Postări

CAPITOLUL 16

Phansaeng credea că a început anul cu un moment minunat. S-au sărutat pe ritmul numărătoarei inverse din stațiune. O scenă de dragoste pasională și romantică s-a format pe fundalul artificiilor. Au savurat fericirea până când ceasul a marcat începutul noului an. Nu a fost la fel de intens ca de obicei, dar a fost pasional și profund satisfăcător pentru amândoi. Noaptea aceea a fost romantică ca un vis, dar amândoi au trebuit să se întoarcă la realitate a doua zi dimineață. Phansaeng a condus, lăsându-l pe Bannawit să se odihnească. De la acel loc atât de romantic până la parcul industrial liniștit, totul era calm, deoarece oamenii se întorseseră deja acasă, inclusiv Phansaeng, care trebuia să se pregătească pentru următoarea călătorie. Frumoasa mașină a lui Bannawit era parcată în fața fabricii. Alături se afla mașina lui Solar, care aștepta să-l ia pe Phansaeng. Bannawit se întinse puțin, privind zidul familiar din fața lui și apoi mașina lui Solar. „Va trebui să pleci acasă acum, nu-...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

CAPITOLUL 15

Bannawit nu se entuziasmează niciodată când vine vorba de sărbători. Nu-i place traficul, nu-i plac mulțimile și nici iarna. Bannawit se simte singur când vine acest anotimp și și mai singur când începe perioada sărbătorilor. Toți se întorc acasă pentru a petrece vacanța cu familia, dar Bannawit nu vrea să se întoarcă acasă. Nu, de fapt... nu vrea să se întoarcă sub nicio formă. Casa lui este prea departe pentru a-și dori să piardă timp cu întoarcerea. Deoarece nu-i place traficul, stresul întoarcerii nu face decât să înrăutățească situația. Și, când ajunge în sfârșit, nimeni nu se bucură să-l vadă acolo. Bannawit preferă să întrebe de părinții lui prin intermediul unei verișoare, care îl ține mereu la curent. Asta este suficient pentru cineva care nu reușește să îndeplinească așteptările părinților săi. „Chiar nu te întorci acasă, Blue?”, l-a întrebat Kluen Talay pe prietenul său încă o dată. Mulți colegi ceruseră deja permisiunea, alții își prelungiseră zilele libere. Toți planificau...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

CAPITOLUL 14

Paff! Bannawit a pus o sticluță de lichior pe măsuța din cameră. Tocmai băuse a doua bere din dimineața aceea. Chipul său frumos reflecta gânduri neliniștite, încă plin de îngrijorare. Ochii pătrunzători ai acelui bărbat cu pielea atrăgătoare se uitară încă o dată la sticla de bere înainte de a mai scoate un suspin. Era așa de trei sau patru zile, de când ieșise la plimbare cu acel bărbat înalt... „Tu bei bere fără să-ți faci griji pentru ficat, iar P’Phan fumează fără să-i pese de plămâni. Serios, poți să-mi spui ce se întâmplă?”, întrebă Kluen Talay, care ar fi trebuit să se odihnească. În ultima vreme, prietenul său și noul angajat se comportau ciudat. Kluen Talay nici nu trebuia să-i observe prea mult, pentru că toți cei din jur îi dădeau de înțeles. Nu se mai întâlneau niciodată în pauze. Persoana care obișnuia să se odihnească alături de Bannawit prefera acum să-l însoțească pe Kluen Talay. La ora unsprezece seara, în timp ce Kluen Talay pregătea un bol de tăiței pentru cină, col...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

CAPITOLUL 16

 Akira a dus-o pe Bina să stea în grădina conacului bunicului său. Servitorii le-au adus ceai, iar amândoi au băut în liniște. Bina s-a uitat pe furiș la Akira, cu ochi adoratori. „Cred că știi motivul pentru care bunicul meu m-a rugat să te aduc aici la ceai”, a spus Akira cu o voce calmă. Tânăra femeie s-a simțit jenată auzind asta. „Ei bine... știu”, a răspuns ea, conștientă că ambii lor bunici își doreau ca ei să se cunoască mai bine. Akira s-a uitat la ea în tăcere. O vedea mai mult ca pe o soră mai mică. „Ești dispusă?” a întrebat Akira scurt. Tânăra și-a coborât ușor capul. „Și cum rămâne cu tine, Akira?” Fata nu a răspuns direct, ci a pus o întrebare la rândul ei. „Bina, îmi pare foarte rău, dar chiar dacă am aproape 40 de ani, nu am de gând să mă căsătoresc și să-mi întemeiez o familie prea curând”, i-a spus Akira tinerei femei, cu sinceritate. Nu voia să dezvăluie că avea deja pe cineva pe care îl iubea, deoarece asta nu i-ar fi făcut decât să-i complice viața. Tânăra a f...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

CAPITOLUL 34

  Capitolul 34   Trezirea.     Fan Xiao subestimase toleranța lui You Shulang la alcool. Când și-a tras acea mână subțire și i-a înfășurat palma în jurul său, chiar când era pe punctul de a zbura pe valul dorinței, bărbatul și-a deschis încet ochii...    Cu o jumătate de oră mai devreme, Fan Xiao deschisese ușa casei lui You Shulang cu cheia. Complexul rezidențial era vechi, iar decorul interior se potrivea. Era învechit și puțin demodat. Nu existau lumini cu senzor de mișcare. Fan Xiao a pipăit peretele de la intrare până când vârful degetelor a găsit întrerupătorul. Lumina s-a aprins. L-a sprijinit pe You Shulang, profund beat, în dormitor și l-a ajutat să se urce în pat. Bărbatul era greu. Salteaua s-a mișcat de câteva ori sub greutatea lui. Nu a fost o sarcină ușoară să-l așeze pe You Shulang la locul lui. Fan Xiao a expirat, retrăgându-și în sfârșit respirația și abia atunci s-a întins să aprindă veioza de pe noptieră. Lumina lămpii era bl...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

CAPITOLUL 33

  Capitolul 33 Cel care poartă mască.    Lumina era slabă, umbrele pluteau ca niște fantome. Era greu de spus dacă erau razele haotice de lumină care tăiau muzica sau muzică sălbatică care despica lumina. Cei care se abandonau de bunăvoie, păreau reduși la simple imagini remanente, sufletele lor neancorate, lăsându-și corpurile să plutească fără greutate în ceață. Singurul loc care poate susține greutatea confuziei, ezitării, disperării și decăderii cuiva este un bar. You Shulang a mai cerut o băutură. Aproape că făcuse un cerc complet în jurul camerei, toastând cu oameni pe care îi cunoștea și cu cei pe care nu îi cunoștea. Șaptezeci la sută discuții inutile, treizeci la sută râsete politicoase, toate purtate cu o ușurință exersată. În cele din urmă, Fan Xiao a reușit să se strecoare din mulțime. El era investitorul acolo, cel care ținea bani reali în mână, așa că, în mod firesc, era cineva la care ceilalți se înghesuiau. S-a așezat pe scaunul de lângă You Shulang, c...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe