Biblioteca Asiatică

 Jin Chao părea nerăbdător să plece, iar după ce îi dădu lui Jiang Mu orezul prăjit, degetele lui băteau inconștient în pachetul de țigări de lângă el, de parcă o grăbea să termine mai repede. Jiang Mu abia reuși să ia câteva înghițituri înainte să spună chelnerului: „Vă rog, împachetați.” Se gândea că era mai bine să-l ia acasă, având în vedere că probabil va trebui să mănânce găluște la prânz a doua zi. Tipii de la masa alăturată nu se putură abține să nu râdă văzând cum fata lua doar câteva înghițituri delicate și apoi se oprea. În timp ce Jin Chao era pe punctul de a pleca cu ea, bărbatul cu pandantivul de jad glumi: „Sora ta e destul de ieftin de hrănit, nu-i așa?” Jin Chao scoase telefonul să scaneze codul QR pentru plată și răspunse nepăsător: „Vrei s-o hrănești tu?” Jiang Mu nu se așteptase ca bărbatul să răspundă: „Sigur.” Aruncă o privire spre Jiang Mu și continuă: „Sora mică, vino cu mine. Îți dau să mănânci și să bei ce e mai bun și garantez că te îngrași frumos. Ce zic...

 Privind silueta de mai jos, palmele lui Jiang Mu au devenit ușor umede. Se simțea inexplicabil de entuziasmată în timp ce se întoarse să scoată din garderoba pe care o aranjase mai devreme o rochie lejeră tip tricou, cu umerii goi, și o îmbrăcă. Apoi deschise în liniște ușa dormitorului. Livingul era întunecat, iar ea păși fără zgomot spre ușa de la intrare, o deschise și o închise ușor în urma ei. În clipa în care ușa se închise, Jiang Mu simți un val de entuziasm de mult uitat, făcându-i pașii din ce în ce mai rapizi, până când aproape alerga pe scări. Îi amintea de copilărie, când fratele ei o lua pe ascuns la magazine îndepărtate de modele pentru a se întrece cu mașinuțe cu telecomandă — cât de palpitant fusese acel sentiment 😊 Înainte ca Jiang Mu să apară, Jin Chao, care stătea la intrarea clădirii, îi auzi deja pașii ușori. Pe măsură ce aceștia se apropiau de primul etaj, își stinse țigara. Totuși, Jiang Mu se opri pe palierul de la etajul al doilea, se adună, își netezi pă...

„Domnule…” „Ce s-a întâmplat?” Dion vorbi cu o voce joasă și intensă. Brațele lui puternice erau strâns încolăcite în jurul pieptului solid al lui Milo, fără să-i lase spațiu să respire—ca și cum ar fi vrut să compenseze dorul adunat în ani. „Cât timp am fost plecat… ați fost bine, domnule?” Întrebarea sinceră a Alpha-ului îl făcu pe Dion să tresară ușor. Își plecă apoi capul și îi mușcă ușor ceafa bronzată, făcându-l pe Milo să-și muște buzele. Îi permitea fără împotrivire să-i atingă și să-i sărute gâtul după bunul plac. Dion îi ridică bărbia și îl privi în ochii aurii, strălucind de intensitate. „Nu e vorba doar de a fi bine… e vorba de a îndura dorul pentru tine.” Milo auzi asta și roși, întorcându-și privirea. „De ce mă eviți? Sau ți s-a schimbat culoarea ochilor?” Dacă ochii mei ar deveni de aceeași culoare ca ai tăi… ar fi minunat… gândi Milo. În această lume existau nenumărate mistere. Ierarhia Prime Alpha nu făcea excepție. În mod normal, un Prime Alpha ca Milo ar trebui să f...

În interiorul compartimentului unei mașini europene luxoase, tânărul mafiot stătea cu privirea rătăcind în gol. Astăzi avea o întâlnire la cină cu persoane influente și recunoscătoare, care încă mai aveau legături cu banda White Rose. Deși negocierile și formarea alianțelor nu erau punctul lui forte, Dion trebuia să suporte totul de dragul celor din spatele lui. Se lăsă pe spate pe banchetă, fără să apuce să stea prea mult liniștit. Deodată, Shane, secretarul lui, îl sună. „Ce s-a întâmplat?” „Întârziem, domnule.” „Banda Rattikorn a mai obținut un contract de la domnul Chiang, nu-i așa?” Celălalt ezită o clipă înainte de a răspunde: „Da, domnule.” Dion inspiră adânc, gânditor. Liderul bandei Rattikorn sigur trimisese pe cineva să creeze probleme și să agite lucrurile. În ultima vreme, totul devenea din ce în ce mai haotic. După câteva cuvinte aruncate în grabă, Dion decise că era suficient și închise apelul. Rămase privind pe geam, pierdut în gânduri. În drumul spre castel, trebuia să ...

În sala mare de mese a palatului colorat, masa lungă de banchet era aranjată impecabil, ca în vremurile de altădată. Dion stătea și își privea „soții” bucurându-se de preparatele rafinate gătite de un chef renumit. Iar când a venit momentul desertului, menajera a adus o tavă de argint pe mai multe niveluri, plină cu o varietate de prăjituri. Da, erau deserturile delicioase pe care Dion le cumpărase de la noua cofetărie din oraș. „Stăpâne, le-ai cumpărat împreună cu Fox, nu?” întrebă Darian, privind plăcinta caldă cu mere din fața lui, în timp ce aroma îi umplea simțurile. „Da, e de la un magazin nou, așa că am adus câte ceva pentru toți,” răspunse Dion. Tânărul mafiot se ridică și începu să împartă deserturile, unul câte unul. Începu cu Shane, care stătea liniștit, citind o carte mică. Pentru că nu-i plăcea tortul, Dion îi oferise un coc cu pastă de fasole roșie. Apoi se aplecă și îl sărută ușor pe obraji, stânga și dreapta, într-un gest tandru. „Tch…” mormăi Shane iritat, dar nu spuse...

Vă rugăm să citiți cu discernământ. ATENȚIE: body-shaming / crimă / violență explicită / sânge / agresiune sexuală / abuz asupra copiilor / activități criminale Sunetul plânsetelor înăbușite ale unui bărbat dolofan răsuna din pat, corpul lui fiind legat strâns, fără urmă de haine. Vocea lui implorătoare abia se mai auzea, iar gura îi era astupată cu o cârpă roșie. Ambele mâini, greoaie și pline de grăsime, îi erau legate de cadrul metalic de la capul patului. Se zbătea, dar părea că își provoca mai mult rău singur. Frânghiile strânse îi tăiau pielea, iar sângele începea să se prelingă. „Oh, ești treaz?” Un tânăr Beta cu pielea palidă spuse asta în timp ce ieșea din baie. Ochii lui căprui erau pătrunzători și frumoși, asemenea unei vulpi. A băgat mâna într-o geantă neagră și a scos un cuțit strălucitor. Apoi l-a plimbat jucăuș pe cadrul metalic ieftin al patului din camera de motel, producând un sunet puternic și strident. Privirea lui rece și lipsită de emoții părea inumană, iar când a...