Biblioteca Asiatică

Băiatul îmbrăcat în haine curate mergea fără să înțeleagă cu adevărat ce se întâmpla în campus. De la intrare se putea vedea sala mare decorată cu baloane. Pe bannerul mare atârnat afară se putea citi numele piesei puse în scenă de clubul de teatru: „Zi Lian” – adaptare după „Zombie Love” a autorului japonez de romane polițiste Xia Ye Yuanzi – care povestea despre câteva cadavre descoperite, unul după altul, într-un liceu. Cu toate acestea, în casa fiecărei victime fuseseră găsite părți ale cadavrelor celorlalți, iar în timpul anchetei s-a descoperit că principalii suspecți erau colegii de clasă. Crimele brutale fuseseră clasificate ca acte menite să satisfacă dependența sexuală, pentru care fuseseră îndepărtate unele părți ale corpului. „Într-adevăr...” Cu un zâmbet ironic, băiatul privi propoziția scrisă pe banner; era scrisă cu vopsea roșie și se întrebă dacă era adevărată. Era legea lui Murphy: cu cât vrei mai puțin să greșești, cu atât greșești mai mult; cu cât vrei mai puțin să î...

„La naiba! M-a făcut de râs în fața atâtor oameni!” Zhou Shu Yi a deschis dulapul, voia doar să-și recupereze colierul și obiectele personale, dar a fost lovit în față de ușa dulapului, pe care a trântit-o prea tare. Și-a acoperit fața dureroasă și a înjurat ofensiv. Fang Zhang Wen și Liu Bing Wei l-au urmat pe Zhou Shu Yi în vestiar, gândindu-se că prietenul lor, de obicei puternic și cu o înaltă stimă de sine, era trist că a pierdut cursa, așa că l-au ajutat să se așeze pe o bancă chiar în fața toaletei. „Important este că ești bine, nu fi trist”, a spus Liu Bing Wei. Fang Zheng Wen a vorbit imediat după aceea pentru a-l consola: „Haide! La urma urmei, nu a fost cu mult diferit de a vedea o pasăre care cade de mai multe ori înainte de a învăța să zboare. Cine nu a căzut în apă de mai mult de zece sau douăzeci de ori în timp ce învăța să înoate? În plus, acum că ai căzut așa, toată lumea te cunoaște și vei deveni o celebritate în școală!” „Nenorocitul de Gao Shi De m-a făcut de râs în...

 În afara bibliotecii „Deci te întâlnești cu Gao Shi De?” În holul universității, Jiang Yu Xin s-a așezat în fața lui Zhou Shu Yi și i-a pus această întrebare, privindu-l în față. „Cum aș putea să fiu cu el? Nu fi prostuț.” Zhou Shu Yi nu s-a lăsat intimidat de privirea lui Jiang Yu Xin, s-a ridicat și a privit-o neputincios. Jiang Yu Xin strânse pumnii pentru a face un gest vesel și încurajator către băiatul care nu fusese niciodată îndrăgostit. „Nu nega doar pentru că nu ai curajul să accepți. Dacă îl placi cu adevărat, trebuie să fii curajos și să-l cucerești. Indiferent cine este, Fan Zheng Wen și cu mine te vom susține.” „Yu Xin...” Spre deosebire de fată, Fang Zheng Wen înțelegea situația, așa că i-a strâns mâna pentru a o face să schimbe subiectul. Zhou Shu Yi stătea în tăcere, mușcându-și buza, ca și cum ar fi încercat să se oprească din a-și exprima sentimentele în orice moment și să verse lacrimi mărturisindu-i impulsiv prietenului său pe cine iubea cu adevărat. Îmi place...

Pentru a găsi indiciile în timpul turului și a colecta ștampilele care atestau parcurgerea traseului, trebuiau să folosească o hartă și să intre în infirmerie, care era clasată, împreună cu băile, pe primul loc în indexul celor mai înfricoșătoare locuri. Sub o lumină slabă, Zhou Shu Yi scotocea în dulapul de fier în care erau depozitate tifonul și medicamentele; vocea îi tremura: „Să renunțăm, să trecem direct la nivelul următor.” Gao Shi De s-a oprit în fața raftului cu cărți, căutând indicii care ar fi putut fi ascunse printre cărți, când a spus: „Nu, dacă eșuăm aici, nu vom putea trece la nivelul următor.” Înainte să apuce să răspundă, singura lumină din cameră se stinse și apoi, cu un zgomot surd, ușa din oțel inoxidabil a infirmeriei se închise. „Ha!”, strigă Zhou Shu Yi, atât de speriat încât se îndreptă direct spre ușă și încercă să o deschidă din interior, dar din cauza forței excesive căzu pe spate în brațele lui Gao Shi De. Acesta se apropiase pentru a vedea cauza zgomotului ...