CAPITOLUL 18 - HOTEL

Michael și Dennis plecau a doua zi, după ce au adormit în cele din urmă pe plajă și nu sau întors în cameră. Dennis a fost primul care s- a trezit, grăbindu- l pe Michael să se pregătească pentru plecarea lui. Cei doi bărbați străini trebuiau să ia un tren spre sud pentru a- și continua călătoria, nu își cunoșteau destinația, doar s- au oprit și au vizitat toate locurile pe care le- au putut atâta timp cât aveau bani în buzunar.

Day și Mhok și- au petrecut următoarele zile lângă plajă, rămânând acolo până târziu, mergând să se joace pe plajă și căutând mâncăruri delicioase de mâncat. Mhok a închiriat o
motocicleta și l- au dus la plimbare, au găsit restaurante noi, au mâncat și au mâncat.

Tot timpul după ce a părăsit Bangkok, Day nu primise niciun contact din partea familiei sale, nici de la niciunul dintre ei, nici de la fratele său, nici de la mama lui. Mhok a spus că a sunat pe Night să- l anunțe și că știa unde la dus pe Day. Cât despre mama lui, Night i- a promis că va vorbi cu ea. Lui Day nu i- a păsat prea mult, chiar dacă familia lui nu era de acord, ar face tot ce voia.

A sosit ziua nunții lui Orn. Au închiriat o mașină și au mers la hotelul unde avea să aibă loc ceremonia, care era într- un cartier din apropiere. Amândoi au primit o ținută bună, cea mai bună pe care l- au putut găsi în călătoria lor agitată: cămașă, pantaloni lungi și pantofi închisi.

- Khun Day,Khun nu ai mințit, ai venit.

Day a fost întâmpinată cu un strigăt de salut imediat ce au sosit. Mhok a șoptit că On și logodnica lui purtau ținuta de nuntă și stăteau la intrare primind oaspeții, logodnica lui On fusese cea care îl anunța de sosirea lor. Mhok la luat pe Day și s- au dus spre ei.

- Chiar nu credeam că Khun va veni, a spus On în glumă.

- O, nu știu, poate că ar fi fost mai bine să nu vin dacă nu avea deloc încredere în mine. El a răspuns într- o manieră prietenoasă.

- E departe Khun, nu mă așteptam la mare lucru, dar aici este casa mea, oricum, mi- aș dori să va întoarceți și să fiți oaspeții mei într- o zi. Probabil că ne vom muta aici, așa că nu voi putea continua. fiind profesor. Dar asta nu contează, pentru că Khun, ai deja un iubit și sunt sigur că iubitul tău va avea grijă de tine.

A spus, glumit deschis. Day a fost cel care îi spusese lui On că se întâlnește cu Mhok și el a fost cel care i- a dat primul sfat că nu este recomandată o dragoste plină de obstacole, dar de ce să nu experimenteze? O făcuse singur.

- Oh Khun, ai terminat de citit cartea Ultimul amurg?

- Dacă o terminăm, Phi, a răspuns Day, înainte de a spune repede.

- Dar de fapt nu am citit finalul. Nu am putut ajunge la final pentru că cărții pe care am cumpărat- o îi lipsește ultima pagină. Asa de nu știm finalul.

- Oh, deci unde o vei citi? N- am mai citit- o niciodată, pentru că mi s- a spus în mare măsură despre asta la școală, dar îl am în Braille, ți- l dau ca să- l poți citi lui Mhok și în timp ce o faci, o poți înregistra, astfel încât să o poți avea ca audiobook. Când personajul principal ajunge la stânca ultimei lumini Khun, a spus el

- Oh, ce am vrut să vă spun este că știați că scriitorul este de fapt un străin? Dar a scris cartea aici, în Songkhla. De asemenea, acea stâncă este aici în Songkhla, ați văzut fotografia apusului de pe coperta?

- A fost luat de pe acea stâncă.

Povestit cu emoție și auzind- o. Mhok și- a scos telefonul mobil și a căutat pe internet fotografia de copertă, înainte de a i- o arăta lui Day. Day a luat telefonul și l- a adus la ochi și l- a recunoscut, dar habar nu avea că fotografia fusese făcută nu departe de acolo.

- Vrei să mergi?

- Vreau să- l văd.

