Capitolul 19

 

Capitolul 19 ⁠☆

Fi al meu.

-Ăă... scuze, P'Chain. Nu, merge cu... P'Sun! M-am întors să vorbesc cu P'Chain în timp ce îi desprindeam brațul de pe gâtul meu, apoi m-am întors spre  Sun și am accentuat cuvintele ,,P'Sun” tare, înainte de a afișa un zâmbet, apropiindu-mă de el și trăgându-l de braț ca să se ridice.

-Hai să mergem, P'Sun. Mi-e foame.

-Micuțule...

    În momentul în care Sun a văzut zâmbetul vesel al siluetei mici din fața lui și l-a auzit pe Nu strigându-l „P”, plus faptul că Nu îl trăgea de mână ca să-l ridice de pe scaun, a înlemnit complet. Inima îi bătea cu putere și nu-și putea lua ochii de la fața băiatului.

-La naiba! Dacă P'Sun nu se ridică, îl duc eu pe Nu acasă! Man, care l-a văzut pe Nu zâmbind și apropiindu-se de Sun, a rămas holbat ca și cum ar fi fost hipnotizat.  Acea față albă și impecabilă, pielea netedă, părul perfect coafat și culoarea proaspăt vopsită făceau ca întreaga înfățișare a lui Nu să iasă și mai în evidență.

-Uf! Heh heh... Tigrule, cred că ar fi bine să plec eu primul. Ne vedem mai târziu, frate. Man a zâmbit ironic.

-Stai puțin!! La naiba, merg cu tine, la naiba, omule! Ăă... Plec acum, N’Nu. Sper să te revăd curând! Zak s-a ridicat să-l urmeze pe Man, dar nu înainte de a se întoarce să-și ia rămas bun de la Nu, făcându-i cu ochiul lui Sun, apoi a ieșit în fugă chiar în spatele lui.

-Heh, nu-i băga în seamă pe tipii ăia. Ies și eu.

-Bine. Mulțumesc că ai venit cu mine.

-Nicio problemă. Jon l-a bătut pe Sun pe umăr înainte să se aplece și să-i șoptească la ureche:

-Acum înțeleg de ce ți-ai schimbat gusturile. Copilul ăla e foarte drăguț. Îți dau undă verde.

-Du-te acasă în siguranță, a rânjit Sun în timp ce îi răspundea prietenului său.

-Bine, plec. Și mai bine ține-ți ,,prietenul” în frâu. Dacă se poartă urât, oprește-l. Dacă îi face ceva copilului, mă voi ocupa eu de el. Jon s-a ridicat, i-a spus asta lui Sun, apoi s-a întors să-l salute pe Nu înainte de a pleca. După ce prietenii lui au plecat, Sun s-a ridicat de pe canapea și l-a cuprins pe Nu cu brațul, trăgându-l aproape. Apoi s-a întors să-și ia rămas bun de la prietenele lui, Ploy și Narin, în timp ce i-a aruncat lui P’Chain un rânjet arogant și victorios și a ridicat o sprânceană.

-Îmi iau... soția... ăă, adică, îl iau pe Nu acasă acum, le-a spus el lui Ploy și Narin, dar ochii îi erau fixați asupra lui P’Chain, accentuând clar cuvântul „soție” ca să-l audă tare și limpede.

-P’Sun!! Ce naiba spui? H-Hai să mergem, la naiba. Ochii lui Nu s-au mărit, nu se așteptase ca Sun să spună așa ceva în fața prietenelor lui, mai ales cu P’Chain chiar acolo. Dar în adâncul sufletului... asta, îl făcea să se simtă cumva fericit. Era ceva reconfortant în brațul lui Sun în jurul gâtului său și acel parfum distinct, răcoros pe care Sun îl purta mereu îl făcea pe Nu să se simtă cald pe dinăuntru... Doar simțind o adulmecare a acelei colonii unice, Nu simțea că aparținea acelei îmbrățișări.

-Bine, îl duc pe Nu acasă acum, a repetat Sun.

-Da... Ploy a răspuns roșind ușor, încă uimită de ceea ce spusese Sun cu doar câteva momente în urmă.

-Ăă, stai, P’Sun vii mâine la selecția Stea și Lună a facultății, Departamentul lui Rin? a întrebat Narin ezitantă.

