CAPITOLUL 23 - LIBRĂRIE

Day a absolvit liceul doi ani mai târziu, obținând o diplomă de licență fără să fi văzut o singură scrisoare. A încercat din greu să folosească cărți audio, să asculte casete, prelegeri și documente fotografiate. A învățat să folosească programe de lectură captivante, citind încet, rând cu rând. Dar viața este așa. Există doar un pas și doar următorul.

Atmosfera de acasă s- a îmbunătățit plăcut după ce a părăsit spitalul, deși nu vedea nimic, dar a fost diferit pentru că Day a decis să- și ierte fratele, așa cum îi ceruse tatăl său. Cât despre mama lui, aceasta și- a anulat slujba care o obliga să călătorească, a încetat să plece în străinătate și a petrecut în fiecare noapte sub același acoperiș, casa umplută de căldură atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară. Mai ales pentru Day însuși.

Tânărul nu a negat niciodată că a petrecut aceste zile înconjurat de iubire, în trecut, Mhok nu doar că și- a schimbat viața, dar i- a arătat o altă latură a acesteia. Au fost multe lucruri care i- au făcut pe membrii familiei lui să se adapteze, dar datorită lui Mhok, ei știau ce fel de ajutor avea nevoie Day și când. Toți i- au dat o mână de ajutor și când a venit momentul au fost gata să răspundă.

Și- a trăit viața ca un orb, dar era un orb care putea avea grijă de el însuși. A deschis o librărie într- o clădire de birouri înaltă, într- o zonă care funcționa ca un showroom în care tinerii își expuneau arta. Acolo tânărul a închiriat un spațiu mic, a ales un spațiu închis în clădire pentru că se ajungea mai ușor acolo decât în clădirile exterioare.

Meseria lui principală era să vândă cărți, deși nu avea prea multe venituri, exista un flux constant de vânzări regulate și continue, în special vânzări online, unde putea recomanda și cărți după gusturi, în plus a lucrat și cu o editură independentă, mai ales în zona cărților audio, iar acel job era mai prosper, permițându- i să câștige bani și să se descurce singur.

Dacă l- au întrebat dacă i- a fost dor de Mhok? Trebuia să spun... multe, mai ales la început. Lipsa lui Mhok era ca și cum și- ar fi pierdut o parte a corpului. Dar asta l- a forțat și mai mult să crească fără altă opțiune. Până la urmă, Mhok era încă prezent în memoria lui.

Au trecut trei ani, dar cuvântul „dragoste” a rămas intact ca înainte.

"Citește în fiecare zi în librărie. Bună ziua."

Day s- a ridicat după ce a auzit ușa magazinului deschizându- se. A auzit pașii ajungând la mijlocul magazinului și apoi s- a făcut liniște. Tânărul îl aștepta pe celălalt persoana care trebuia să vorbească prima, dar nu a spus nimic și mirosul slab al țigărilor atârna
in aer. Nu se putea abține să nu se gândească la o persoană al cărei parfum era stocat în al lui memorie, indiferent de cât timp trecuse.

- Ai un manual pentru creșterea peștilor aurii?

S- a auzit o voce răgușită, iar imaginea proprietarului ei a apărut în fața lui. Nu era nevoie să întreb, știa exact cine este acea persoană din fața lui, pentru că nici măcar o secundă nu ar fi putut uita acea voce.

- Pentru care? Jinsei sau Nozomi? Întrebat.

- Day

- Bună, domnule Mhok.

Tânărul a răspuns cu un zâmbet. Ambii umeri erau ridicați de parcă nu i- ar păsa deloc. Dar inima îi tremura atât de tare încât îi era teamă că cealaltă parte va observa. Chiar dacă au trecut trei ani, mulți oameni au trecut prin viața lui, dar nimeni nu l- a făcut niciodată să simtă că îl cunoaște mai mult decât pe Mhok. Așa că Day nu și- a deschis niciodată inima să iubească pe nimeni din nou. Nu, nu este că l- ar fi așteptat pe Mhok, doar spera ca cineva care l- a iubit la același nivel pe care îl avea Mhok.

