Biblioteca Asiatică

  Capitolul 90 Un lucru pur și simplu mic Mașina sport de înaltă performanță se deplasa lin pe șosea. You Shulang, așezat pe scaunul pasagerului din față, a preluat un apel video. Huang Qimin, înaintat în vârstă și recent,   lipsit de energie, se mai ivea rar pe la laborator. Comunicările legate de serviciu se bazau în întregime pe conferințe telefonice. Fiind un om destul de spontan, apelurile sale veneau oricând avea chef, indiferent de oră. Din fericire, era pragmatic și nu prea prelungea lucrurile.   În doar câteva minute, conferința telefonică cu mai multe persoane s-a încheiat. Ținând un bol cu ​​tăiței în mână, Tian Xiaotian a zâmbit larg către ecran și a râs.   -Ge You, rotește camera puțin spre stânga. Vreau să văd cine conduce. Dacă nu e suficient de chipeș ca al nostru ge, o să fac scandal. Auzind acestea, ceilalți participanți la conferința telefonică s-au aplecat mai aproape de ecrane, fețele lor transformându-se în caricaturi cu capete mari....

  Capitolul 89 Un sărut profund -Ne cunoaștem. El este fostul meu iubit. Acea frază a fost ca și cum cineva ar fi   aruncat o bombă pe masă. Totuși, nimeni nu a scos niciun sunet. Pleoapele grupului de colegi de clasă clipeau, privirile zburând înainte și înapoi, în timp ce o furtună tăcută de bârfe le izbucnea printre sprâncene și ochi. Răspunsul neașteptat i-a tăiat respirația lui Fan Xiao, l-a întors în minte de o mie de ori, analizându-l din toate unghiurile, dar tot nu a putut extrage nici măcar o urmă de dulceață din el. Felul în care You Shulang a spus-o a fost mult prea superficial, ca și cum ar fi afirmat că zahărul este dulce, medicamentele sunt amare, norii sunt albi, iar pământul negru. Nu au existat unduiri emoționale, ci doar o simplă și directă afirmație a unui fapt. Cuvântul „fost”, rostit de pe buzele lui, nu avea nicio tentă specială evidentă, era ca o piesă de îmbrăcăminte purtată odată, dar care nu mai era apreciată. Și în acel moment, You Shulang...

 POP Cap. 15 A fost telefonul meu cel care m-a trezit dintr-un somn adânc. Auzindu-l sunând insistent, am răspuns fără să mă gândesc, luând de bun faptul că era procurorul Joo. „Alo.” „Chaeha, este mătușa ta.” O voce neplăcută m-a trezit tresărind. M-am ridicat brusc în capul oaselor. Am crezut că în cele din urmă avea să mă lase în pace. Îi cerusem asta în mod explicit data trecută. Furia m-a copleșit, dar ca întotdeauna, am reprimat-o și m-am obligat să vorbesc. „Mătușă, de ce suni? Nu sunt…” „Nu, nu este vorba despre asta. Parchetul Districtual Danhyeon investighează compania unchiului tău. Tocmai au efectuat o percheziție minuțioasă. Chaeha, ce ne facem?” „Ce… De ce îl investighează pe unchiul meu? Trebuie să-ți fi spus motivul.” „Compania noastră spală haine pentru angajații cazinourilor și prosoape și lenjerie pentru hoteluri, nu-i așa? Există și alte companii. Anchetatorul a spus că spălătoria unchiului tău oferea mită clienților…” Am întrerupt-o pe mătușa mea. „A făcut-o?” ...