Biblioteca Asiatică

 Când ușa s-a deschis, Jin Qiang s-a ridicat de pe canapea pentru a lua cutia din mâinile lui Jin Chao. A privit peste umărul lui, spre Jiang Mu, imaginându-și că va urma o scenă emoționantă între tată și fiică, care nu se mai văzuseră de ani de zile — cel puțin o îmbrățișare mult așteptată, în care Jiang Mu să-l strige cu lacrimi în ochi: „Tată.” Dar nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Scena pe care o anticipase nu s-a materializat niciodată. Jiang Mu nu mai era fetița lipicioasă de altădată; acum, de cele mai multe ori, își ținea emoțiile adânc îngropate în suflet. Jin Qiang doar a invitat-o politicos să intre. Deși aveau legături de sânge, se simțeau ca niște străini care se întâlneau pentru prima dată. Din bucătărie a apărut o femeie de vârstă mijlocie, ușor plinuță. Pielea îi era destul de închisă la culoare, iar pe ea purta un șorț roșu cu flori. Înfățișarea ei era puțin neîngrijită. Jiang Mu i-a întâlnit privirea și a spus stânjenită: „Mătușă.” Zhao Meijuan i-a răspuns...

 Jiang Mu nu știa de ce Jin Zhao coborâse din mașină. A rămas pur și simplu așteptând liniștită înăuntru. Curând el s-a întors, ținând în mână un pachet nou de țigări și o băutură. I-a întins cu nonșalanță băutura și paiul lui Jiang Mu, iar ea s-a îndreptat imediat în scaun și le-a acceptat cu ambele mâini, spunând: „Mulțumesc.” Gestul ei exagerat de politicos i-a atras atenția lui Jin Zhao, dar el nu a spus nimic și doar a închis portiera mașinii. Nordul nu era la fel de umed ca sudul, dar verile erau totuși foarte uscate. Jiang Mu nu băuse nimic de când urcase în tren, la Beijing. Poate din cauza emoției de a-și întâlni rudele după atâția ani, abia dacă dormise în noaptea precedentă, prea anxioasă ca să se gândească măcar să bea apă, iar vocea îi devenise răgușită când vorbise cu Jin Zhao. Acum că Jin Zhao oprise special mașina ca să-i cumpere o băutură, Jiang Mu se simțea puțin stânjenită, întrebându-se chiar dacă nu cumva cumpărase țigările doar pentru a masca această situație ...

Cu o lună înainte de examenul de admitere la facultate, Jiang Mu a descoperit din întâmplare că Jiang Yinghan avea un iubit străin și că deja discuta despre căsătorie. Era în proces de pregătire a documentelor pentru imigrare. Până atunci, Jiang Yinghan păstrase totul complet secret, plănuind să-i spună după examen, însă câteva documente venite din străinătate i-au atras atenția lui Jiang Mu. Acest lucru a creat o ruptură majoră între ele. Jiang Mu a refuzat să o urmeze pe Jiang Yinghan în străinătate pentru universitate. Nu știa nimic despre posibilul ei tată vitreg și, în adâncul sufletului, respingea acest bărbat apărut brusc în viața lor. Mai ales după ce l-a întâlnit pe Chris, acest bărbat chel și unsuros, a devenit și mai rezistentă la prezența lui. Nu putea înțelege cum mama ei, de obicei atât de corectă și demnă, putea să se căsătorească cu un străin rotofei și ridat. Mai important, se cunoșteau de mai puțin de șase luni — era o căsătorie grăbită, complet nesigură. Și totuși, J...

 Trenul înainta pe șine fără oprire. Clădirile joase de dincolo de fereastră dispăreau treptat, în timp ce vagoanele se scufundau periodic în tuneluri întunecate, purtând-o pe Jiang Mu spre o destinație necunoscută. Jiang Mu nu mai călătorise niciodată atât de departe singură. Neputând să închidă ochii nici măcar pentru o clipă, privea peisajul necunoscut de afară. Liniile de cale ferată se întindeau peste creste muntoase periculoase, acoperite de ceață, făcând ca totul să pară ireal, ca într-o lume animată. Gândurile ei erau complet împrăștiate. Emoțiile ei erau complicate în acest moment. Se îndrepta spre un loc străin care adăpostea totuși cele mai familiare rude ale ei. După ani de despărțire, nu mai era fata încăpățânată de odinioară. Pe atunci purta un alt nume de familie, era Jin Mu. În ziua despărțirii plouase torențial în Suzhou. Tatăl ei purta o valiză veche, neagră, în care se aflau toate lucrurile pe care el și fratele ei le puteau lua cu ei. La nouă ani, ea nu înțelese...

La început l-am întrebat pe Sasom ce fel de eveniment era acela la care voia să-l însoțesc; ce fel de petrecere era, mai exact. El mi-a răspuns: „Este o ‘petrecere de eliberare’ pentru oameni cu bani.” Când am continuat să întreb cu ce scop voia să merg eu, de ce nu mergea pur și simplu să se distreze la maximum de unul singur în loc să mă ducă pe mine și să complice lucrurile, Sasom a rămas pe gânduri. A stat aproape un minut fără să spună nimic, atât de mult încât eram pe punctul de a-i spune: „Hei, nu contează, nu trebuie să răspunzi.” Dar, în cele din urmă, celebrul actor a găsit răspunsul. „Dacă vrei să fii ‘Peach Lover’-ul meu, trebuie să ai curajul să mergi la evenimente ca acesta, Po.” Cu asta s-au terminat întrebările mele. Pentru mine, dacă Sasom spunea că participarea la această petrecere face parte din ceea ce făceam împreună, atunci acceptam fără condiții. Era în regulă; cel puțin simțeam că există un progres în chestiunea cu „Peach Lover” și că nu ne limităm doar la a mân...

Mama m-a învățat mereu că un om trebuie să-și țină cuvântul. De aceea, chiar dacă în această dimineață m-am trezit cu o durere ascuțită în talie și în fund, nu aveam de gând să-mi încalc promisiunea de a găti ouă Benedict pentru persoana care încă dormea profund. Totuși, de îndată ce am ieșit din cameră, îmbrăcat cam neglijent, m-am oprit brusc! Am rămas împietrit sub privirea cuiva care mă observa. Ah… Nu am putut spune niciun cuvânt. Și el părea la fel de șocat. Din fericire, cel care a venit să salveze situația a fost In, asistentul apropiat al lui Sasom, care tocmai intrase în scenă. „V-ați trezit deja, domnule Po?” „D-da.” „Domnule Po, permiteți-mi să vi-l prezint pe Khun Ngern. Este fratele mai mare al lui Khun Sasom.” „Ho... hola.” Prezentarea făcută de In despre bărbatul care stătea drept pe canapea m-a făcut să înțeleg imediat de ce chipul lui îmi părea atât de familiar. Se pare că era fiul cel mare al familiei Woraphat-Cholakorn, omul de afaceri de succes care, potrivit știri...