CAPITOLUL 54

 

Capitolul 54

 

Totul este real.

 

-Nu am nici o logodnică. Cuvintele lui Fan Xiao veneau într-un ritm deliberat, tonul său fiind ferm și calm. Nu avea nici cea mai mică urmă de vinovăție, iar fiecare silabă se auzea cu o claritate cristalină, ca și cum fiecare cuvânt ar fi fost cântărit, examinat și reflectat în mintea lui de nenumărate ori înainte să-l lase în sfârșit să-i părăsească buzele.

You Shulang și-a clătit din nou gura. Abia după ce a închis bine capacul la loc, a întrebat:

-Vrei să rămân aici ?

Vocea lui era joasă și răgușită, purtând timbrul inconfundabil al cuiva care tocmai trecuse printr-o furtună de intimitate aprigă.

-Nu e nevoie. Fan Xiao l-a apucat de mână.

-Hai să ieșim împreună.

 

-Stai puțin. You Shulang a scos un ceas de mână din buzunar și l-a pus pe încheietura mâinii lui Fan Xiao.

-Un cadou de ziua de naștere. Nu e scump, dar sper că îți va plăcea.

Și-a ridicat capul pentru a-i întâlni privirea lui Fan Xiao.

 

-Fie ca tu să găsești fericire nesfârșită în fiecare clipă de acum înainte.

Lumina camerei era slabă, suficient de blândă încât să estompeze contururile fiecărei forme. Ochii lui Fan Xiao s-au mutat de la ceasul de la încheietura mâinii la fața lui You Shulang. Și privindu-l, a simțit brusc că, chiar în acel moment, acei ochi conțineau fiecare picătură de fericire care îi aparținea.

Și-a scuturat ușor încheietura mâinii.

-Îmi place foarte mult. Îl voi purta tot timpul.

You Shulang a chicotit ușor.

-Nu trebuie să-l porți tot timpul. Ceasurile tale de lux vor începe să se plângă.

Bătăile în ușă s-au auzit din nou. Directorul You și-a coborât pleoapele și a spus încet:

-Hai să mergem. Du-mă să o cunosc pe logodnica ta.

În timp ce se întorceau să plece, Fan Xiao l-a tras pe You Shulang înapoi în cercul brațelor sale. Ușa s-a cutremurat sub un nou val de bătăi și în acel moment, el a declarat cu o gravitate neclintită.

 

-Nu am logodnică. Nu te încrede în niciun cuvânt din partea lor.

-Bine. You Shulang a sărutat ușor colțul buzelor lui Fan Xiao……

Până s-au întors, toți cei de pe scenă, bărbați, femei și dansatorii al căror sex era imposibil de stabilit cu precizie, își încetiniseră

 considerabil prestațiile. Mișcările lor își pierduseră sălbăticia de dinainte, iar o rigiditate neliniștitoare le umbrea expresiile.

Cercul lor de prieteni, de petrecere, atât familiari, cât și necunoscuți, era împrăștiat prin colțurile barului. Continuau să bea și să joace jocuri de masă, însă privirile lor, fiecare în grade diferite, continuau să se îndrepte spre zona oaspeților VIP.

Pe canapeaua din acea zonă stăteau mai multe fețe necunoscute. Ochii lui You Shulang au întâlnit mai întâi una dintre fete. Avea părul negru, purta o rochie albă și părea rafinată și blândă. Tenul ei ușor palid îi dădea un aspect bolnăvicios.

Vocea lui Shi Lihua a răsunat  entuziasmată, dar nervoasă, ridicată artificial, ca și cum ar fi încercat să pară relaxat.

 -Da ge , Ah Xiao  trebuie să fi mâncat ceva stricat. Are stomacul deranjat.

Da ge?

*Da ge ~  termen folosit pentru a desemna cel mai în vârstă frate dintr-o familie, dar și ca un apelativ respectuos sau familiar pentru un bărbat de vârstă similară, adesea utilizat  pentru a arăta respect sau prietenie.

Abia atunci You Shulang și-a îndreptat privirea către bărbatul care stătea pe scaunul principal. Părea să aibă în jur de treizeci și șase sau treizeci și șapte de ani. Avea trăsături bine definite și o prezență impunătoare. Ridurile de la orbitele ochilor și șanțurile de la colțurile buzelor sugerau că era un om serios și dogmatic.

Bărbatul a rămas tăcut, dar cineva de lângă el s-a ridicat și s-a îndreptat spre Fan Xiao, aruncându-i entuziasmat, un braț  în jurul umerilor.

-Lao San , ai fost plecat șapte  sau opt luni și nu ai mai venit niciodată acasă să ne vezi. Din moment ce nu te-ai întors, nu am avut de ales decât să zburăm până aici, să-ți sărbătorim ziua de naștere.

Vorbea în thailandeză, iar You Shulang nu  putea înțelege. L-a văzut doar pe Fan Xiao zâmbind, afișând din nou acea fațadă umilă, părând foarte respectuos.

-Da ge, Er ge, dacă ați venit, ar fi trebuit să mă anunțați dinainte, ca să pot merge la aeroport să vă iau.

Văzând că Fan Xiao vorbea în mandarină, cel apelat Er ge l-a bătut pe umăr de câteva ori și a trecut și el la mandarină.

-Am vrut doar să-ți facem o surpriză, de aceea l-am contactat pe unchiul Xu să ne ia.

Singurul bărbat în vârstă prezent la adunare a zâmbit cu o căldură binevoitoare.

-Voi frații Fan, sunteți cu toții mari, dar încă vă jucați aceste mici farse. Văzându-vă atât de armonioși și apropiați, mă simt cu adevărat fericit în numele bătrânului Președinte.

Bătrânul nu-i era străin lui You Shulang,  vicepreședintele Xu, o figură de rang înalt în compania lui Fan Xiao, care supraveghea nenumărate afaceri interne și concura aprig cu Fan Xiao pentru autoritate.

Bătrânul s-a mișcat ușor într-o parte, făcând suficient spațiu pentru ca fata de lângă el să poată apărea.

-Xiao Xiao, astăzi e ziua ta. Uite, Tingting  tocmai a ieșit din spital, dar a insistat să vină să sărbătorească cu tine. A petrecut mult timp alegând cadoul pentru  ziua de naștere.

Zâmbetul de pe fața bătrânului s-a estompat brusc. Și expresia de pe fața fetei a devenit jenată.

-Xiao Xiao, nu ai de gând să deschizi cadoul lui Tingting și să te uiți? Chiar s-a gândit mult la alegerea lui.

Fan Xiao s-a așezat lângă You Shulang, s-a jucat o clipă cu ceasul de la încheietură și abia apoi și-a pus din nou o mască politicoasă, cerându-și scuze.

-Unchiule Xu, sunt prea multe cadouri astăzi. Lasă-mă să le deschid încet mai târziu.

Zâmbetul lui Fan Xiao conținea o doză cum se cuvenea de scuze, însă cuvintele sale au răsunat surprinzător de directe. Shi Lihua a încercat să intervină și să calmeze situația, dar, abia își deschisese gura când o privire severă și grea i-a înăbușit instantaneu încercarea.

Bărbatul care stătea pe locul principal și-a luat paharul de vin și pe un ton plin de sarcasm, dar fără nicio expresie pe față, a spus:

-La naiba!

De fapt, suntem aici la ordinul tatălui tău, ca să vedem cum merg investițiile tale. Să verificăm dacă ai pierdut atât de mulți bani încât nu-ți mai permiți nici măcar un bilet de avion.

Nu s-a uitat la Fan Xiao când a spus asta, expresia lui fiind plină de un dispreț absolut. Odată cu acea singură propoziție, atmosfera din cameră s-a cufundat într-o tăcere glacială.

You Shulang s-a uitat la Fan Xiao și abia când acesta nu a văzut nicio schimbare în expresia lui și-a coborât pleoapele, a luat o țigară și a rulat-o încet între degete.

-Nu te lăsa intimidat de Da ge, a intervenit al doilea membru al familiei Fan râzând.

-Tata tocmai ne-a trimis să ne uităm la tine. Dacă întâmpini dificultăți cu investițiile tale, vrea să te ajutăm. Dar mă cunoști, Er ge al tău, cu siguranță nu te pot ajuta prea mult cu afacerile. Deși te-aș putea ajuta să agăți fete sau să alergi după o frumusețe.

Când a observat că Fan Xiao turna o băutură în paharul lui You Shulang, o privire evaluatoare i-a licărit în ochi. Aplecându-se în față, a întrebat:

-Și ăsta... este?

Inima lui Shi Lihua a tresărit brusc. Gândul că You Shulang și-ar putea expune așa-numita „identitate” i-a făcut pulsul să crească rapid. Tocmai deschisese gura ca să întrerupă conversația când Fan Xiao l-a oprit din nou.

Președintele a vorbit ușor, cu un ton plat, chiar și în timp ce i-a prezentat, și-a ridicat doar puțin bărbia.

-Domnule director You, nu vi i-am prezentat încă. Acesta este fratele meu cel mare, Fan Bo. Acesta este al doilea frate al meu, Fan Yu. Îl cunoașteți deja pe vicepreședintele Xu. Tânăra de lângă el este fiica sa, Xu Ting.

Fan Xiao, prin comportamentul său, arăta imaginea unui dublu standard. Când s-a întors să-l prezinte pe You Shulang, tonul său a devenit profund, însoțit de un respect solemn.

-Acesta este You Shulang, directorul de birou al Bohai Pharmaceutical. Medicamentul pe care îl dezvoltăm împreună cu Bohai urmează să fie lansat pe piață.

Cel de-al doilea frate a oferit o curtoazie politicoasă și superficială, în timp ce cel mare nici măcar nu s-a uitat la el. A întrerupt schimbul de replici „inutile” cu o nerăbdare rece, mustrăndu-l:

-Fan Xiao, fiica unchiului Xu este logodnica ta și o tratezi atât de rece. Irosești cumva deceniile de bunăvoință ale tatălui și ale unchiului Xu?

Cel mai uimit era tot Shi Lihua. Era atât de neliniștit încât abia își putea ține picioarele locului, îngrozit că You Shulang ar putea reacționa cu gelozie sau furie și ar putea expune relația sa cu Fan Xiao. Toți cei prezenți erau genul care puteau înghiți un om întreg fără să-i scuipe oasele. Dacă găseau o slăbiciune de exploatat împotriva lui Fan Xiao, cine știe ce fel de furtună aveau să stârnească în continuare.

Totuși, cel care ar fi trebuit să fie șocat, sau înfuriat, și-a ridicat doar paharul, a luat o înghițitură, iar mâna lui era atât de fermă încât suprafața vinului nu s-a ondulat câtuși de puțin.

Privirea periferică a lui Fan Xiao s-a retras de la You Shulang în timp ce acesta i-a oferit un zâmbet blând.

-Da ge, nu înțeleg ce spui? De când a devenit Tingting logodnica mea? E o fată tânără, decentă, cu o reputație curată. Dacă spui lucruri de genul ăsta, Tingting va ajunge să plângă.

Și Tingting părea într-adevăr că era pe cale să plângă, degetele ei răsucind strâns tivul fustei. Bătrânul care stătea lângă ea avea o expresie tunătoare. Și-a dres glasul încet, cuvintele fiind încărcate de subînțeles.

În acel moment, Fan Er a scos un sunet de „tsk” și i-a amintit lui Fan Xiao:

-Lao San, ai uitat? Înainte să te întorci în China, tata a spus că, odată ce Tingting își va reveni după boală, va aranja logodna pentru voi doi.

Cel mai mare din familia Fan i-a aruncat o privire tăioasă și aspră.

-Nu ai fost de acord cu această căsătorie atunci în schimbul oportunității de a te întoarce în China?

Tensiunea din cameră era suficient de puternică încât putea să spargă chiar și paharele de pe masă. Shi Lihua a înghițit în sec și a reușit în cele din urmă să spună ceva fără a fi întrerupt.

-Deci, ăă, domnule director You, mergem acolo să jucăm  cărți?

Întrucât familia începuse să discute chestiuni private, orice străin ar fi găsit, în mod firesc, o scuză să se retragă din situație. Dar Fan Xiao nu s-a mișcat, blocând singura ieșire. Iar cum președintele Fan  bloca ieșirea, nici You Shulang, care stătea așezat  într-un colț, nu se putea mișca, firește.

Un băț de chibrit i se învârtea printre degete. În fața provocării, Fan Xiao se comporta în continuare cu o decență perfectă. A zâmbit și a spus:

-Tot ce-mi amintesc este că tata a menționat că, dacă eu și domnișoara Xu Ting ne vom înțelege bine, atunci o logodnă putea fi luată în considerare. Și chiar și asta nu a fost nimic mai mult decât o conversație superficială la ceaiul de după-amiază, aproape că uitasem de ea. Da ge, Er ge, se pare că voi doi vă amintiți mult mai clar decât mine.

Fan Er și-a încrucișat picioarele și a chicotit.

-Îmi amintesc întotdeauna clar chestiunile de romantism și plăcere, spre deosebire de Da Ge, care își amintește doar de afacerile serioase, oficiale.

Fiul cel mare al familiei Fan, căruia i se adresase direct, avea o expresie extrem de severă. Fiecare dintre cuvintele sale erau puternic accentuate.

-Fan Xiao, știi mai bine decât oricine ce a vrut să spună tata cu adevărat. Crezi că poți continua să lungești asta la nesfârșit doar prefăcându-te că nu ai nicio idee?

-Dacă nu vrei să lungești lucrurile, merge și asta. În cazul acesta, Da ge poate rezolva singur problema. La urma urmei, cumnata cea mare a depus deja actele de divorț, nu mai există niciun obstacol în calea ta.

 Paharul de vin s-a trântit pe masa de marmură cu o forță care a împroșcat băutura în toate direcțiile. Mirosul ascuțit și arzător al alcoolului tare a umplut instantaneu aerul.

Toată lumea știa că fiul cel mare adăpostea o solză inversă, singura lui durere intangibilă, soția lui fugară. Totuși, dintre toți oamenii, Fan Xiao, cel mai firesc și mai lingușitor dintre ei, a fost cel care a ales să se izbească direct de ea, cu forța deliberată.

În timp ce Shi Lihua și Fan Er încercau să salveze situația, Xu Ting ieșise deja din bar în lacrimi. Bătrânul, cu fața plină de furie, i-a aruncat o ultimă remarcă înainte de a  alerga după ea.

-Fiica mea, fiica lui Xu Zhong, nu este cineva pe care familia  Fan să-l poată intimida după bunul plac.

-Xu Zhong, vulpea aia bătrână, se folosește în mod clar de fiica aia bolnăvicioasă și nelegitimă a lui ca să-și deschidă calea. Fan Er a vorbit tărăgănat de pe canapea.

-Lao San, Xu Zhong se pricepe cel mai bine la a-l ațâța pe tata. Cine știe ce acuzații ar putea să-ți arunce. De ce nu te logodești pur și simplu cu Xu Ting deocamdată ca să-l îmbuni pe tata? Cât despre mai târziu, poți totuși să conduci lucrurile pe măsură ce situația evoluează și să faci planuri pe termen lung în consecință.

După ce a terminat de sfătuit pe Fan Xiao, s-a întors să-l liniștească pe fiul cel mare.

-Da ge, Lao San e cel mai mic, așa că e normal să spună lucruri greșite uneori. Nu te-a supărat intenționat aducând vorba despre cumnata cea mare și despre divorț. Astăzi e ziua lui de naștere, de ce nu-l ierți de data asta? Haide, noi, frații, ar trebui să bem câteva pahare împreună, nu-i așa?

Ochii lui Fan Bo s-au întunecat, o urmă amenințătoare adunându-se în adâncul lor. După o pauză lungă și grea, a răspuns în cele din urmă cu o voce tăioasă și indiferentă.

-Din moment ce vom bea câteva băuturi cu Lao San, atunci ar trebui să trecem la pahare mari.

 

……

  

   Mai târziu în acea noapte, Fan Xiao și You Shulang stăteau rezemați de mașină. Pe o rază de un metru, aerul era încărcat de un miros puternic de alcool.

You Shulang și-a pipăit gâtul mult timp înainte să desfacă în sfârșit un nasture. Cu ochii închiși, a mormăit:

-Fratele tău mai mare e al naibii de bun la băut. Oare e reîncarnarea unui butoi de vin?

Fan Xiao, cu capul sprijinit de mașină și bărbia ușor ridicată, a chicotit încet.

-Se pare că domnul director You chiar e beat, dacă face glume atât de vulgare.

A îndurat cum i se învârtea capul și s-a aplecat strâmb pe You Shulang, expirând aer încărcat cu alcool cu ​​o privire răutăcioasă pe față.

-Directore You, ce fel de relație avem noi, de vă riscați viața bând așa pentru mine?

Cel mai mare din familia Fan, mai devreme, a întrebat și el același lucru, dar mult mai direct, fără pic de politețe: „Și cine ești tu? Ce drept ai să bei în numele lui Fan Xiao?”

Președintele Fan avea o bună toleranță la alcool. You Shulang îl vedea rareori beat cu adevărat, dar chiar și atunci când nu era beat, de obicei folosea alcoolul drept scuză pentru a se preface nebun, totul ca să se poată juca cu el în pat puțin mai mult.

Dar atunci, cu două sticle de băutură tare date pe gât, cuvintele lui Fan Xiao se răriseră, fața lui devenind tot mai palidă pe măsură ce timpul trecea. You Shulang putea vedea că fiecare mișcare pe care o făcea era ținută laolaltă de voință pură, iar fiecare propoziție pe care o rostea i se întorcea în gură de trei ori, doar ca să nu se transforme într-o insultă la beție.

Când paharele au fost umplute din nou cu licoare chihlimbară, You Shulang a întins mâna primul după unul. A zâmbit și a spus:

-Lasă-mă să beau asta în locul președintelui Fan.

Toate cele patru perechi de ochi s-au fixat asupra lui. Fan Xiao și cel mai mare din familia Fan s-au încruntat amândoi în același timp.

-Și cine ești tu? Ce drept ai să bei în numele lui Fan Xiao? Cuvintele lui Fan Bo au fost pur și simplu mai rapide  și mai tăioase, decât cele ale bețivului.

În fața unei asemenea umiliri flagrante, You Shulang a rămas nemișcat ca un munte, zâmbetul slab de pe față rămânându-i neclintit.

-Președintele Fan are o întâlnire importantă cu noi mâine. Nu ar trebui să se îmbete prea tare în seara asta. Pentru a pune proiectul nostru comun în funcțiune deplină și a genera beneficii cât mai curând posibil, voi bea restul în numele lui. Și va servi și ca un mic gest de bun venit pentru cei doi Șefi care s-au întors în țară.

Nu exista cea mai mică scăpare în acele cuvinte și nici măcar Fan Er, cu limbajul său de argint, nu se putea gândi la o replică. Fan Bo era deja beat, iar durerea din inima lui se stârnise profund, acum nu-și dorea nimic mai mult decât să-și înece necazurile în alcool. Și nu-i mai păsa dacă persoana forțată să bea era Fan Xiao sau altcineva.

Totuși, Fan Xiao nu a fost de acord. A întins o mână pentru a-i smulge paharul înapoi, doar pentru ca o ușoară căldură să-i atingă partea exterioară a coapsei. Privirea lui You Shulang s-a îndreptat spre el, înșelător de blândă, ușoară ca o pană, dar fără a lăsa loc de sfidare.

Chiar și în starea sa de beție, Fan Xiao știa totuși să fie precaut față de You Shulang. După un moment de tăcere, și-a retras mâna.

You Shulang a continuat să bea cu Fan Bo până când încă două sticle au fost golite și în cele din urmă, chiar și acel om cu o capacitate nesfârșită de a bea alcool s-a îmbătat.

Cu ajutorul asistentului său și al lui Fan Er, care urmărise întreaga scenă cu un rânjet perpetuu, fratele mai mare, a fost în cele din urmă condus afară. Abia când acele siluete au dispărut din vedere, Fan Xiao și You Shulang și-au lăsat amândoi spatele să se relaxeze.

  Acum, cei doi stăteau în parcarea subterană, complet epuizați, amețiți și beți, în timp ce așteptau sosirea șoferului.

-Fratele tău cel mare te urăște, dar nu e nimic în comparație cu cât de mult îți dorește al doilea frate al tău răul. Țigara se odihnea între degetele lui You Shulang în timp ce vorbea cu o voce joasă și calmă.

Fan Xiao a chicotit, și-a ridicat capul de pe gâtul lui You Shulang, s-a întins și l-a sărutat ferm.

-Ți-ai dat seama? Directorul You e impresionant.

Amețit, s-a cufundat din nou în căldura gâtului directorului, sprijinindu-se ascultător de el.

-Ura fratelui meu cel mare e vizibilă. Ura lui Fan Yu pentru mine, însă, se ascunde în fiecare colț întunecat și îngust. Fan Xiao a ridicat o mână și și-a încleștat degetele ca și cum ar fi apucat aerul.

-Ca o mână invizibilă care pândește în umbră, așteptând momentul să mă târască direct în abis. De fapt, îi invidiez pe oamenii ca fratele meu cel mare, pe cei care sunt fideli firii lor, cu iubirile, urile, pasiunile și nemulțumirile lor, toate scrise clar pe fețe, spre deosebire de noi.

-Noi? Mâna lui You Shulang, aprinzându-și țigara, s-a oprit o clipă.

-Da. Zâmbetul lui Fan Xiao părea oarecum trist.

-Sunt la fel ca Fan Er, gândurile noastre adevărate sunt întotdeauna îngropate adânc. Tot ce se vede la suprafață este fals.

-Și cu mine, te prefaci și cu mine?

Fumul înțepător se desfășura încet, ceața sa plutitoare prinzând în ea cuvintele lui You Shulang.

Fan Xiao s-a îndreptat și s-a uitat la el. You Shulang i-a întâlnit privirea, ochii lui luminoși și eterici, devenind obscuri și insondabili odată ce fumul îi învăluia.

Măturat de un val copleșitor de beție, Fan Xiao a simțit că își poate permite să rostească anumite cuvinte. S-a aplecat să îl sărute pe You Shulang.

-Cu tine, totul este real. Dragostea mea pentru tine nu poate fi mai sinceră.

Totuși, înainte să apuce să-l sărute, bărbatul de vizavi s-a eschivat și chiar l-a împins puțin.

-Vine cineva.

Nu departe, ușa de incendiu s-a deschis brusc, trântindu-se de perete cu o bubuitură explozivă. Însoțită de un urlet ca al unui porc sacrificat, presărat cu blesteme furioase.

-Zhang Chi! O să o f* pe mama ta, lasă-l jos pe bunicul ăsta! Dacă mai îndrăznești să atingi  fundul bunicului ăsta, jur că o să-ți omor toată familia, m-ai auzit?!

 O plesnitură a răsunat în parcarea goală.

-La dracu’ cu strămoșii tăi, Zhang Chi, ciudat nenorocit! Dacă nu te castrez, nu mă mai cheamă Xue Baotian!

Xue Baotian? You Shulang, și Fan Xiao au schimbat o privire. Un zâmbet s-a ivit încet în colțul buzelor lui Fan Xiao, răutăcios ca întotdeauna.

Pe măsură ce se auzea zgomotul de pași care se apropiau, îl auzeau deja pe Xue Baotian cum începea să cedeze.

-Zhang Chi, Zhang ge, te rog să mă cruți! Data viitoare când te văd mă voi preface că nu am făcut-o, jur! Mă duc acasă în seara asta și-mi scot ochii, ce zici?! N-o să mai spun la dracu’ cu asta sau cu aia , o să arăt respect absolut mamelor și surorilor noastre, bine? Vocea  lui Xue Baotian se auzea din ce în ce mai aproape. Fan Xiao și You Shulang, l-au văzut purtat pe umăr de un bărbat înalt și puternic.

-Ți-am spus deja taticule, bunicule, nu-i de ajuns? a gemut Xue Baotian. -Zhang Chi, lasă-mă jos, te rog, dă-mi o șansă să întorc pagina cu noutate! Nici măcar guvernul nu omoară pe cineva dintr-o dată, învață de la guvern!

-Guvernul nu te poate învăța. Eu pot. Bărbatul, tăcut până acum, a rostit în cele din urmă prima propoziție.

-Te sfătuiesc să-ți economisești energia și nu-mi mai spune „tăticule” în pat.

-Fan Xiao! Xue Baotian, care era cărat cu susul în jos și se legăna înainte și înapoi, le-a zărit brusc pe cele două siluete poziționate discret prin spațiile dintre mașini.

-You... Directore You! Ajutor!! a țipat de parcă tocmai ar fi văzut o rudă apropiată.

-Președinte Fan! Directore! Salvați-mă, tipul ăsta vrea să-mi scoată rinichii!!

Bărbatul care îl căra s-a oprit din mers și întorcându-și capul, s-a uitat spre cele două siluete ascunse în spatele mașinilor, cele pe care Xue Baotian le considera drept ancoră de salvare.

În mod surprinzător, ochii bărbatului erau limpezi și lipsiți de orice răutate. You Shulang a murmurat cu o voce pe care doar Fan Xiao o putea auzi.

-Ar trebui să-l salvăm?

Corpul lui Fan Xiao a devenit inert în timp ce se prăbușea strâmb pe mașină.

-Sunt beat.

You Shulang și-a arcuit buzele într-un zâmbet ușor.

-Ce coincidență... și eu sunt beat.

-Fan Xiao, am venit dracului aici să-ți sărbătoresc ziua de naștere, trebuie să mă salvezi! Directore You, ai salvat-o pe fata aia data trecută, de ce nu mă salvezi acum?! Fan Xiao... You... Ajută-mă, ah ...!!

S-au auzit din nou pași, urmați de acele țipete de sacrificare a porcilor. Apoi, portiera unei mașini s-a trântit cu un zgomot surd și în sfârșit, liniștea s-a așternut peste tot.

……

Maya ♡