- Nu am fost de acord să ne tratăm unul pe altul informal? Cel mai mic a spus de parcă nimic nu s- ar fi întâmplat.

- Amuzant, ești iubit și fost iubit în același timp?

- Hai, sunt doar eu. Ești aici să cumperi o carte? Ce coincidență.

- Nu este o coincidență. Restaurantul în care am lucrat s- a mutat în Scoția și nu am vrut să merg așa că am decis să mă întorc și să caut de lucru aici, în Thailanda, spuse Mhok pe un ton amuzat

- Sunt restaurante la parter. Încercați să întrebați acolo, în cazul în care au nevoie de un bucătar.

Răspunse Day.

- Dar eu prefer să fiu cel care are grijă de tine.

Sunetul picioarelor lui Mhok călcând în jur, sunetul cărților fiind onorat. Paginile curgeau ritmic. Day făcu un pas înapoi și se așeză pe scaunul lui, în spatele biroului, locul lui obișnuit.

- Va fi greu, pentru că pe aici toată lumea poate trăi fără însoțitori, a răspuns el și și- a luat căștile și s- a pregătit să termine treaba pe care o mai avea.

Din nou, s- a auzit sunetul unui oftat de la o altă persoană care se afla în magazin,albă o atmosferă de liniște continua să plutească în aer. Day, s- a prefăcut că pornește volumul căștilor și continuă să lucreze, revenind la tăcere anterior

- Putem să ne întoarcem împreună, Day?

Acele cuvinte simple păreau să scoată aerul din micul magazin și acesta a dispărut. Proprietarul a procedat practic, tânărul nu și- a imaginat niciodată o astfel de situație. Ce fel de întrebare a fost asta? Trecuse mult timp.

- Nu glumi cu Phi, nu mi se pare amuzant.

- Nu glumesc. Îți spun adevărul.

- Să lăsăm trecutul în trecut, cred că viețile noastre de astăzi sunt foarte bune,

Dai incearca să nu retrăiască sentimente vechi.

- Nu cred că viața mea va fi bună fără tine Day.

A spus Mhok, care a vorbit cu o seriozitate greu de gestionat corect. Tânărul a decis să se ridice din nou și să meargă spre locul în care se afla cealaltă parte, care spera că stă în picioare. Mâna lui a ajuns la cotul fostului lui iubit și a strâns ușor, indicând că a vrut să spună în continuare.

- Phi Mhok... în tot acest timp, nu a fost că nu te- am iubit, te iubesc, te iubesc atât de mult, dar Phi Mhok, am trăit cu sentimentul că m- ai iubit din milă pentru restul vieții mele. Nu a putut. Mă înțelegi?

A spus el, iar atmosfera a devenit serioasă.

- Day... te înțeleg. Dacă m- ai întreba sincer în ziua aceea, aș recunoaște că a fost vina mea. Ți- am ascuns ceva, te- am mințit și te- am făcut să simți că îmi pare rău pentru tine, așa cum ai spus.

Mhok s- a oprit și și- a schimbat tonul vocii din glumă în serios, nimic diferit de el. Apoi a întins mâna și a luat mâna lui Day.

- Dar astăzi și ziua aceea, nu mai sunt la fel, a spus Mhok ferm.

- Astăzi sunt gata, am crescut și tu Day.. Nu am venit să te întreb dacă ai vrea să- ți citesc o carte, același capitol vechi. Am venit să- ți cer să începi un nou capitol în viețile noastre, împreună. Îmi poți da o șansă?

- Îmi confirm în continuare cuvintele anterioare Phi, nu vreau să trăiesc cu sentimentul de compătimire. Nu pentru tot restul vieții, a spus tânărul serios.

- Atâta timp cât sunt orb și trăiesc așa, nu pot șterge complexul de inferioritate din inima mea. Așteaptă până îmi fac transplantul de cornee și... te- ai întoarce să flirtezi?

- Nu glumesc pe Nong Day. Vorbesc serios.

- Și crezi că am glumit când ne- am despărțit în ziua aceea? Day a clătinat din cap și și- a eliberat mâna din strânsoarea celeilalte persoane.

