Capitolul 23

-Vrei să înoți înainte să te întorci? Întrebă Kan, dar tânărul clătină din cap.

-Nu, Beam vrea să rămână îmbrățișat pe Phi Kan, a spus Beam, făcându-l pe Kan să oftateze.

-Bine, ce ai vrea sa mananci dupa-amiaza? Te iau eu ?a intrebat Kan din nou. Beam se uită la Kan.

-Phi Kan, poți să-mi faci mâncare? Beam vrea să mănânce mâncarea lui Kan, a spus Beam, pentru că se gândea că aceasta ar fi ultima dată când va putea mânca ceva făcut de Kan.

-Da, vrei ceva special? Întrebă Kan îngrijorat.

-Depinde de Phi Kan, Beam nu a vrut să ceară atât de mult.

-Deci, ar trebui să mergem să cumpărăm mâncare proaspătă de gătit? Kan a propus să-l vadă pe Beam. Beam dădu încet din cap.

-Așa că ridică-te și pregătește-te. Beam trebuie să ajute la gătit, bine? spuse Kan oferindu-i un ușor zâmbet lui Beam.

-Da, a răspuns Beam. Când atât Kan, cât și Beam au terminat de pregătit, au mers la piață pentru a cumpăra lucruri pentru cină. Kan și Beam cumpără ingredientele cu zâmbetul pe buze. Când au avut toate lucrurile de care aveau nevoie, s-au întors în sat.

-Ce vrei să faci Beam? Întrebă tânărul. Kan s-a dus să apuce un șorț și a stat în spatele lui Beam.

-În primul rând, trebuie să-ți pui un șorț, a spus Kan punându-l pe Beam. Lassoul ar trebui să fie în spate, dar Kan a decis să-l urmărească din față și să-și întindă brațele spre spatele lui Beam. Avand grija asa de asta, Kan imbratisa trupul mic. Beam a zâmbit puțin pentru că fața lui Kan este puțin departe de a lui.

😘....😘

-Taxă pentru purtarea șorțului, a spus Kan după ce i-a sărutat obrajii lui Beam.

-Beam îl poate lega singur, a răspuns tânărul pe un ton de stânjenit.

-Ia Creveții Beam, apoi taie-le capetele și coada, ai mai făcut asta? întrebă Kan

-Da, Beam obișnuia să o ajute pe mama să gătească, a spus tânărul. După ce a luat creveții și s-a așezat să-i curățați de coajă și să le tăiați capetele.

Cei doi au continuat să lucreze împreună, tachinandu-se unul pe celălalt, râzând tot timpul. Dar, fericirea trece întotdeauna atât de repede, așa cum credea Beam. După ce au luat cina, Kan și Beam au făcut o baie împreună, s-au îmbrăcat unul pe celălalt înainte de a merge la culcare și s-au îmbrățișat din nou pe patul larg.

-Putem să stăm întinși acolo, îmbrățișându-ne toată noaptea? întrebă Beam cu voce tare.

-Bine, a răspuns Kan pentru că putea înțelege sentimentele lui Beam.

-Mâine, când ne întoarcem acasă. Ce vom face? întrebă Beam curios.

-Trebuie să-l iau pe Beam mai întâi. Trebuie să te duc acasă, a spus Kan

-După care? întrebă Beam din nou.

-O să mă ocup de ceva. Beam va rămâne singur. Nu trebuie să-ti faci grij de nimic, a spus Kan făcându-l pe Beam să se mai liniștească.

-Dacă ne întoarcem și cineva întreabă unde a fost Beam, ce vrei să spună Beam? întrebă din nou tânărul

-Spune-le că ai plecat într-o excursie cu Graf, a răspuns Kan, făcându-l pe Beam să creadă că Kan cu siguranță va folosi acea scuză acasă, că Beam a mers să-i viziteze pe Graf și pe Kan pentru că dacă a spus că a venit doar cu Kan, va fi multe îndoieli, când Kan și Kan Beam au devenit apropiați?

-Bine, spuse Beam încet.

-Phi Kan

-Hmm, a răspuns Kan în gât.

