Capitolul 12 ☆

 

    Shane I-a întâlnit pe Kit stând într-un colț, părând stresat în timp ce lucra la o problemă de matematică, aceeaşi problemă la care rămăsese blocat cu o seară înainte. Pentru o clipă, Shane a vrut să plece, dar şi-a dat seama că explorase deja fiecare colț al muzeului. Nu mai exista nimic de folosit ca scuză, pentru a evita realitatea. Probabil că era timpul să repare lucrurile. Era timpul să uite acel incident ciudat şi să meargă mai departe. Cu acest gând, Shane a decis să se apropie de Kit. Momentul a fost ciudat pentru amândoi. Kit şi-a coborât repede privirea, evitând ochii lui Shane. Acesta a ezitat, dar a încercat să se comporte normal şi s-a aşezat în fața lui.

- Ai nevoie de ajutor?

-Nu. Aș prefera să o fac singur. Am lucrat la ea toată noaptea. Shane și-a dat seama clar că Kit era încă îmbufnat. Aşa că s-a întins în mod deliberat şi a tras foaia de lucru spre el.

-Nu o să-ți dai seama. Lasă-mă să te ajut.

- Am spus că o voi face singur. Nu te amesteca. Au tras foaia de lucru înainte şi înapoi, preț de câteva secunde. Kit nu a luptat prea mult şi în cele din urmă, l-a lăsat pe Shane să o ia.

 -Să vedem... Shane a citit încet problema, apoi s-a întins şi a apucat stiloul din mâna lui Kit pentru a începe să o rezolve.

-Întrebarea este, care parte este greșită. Asta înseamnă că, trebuie să calculâm toate cele trei valori. În primul rând, media. Cum facem asta? Adunăm totul şi împărţim la numărul total. Foarte bine. Dar mai întâi trebuie să sortăm datele. Cifrele nu sunt în ordine în această problemă. Obişnuieste-te. Shane a început să scrie numerele pe hârtie.

-Odata ce datele au fost sortate, adunăm şi împărțim la numărul de valori care este cinci. Deci, care este totalul? Kit s-a uitat la problemă și a încercat să calculeze.

- Treizeci şi unu. Treizeci şi unu împărţit la cinci este 6,2. Aceasta este media. Următoarea...mediana... Ce este o mediană? Numărul din mijloc. Dreapta. Deci, din datele sortate, care este valoarea de mijloc?

-Patru. A răspuns Kit rapid.

-Tocmai,mediana este patru. Acum, cum rămâne cu modul de calcul? Numărul care apare cel mai mult... de asemenea, este patru. Da, asta este. Acum poți răspunde la întrebare, nu? Shane a explicat simplu și eficient. Kit era surprins.

 -De ce nu mi s-a părut atât de uşor când am încercat să o rezolv?

-Pentru că te grăbeai. Ți-am spus,trebuie să o iei incet şi să mergi pas cu pas. Şi să petreci toată noaptea cu această problemă? Asta este periculos. Examenele sunt cronometrate. Trebuie să înveți să mergi mai departe Dacă rămâi blocat într-o problemă şi continui să te forțezi, vei rămâne blocat şi nu vei trece niciodată mai departe Kit s-a uitat la Shane în tăcere. Shane a continuat.

-Deci, când vrei să revizuim din nou? În seara asta?

-Să amânăm. Nu am chef să studiez acum. Kit şi-a adunat repede fişele de lucru şi a plecat fără să se uite înapoi, Shane şi-a dat seama instantaneu că totul avea de-a face cu sărutul. L-a privit pe Kit plecând şi a oftat.

-Ai Kit! Aşteaptă! Shane s-a ridicat repede şi l-a urmat pe tânăr. Prietenii din apropiere s-au uitat curioşi, întrebându-se pentru ce se certau cei doi. Shane s-a repezit înainte şi i-a tăiat calea lui Kit, forțându-l să se oprească.

- Ce naiba mai vrei acum?

-Doar spune-o. De ce mă eviți?

-Nu te evit.

-Nu mă eviți?!M-ai evitat la muzeu, acum suntem la parcul de distracții și încă te prefaci că nu s-a întâmplat nimic.

-Ce? Cine este cel care se preface cu adevărat că nu s-a întâmplat nimic? Kit începea să se enerveze, ceea ce l-a făcut pe Shane să tacă. -Am fost eu, sau tu ai fost cel care s-a comportat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat?

-A... Shane a tresărit, dar apoi a tăcut.

-Nu mai vreau să studiez cu tine. Ai înțeles? După aceste cuvinte, Kit a plecat. Shane a devenit şi mai frustrat.

-În regulă! Faci ce naiba vrei! A exclamat Shane și a plecat în altă direcție. În timp ce mergea, telefonul său a început brusc să explodeze cu notificări de mesaje LINE. Tânărul l-a scos şi a văzut mesaje de pe chat-ul de grup. Kim a trimis un flux rapid de emoji vesele, urmat de un mesaj. „Mon și cu mine ne întâlnim oficial acum!” Shane a scos un oftat lung și apăsat. În cele din urmă, cel care nu și-a revenit niciodată din „febră”... nu era Kim, era el.

***

 Kit stătea la masă cu părinții săi.

- Shane nu vine să te mediteze astăzi, dragă? A întrebat mama lui Kit curioasă.

-Nu,nu vine... A răspuns tânărul încercând să evite subiectul.

-Când va veni din nou? A insistat femeia.

,,Nu se va mai întoarce.” Kit aproape că a rostit cuvintele, dar s-a oprit la timp. Shane chiar nu mai venea să-l înveţe? Chiar avea de gând să lase totul să se termine aşa? Dar el, ce putea să facă?

***

  Shane îl hrănea pe Kalju cu un pachet de bunătăți pentru pisici, dar mintea lui era în altă parte. Dintr-o dată, tonul de apel de la telefon l-a speriat uşor. S-a uitat la ecran, era Khru Tan.

-Da, Khru...

-Ce se întâmplă, Shane? Tatăl lui Kit tocmai m-a sunat şi mi-a spus că nu-l vei mai medita pe Kit. Este adevărat? Shane a oftat, läsându-l în continuare pe Kaiju să-și savureze răsfățul.

-Da... Cred că da.

- Eşti sigur de asta, Shane? Trebuie să găsesc pe altcineva pe care să-l preiau?

   Bună întrebare... Era cu adevărat sigur că vrea să se termine aşa? Shane nu ştia exact ce exista între el şi Kit, dar dacă l-ai fi întrebat dacă vrea să se termine aşa, răspunsul era simplu.

-Doar o clipă, Khru. Shane a închis, I-a aşezat uşor pe Kaiju jos şi s-a grăbit să iasă din camera lui. Era atât de grăbit, încât nici măcar nu a închis uşa.

***

   Shane s-a grăbit să intre în casa lui Kit, găsindu-i pe părinții acestuia stând împreună şi uitându-se la televizor.

-Oh, Shane...Surpriza de pe chipul mamei lui Kit era una evidentă.

- Kit este acasă?

- Nu, nu este...nu știu unde s-a dus, pur şi simplu a ieșit. Fața lui Shane s-a încruntat. Chiar atunci, a sunat telefonul, s-a uitat în jos...

-Kit! A strigat Shane și a răspuns imediat.

 -Bună! Unde eşti acum?

-Sunt acasă la tine. Nu... Sunt în holul casei tale. Vrei să urc?

-De ce naiba ești acolo? Ce? Nu mai contează. Stai acolo, vin chiar acum, Shane a închis şi s-a înclinat repede în faţa părinţilor lui Kit.

- Voi pleca acum. Mulțumesc, la revedere! A ieşit în grabă pe uşă. Părinții lui Kit i-au răspuns la salut, uitându-se la Shane cu expresii confuze.

  ***

   Shane a coborât din autobuz şi a alergat peste pasaj pentru a se întoarce acasă, dar l-a văzut pe Kit stând în mijlocul pasarelei înainte de a ajunge acolo.

- Kit! Tânărul s-a întors și l-a văzut pe Shane grăbindu-se spre el, pe jumătate mergând, pe jumătate alergând.

 -De unde naiba vii? E târziu, ar trebui să fii acasă. L-a apostrofat Kit încercând să pară supărat.

-Ai venit până aici doar să mă cerți?

-Eu... nu...a șovăit Kit încurcat.

-Atunci ce este?

-Am venit doar să-ți spun... Vreau să continui să faci meditații cu mine. A spus Kit, uitându-se serios la Shane.

-Dar trebuie să te întreb şi dacă mai vrei... Tânărul a ezitat dar răspunsul lui Shane a venit rapid.

-Vreau să continui sa studiez cu tine. L-a întrerupt Shane repede, aproape ca şi cum i-ar fi fost teamă că nu va rosti cuvintele la timp. S-au uitat unul la celălalt. Nu au fost zâmbete, dar amândoi au simțit o uşurare.

- Dar totuşi, trebuie să vorbim despre... acea noapte. Te-ai comportat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat când...

-Nici măcar nu ştiu... A spus Shane, privindu-l pe Kit drept în ochi.

-Nu ştiu ce simt acum. Dar dacă mă întrebi, singurul lucru pe care îl știu este că încă vreau să te îndrum. Deci, despre acea noapte... nu putem să definim încă, ce s-a întâmplat, nu? Shane s-a uitat la Kit, nerăbdător să răspundă. Kit a rămas tăcut pentru o clipă, iar în cele din urmă a rostit. -Bine... Dacă există o problemă pe care nu o putem rezolva, o sărim și facem mai întâi alta. Altfel, vom rămâne blocați şi nu vom merge niciodată înainte. Shane a zâmbit la răspunsul lui Kit, iar acesta i-a zâmbit înapoi. Tensiunea dintre cei doi tineri s-a atenuat.

- Deci... La ce oră vii să-mi dai meditații mâine? – De dimineață, la prânz şi seara...ce zici de toate trei?

-Pentru dimineață, este un nu. E devreme, eu am nevoie de zece ore de somn. Să rămânem la prânz şi seara.

-Bine, ne-am înțeles! Deja am gestionat timpul din programul meu. Înțelegerea era făcută iar atmosfera, mai puțin tensionată. Cei doi tineri şi-au zâmbit larg unul altuia.✿