- Am fost la fel de serios în ziua aceea ca și acum.

Tânărul a simțit cât de liniște a umplut din nou magazinul, amândoi au oftat. Parcă fiecare avea ceva de acceptat, trebuia să reflecteze la nesfârșit. Fiecare s- a confruntat cu un zid foarte înalt pe care nu l- au putut învinge, îl puteau trece, dar în cât timp

- Ce ar trebui să fac ca să te fac să- mi mai dai o șansă?

Mhok s- a apropiat și Day a făcut un pas înapoi. Zgomotul pașilor celui din fața lui s- a oprit. Erau amândoi foarte îndepărtați unul de celălalt.

- Îmi pui aceeași întrebare pe care mi- am pus- o în ultimii trei ani Phi, am analizat și eu aceeași întrebare.

- Și ai găsit un răspuns?

- Nu...

Răspunsul tânărului părea să înghețe în aerul magazinului îngust. Încă o dată, Mhok scoase un oftat lung.

- La ce oră se închide magazinul?

- Închid la ora șase.

- Pot să te aștept astăzi să te duc acasă? Tocmai m- am întors și am vrut să te văd și să- i salut și pe P'Night și pe mama ta și, dacă se poate, să- i văd pe Jinsei și Nozomi.

La început, Day a fost pe cale să respingă cealaltă parte. Dar când Mhok a spus numele celor doi pești, și- a amintit că avea dreptul să- i vadă, deoarece era prima sa amintire despre cei doi. Și asta l- a făcut să zâmbească.

- Nu am zonă de așteptare în magazin, va trebui să vii la ora șase.

- Day mulțumesc. Mulțumesc mult.

A auzit vocea fostului lui iubit care i- a mulțumit înainte de a auzi scârțâitul ușii semnalând că el a părăsit magazinul pe neașteptate. Tânărul scoase un oftat. În capul lui au început să apară tot felul de povești, luptându- se între ele fără să le poată despărți. Trebuia să recunoască că aroma țigărilor lui Mhok.

La început îi făcea să se simtă rău, acum îi făcea inima să- i bată atât de tare în piept încât avea probleme să se stăpânească. Sentimentele trecutului au apărut ca niște sedimente care au fost agitate iar și iar, dar în curând zidul care nu putea fi traversat s- a ridicat ca înainte

Day și- a petrecut restul zilei distras, a încercat să editeze audiobook- ul de mai multe ori până a renunțat, dacă s- a forțat știa că munca nu va merita. Noroc că nu erau mulți clienți, altfel aș fi ajuns cu siguranță să recomand cartea greșită.

Exact la ora șase, Mhok s- a întors și l- a ajutat pe tânăr să curețe magazinul. Deși proprietarul i- a spus că nu este necesar, a fost inutil. Până la urmă, i- a permis să o facă. Day și- a pus lucrurile de valoare în geantă și au părăsit magazinul.

- Nu uiţi nimic?

- Dacă ai uitat ceva, mă întorc oricum mâine.

Mhok a râs și a încuiat ușa înainte de a i- o înmâna lui Day să o pună deoparte.

Tânărul a mers familiar spre lift și după ce amândoi au intrat în el, Mhok a apăsat butonul care îi va duce în parcare, pentru că Mhok i- a spus că folosește mașina lui P'Rung. Liftul s- a mutat cu câteva etaje de la podeaua magazinului lui Day, dar nu trecuseră nici zece secunde când au simțit o zguduire puternică înainte ca totul să se oprească. Un sunet scârțâit din lift, împreună cu tonul de apel al telefonului.

- Ce s- a întâmplat Phi? întrebă tânărul nevinovat.

Mhok i- a spus că nu știe, brusc liftul s- a oprit și s- au aprins luminile de urgență. S- a auzit un sunet de conexiune și deodată a venit un sunet puternic din difuzorul mic.

- Stimate client, ne pare rău. Este o furtună în afara clădirii chiar acum. Nu există lumină pe toată strada. Probabil că liftul este blocat până când se reia curentul. Nu este periculos. Dar clienții s- ar putea încă să nu poată iesi putin din lift...