Postări

Capitolul 17

 Soren Soren se opri la jumătatea unei ochiuri din croșetatul lui, cu cârligul încă în mână, și ascultă atent. Ferdy era de obicei un câine liniștit. Soren aproape că nu auzise niciodată cățelul lătrând, în afară de o singură dată când Ferdy văzuse o veveriță în timpul uneia dintre alergările lui prin pădure. Dar acum animalul lătra ca o furtună. „Ferdy!” strigă Soren, proiectându-și vocea prin ușa dormitorului. „Liniște!” Lătratul frenetic continuă. Soren oftă și își întinse gâtul ca să se uite la telefonul de pe noptieră. Era aproape șapte dimineața. Gabe ar fi trebuit deja să fie acasă. Dar Ferdy nu lătra alarmat de fiecare dată când Gabe se întorcea de la muncă. Se întâmpla altceva. Soren se dădu jos din pat și își trase o cămașă peste pieptul gol. Lenevise, la naiba. „Taci, cățelule!” strigă din nou. Nu avu niciun efect. Soren coborî scările într-o clipă și ajunse la ușa din față, conducându-l pe Ferdy care lătra înnebunit spre sufragerie și închizându-l acolo, pentru orice ev...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Capitolul 16🔞

 Gabe Gabe se trezi cu sunetul alarmei urlând. Era o greutate pe pieptul lui care îl împiedica să se ridice, așa că întinse orbește o mână, apucă telefonul și opri sunetul odios. Își înclină bărbia, privind capul blond ascuns sub gâtul lui. Inspiră aroma reconfortantă a lui Soren și strănută când câteva fire din părul vampirului îi gâdilară nasul. „Doamne”, spuse Soren, cu vocea înăbușită de pieptul lui Gabe. „Mai întâi alarma ta respingătoare, apoi strănuți în capul meu. Ce mod groaznic de a te trezi.” Gabe își frecă nasul, care încă îl gâdila, mai adânc în părul lui Soren. „Ce tragedie.” El credea că era un mod minunat de a se trezi. Poate că Soren nu avea nevoie de aceeași cantitate de somn ca el, dar vampirul blond se obișnuise să rămână oricum în patul lui, citind sau tricotând ca să-și ocupe timpul. De obicei dormea ultimele ore din somnul lui Gabe ca să se trezească în același timp. Gabe oftă fericit și își plimbă mâna peste fâșia de piele goală dintre cămașa de pijama și pa...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Capitolul 15

 Soren „Crezi că ar putea cineva să moară pentru cafea?” ☕ Soren dădu ochii peste cap și îl împinse pe Jay spre cafenea. Ținea un ochi pe sala de sport de peste stradă și urechile la telefon. Hendrick nu mai dăduse niciun semn, nici mesaje amenințătoare, și nici nu îi mai simțise mirosul pe străzi, așa că Soren acceptase să îl lase pe Gabe să se antreneze în locul lui obișnuit înainte de tura de la spital. Soren știa că nu îi făcuse niciun rău real lui Hendrick, așa că trebuia să presupună că actul lui de rebeliune fusese cel care îl făcuse să dea înapoi. Încercă să nu se piardă în disprețul față de sine la acel gând. Asta era tot ce fusese nevoie ca să nu mai fie urmărit și hărțuit timp de secole? Doar faptul că ripostase cum trebuie? O voce familiară răsună în mintea lui. Patetic. Slab. Laș. Totuși, nu avea înțepătura obișnuită. Pentru că acum Soren avea și alte cuvinte în minte. O voce diferită, plină de afecțiune. Puternică. Intensă. Perfectă. Era ceva ciudat ca cineva să vadă ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Capitol special: Dulce🔞

"Typhoon, pot să iau gustarea asta?" "Sigur, nu e ca și cum te-aș putea opri, deja ai luat-o." "Typhoon, vreau cacao." "Fă-ți-o singur sau vrei să ți-o fac eu?" "Te rog, nu pot să plec din locul ăsta. Dacă o fac, North sigur va țipa la mine!" "Ter, concentrează-te, idiotule!" "Bine, bine." Mi-am dat picioarele jos de pe canapea și m-am ridicat să pregătesc cacaoa. Astăzi era ziua lor liberă după ce au terminat examenele finale, așa că au venit să stea pe la mine. Desigur, studenții la medicină, precum P' Fah, nu au terminat încă examenele, chiar dacă au început mai devreme decât toți ceilalți. P' Fah a avut un examen devreme în această dimineață. Am pus două căni de cacao pe măsuța de cafea din fața canapelei, unde cei doi erau absorbiți de joc. "Băieți", am strigat. "..." "Băieți!" "Nu acum, Typhoon. Ter, număr până la trei, apoi intrăm", spuse North, complet concentra...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Epilog: Să îmbătrânim împreună

M-am trezit devreme ca de obicei, chiar dacă eram obosit după excursia de ieri la grădina zoologică. În mod normal mă trezesc devreme, iar prostiile de ieri cu North și Ter nu au schimbat asta. Cei doi nu pot pur și simplu să meargă normal, trebuie să se joace de-a purtatul în spate ca niște copii. De aceea trebuie mereu să am grijă de ei. Când m-am uitat în partea mea, locul de lângă mine era gol. La 5:30 dimineața era ora la care P' Fah ar fi trebuit să doarmă. Oricât de mult ar fi studiat, se culca mereu până la ora 2 dimineața, conform înțelegerii noastre. Nu a încălcat niciodată o promisiune sau o înțelegere. Asta însemna că nu stătuse treaz până târziu, ci se trezise deja. M-am ridicat încet din pat și am deschis ușa dormitorului. Era acolo, așezat la birou. „Te-ai trezit devreme, huh?” l-am salutat. „Da, bună dimineața.” „La ce oră te-ai trezit? Și la ce oră te-ai culcat aseară?” „M-am trezit pe la 4:30. M-am culcat la 11.” „E devreme pentru tine”, am remarcat, pentru că ora...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe