Capitolul 22
Cerul era încă de o nuanță intensă de indigo, primele raze ale zorilor abia atingând orizontul. Aerul de început de iarnă era proaspăt, purtând o ușoară răcoare care se lipea de piele. Era puțin înainte de ora cinci dimineața, iar orașul era liniștit, cu excepția zumzetului îndepărtat al mașinilor care treceau, ocazional. Arthit a ieșit din camera lui, îmbrăcat într-o jachetă sport mulată, pantaloni de trening și pantofii de alergare strâns prinși în șireturi. A expirat încet, privind cum norul slab al respirației sale se risipește în aerul rece. Trecuse ceva vreme de când ieșise ultima dată la alergat dimineața, programul lui era prea încărcat, rămânându-i puțin timp pentru exerciții fizice. Dar, având o rară perioadă de timp liber, era hotărât să se întoarcă la rutina lui.La urma urmei, menținerea formei nu era ușoară. Fizicul său era rezultatul anilor de dedicare, încă din perioada petrecută în San Francisco. S-a oprit în fața camerei vecine, lovind ușa cu încheieturile de c...