Biblioteca Asiatică

    Cioc, cioc.   Se auzi o bătaie în ușa columbariului unde era depusă urna mamei lui Akira.   Akira întoarse ușor capul.   „Ce este?” întrebă Kimera.   Koya, care ținea ușa întredeschisă, răspunse:   „Taiga trebuie să se întoarcă la companie.”   „În regulă. Spune-i lui Taiga că Maestrul Akira îl va suna mai târziu.”   „Da, domnule.”   Știind că Taiga nu ar fi îndrăznit niciodată să intre și să-i deranjeze și anticipând deja situația, Kimera îi ceruse lui Koya să îl informeze dinainte.   Koya încuviință și închise ușa la loc.   Kimera rămase în aceeași poziție, cu Akira odihnindu-se în poala lui.   Chiar dacă Akira nu era deloc ușor, Kimera nu simțea greutatea.   Au rămas așa aproape o oră și jumătate.   În cele din urmă, Akira se trezi singur.   „Mmm... Chiar am adormit așa?”   „Da”, răspunse Kimera.   „Te doare capul?”   „Puțin... Ah, stai. Unde este Taiga?”   Kimera răspunse:   „A plecat. I-am spus că îl vei suna mai târziu.”   Akira aprobă și râse încet.   „Devii întotdeauna a...

  „Ha-ha!”   Până acum, inima lui Akira probabil explodase de furie.   Akira izbucni în râs în mașină, în timp ce se îndreptau spre destinație.   Kimera, așezat lângă el, zâmbea ușor.   Akira se rezemă de Kimera, iar acesta îi înfășură un braț în jurul umerilor și îl trase mai aproape de pieptul său lat.   Niciunul dintre ceilalți bărbați din escortă nu mai era surprins de acest lucru.   Toată lumea știa deja că Kimera era iubitul lui Akira, iar acest lucru nu făcea decât să crească respectul pe care îl aveau pentru el.   „Vrei să trecem pe undeva?” întrebă Kimera.   „De vreme ce tocmai am ajuns aici, hai să mergem să vedem terenul.”   „Bine”, răspunse Kimera.   Îi ceru lui Ken să se îndrepte către terenul pe care Akira îl recuperase recent, fără să neglijeze măsurile de securitate.   După un timp, ajunseră la o bucată de pământ aflată la marginea orașului.   Locul era abandonat și lăsat complet în paragină.   Akira coborî din mașină împreună cu Kimera.   Așezat în scaunul cu rotile, p...

A doua zi   Pe rețelele sociale chinezești izbucnise brusc un scandal uriaș.   Peste tot circulau informații despre un general militar acuzat că solicitase mită uriașă pentru a interveni în diverse cazuri.   „Probabil aleargă acum ca o găină fără cap, încercând să nege toate zvonurile”, remarcă Akira cu un zâmbet satisfăcut.   Kimera continua să urmărească efectele digitale ale operațiunii pe care o organizaseră împreună.   „Asta îl va ține mult prea ocupat ca să-și mai bage nasul în treburile altora”, răspunse calm Kimera.   „Există vreo șansă să descopere cine a făcut asta?” întrebă curios Fei Long.   „Nu.”   Kimera răspunse fără ezitare.   Încrederea lui absolută îl făcu pe Fei Long să rămână fără cuvinte.   „Astăzi încep verificarea rețelei Generalului Zhou. Tu mergi la mină împreună cu Fei Long, corect?” verifică Kimera.   „Da.”   Akira aprobă din cap.   „Iar tu începi pregătirea lui Khun.”   „Exact.”   Odată stabilit programul, fiecare plecă să se pregătească.   Akira părăsi reșe...

  Tring... Tring... Tring...   Telefonul lui Kimera suna.   Persoana care îl contacta era Khun, unul dintre puținii oameni cărora Kimera le oferise numărul său direct.   „Ce este, Khun?” răspunse Kimera imediat.   „Am ceva de raportat, domnule”, spuse Khun.   „Despre ce este vorba?” întrebă scurt Kimera.   „Mi-am permis să intru în sistemul conacului bunicului dumneavoastră. Mi-am amintit că ați menționat ieri că trebuie să supraveghem acea casă, așa că am reușit să obțin câteva informații despre dumneavoastră și domnul Akira”, explică Khun, cu un ton ușor ezitant, îngrijorat că poate și-a depășit atribuțiile.   „Continuă. Nu mă deranjează”, răspunse Kimera.   Akira îl privi curios.   Khun începu să relateze ceea ce interceptase.   În realitate, nu era vorba despre o amenințare serioasă de securitate. Era mai degrabă o mică neplăcere previzibilă pentru Akira și Kimera.   „În regulă. Mulțumesc pentru avertisment. Continuă să monitorizezi situația”, spuse Kimera înainte de a închide.   „...

Capitolul 24   „Ești sigur că această pistă duce direct la Generalul Hui?” întrebă Generalul Zhou, cu surprinderea evidentă în glas.   Trecuseră trei zile de la accidentul lui Akira, iar Kimera reușise deja să identifice beneficiarul rețelei de escrocherii care spăla bani într-o țară vecină.   Această descoperire îl determinase să-l cheme pe Generalul Zhou pentru o informare.   Generalul aflase abia atunci despre accidentul lui Akira, deoarece cercul său apropiat păstrase totul în cel mai strict secret, pentru a împiedica dușmanii să profite de momentul său de vulnerabilitate.   Akira stătea liniștit lângă Kimera și asculta.   Fei Long se întorsese deja în Hong Kong pentru a-și administra propriul teritoriu, lăsându-l doar pe Khun să studieze sub îndrumarea lui Kimera, deși plănuia să zboare frecvent înainte și înapoi pentru a-l vizita pe băiat.   „Și sunt absolut sigur că un oficial de rang înalt din propria dumneavoastră țară facilitează această operațiune și are interese directe în ...

-11- Chonlatee se afla într-un tunel îngust și murdar, luminat doar de câteva becuri ce pâlpâiau în fața lui. Sângele îi curgea pe tot corpul, după ce a alergat mult timp prin acel tunel cu arma în mână. Era nemișcat și gâfâia, așteptând serios să apară ceva. Mediul din jurul lui era încă foarte liniștit, așa că a decis să meargă rapid înainte. Până când a alunecat și a căzut în Piața Zombi chiar înainte ca aceștia să sosească; abia atunci a început să tragă cu sălbăticie în ei. „Oh, sunt prea mulți!” „Ton, trage în spate, iar eu voi ataca din față.” Chon i-a dat instrucțiuni lui Ton chiar dacă nu putea vedea unde se află. Nu-i păsa, pentru că în acel moment ceea ce conta cu adevărat era să împuște zombii care ieșeau din fiecare colț. Ieșiseră la friptură în acea după-amiază, dar nici Chon, nici Ton nu voiau să se întoarcă imediat la cămin după cină, așa că, atunci când au trecut prin zona de jocuri VR, Chon l-a tras pe Ton de braț să meargă să se joace, pur și simplu pentru că i s-a p...