-Desigur. Faen-ul meu concurează, cum aș putea să nu apar? I-a răspuns Sun lui Narin cu un ton ferm și serios, care nu lăsa loc de glume. Apoi s-a uitat la Nu, privindu-l în ochi. Privirea lui spunea totul: am vorbit serios despre fiecare cuvânt pe care tocmai l-am spus. Cu o sută optzeci și nouă de cm, Sun se situa mai sus decât cei o sută șaptezeci și opt de cm ai lui Nu, care nu era scund  de fapt, dar el, îl numea întotdeauna ,, Micuțul”. Nu s-a uitat la Sun, cu inima bătându-i puternic din cauza cuvintelor rostite de acesta. Toată frustrarea și iritarea de mai devreme dispăruseră complet, înlocuite de un singur cuvânt care îi răsuna în minte: faen. Privirea intensă a lui Sun nu făcuse decât să accentueze bătăile inimii lui Nu și în cele din urmă, băiatul a trebuit să se uite în altă parte, cu fața roșie, încercând să-și calmeze bătăile zbuciumate din piept.

   Narin și Ploy încă stăteau acolo, zâmbind ca și cum ar fi urmărit o dramă care prindea viață. P’Chain, pe de altă parte, stătea strângând pumnii și scrâșnind din dinți, înainte de a ieși în sfârșit din sala de ședințe fără un cuvânt. Imediat ce Chain a plecat, Sun a zâmbit și și-a strâns brațul în jurul umerilor lui Nu, trăgându-l și mai aproape. Apoi s-a apropiat și a bătut-o ușor pe Narin pe umăr.

-Fă tot ce poți. Te voi susține.

Narin a înlemnit, roșind mai tare ca niciodată. Întotdeauna fusese puțin îndrăgostită de Sun și, ca fujoshi înrăită, nimic nu o putea face mai fericită decât să știe că Sun și prietenul ei, Nu, făcuseră deja ceva, iar acum părea că Sun îl urmărea serios pe băiat, stând aproape și având grijă de el. Era atât de fericită încât nici nu-și putea ascunde sentimentele.

-Voi face tot posibilul! Mulțumesc foarte mult, P’Sun. Fără să stea pe gânduri, Narin a întins mâna și l-a luat pe Sun de mâna liberă, zâmbindu-i.

-Sun! Hai să mergem, mi-e foame! Nu, care stătuse lângă ele și se uitase la Narin cum îl ținea de prea mult timp pe Sun și îi zâmbea așa, a izbucnit brusc, cu o voce ascuțită. Pieptul i s-a strâns fără avertisment și a tras imediat brațul lui Sun din strânsoarea lui Narin, împingându-l pe Sun spre ușa sălii de ședințe.

-Uau!Nu! He he... Ochii lui Narin s-au mărit la reacția tulburată a lui Nu, apoi a izbucnit în râs. Expresia aceea bosumflată și iritată de pe fața lui era mult prea drăguță. A observat, de asemenea, că Sun îl privise pe Nu cu atenție tot timpul de când îi atinsese mâna.

-Rin! Ai văzut ce am văzut eu?! Nu văd și nici nu aud lucruri, nu-i așa?  Ploy a rămas acolo, cu ochii mari, uluită, în timp ce își privea cel mai bun prieten cum îl târa pe Sun afară din încăpere.

-Nu vezi. Și de ce ești atât de șocată? Sunt un cuplu, ce e așa ciudat în asta?

-Ahhhhh!!

-Ploy, ce naiba ai? Ești posedată sau ceva de genul?

-Nu sunt posedată,  sunt doar copleșită! Ai văzut fața lui Nu când am atins mâna lui P’Sun? A fost gelozie în toată regula! Jur, dăm o petrecere în curând!! Haide, să mâncăm. Fac cinste!

-Hm... Tu ai spus-o!

-Da, da, așa am făcut! Sunt într-o dispoziție excelentă azi, nu-i așa? Sunt fericită, iar când ești fericit, trebuie să sărbătorești. Dragostea e ca un banian, își întinde ramurile și oferă umbră inimii... Ooooh, da... Sunt fericită, pentru că văd dragoste. Nu vreau tristețe, așa că sunt  bucuroasă! Dragostea e ca un banian... wow... își întinde brațele pline de frunze și îți liniștește inima... Sunt fericită, pentru că ești aici cu mine...

Ploy a cântat din toată inima, zâmbind prostește. Narin, care fusese la fel de amețită cu doar câteva clipe în urmă, a trebuit să ridice ambele mâini pentru a-și acoperi urechile, îndurând concertul improvizat al lui Ploy ca cineva, prins într-o tortură muzicală.

-Heh, heh heh...

 Clicul care s-a auzit, era sunetul ușii elegante a Porsche-ului, care s-a închis zgomotos după ce Nu a urcat. Sun a clătinat ușor din cap și a zâmbit văzând atitudinea lui, înainte de a se urca pe scaunul șoferului.

-Ce s-a întâmplat, Micuțule?

-Nimic.

-Da? Ești sigur?

-Da. Și cine naiba ți-a spus să spui toate acele lucruri acolo? De când naiba am devenit faen-ul tău?

-Și... nu vrei să fii?

Un nou bubuit puternic și-a făcut apariția în pieptul lui Nu.

