Capitolul 13 ☆

 

   Se apropiau examenele intermediare. Kit şi Shane stăteau împreună într-un colț liniştit al şcolii, studiind. Cei doi s-au aşezat unul lângă altul în timp ce Shane a notat unul dintre testele de practică ale lui Kit. Tânărul s-a uitat în jos la propria mână şi a observat că Kit o ținea lejer, mâzgălind cu uşurinţă o poză cu micuțul Kaiju pe spatele ei. Shane a clătinat din cap, dar a afișat un mic zâmbet înainte de a se întoarce la test. A numărat scorul şi a scris pe hârtie.

-Ai cinci din zece. Este cel mai mare scor pe care l-ai obținut până acum.

-Destul de bine, nu? A întrebat Kit încântat.

-Da. Foarte bine.

-Deci... pot primi o recompensă pentru că sunt atât de bun?

- Ce recompensă? Când am spus "foarte bine", m-am referit la tutore, evident, nu la elev.

 Shane a zâmbit tachinator. Kit a dat din cap în semn de aprobare, apoi a întrebat în stilul său poznaș.

-Atunci... Vrea tutorele o recompensă? Ochii lui Shane şi cei ai lui Kit s-au încrucişat. Camera s-a liniştit pentru o clipă, ca și cum ar fi existat o atracţie invizibilă între ei. Dintr-o dată, clopoțelul a anunțat următoarea oră, întrerupând momentul. Shane s-a lăsat puțin pe spate, arătând uşor agitat.

- E timpul pentru cursuri. Şi-a împachetat lucrurile şi s-a ridicat. Kit a mers pe lângă el şi de nicăieri, i-a plantat un sărut rapid pe obraz. Tânărul a înghețat. S-a întors să-l privească pe Kit, încercând să-l certe cu o față serioasă, dar nu putea să-şi ascundă roșeața. Kit s-a comportat ca un om nevinovat şi a mers înainte. Shane și-a atins uşor obrazul. Apoi a schițat un zâmbet slab.

***

   Kim şi Mon se aflau împreună într-un colț retras al bibliotecii, ascunşi vederii. Kim stâtea întins cu capul în poala lui Mon, jucându-se distras cu mâna lui. Mon, între timp, a protestat uşor.

-Stai, glumești, nu?

- De ce? Vreau doar să am un moment în care să stau în clasă cu faenul meu, asta e tot. A rostit Kim pe un ton dulce.

-Dar schimbarea orelor doar pentru a fi în aceeaşi clasă? Nu este un pic prea mult?

-Ei bine, oricum abia înțeleg ştiinţa şi matematica. Kim părea ușor nepăsător în legătură cu materia dar foarte preocupat de relația cu Mon.

 -Dar suntem în clasa a 12-a. A mai rămas doar un an de ce să schimbi acum?

-Ne putem gândi la asta mai târziu. Oricum... Unde ar trebui să mergem în acest weekend? Mon a făcut o pauză.

-Plănuiam să studiez pentru examene.

-Sigur, unde studiezi? Voi veni să studiez cu tine. A spus Kim jovial.

 -În niciun caz. Nu mă voi putea concentra. În timpul sezonului de examene, haide să luăm o mică pauză unul de la celălalt.

-Vorbeşti serios acum? Încântarea de pe fața lui Kim a dispărut instant.

-Haide, sunt doar câteva zile. Nu face fața asta. Mon a zâmbit şi a pus degetul între sprâncenele lui Kim pentru a-I opri să se încrunte, dar acesta a exagerat şi mai mult, încruntându-se până când toată fața i s-a strâmbat într-un mod drăguț. Mon a râs încântat.

***

   Mon stătea liniștit pe canapeaua din camera de zi şi citea când a auzit soneria. S-a ridicat să deschidă și I-a găsit pe Kim stând acolo, zâmbind strălucitor și ținând câteva pungi cu mâncare şi gustări în ambele mâini.

-Livrare de mâncare, doar pentru tine. Mon s-a uitat la el în tăcere cu o privire severă. Zâmbetul lui Kim a oscilat puțin când şi-a dat seama că tânărul nu părea deloc fericit. Totuşi, Mon s-a întins rapid a luat pungile cu mâncare și a spus:

- Ok. Mulţumesc.

- Pot folosi baia ta, foarte repede? Mon l-a privit cu suspiciune, știa clar că voia să-l păcălească, dar l-a lăsat să intre fără să protesteze. Când Kim a ieşit din baie, zâmbetul său s-a estompat aproape imediat. Mon stătea acolo, cu brațele încrucişate, uitându-se la el.

- Ce faci?

- Uh... Tocmai ți-am adus mâncare. M-am gandit că s-ar putea să nu ai timp să iei prânzul.

-Bine, mâncarea este livrată. E timpul să mergem acasă, nu? Mon a continuat să se uite insistent la el, văzându-i clar intenția. În cele din urmă, Kim nu a mai putut suporta şi a recunoscut.

-Bine, bine... Am inventat o scuză să vin să te văd. Mi-a fost dor de tine, bine? Chiar şi să te văd pentru o secundă a fost suficient.

-Ei bine, acum m-ai văzut. Deci, e timpul să pleci...

-Mon, pot sta puțin mai mult? Nu mă da afară. Promit că nu te voi deranja. Vocea lui Kim a devenit din ce în ce mai joasă.

-Nu te cred! Oricât de rău îi părea lui Mon, nu putea să-i cedeze.

 -Te-am deranjat eu vreodată? Mon nu a răspuns, dar tăcerea a fost răspunsul. Fața lui Kim s-a întristat.

 -Îmi pare rău. Nici măcar nu mi-am dat seama că sunt atât de deranjant. Kim şi-a lăsat capul în jos. Arăta atât de jalnic că Mon s-a înmuiat puțin.

-Nu este asta... este doar... Când suntem împreună, întotdeauna ajungi să-mi atragi atenţia. Şi nu este vina ta, este așa doar pentru că eşti tu... Dar acum, în timpul sezonului de examene, vreau cu adevărat să mă pot concentra pe studiu.

-Ok, astăzi, nu îți voi distrage deloc atenția. Voi lăsa cărțile să fie numărul unu, iar eu voi fi numărul doi... sau chiar zece, dacă vrei. Voi sta liniştit ca și cum nici măcar nu aş fi aici. Lasă-mă să fiu cu tine, bine? Te rog! Nu voi scoate niciun sunet. Promit. Kim şi-a întins degetul mic, oferindu-i lui Mon o privire de căţeluş. Mon a oftat și în cele din urmă a cedat, agăţându-şi degetul mic de cel al lui Kim.

~Aceasta trebuie să fie prima regulă pentru avea un faen: indiferent de moment, cealaltă persoană va fi întotdeauna acolo lângă tine.~ Mon s-a gândit că va trebui să se obişnuiască cu asta.

***

   După examene, Shane şi Kit au mers să se joace împreună la sala de jocuri. Cei doi jucau un joc cu împuşcături, cu zombi în cooperare. -Devii fericit puțin prea devreme, nu crezi? Nici măcar nu ne cunoaştem încă rezultatele.

- Am făcut tot posibilul. Oricare ar fi rezultatul, nu mai contează. A rostit nepăsător Shane.

-Aveam replica asta pregătită pentru tine și ai spus-o primul!

 -Oh? Am crezut că a fost un joc corect. Shane a râs de expresia inocentă a lui Kit.

-Vrei să mai joci o rundă? Kit a apăsat butonul pentru a începe un joc cu doi jucători, dar chiar atunci, telefonul lui Shane a sunat. I-a dat lui Kit maneta de plastic şi a scos telefonul. ID-ul apelantului era Mae, mama lui Kit. Shane a fost puțin surprins. Sunetele maşinii de joc au bâzâit când Kit a început să joace. Shane a făcut un pas înapoi şi a răspuns la apel.

- Krup, Khun Mae...

Notă - *Khun Mae – un mod graţios şi respectuos de a spune „Mama” în thailandeză adesea folosit pentru a se referi politicos la propria mamă sau la mama altcuiva.

- Shane, Khru Tan ne-a sunat în secret să ne spună rezultatele. Kit a obținut unsprezece din douăzeci. Este prima dată când obține mai mult de jumătate. Nici măcar nu ştiu cum să-ți mulțumesc îndeajuns, dragă.

-Serios?! Fața lui Shane s-a luminat.

 -Da, într-adevăr. Mulțumesc foarte mult, Shane! După ce a închis, tânărul s-a întors să se uite la Kit, care juca jocul folosind ambele arme, complet rupt de realitate. Kit s-a uitat la expresia ciudat de veselă a lui Shane.

-Ce se întâmplă?

- Khru Tan a dezvăluit rezultatele. Ai primit unsprezece puncte. Kit a înghețat, s-a gândit o secundă și apoi şi-a dat seama că Shane vorbea despre scorul de la matematică.

- Serios? Am trecut?! Shane a dat din cap în semn de confirmare. Kit a sărit imediat în sus şi l-a îmbrățișat pe Shane cu o bucurie pură.

Kit şi Shane au mers acasă împreună, mâinile lor atingându-se uneori una de alta.

-Mulțumesc foarte mult. Dacă nu ai fi fost tu, nu aş fi putut să o fac.

-Eu doar te-am învățat. Motivul pentru care te-ai descurcat bine este pentru că ai depus efort. -În niciun caz. Dacă nu ai fi fost tu... Jur, nu aş fi putut niciodată să o fac. Kit s-a uitat la Shane, cu o expresie mai serioasă şi mai sinceră decât de obicei. Shane putea simți asta, Kit chiar și-a dorit să spună ceea ce a spus.

- Ar trebui să-ți mulțumesc și eu...a spus Shane încet.

-Îmi mulțumești? Pentru ce? Kit părea surprins. Shane s-a gândit o clipă, apoi a decis să vorbească sincer.

-Nu ştiu... Obişnuiam să mă concentrez doar pe obiectivele mele, gândindu-mă mereu că voi fi fericit odată ce voi ajunge acolo. Dar după ce te-am întâlnit, mi-am dat seama... Viața mea acum, este deja destul de bună. Și... Îmi place foarte mult cum stau lucrurile acum. Kit a zâmbit, privindu-l pe Shane în ochi.

-Şi mie îmi place! ♡☆