universității, atât în ceea ce privește aprecierile, cât și distribuirile. Fotografiile lui Nu primiseră număr ddublu de aprecieri. În doar o săptămână, i...

  Capitolul 22 ☆   Ce risipă... -Jae, serios, durează o veșnicie. Personalul ne-a spus să așteptăm! Tocmai am terminat machiajul lui Rin și, Doamne... e minunat!! Ploy a intrat în cabina de probă masculină după ce a terminat coafura și machiajul celei mai bune prietene a ei, Rin. De îndată ce a pus întrebarea și s-a uitat spre oglinda mare, care surprindea reflexia celuilalt prienten   bun al ei Nu, Ploy a înlemnit. Ochii i s-au mărit, gura îi era căscată de uimire. -Uau! Doamne!!! Doamne Dumnezeule, e ca o adevărată ființă cerească!! Aproape că a țipat, uluită, când l-a văzut pe Nu stând în fața oglinzii mari, privind-o fix prin reflexie. În spatele lui stătea Jae Namwan, coafându-i meticulos părul. În acel moment, indiferent cine trecea, fie că era vorba de alți concurenți masculini reprezentând diferite departamente, asistenți sau chiar stiliștii înșiși, fiecare persoană își întorcea capul să-l privească pe Nu. Fața lui, finuța și izbitoare, avea un tip rar de ...

  Capitolul 45   Schimbă draperiile.    Înclinându-și capul pe spate, și-a dezvăluit frumoasa curbă a gâtului, mărul lui Adam a devenit mai pronunțat, fluturând ușor într-o rostogolire blândă, oferind o priveliște deosebită, locului celui mai vulnerabil, ca și cum ar fi fost într-un sacrificiu ritualic. You Shulang poseda o rezistență remarcabilă, dar atunci când era împins dincolo de limitele sale, un geamăt ușor îi scăpa de pe buze. -Fan Xiao, mușchii de pe interiorul coapselor i s-au încordat, degetele de la picioare i s-au îndoit, -Destul, e de ajuns. Vocea lui profundă, pătată de dorință, devenea și mai amețitoare și mai seducătoare. Fan Xiao și-a dus ticăloșia până la capătul puterilor, nu numai că nu s-a oprit, dar a împins și mai adânc, și mai tare, cu și mai multă intensitate. -You, dragule, tu m-ai învățat toate astea. Fac bine? L-a apucat pe You Shulang de talie, trăgându-l cu forță pe bărbatul care era împins în sus cu fiecare impact, apoi, înapoi...

    Capitolul 44   Te voi învăța.    Ușa camerei de hotel a fost deschisă cu piciorul și apoi trântită. Siluetele încâlcite au fost surprinse pentru scurt timp în sclipirea luminii coridorului înainte de a se cufunda din nou în întuneric. Nimeni nu a aprins luminile. În întunericul aparent nemărginit, se auzeau doar respirații grele și sacadate. -You Shulang...Cu buzele strânse, Fan Xiao a vorbit fără să se desprindă de gura bărbatului. Fiecare cuvânt ieșea printre buzele lor unite, neclar, indistinct, îmbibat de căldură și intimitate. -Îți place genul cu pielea albă, fața frumoasă și corpul moale? Hm? Tonul plin de resentimente al bărbatului a stârnit câteva chicoteli înăbușite. Vocea lui You Shulang era încă acoperită când a răspuns. -Și tu, ce atuuri ai? Lasă-l pe Gege să inspecteze marfa.     O lampă din colțul camerei s-a aprins brusc, spărgând straturile de întuneric. Mica lampă de noapte a aruncat o strălucire slabă și cețoasă care...