-Beam îl iubește pe Phi Kan.... Întotdeauna îl va iubi pe Phi Kan, spuse Beam cu voce joasă.  Kan a tras corpul mic al lui Beam spre el și și-a ridicat bărbia ca să poată privi și el.

-Știu... spuse Kan încet în timp ce se uita la Beam cu ochi blânzi.

-Beam vrea ca Phi Kan să știe că, indiferent de ce s-ar întâmpla, Beam îl va iubi mereu pe Phi Kan, o voi face mereu, a spus Beam din nou. Kan se încruntă ușor.

-Spui„indiferent ce”, ce vrei să spui cu asta? întrebă Kan.

-Nu este nimic. Beam vrea doar să știi, a spus Beam, oferindu-i un zâmbet blând.

-Să mergem la culcare, trebuie să ne întoarcem dimineața. Vreau ca Beam să se odihnească bine, a spus Kan. Beam nu răspunse, dar dădu încet din cap.Golul l-a făcut pe Kan să deschidă imediat ochii. Silueta mică pe care o îmbrățișa mai devreme în noapte a dispărut, Kan sa uitat rapid în jurul camerei, înainte de a surprinde umbra cuiva care stătea afară, pe balcon. 

Kan s-a ridicat din pat și s-a uitat la ceas realizând că era 3 dimineața. Sunetul deschiderii ușii balconului a făcut ca silueta mică să se întoarcă pentru a privi. Kan se apropie și îl îmbrățișă pe Beam din spate.

-Tocmai te-ai trezit sau nu ai adormit încă? Întrebă Kan sărutând ușor capul lui Beam.

-Încă nu am adormit, a răspuns Beam.

-De ce nu ai adormit? Nu poți dormi? întrebă Kan din nou.

-Huh recunoscu Beam și se întoarse către Kan.

-Atunci... de ce s-a trezit Phi Kan? Dacă nu dormi suficient, nu vei putea conduce bine, a spus Beam neliniştit. Kan ținea silueta mică și o îmbrățișă pentru a-l aduce mai aproape de  pieptul lui.

-Cum pot să dorm? Nu e nimeni pe care să  îmbrățișez acolo, a spus Kan cu un zâmbet, încercând să-l facă pe Beam să nu se gândească prea mult.

-Atunci, Beam se va culca ca să mă poți îmbrățișa și Phi Kan să se poată odihni, a spus Beam încet.

-Cum ai de gând să te culci? Dacă Beam tocmai a spus că nu poate, te gândești la asta?

-Mă gândesc la asta, răspunse Beam încet. Fața lui moale căzu în pieptul lui Kan.

-Nu te gândi prea mult la asta, totul va fi bine, a spus Kan. Acest lucru l-a făcut pe Beam să fie puțin îndoielnic cu privire la cuvintele lui Kan. Dar, nu a îndrăznit să întrebe sensul

-E vânt, hai să mergem la culcare, o să te îmbolnăvești, a spus Kan. Beam a dat din cap după ce a mers să îmbrățișeze talia lui Kan și să se întoarcă în cameră să doarmă. 

+++ 

-Ți-ai împachetat toate lucrurile și ai închis casa? Întrebă Kan, după ce a pus hainele pe care le cumpărase pentru Beam în mașină.

-Huh, a răspuns Beam cu o expresie sumbră.

-Hai să mergem la mașină, a spus Kan.

-Stai puțin, a țipat o voce, făcându-i pe Kan și pe Beam să se uite în jur și să vadă că Miles fugea.

-Credeam că nu o să ajung la timp, icni Miles.

-Ce mai faci, Phi Miles? întrebă Beam. Miles a luat ceva din geantă și i-a întins lui Beam. 

Tânărul l-a apucat și a zâmbit în timp ce Miles i-a întins un cadru de lemn care conținea o fotografie a lui Kan și Beam, în timp ce Kan s-a ridicat și l-a bătut pe cap pe Beam. Apoi unul în care Beam a urmat grupul de femei. Figura reflecta sensibilitatea lui Kan față de Beam.

-Un cadou pentru buna noastră prietenie. Mă bucură foarte mult  că i-am întâlnit pe Nong Beam și Khun Kan, a spus Miles.

-Mulțumesc foarte mult, Phi Mile, a răspuns Beam zâmbind.

