CAPITOLUL 12
Capitolul 12 Arthit abia dacă mai sesiza trecerea timpului. Sezonul examenelor avea un mod de a deforma realitatea, transformând zilele într-o buclă nesfârșită de studiu, teste și iar studiu. Ciclul părea să nu se întrerupă niciodată, iar conceptul de timp în sine se estompa, devenind irelevant. Tot ce știa, era ce trebuia să citească în ziua respectivă și ce examene se profilau la orizont. Chiar și așa, abia dacă mai ținea evidența. Orice recenza Tonfah, Arthit îl urma. Dacă Tonfah spunea că un examen era programat la o anumită oră, Arthit pur și simplu accepta. Examen, studiu, examen, studiu din nou. Era un ritm întortocheat, neobosit, care lăsa puțin loc pentru altceva. Cine a susținut că studenții la medicină dorm, a fost un mincinos. Să doarmă trei ore întregi, era practic un lux. Cine ar putea dormi mai mult decât el? A, da. Era cineva. Enervant de-a dreptul. -Thit, nu te mai juca cu asta, l-a certat Tonfah, privindu-l cu o ușoară exasperare în timp ce...