Postări

Capitolul 10

 Rain_ „Ce… ce a spus Phi Phayu?” Vremea de afară se schimba la fel ca atmosfera din cameră, care devenise confuză din cauza câtorva cuvinte rostite de proprietarul camerei. Cuvintele… „să nu mai vii aici”… Waren a rămas uluit, apoi a forțat un zâmbet. Și-a împins palma în pieptul celuilalt, apucându-i brațul, întrebând politicos și sperând că poate auzise greșit sau că tunetul de afară îl făcuse să nu înțeleagă bine. Phi Phayu, persoana încăpățânată și bună care tocmai îl îmbrățișase și îl consolase, îi interzicea să mai vină aici? Acum Phayu îi interzicea să se întoarcă acolo, în locul pe care tocmai îl recunoscuse ca fiind cel mai sigur și care devenise scutul lui în momentele de slăbiciune. Inima i s-a încetinit, fața i s-a înroșit, iar mâna care la început îl împingea acum se agăța de cămașa celuilalt, privindu-l fix, încercând să afle adevărul. Ochii ascuțiți ai lui Phayu nu aveau deloc o expresie de glumă. Rain_ „Hai, Phi… spune că glumești, nu?” A întrebat cu speranță, deși...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Capitolul 9

 Prof_ „Nu o accept.” Rain_ „Dar am terminat-o la timp, domnule profesor.” În zona biroului profesorilor, Waren stătea în fața biroului cadrului didactic. În mâini ținea lucrarea pe care o terminase la timp, dar pentru că dormise prea mult, nu reușise să ajungă la timp. Era imposibil să plece de acasă la opt și un sfert și să ajungă la universitate la opt și jumătate. Chiar dacă mașina nu s-ar fi oprit deloc și drumul ar fi fost liber, tot trebuia să găsească un loc de parcare. Până a alergat spre clădire, limba scurtă a ceasului era deja aproape de nouă. Când a ajuns în sală, profesorul începuse deja cursul și, după ce și-a tras sufletul, Rain a intrat și a întrebat dacă poate preda lucrarea. Celălalt l-a privit cu ochi aspri și i-a spus să vină în camera profesorilor în pauză. Acum Waren stătea în picioare, cu capul plecat, extrem de speriat. Când Rain a insistat că terminase la timp, profesorul a întrebat... Prof_ „Când v-am dat tema, cât timp v-am acordat?” Rain_ „O săptămână”,...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Capitolul 8

 Phayu „Ce vrei să mănânci?” Rain „Este asta o întrebare capcană?” Phayu „Ce naiba întrebi? O să comand orez.” Rain nu era sigur înainte dacă P’Phayu îl tachina, dar acum era sigur sută la sută că exact asta făcea. Pentru că îl privea direct în ochi, făcea acea expresie, ridica meniul și râdea satisfăcut. Acea pereche de ochi pătrunzători îl amețea. Zâmbea larg, arătându-și dinții albi. Cunoștea deja acel zâmbet. Și asta îl făcea să se simtă rău. De fiecare dată când îi vede fața zâmbind, inima lui începe să tremure. Phayu „Ce vrei să mănânci?” Bărbatul puse meniul jos, luă creionul și hârtia lăsată de chelneriță și se pregăti să noteze comanda. La ora asta târzie puteau mânca doar la o mică cantină cu orez. Rain „Orez lipicios, spanac prăjit, ridiche, ou prăjit și salată de ou sărat. Nu… mai bine salată picantă de ou.” Rain răspunse imediat. De fiecare dată când venea să mănânce cu colegii, nu aștepta niciodată pe ceilalți să comande. Așa că, atunci când Phayu îl întrebă, îi spuse...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Capitolul 7

 Rain considera că a sta sub același acoperiș era o șansă bună să-l facă pe Phayu să se îndrăgostească de el… dacă nu ar fi fost faptul că acesta nu înceta să-i privească șoldurile și să-l intimideze cu acei ochi ascuțiți. Chiar și râsul lui puternic îl făcea pe Rain să-și acopere fundul tot timpul. 😳 Știa că și bărbații pot fi rușinați, dar ce putea face când știa că Phayu îi plac și bărbații? Nu ajuta deloc faptul că el se simțea ca o fată inocentă și virgină. Sunt chiar foarte nervos. În cele din urmă, nemaiputând suporta privirea aceea fixă, Rain anunță că… se duce acasă… cu o voce atât de slabă încât semăna cu mieunatul unei pisici. Acum se aflau în mașină, parcată în fața intrării casei. Phayu „Părinții tăi sunt acasă?” Rain „De ce întrebi?” Rain îl privi confuz în timp ce șoferul își desfăcea centura. Phayu „Trebuie să cobor să-i salut. Le-am adus fiul după ce a petrecut noaptea dormind cu mine.” Rain „Oiii! Dar în camere diferite!” Phayu „Nu am spus că am dormit în aceeași...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Capitolul 6

 Rain „Lasă-mă, lasă-mă! Am spus să mă lași!” În mașină, Ren fusese atât de șocat încât nici nu avusese timp să facă scandal. Încă era în stare de șoc din cauza evenimentelor — fuga din urmărirea care tocmai avusese loc. Așa că atunci când ajunse la o casă mare și tăcută, tânărul nu putu decât să deschidă larg ochii. Chiar și când mașina se opri, Rain încă era amețit de tot ce se întâmplase, până când portiera șoferului se deschise. Apoi proprietarul mașinii își trecu brațele peste umerii lui, îl ridică și îl aruncă peste umăr, iar asta îl făcu pe cel mic să țipe. Probabil sângele de la cap mă făcea să amețesc. Rain „Lasă-mă, am spus să mă lași!” Paf! Rain „Ah!” Rain strigă de durere când cel pe ai cărui umeri era nu răspunse cu vorbe, ci doar îi lovi fundul rotund. Lovitura îi făcu capul să doară și mai tare, iar cel mic, care încerca să se zbată ca să scape de pe umerii largi ai bărbatului, rămase paralizat. De când m-am născut, părinții mei nu m-au bătut niciodată! Rain „Lasă-mă...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe