Biblioteca Asiatică

     Se apropiau examenele intermediare. Kit şi Shane stăteau împreună într-un colț liniştit al şcolii, studiind. Cei doi s-au aşezat unul lângă altul în timp ce Shane a notat unul dintre testele de practică ale lui Kit. Tânărul s-a uitat în jos la propria mână şi a observat că Kit o ținea lejer, mâzgălind cu uşurinţă o poză cu micuțul Kaiju pe spatele ei. Shane a clătinat din cap, dar a afișat un mic zâmbet înainte de a se întoarce la test. A numărat scorul şi a scris pe hârtie. -Ai cinci din zece. Este cel mai mare scor pe care l-ai obținut până acum. -Destul de bine, nu? A întrebat Kit încântat. -Da. Foarte bine. -Deci... pot primi o recompensă pentru că sunt atât de bun? - Ce recompensă? Când am spus "foarte bine", m-am referit la tutore, evident, nu la elev.  Shane a zâmbit tachinator. Kit a dat din cap în semn de aprobare, apoi a întrebat în stilul său poznaș. -Atunci... Vrea tutorele o recompensă? Ochii lui Shane şi cei ai lui Kit s-au încrucişat. Camera s-a...

      Shane I-a întâlnit pe Kit stând într-un colț, părând stresat în timp ce lucra la o problemă de matematică, aceeaşi problemă la care rămăsese blocat cu o seară înainte. Pentru o clipă, Shane a vrut să plece, dar şi-a dat seama că explorase deja fiecare colț al muzeului. Nu mai exista nimic de folosit ca scuză, pentru a evita realitatea. Probabil că era timpul să repare lucrurile. Era timpul să uite acel incident ciudat şi să meargă mai departe. Cu acest gând, Shane a decis să se apropie de Kit. Momentul a fost ciudat pentru amândoi. Kit şi-a coborât repede privirea, evitând ochii lui Shane. Acesta a ezitat, dar a încercat să se comporte normal şi s-a aşezat în fața lui. - Ai nevoie de ajutor? -Nu. Aș prefera să o fac singur. Am lucrat la ea toată noaptea. Shane și-a dat seama clar că Kit era încă îmbufnat. Aşa că s-a întins în mod deliberat şi a tras foaia de lucru spre el. -Nu o să-ți dai seama. Lasă-mă să te ajut. - Am spus că o voi face singur. Nu te amesteca. Au...

     Kim fugise şi acum stătea posomorât într-un colț, reluând iar și iar cuvintele lui Shane în capul său și nu se putea abține să nu fie de acord. S-a uitat înapoi la relațiile sale anterioare. Chiar şi cele care începuseră bine păreau că se destrămaseră în momentul în care îşi mărturisise sentimentele. Poate... adevărata problemă era el, poate era el un romantic incurabil. Poate de aceea i se frângea inima din nou și din nou. Întotdeauna a acționat pur şi simplu din emoție,la fel și acum, uitând că Mon ar putea fi ca toți ceilalți, cineva care s-ar fi speriat și ar fi plecat în secunda în care el ar fi mărturisit. Hmm... Shane probabil că avea dreptate. Un tip deștept ca el nu avea cum să greşească cu aşa ceva. După un timp, Per și Tar s-au apropiat. Kim s-a uitat la amândoi și a întrebat derutat. -Ce se întâmplă? - Tar și cu mine am venit să ne cerem scuze! A spus Per încet. -Sunt aici doar pentru că Ai Per m-a făcut să vin. A adăugat Tar. Per a aruncat o privire asc...

     Noaptea, Kit s-a învârtit și s-a întors, stând în pat și uitându-se la ecranul telefonului timp de mai bine de o oră. A scris pe chat-ul Line: „Despre ce s-a întâmplat la locul de joacă cu laser...” apoi a înghețat brusc, s-a uitat la cuvinte şi le-a şters pe toate. A aruncat telefonul deoparte pe pat, cu fața cuprinsă de nelinişte. De la acel sărut, care s-a întâmplat atât de brusc, fără avertisment, Shane s-a întors la joc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Asta l-a lăsat pe Kit complet nesigur, se întreba dacă a fost real... sau dacă şi-a imaginat el totul. Dar nu, nu putea fi un vis. Nu când gustul lui Shane încă îi persista pe vârful limbii... chiar și acum, câteva ore mai târziu. Tânărul a continuat să încerce să de-a un sens la ce tocmai se întâmplase, ce a însemnat sărutul, de unde a venit, de ce s-a întâmplat... și ce va fi după. Primul răspuns, de unde a venit, a fost probabil cel mai ușor. Se întâmplase pentru că îl plăcea pe Shane. Încercase să nege a...

    După ce s-au împăcat, Kit şi Shane şi-au reluat sesiunea de meditaţii ca de obicei. Shane a verificat fişa de matematică a lui Kit şi a notat scorul: "4/10". Când Kit a văzut că s-a îmbunătățit, s-a entuziasmat și a sărit în sus de bucurie.  -Da! Am avut un scor bun de data asta! -Adevărat dar, nu este un pic prea mult entuziasm? L-a apostrofat tachinator Shane. -Un geniu ca tine nu ar înțelege. Încercă să te gândești că în mod normal nu pot face niciunul corect. Acum am patru. Dacă ai fi în locul meu, nu ai fi fericit? Shane s-a oprit pentru o clipă, apoi a decis să vorbească serios. -Kit... Îmi pare foarte rău pentru modul în care ți-am vorbit înainte. -De ce îți ceri scuze din nou? Suntem bine acum, nu-i aşa? -Dar încă nu ţi-am spus tot adevărul. Kit a înghețat, ascultând în tăcere cum Shane și-a adunat gândurile și a continuat. -Chestia este... Eram frustrat. Urăsc că în viaţa mea trebuie să fie întotdeauna totul atât de serios. Mă simt ca și cum aş fi blocat în...

   Pe panoul de anunțuri al școlii, a fost postată o listă cu toate cluburile disponibile în acel semestru. Elevii s-au adunat să vadă ce opțiuni sunt disponibile. Mon era printre ei și răsfoia lista cu interes. Kim s-a întâmplat să treacă pe lângă el şi l-a observat stând acolo, s-a prefăcut că se plimbă şi la salutat aparent nepăsător. -Mon... verifici cluburile? - Da, sunt multe. Dar unele dintre ele sunt cam ciudate, nici măcar nu știu despre ce ar trebui să fie. Mon a râs și a indicat clubul numit „Corp Fericit, Viață Fericită”. -Ce este asta? A întrebat el curios. -Este unul dintre acele cluburi pe care profesorii le-au înfiinţat doar pentru a le oferii elevilor puncte de participare gratuită. Dar nu vom putea intra, întotdeauna acestea sunt pline. Se zvoneşte că trebuie să-i strecori profesorului nişte bani ,,pe sub mână.” -Serios? Se întâmplă aşa ceva? Nu e normal, e școală, nu? Deci, la ce club te înscrii, Kim? A rostit Mon serios. Tânărul și-a îndreptat privirea ...

     Shane stătea în fața uşii apartamentului lui Kit, apăsând soneria. După o clipă, uşa s-a deschis. Kit a fost cel care a răspuns, dar nu s-a uitat la Shane, doar s-a întors şi a plecat fără un cuvânt. Tânărul l-a urmat. Atmosfera era apăsătoare şi ciudată. -Eşti gata? Ar trebui să începem meditațiile? Shane şi-a scos foile de studiu, iar Kit s-a prăbuşit pe canapea, trägând o pătură peste el. - Nu. Nu am chef astăzi. Şi-a deblocat telefonul, și s-a uitat la videoclipuri la întâmplare, până când a ajuns la un clip cu o provocare de dans. -Eşti supărat în legătură cu ce am spus mai devreme? a întrebat Shane.  -Oare am dreptul să fiu supărat pe tine? A răspuns Kit fără să-l privească. -Ce înseamnă asta? Furia este una dintre emoțiile umane de bază menite să ne protejeze...Kit i-a aruncat o privire plină de reproș, iar Shane s-a oprit la mijlocul propoziției. -Ok. Am spus ceva greșit, am fost cam dur. Dacă eşti supărat pe mine, ai tot dreptul. -Şi ce dacă? Acum că ...

  Pentru elevi, începutul unui nou semestru şcolar vine doar de câteva ori în timpul adolescenţei. Dar pentru profesori, se întâmplă din nou şi din nou, pe perioada carierei lor. Şi nimeni nu ştie cu adevărat cât va dura. Doar gândul la asta i-a dat fiori pe şira spinării lui Khru Tan. Trecuse deja prin începutul unui nou semestru la această şcoală de mai multe ori în cei doi ani de predare, și asta se simțea chinuitor. Nu şi-a putut imagina că va face asta până la vârsta de treizeci de ani. La două zile după începerea noului semestru, directorul școlii a convocat o ședință a personalului pentru a revizui actualizările din primele zile ale anului universitar. Khru Tan a apărut la timp, dar a ales în mod deliberat cel mai discret colț al camerei în care să se aşeze. Nu avea nicio intenție să vorbească, să-și spună opinia sau să atragă atenţia asupra sa. Voia doar să treacă prin această ședință plictisitoare cât mai repede posibil, să meargă acasă şi să se pregătească pentru zilele...

 Capitolul 5 ☆   Shane a intrat în sala de jocuri, situată la etajul superior al mall-ului, scanând zona cu privirea pentru a-și găsi ținta. În momentul următor a observat o mulțime adunată în jurul unui aparat de joc de dans, aclamând tare. Kit dansa cu toată energia, iar pe fața lui se putea observa un amestec de concentrare și energie pură. A terminat dansul cu un scor bun și a câștigat o rundă gratuită. Mulțimea a izbucnit în urale și aplauze. Kit s-a întors spre spectatori, dar s-a oprit când l-a văzut pe Shane. A zâmbit, a dat din cap și l-a invitat să i se alăture. Altcineva s-a ridicat în schimb pentru a concura, iar noul sosit a clătinat hotărât din cap. A început următoarea rundă. Noul concurent era destul de bun, dar cu abilitățile sale extraordinare de dansator, Kit a obținut un alt scor impresionat. Mulțimea a devenit și mai entuziasmată. Shane era uimit. Același tip care nu putea rezolva o problemă de bază la matematică, devenise starul sălii de jocuri, atrăgând ...

  A doua zi, după școală, Shane a stat din nou în fața apartamentului lui Kit, iar acesta I-a întâmpinat cu un zâmbet larg, complet lipsit de griji. -Ce se întâmplă, Shane? De ce ești aici așa devreme? Shane a intrat repede în sufragerie, s-a uitat în jur, apoi l-a întrebat pe Kit: -Unde sunt părinții tăi? - Mama mea are o programare cu un pacient, iar tatăl meu este plecat să filmeze un spectacol. Suntem doar noi doi astăzi, fără spioni prin preajmă. Deci, eu zic să jucăm nişte meciuri. ,,Se gândește doar să se joace...” Shane s-a înfuriat în sinea lui, dar a păstrat o față serioasă. A scos un scaun și i-a ordonat aspru lui Kit. -Stai jos! Văzând cât de serios era Shane, tânărul a oftat și s-a aşezat ascultător la masă. -Ești stângaci sau dreptaci? -Ca marea majoritate...A răspuns tânărul jucăuș. -Bine. Shane a apucat încheietura mâinii stângi a lui Kit, i-a pus o cătușă și a blocat-o de scaun. Kit a fost uimit, neavând timp să reacționeze. -Hei! Ce naiba faci?! -Am urmărit u...