-De asemenea, aș dori să-i mulțumesc lui Khun Miles. Să spunem doar că dacă te hotărăști să mergi la Kanchanaburi, poți să mă contactezi sau să-l suni pe Beam, a spus Kan zâmbind. Miles îşi înclină capul.

-Deci să aveți o călătorie sigură, ne vedem mai târziu, a răspuns Miles. Kan și Beam s-au dus la mașină și au plecat. Beam se uită îngrozit la sat. Încerc să păstrez acele fotografii cât mai aproape, pentru că nu credea că va mai avea șansa să revina.

Conducea de mult timp. Beam se lăsă pe spate pe scaun și se uită afară cu ochi nemișcați. Kan s-a întors și el să-l privească de câteva ori cu îngrijorare. Dar acum, Kan nu vrea să spună mare lucru, a vrut să se întoarcă și să repare câteva lucruri acasă mai întâi. Atmosfera din interiorul mașinii era complet tăcută. Fiecare parte s-a gândit la propriile gânduri.

-Phi Kan, poți să-l lași pe Beam la salonul lui Phi Day? spuse Beam după o lungă tăcere.

-De ce nu vrei să mergi acasă? Întrebă Kan înapoi.

-Beam vrea să meargă să o vadă pe Phi Belle. O voi lăsa pe Phi Belle să mă ducă acasă. Phi Kan înțelege, nu? spuse tânărul cu voce joasă. Kan oftă după ce a dat din cap.

-Hum... ok, dacă vrei să mergi acasă, sună-mă și spune-mi, ah, iată telefonul mobil al lui Beam, a spus Kan, întinzându-i mobilul înapoi lui Beam. 

Tânărul l-a primit. Ecranul era complet stins pentru că așa a fost din prima zi în care au ajuns în Hua Hin. Beam s-a uitat la telefonul mobil din mâinile lui, dar a decis să nu-l pornească încă până când Kan a ajuns la salonul lui Day.

Beam a decis să coboare pentru că voia să meargă singur și Kan a acceptat. În timp ce mașina era parcata, Beam nu a coborât din ea. Tânărul s-a simțit speriat și a simțit o arsură în ochi. Beam s-a gândit că dacă coboară din mașină, orice se poate întâmpla din acel moment. Beam se întoarse să se uite la Kan, care stătea vizavi de el cu o expresie încordată.

-Phi Kan, strigă Beam la silueta înaltă cu o voce tremurândă. Kan se întoarse să se uite la silueta mică.

-Hmm, a răspuns Kan în gât.

-Beam te iubește Phi Kan, a spus Beam din nou după ce s-a aplecat spre Kan și i-a sărutat imediat buzele calde. Kan nu-i păsa de nimic în acel moment.

El și mica figură și-au schimbat cu pasiune limbile. Limba caldă a gustat dulceața de parcă ar fi vrut să o păstreze. În momentul în care limbile lor moai s-au atins, o senzație de căldură a apărut în pieptul lui. Ceva rece a atins buzele lui Kan, făcându-l pe Kan să-și întoarcă încet fața. Lacrimile curgeau în ochii frumoși ai lui Beam.

-De ce plângi? întrebă Kan încet.

-Huh... Beam îl iubește pePhi Kan... Huh... a repetat tânărul cuvântul dragoste în timp ce plângea. Până când Kan a simțit o durere ascuțită în piept. Degetele lungi s-au întins ușor pentru a sterge lacrimile de pe fața lui moale.

-Nu mai plânge, o să mergi la salon, ochii tăi sunt umflați și roșii. Oamenii vor fi suspicioși. Zâmbește. Îmi place când Beam zâmbește, a spus Kan pentru a-l mângâia pe Beam, înainte ca Beam să-și liniștească încet suspinele. Kan l-a lăsat pe Beam să stea o vreme în mașină. Când tânărul s-a oprit din plâns, s-a întors să se uite din nou la Kan.

-Beam merge primul, a spus Beam, Kan a dat din cap. Atunci tânărul a deschis portiera mașinii cu o expresie tristă pe față. Mergea fără să mă întorc să vadă mașina lui Kan. Kan se ridică și îl privi pe Beam trecând pe lângă colțul clădirii pentru o vreme. Apoi Kan s-a întors la casa lui.