Day s- a întors să- l întrebe pe Mhok.

- Bine, oricând vrei să mergi, te iau, a răspuns simplu Mhok.

- Hai de Ziua Nong, Nong Mhok, e la mică distanță de aici, te pot duce cu masina pana la sosea, trebuie sa mergi putin, dar este o distanta mica si calea nu este grea. Este oarecum stâncos, dar îl poți trece confortabil. Ai fost deja alergător și ghid și cu siguranță vei reuși să o faci fără probleme, a spus logodnica lui On și Day a fost ușurată să- i audă cuvintele. El s- a întors și a murmurat către Mhok, că ar trebui să- și amâne planurile. La început, Aceștia fuseseră de acord ca după nuntă să se întoarcă, dar puteau rămâne puțin mai mult.Momentul era perfect.

- Al On, ia- mă să dansez, vreau un balon.

Vocea unei fetițe i- a întrerupt. Day și- a întors privirea spre ea, sursa vocii era o fetiță de aproximativ șase ani, fata își scutură brațele fără să renunțe

- Au spus că oricine iese să danseze va primi un balon. Vreau un balon.

- Nong Aom, Ai On vorbește cu un prieten, iar unchiul trebuie să urmeze oaspeții la eveniment. Du- te și cere- i mamei să te roage să dansezi, Ai On are de lucru.

On s- a ghemuit și a vorbit calm cu mica nepoată.

Logodnica lui Aon i- a prezentat fetei lui Day și Mhok, era nepoata ei și o chema Aom, dar fetița nu părea să fie interesată de nimic din jurul ei.

- Mama mi- a spus că nu- i place să danseze, dar vreau un balon, na.

Vocea fetei suna din ce în ce mai iritat. Nu era greu de ghicit că, din tonul ei, probabil că va începe să plângă în curând.

- Îl vrei Nong Aom? Te duc eu acolo, zise Day cu amabilitate.

Mi- am imaginat că fetița își dorea foarte mult un balon, doar și- a urmat inima și nu a putut. On și logodnica lui i- a spus că e în regulă, a fost doar o furie. Fata a răspuns fericit și Day l- a rugat pe Mhok să- l ia. Așa că s- au dus în centrul ringului de dans și i- au dat un balon înainte să danseze.

- Da, Ai Day este cel mai tare.

Day și Mhok i- au dat fetiței balonul, iar când Day a întrebat- o dacă vrea să danseze, fetița și- a luat balonul și a fugit la mama ei care stătea în apropiere. Day și Mhok nu puteau decât să stea confuzi în mijlocul ringului de dans. Dar când a început să cânte melodia, nu au mai putut face nimic. La final, s- au ținut de mână și au dansat până s- a terminat cântecul.

- Era clar o capcană spuse tânărul fără ezitare.

De fapt, ar fi putut doar să plece, dar când toată lumea începea să danseze, plecarea ar fi fost ceva care ar atrage atenția, mai ales Day care nu putea ieși de acolo atât de repede pe cât își dorea. Mhok a putut să râdă doar când a auzit- o.

- Hai, să zicem că a fost balonul de dragoste care ne- a făcut să dansăm împreună. Dacă nu ar fi fost Nong Aom, Day nu mi- ai fi cerut niciodată să dansez, spuse Mhok înainte de a pune mâna lui Day pe umărul lui, în timp ce- și aducea cealaltă mână la ea. Mâinile rămase s- au unit natural. Corpurile celor două persoane s- au mișcat încet, în ritmul muzicii. Melodia moale a făcut lumea din jurul lor ciudat de mai strălucitoare.

- Ai!

Day a plâns când Mhok a călcat accidental pe picior.

- Îmi pare rău, Day, te- am rănit? spuse Mhok și și- a eliberat strânsoarea pentru a se apleca pentru a- și privi piciorul, dar Day și- a forțat mâna să spună că este în regulă, așa că au continuat să danseze.

- Nu m- a durut, doar m- ai călcat, zise Day în timp ce chicotea. Mhok nu a răspuns, dar a zâmbit. Cei doi au continuat să danseze, dar după un timp, Day a călcat accidental piciorul lui Mhok.

- Îmi pare rău, ești rănit? zise Day încet.

- Chiar nu cred că te voi călca din nou.

