Biblioteca Asiatică

    Capitolul 44   Te voi învăța.    Ușa camerei de hotel a fost deschisă cu piciorul și apoi trântită. Siluetele încâlcite au fost surprinse pentru scurt timp în sclipirea luminii coridorului înainte de a se cufunda din nou în întuneric. Nimeni nu a aprins luminile. În întunericul aparent nemărginit, se auzeau doar respirații grele și sacadate. -You Shulang...Cu buzele strânse, Fan Xiao a vorbit fără să se desprindă de gura bărbatului. Fiecare cuvânt ieșea printre buzele lor unite, neclar, indistinct, îmbibat de căldură și intimitate. -Îți place genul cu pielea albă, fața frumoasă și corpul moale? Hm? Tonul plin de resentimente al bărbatului a stârnit câteva chicoteli înăbușite. Vocea lui You Shulang era încă acoperită când a răspuns. -Și tu, ce atuuri ai? Lasă-l pe Gege să inspecteze marfa.     O lampă din colțul camerei s-a aprins brusc, spărgând straturile de întuneric. Mica lampă de noapte a aruncat o strălucire slabă și cețoasă care...

 Cadă Dimineața aceasta a adus o surpriză deloc mică pentru „In”, când el, fiind mâna dreaptă și omul de încredere, a fost trezit mai devreme decât de obicei. „Hai, In. Mergem să oferim pomană călugărilor.” A fost chiar șeful lui cel care l-a trezit. Khun Sasom al lui In era îmbrăcat cu un hanorac cu mânecă lungă, roșu și albastru, și pantaloni sport negri; unul dintre numeroasele seturi de preț exorbitant care fuseseră cumpărate pentru a fi păstrate în această casă. În plus, în ultima vreme, marele șef începuse să se amestece în intimitatea proprietarului casei, plasând mâncare și tot felul de obiecte personale care, încet și pe ascuns, se strecurau în spațiile goale dintre lucrurile Tânărului Po. Situația nu mai părea a cuiva aflat în vizită temporară, ci a cuiva care voia să rămână peste noapte pentru tot restul vieții. In a dat din cap de câteva ori, realizând că își judeca șeful. S-a ridicat repede pentru a strânge așternutul comod întins pe podea, și-a luat valiza cu lucruri ...

 „Du-te să faci baie și să dormi mai întâi. Mâine trebuie să zbori înapoi la Singapore”, i-am spus. „Zborul este aproape la prânz, e timp suficient să dorm.” „Dar…” „Nu mă contrazice. Chiar vreau să ajut, lasă-mă să fiu asistentul tău”, a spus Sasom, în timp ce se apropia rapid. S-a aplecat să mă privească, în timp ce eu înveleam pasta de creveți în frunze de banană pentru a o coace cu un ustensil modern care permite folosirea aragazului pe gaz în loc de cărbune. Adevărul este că, dacă bunica mea ar fi fost în viață, m-ar fi certat până la epuizare pentru că nu folosesc soba cu cărbune, așa cum m-a învățat ea. Dar, te rog, înțelege-mă, bunico: este aproape opt seara; dacă mă apuc să aprind cărbune acum, mă tem că vecinii se vor alarma și vor ajunge să cheme pompierii, făcând un scandal în tot cartierul 😅. „Hai să vedem, cu ce pot ajuta?” „Așteaptă puțin, lasă-mă să termin asta mai întâi.” Sasom părea să vrea cu adevărat să ajute, exact cum spusese. Deși, în adâncul sufletului, voi...

 Recent, Jin Xin începuse școala, deși nu mergea regulat și părea să nu aibă niciun interes pentru studiu. La un test pe unitate, Jiang Mu a auzit că Jin Xin obținuse doar 36 de puncte la matematică. Deși Jiang Mu nu era deosebit de bună la matematică, această comparație o făcea să se simtă ca un geniu—cel puțin, când avea vârsta lui Jin Xin, reușea încă să ia note maxime. Inițial, Jiang Mu a crezut că fetița ar putea avea unele dificultăți de învățare, dar a descoperit curând că nu era cazul. Când Jiang Mu nu era acasă, Jin Xin se juca cu dispozitivul de învățare, dar ori de câte ori Jiang Mu era prezentă, fetița îl arunca intenționat pe jos. Uneori, Jiang Mu cumpăra gustări și lua o porție în plus pentru Jin Xin, dar fetița nu arăta niciun pic de recunoștință. Respectând principiul de a păstra distanța, Jiang Mu o trata de obicei ca pe aer și, în cele din urmă, a încetat să mai încerce să interacționeze cu ea. Cât despre Jin Chao, deși intenționase să aibă o discuție cu Jiang Mu,...

 Când Jiang Mu s-a întors la casa lui Jin Qiang, toată lumea dormea deja. A încercat să fie cât mai tăcută în timp ce făcea duș și se întorcea în cameră. După ce și-a terminat temele rămase, în jurul miezului nopții, și-a scos din nou testul la matematică. Nu rezolvase ultima problemă mare dintr-un motiv simplu—nu știa cum să o rezolve. Plănuia să mai încerce o dată înainte de culcare. Totuși, când a deschis testul, a fost surprinsă să găsească sub ultima problemă o schiță de analiză desenată cu creionul. Unul dintre foștii profesori de matematică ai lui Jiang Mu spusese că desenarea diagramelor este o metodă eficientă de a traduce problemele, transformând gândirea abstractă în ceva concret. Atât procesul de rezolvare, cât și condițiile puteau deveni clare dintr-o privire prin intermediul diagramelor, accelerând astfel găsirea soluției. Ea înțelegea teoria, dar la problemele mai dificile încă se simțea uneori pierdută. Matematica fusese întotdeauna punctul ei slab încă din copilări...

 Chiar și pe măsură ce a crescut, obiceiurile mofturoase ale lui Jiang Mu în privința mâncării nu s-au îmbunătățit prea mult. În special legumele—ardeii grași, verdețurile de crizantemă, țelina și morcovii erau complet interzise. Nu mânca nici carne de miel sau de gâscă. Nu scuipa semințele de pepene, considera strugurii prea incomozi, i se irita gâtul de la kiwi, mânca doar mere crocante și nu se atingea deloc de cele făinoase. Acest lucru i-a adus nu puține mustrări din partea lui Jiang Yinghan încă din copilărie. Când a crescut, deși Jiang Yinghan nu o mai obliga strict să mănânce acele alimente neplăcute, spunea adesea: „Cine ar îndrăzni să se căsătorească cu tine în viitor? Nu mănânci asta, nu te atingi de cealaltă—cum ar putea cineva să trăiască cu tine?” Jiang Mu nu se gândise la lucruri atât de îndepărtate, respingând mereu cu: „Atunci pur și simplu nu mă voi căsători. Ar fi bine și să trăiesc cu tine pentru totdeauna.” 🙂 Dar când spunea acele cuvinte, nu și-a imaginat nic...