+++ 

-Beam, striga Belle când îl văzu pe Beam intrând în salon cu o fata tristă.

-Uh.,.phi Belle...uh..Beam ii venea să plângă dar a trebuit să se forțeze sa nu o facă.Tanarul a fugit și a imbratisat-o pe Belle.Cand Belle văzu starea lui Beam la dus repede in biroul lui Day, pentru a nu speria clienți.

-Unde ai fost?Ce sa întâmplat?Bee a spus că te-ai dus într-o excursie cu familia,Beam ar trebui sa fie fericit.Atunci de ce ai plâns,Beam? Întreba Belle cu suspiciune și ingrijorare pentru Beam.

-Phi Belle...😭.,.ce va face Beam...😭.,.va putea Beam sa scape de el sau nu? Băiatul suspină și spuse cu voce tremurătoare.

-Beam înseamnă că...ai fost cu Kan?întreba Belle pentru că știa că Beam îl iubea pe Kan.Tanarul dădu din cap la pieptul lui Belle.

Beam începu să-i spună toată povestea lui Belle,iar aceasta îl îmbrățișa tot timpul pe Beam. Ochii îi sunt roși de milă pe care o simțea pentru Beam.

-De ce, de ce... de ce nu mi-ai spus mai devreme? De ce ți-ai permis să faci așa, Nong Beam... de ce? întrebă Belle cu o voce tremurată.

-Beam, îmi pare rău... Heuk... Dar, Beam îl iubește... Hek, spuse Beam din nou. Belle și-a ridicat puțin capul, ca să nu-i curgă lacrimile în ochi.

-Din moment ce ai îndrăznit să-mi spui totul, poți să te hotărăști? A întrebat Bella. Beam dădu imediat din cap. 

+++ 

Kan a condus mașina până în garajul casei sale, înainte de a merge spre propria sa casă privată, dar a trebuit să se oprească când și-a văzut propriul frate stând în fața casei.

-Când te-ai întors de la antrenament, Graf? Kan ia întors salutul fratelui său mai mic. Graf se uită la fratele său mai mare cu o expresie îmbufnată.

Lovitură!!

Kan s-a retras pe neașteptate când fratele său s-a aruncat înainte și l-a lovit cu pumnul în față.

-Ce naiba faci?! Kan se întoarse să-l întrebe cu voce tare pe fratele său mai mic. Graf strânse pumnii.

-Tu... Cum poți să-mi faci asta... cum poți să faci asta? strigă Graf cu ochii roșii. Kan se uită la fratele său mai mic încruntat. Cei doi nu avuseseră niciodată o discuție serioasă până la punctul de a lua astfel de măsuri înainte. Și Graf nu i-a vorbit niciodată așa cu Kan

-Graf! Sunt fratele tău mai mare! Cum îndrăznești să te lupți cu mine! a țipat Kan la fratele său mai mic.

-De ce nu pot face asta, Phi este rău și și-a înjunghiat frățiorul în spate? Încă îndrăznești să-mi spui frate?! Graf a țipat înapoi, făcându-l pe Kan să se oprească. Se uita la Graf cu atenție.

-Ce ști Graf?

-L-am apreciat pentru mult timp,dar mi l-ai furat.Cum poți să-mi faci asta, idiotule?Graf era atât de supărat încât a rostit fără să se gândească Cuvintele lui Graf l-a făcut pe Kan să știe că, probabil, Graf știe deja totul

-Ce stii? Kan a încercat să suprime emoțiile lui pentru a nu se certa cu fratele său 

-Nu numai că știu... V-am văzut cu ochii mei... De ce?! De ce Beam? De ce trebuie să fi cu cineva pe care îl iubesc? De ce?! Graf sări din nou la Kan. Dar, Kan și-a ridicat brațul pentru a se apăra. Se împinseră amândoi înainte și înapoi.

-Opriți-vă chiar acum!! O voce strigă, tatăl lor era cel care se repezise să-i despartă. Kan a fost puțin surprins când și-a văzut tatăl înainte de a-și adapta fața la normal.