- O, omule, nu am vrut.

Day nu știa dacă Mhok suferea grav sau nu. Chiar dacă se uita, nu putea vedea. Dar înainte de a putea face ceva. Mhok s- a apropiat de fața lui și a șoptit.

- Dacă te sărut pe obraz, vei face și tu la fel?tânărul a glumit și Day a zâmbit, a strâns strâns de umărul lui Mhok și s- a prefăcut că se plânge de durere.

Dar cealaltă parte știa că doar glumea și zâmbea larg fericit, Mhok îl făcea mereu să zâmbească.

- Nu- mi vine să cred că suntem cu adevărat în Songkhla, spuse Day, ca și cum ar fi esenber

- Oh, la început m- am gândit, unde mă duce?

- Nu știu, știam că mă vei aduce aici, dar m- am gândit că va fi mai greu.

- Ți- am spus că dacă ar fi pentru tine, aș face totul.

Acele cuvinte simple au stârnit un sentiment care i- a făcut pieptul să se umfle. A fi capabil să vezi mai puțin ar putea fi un lucru bun în anumite privințe, pentru că lui Day nu i- a păsat niciodată de nimeni altcineva. Avea ochi doar pentru Mhok, despre care știa că nu va merge niciodată nicăieri.

- De când te- am cunoscut, am făcut multe lucruri, a spus Day zâmbind.

- Mi- ai dat curajul să le fac, a continuat el.

- Și mie mi- ai dat valoare.

Bărbatul în vârstă a răspuns, iar asta l- a făcut pe ascultător să se încruntă, nu și- a imaginat niciodată că ar putea provoca asta în Mhok. Doar Mhok este așa, ce ar fi putut face?

- Ce ți- am făcut? Nu cred că am făcut nimic pentru tine, a spus el în gol.

- Ești singurul care mă vede, mă vezi tot timpul.

Cuvintele persoanei din fața lui au zguduit ceva în Day, deoarece se simțea extrem de handicapat de... invizibilitate. Dar aproape că a uitat că Mhok însuși avea multe răni de la viață, doar acelea care nu se vedeau cu ochii.

Imaginea lui Mhok a început să apară în ochii lui Day, din ce în ce mai clar, Mhok se îndrepta spre el. Și de data aceasta, tânărul nu a avut nicio intenție să se retragă sau să alerge, pentru că persoana din fața lui era cea mai importantă persoană din viața lui.

Nici măcar nu era interesat de aspectul oamenilor din jurul lui, sau poate pentru că nu- i putea vedea.

Cântecul a luat sfârșit, oamenii din jur au început treptat să se miște, unii s- au întors la mesele lor sau poate și- au schimbat partenerii? Sunetele din jurul lui îi spuneau Day că și ei trebuiau să facă ceva. Mhok a profitat de momentul și a luat mâna lui Day și a adus- o la buzele lui iubitoare.

- Hei, încetează. Suntem la o petrecere. Nu suntem singuri.

- Asta înseamnă că, dacă am fi singuri, ne- am lăsa să plecăm?

- Oh... e de ajuns, e de ajuns. Oameni din tot raionul se uită la noi.

Tânărul a mormăit ca o formalitate înainte de a- i spune lui Mhok să se întoarcă la masă, Mhok a râs dar a respectat ordinul. Day s- a lipit de brațul lui Mhok și au părăsit ringul de dans în tăcere, vorbind între ei despre diverse lucruri, fără să vorbească despre ceva anume.

Zgomotul pașilor care îi urmăreau părea să ajungă la urechile lor, poate că erau doar propriile mele idei preconcepute? Dar sunetul a continuat. Până când Day nu putea decât să se încrunte suspicios. El a crezut în secret că ar putea fi fratele lui, sau mama lui, dar nu era probabil, pentru că dacă ar fi fost. Mhok i- ar fi spus deja.

- Day!

Sunetul numelui său a făcut ca atât Mhok, cât și Day să se oprească. Tânărul simțea ceva familiar în voce, dar oricât s- ar fi gândit la asta, nu știa cine este. Parcă sunetul acelei voci era adânc în memoria lui. Nu putea decât să aștepte ca sunetul pașilor să se apropie și, când a auzit următoarea propoziție, întregul corp i- a înghețat.

- Day... sunt tata.