Postări

Recomandarea Noastră

Capitolul 22

  Cerul era încă de o nuanță intensă de indigo, primele raze ale zorilor abia atingând orizontul. Aerul de început de iarnă era proaspăt, purtând o ușoară răcoare care se lipea de piele. Era puțin înainte de ora cinci dimineața, iar orașul era liniștit, cu excepția zumzetului îndepărtat al mașinilor care treceau, ocazional. Arthit a ieșit din camera lui, îmbrăcat într-o jachetă sport mulată, pantaloni de trening și pantofii de alergare strâns prinși în șireturi. A expirat încet, privind cum norul slab al respirației sale se risipește în aerul rece. Trecuse ceva vreme de când ieșise ultima dată la alergat dimineața, programul lui era prea încărcat, rămânându-i puțin timp pentru exerciții fizice. Dar, având o rară perioadă de timp liber, era hotărât să se întoarcă la rutina lui.La urma urmei, menținerea formei nu era ușoară. Fizicul său era rezultatul anilor de dedicare, încă din perioada petrecută în San Francisco. S-a oprit în fața camerei vecine, lovind ușa cu încheieturile de c...

Capitolul 21

      Apa caldă a învăluit corpul lui Daotok, potrivindu-se perfect cu temperatura pielii sale în timp ce acesta se cufunda mai adânc în cadă. Muzica liniștită se auzea în fundal, melodia   amestecându-se cu parfumul slab care plutea în aer, creând un sentiment de liniște în jurul lui. S-a rezemat de marginea căzii, închizând ochii pentru o clipă, permițându-și să se relaxeze.   Dimineața îl epuizase în mod inexplicabil, iar îmbrățișarea reconfortantă a băii era un răgaz mult așteptat. La început, timpul petrecut cu Arthit fusese confortabil, dar totul s-a schimbat după cina pe care o serviseră împreună. Ceea ce începuse ca o ușoară stânjeneală s-a transformat rapid într-o tensiune emoțională care îl apăsa greu.   Gândurile lui s-au întors la acel moment petrecut pe motocicletă, felul în care Arthit îl forțase să se țină, vocea lui fiind nonșalantă, dar inconfundabil de fermă, când amenințase că va accelera dacă Daotok refuza. Nu avusese de ales. N...

Capitolul 7

  „N-ai spus că nu știi juca jocuri?” a întrebat Chun imediat după ce s-a terminat jocul. „Nu știu să joc”, a răspuns Fei Long. „Dar modul tău de a juca este destul de bun!” a exclamat Chun. „Ei bine, nu știam cum funcționează sistemul de joc. Tu m-ai învățat, iar eu am învățat de la tine. Am tras doar conform instrucțiunilor tale, asta e tot”, a spus Fei Long pe un ton normal, dar asta l-a enervat inexplicabil pe Chun. Nu știa dacă Fei Long vorbea normal sau doar își etala abilitățile. „Am un alt joc pe care să-l recomand. Este un joc confortabil și relaxant în care grădinărești, gătești, construiești și decorezi case”, a sugerat Chun. „Chun, chiar îl pui pe domnul Fei Long să joace jocul acela?” a întrebat Lu Jiu, gândindu-se că genul de joc sugerat de Chun era complet nepotrivit pentru Fei Long. Un joc de împușcături precum cel despre care discutaseră mai devreme ar fi însă mai potrivit. „E doar o sugestie. Dacă nu vrea să se joace, e în regulă”, a spus Chun ridicând ușor din um...