Biblioteca Asiatică

  Capitolul Șaisprezece Lucien Luc s-a uitat la vechiul său prieten în tăcerea tensionată de după plecarea trioului. Roman arăta obiectiv de bine, a presupus că trebuia să admită asta. Aerul grăbit și frenetic pe care îl avusese în toți anii în care Luc l-a urmărit, dispăruse în sfârșit. Cu adevărat, era un bărbat absurd de chipeș, ceea ce era un lucru incredibil de enervant când Luc era supărat pe el. Ceea ce se întâmpla mereu, în sens general. Luc s-a întrebat, nu pentru prima dată, de ce nu s-a simțit niciodată înclinat să inițieze o relație mai intimă cu vechiul său prieten. Dar monstrul său nu dorise niciodată asta de la Roman, și nici Luc. Ei nu fuseseră în căutarea unei prăzi sau a unui iubit potențial pe acel câmp de luptă. Fuseseră în căutarea... companiei. A unei familii. Iar Luc cu siguranță a dat-o în bară, nu-i așa? „Mă surprinde că îl lași pe Danny în afara razei tale vizuale, aici, în teritoriu inamic, mon ami.” Luc nu era sigur de ce a adăugat acele ultime cuvinte. ...