-Sunteti frați. De ce va luptati?! a strigat tata din nou. Mama îl apucă de umărul lui Graf, care stătea acolo gâfâind de furie, cu o expresie sumbră pe chip. Graf și Kan au rămas tăcuți. Dar, s-au înfruntat tot timpul.

-Voi doi l-ați dezamăgit foarte mult pe tatăl vostru, știți asta! a spus din nou tatăl lor cu o voce feroce.

-De ce trebuie să se lupte Kan și Graf? Se vor lupta  frați pentru o persoană? Mama cuplului a întrebat cu voce tare, făcându-i pe Kan și Graf să se uite șocați unul la altul. Dacă propria lui mama a spus asta, înseamnă că părinții lor trebuie să fi auzit motivul pentru care cei doi se certau.

-Tată, pot să explic asta, a spus Kan

-Ai explicat-o clar. Tu și tata veți avea o discuție lungă. Cât despre tine, Graf, calmează-te în camera ta chiar acum, a spus tata hotărât. Graf se uită înapoi la fratele său înainte de a merge imediat spre casa mare.

-Intră înăuntru și vorbește cu mama și tata în casă, a spus tatăl lui Kan, înainte de a-l duce imediat pe Kan la casa privată a lui Kan. Kan îl urmă cu o expresie îngrijorată pe chip. Kan a vrut să rezolve problema cu părinții lui ultimul, pentru că voia să se ocupe mai întâi de alte chestiuni.

-Stai jos, spuse tatăl lui Kan cu o voce calmă. Kan s-a așezat încet pe canapea vizavi de tatăl său.

-Câți ani ai, Kan? Întrebă tatăl siluetei înalte.

-27, aproape 28, i-a răspuns Kan tatălui său cu o voce calmă.

-Tata, crede că ar trebui să te căsătorești ,a spus tatăl lui Kan.

Făcându-l pe Kan să se uite imediat la tatăl său

-Tată... ce vrei să spui cu asta? Întrebă Kan cu severitate

-Te întâlnești cu Bee de ceva vreme, nu-i așa? Mama și tata cred că Kan ar trebui să se căsătorească… spuse puțin mama lui Kan.

-Nu!! Nu mă pot căsători cu Bee! Noi doi nu ne iubim! Kan a strigat imediat.

-Dacă nu o iubești, de ce te întâlnești cu ea? Și dacă nu o iubești, pe cine iubești, Kan? a întrebat cu voce tare tatăl lui Kan. Kan se uită la tatăl său cu severitate, înainte de a respira adânc.

-Îl iubesc pe Beam, tată. Îl iubesc pe Beam, nu pe Bee. Spuse Kan pe un ton serios. Mama lui Kan a izbucnit imediat în lacrimi la auzul asta.

-Dar, Beam este un bărbat! Și el este cel care te-a determinat pe tine și pe frățiorul tău să te certați. De ce? Nu te-am crescut suficient de bine? Deci, tu și Graf v-ați îndrăgostit de același bărbat. Dacă este o femeie , mama și tata nu se vor simți atât de stresați. Pe lângă faptul că este fiul prietenului tatălui tău. Cum ai de gând să-i spui? Spune-i tatălui acum! strigă tatăl lui Kan. Tremurând de mânie pentru fiul să

-Tata, tu și mama ne-ați crescut pe mine și pe fratele meu foarte bine, dar nu uita că inima mea este a mea, mereu am făcut ce a vrut tatăl meu... Am moștenit afacerea casei, mă ocup de afacere de familie, dar aceasta este o chestiune de inimă. Deci, pot avea o cerere? Pot fi cu persoana pe care o iubesc cu adevărat? a spus Kan, cu ochii ațintiți asupra tatălui său.

-Vreau foarte mult să-ți scot sângele din cap. Unde o să mă faci de rușine? Cum o să-i privesc pe ceilalți în față? Cei doi fii pe care speram să am un descendent iubesc un bărbat. Kan, tu ești  un senior, cum ar trebui să am o față pe care să le spun altora, idiotule? spuse din nou tatăl lui Kan

-Iubitule, te rog, vorbește încet, a spus mama lui Kan cu o voce tremurândă.

-Cred că nu ar trebui să vorbim despre asta acum. Am alte lucruri de care să mă ocup mai întâi. Te implor, tată, cu siguranță mă voi întoarce și voi vorbi despre asta. Dar, vreau să lămuresc alte probleme prima data.

-Ești încăpățânat... dar o să-ți spun asta. Nu te voi lăsa niciodată să faci ceva atât de jenant. Pleacă, mă duc și eu să vorbesc cu Graf. Tatăl lui Kan s-a ridicat. Înainte de a pleca, mama lui Kan s-a întors să se uite la fiul ei confuză. 

Dar, nu a spus nimic și l-a urmat pe tată. Kan a ridicat imediat mâna și și-a strâns tâmpla. Această problemă de care sunteți legat nu poate fi rezolvată acum. Fața lui Beam apare în capul lui. Înainte ca Kan să scoată telefonul, a apăsat pe apel.

-Nong, sunt eu, te-ai întors acasă? Bee........ Deci, cât este ceasul?......... Ok, vrei? Vreau doar să vorbesc despre noi doi . Nu, nu vreau să audă nimeni... um... asta-i tot, la revedere.

Kan a vorbit cu Bee înainte de a închide și s-a întins pe canapea înainte de a-și pune brațul peste frunte și de a închide încet ochii. 

+++ 

-Hm... Bine, ți-am spus... da... Când vei fi acolo... Bine, asta-i tot. Belle, care vorbise de ceva vreme la telefon în bucătărie, închise. Întorcându-se, îl văzu pe Beam mergând spre el. 

-Cu cine vorbești, Phi Belle? A întrebat Beam. 

-Ah... vorbeam cu un văr. E ceva în neregulă? Întrebă Belle. 

-Beam avea să-ți spună asta când închizi, poți să-l duci pe Beam la el acasă?a spus Beam. 

-Bine, nicio problemă, a răspuns Belle cu un zâmbet înainte de a merge la muncă, Beam stătea liniştit. Așteptând ca Belle să închidă magazinul, Belle nu l-a lăsat pe Beam să facă nimic astăzi. Prin urmare, Beam a rămas pe loc toată ziua. 

-Dacă este o problemă, sună-mă, a spus Belle după ce l-a trimis pe Beam acasă. 

-Hă... Mulţumesc foarte mult, Phi Belle. Beam îi spune lui Belle. 

-Nu, e în regulă. Când decizi ceva, vino să-mi spui, îi ordonă Belle și Beam încuviință din cap și îi aruncă un zâmbet blând înainte de a intra în propria lui casă. 

-Te-ai întors? Te-ai distreat, Beam? Spuse mama tânărului făcându-l pe Beam să înghețe puțin. 

-Uh... a fost distractiv... uh... mama. Beam a văzut pantofii lui Phi Bee. Phi Bee a venit acasă? Întreabă Beam schimbând subiectul. 

-Păi s-a întors astăzi, universitatea este închisă luni, așa că a venit  acasă, a spus mama. 

-Deci, ai mâncat încă? A întrebat mama. 

-Da.Beam, se scuză, mamă, dar vreau să mă culc sunt obosit,a spus Beam înainte de a urca în camera lui. Beam se opri în fața camerei lui Bee, uitându-se la ușa camerei surorii sale cu ochi gânditori, înainte de a intra în camera lui. Beam reușește să facă un duș și să se îmbrace pentru a se pune in  pat. Beam se gândește la atât de multe lucruri chiar acum încât se simte obosit. 

-Mi-e foame și mi-e atât de sete, își spuse Beam. Înainte de a părăsi camera și de a coborî să bea apă în bucătărie. Sunetul slab al televizorului din sufragerie l-a făcut pe Beam să realizeze că părinții lui se uitau cu siguranță la televizor. 

-Ce a spus mami, tati?!...... 

-De ce vor pe Bee si Phi Kan  sa se casatoreasca cat mai repede? strigă vocea surorii mai mari. Acest lucru a făcut ca picioarele siluetei mici care era pe cale să coboare scările să înghețe. Se simțea amorțit din cap până în picioare 

-Se.... Se căsătoresc... mormăi Beam pe sub răsuflarea lui