~ ~ ~

   În momentul în care Ai Sun mi-a aruncat întrebarea aia, dintr-o dată nu am mai putut răspunde. Nu știam ce să spun. Mă simțeam complet   confuz și copleșit de propriile emoții. Cu cât eram mai aproape de Ai Sun, cu atât îmi devenea mai greu să controlez ce simțeam. Ca și cum tocmai în secunda în care am văzut-o pe Narin întinzând mâna și apucându-l, mi-am pierdut complet controlul. Eram atât de furios încât aproape mi-am pierdut mințile. Urăsc asta. Urăsc când cineva îl atinge. Imaginea lui P’Jenny sărutându-l pe obraz mi-a fulgerat din nou în minte, împreună cu acele mesaje de la fata aia pe nume Dream. Toate acele amintiri continuau să-mi apară în cap și, cu cât mă gândeam mai mult la ele, cu atât mă durea mai mult.

Ce naiba e în neregulă cu mine? De ce mă înjunghie așa în piept de fiecare dată când îmi amintesc?

-Vino!!

-Uau... Ai Sun! Lasă-mă să plec. În timp ce stăteam acolo, cu capul plecat, pierdut în gânduri, am tresărit brusc de surpriză. Ai Sun mă trăsese în poala lui, ridicându-mă astfel încât acum mă așezasem călare pe el, față în față. Înainte să mă pot strecura și să mă întorc la locul meu, m-a strâns în brațe, ținându-mă nemișcat. M-a îmbrățișat strâns, fără să spună un singur cuvânt. M-am chinuit puțin, încercând să mă îndepărtez, dar apoi am înlemnit când a vorbit în sfârșit...

-Pot să... stau așa puțin? Imediat ce a spus asta, și-a strâns și mai tare îmbrățișarea, trăgându-mă mai aproape până când fața mea a fost lipită de pieptul lui. Nu am putut spune nimic. Dar exista o căldură indescriptibilă care se răspândea prin mine. Fără să-mi dau seama, mi-am ridicat brațele și l-am îmbrățișat la rândul meu.M-a ținut așa mult timp. Nu știu cât am stat așa. Mașina era complet liniștită, cu excepția unui singur lucru.Ceea ce mi-a făcut inima să tremure a fost sunetul bătăilor inimii lui Ai Sun, tari și puternice, îi loveau pieptul și imi răsunau în urechi, din ce în ce mai repede.

-Micuțule...

-C-Ce?

-Fii al meu. Te rog!

Inima mea bătea nebunește, aproape să-mi sară din piept.

,,Doar o privire în ochii tăi în ziua aceea

Deși ne-am întâlnit o singură dată din întâmplare

A schimbat o viață singuratică în ceva plin de sens

Indiferent de noi doi

Cât de diferiți suntem, cât de departe ne aflăm...”

Imediat ce Ai Sun a terminat de vorbit, muzica a început să se audă în mașină. Mi-am desprins rapid brațele din jurul lui și mi-am ridicat capul pentru a-i întâlni privirea. În acel moment, doar o secundă în care am privit ochii lui, am simțit că întreaga planetă s-a oprit din a se învârti. Nu mai văzusem niciodată privirea aceea în ochii lui. Erau blânzi... plini de ceva nerostit. Ceva cald și profund, ceva emoționant care venea prin acei ochi și ajungea în ai mei, atât de clar încât îmi puteam vedea propria reflexie în ei.

-Nu... Ochii mi s-au mărit. Inima mi s-a oprit. Tot ce a fost nevoie a fost ca Ai Sun să mă strige pe nume, ,,Nu” pentru prima dată. Acel simplu sunet a făcut ca pieptul meu să mă doară deodată. Inima îmi bătea nebunește. Trebuia să fie cea mai tare bătaie din viața mea.

-Su... Sun, a...tu... Nici măcar nu am apucat să-l întreb dacă l-am auzit bine, dacă chiar îmi spusese numele în loc să-mi spună Micuț așa cum făcea întotdeauna, pentru că, înainte să apuc să mai spun ceva, Ai Sun s-a aplecat și m-a sărutat. Nu a fost profund sau puternic. Nu a încercat să meargă mai departe. Și-a ținut doar buzele acolo, moi, calde și catifelate. Și am simțit că mă destram. Acea atingere blândă a trimis o căldură care mi-a radiat tot pieptul. Cuvintele lui de mai devreme, rugându-mă să fiu al lui, au răsunat în capul meu alături de acel sărut. Înainte să părăsim sala de ședințe, le spusese chiar și prietenelor mele că sunt faen-ul lui. Dar înainte de asta, o lăsase pe fata aceea să-l sărute pe obraz. Sărutase și alte fete. Și acum, mă săruta... și îmi cerea să fiu cu el. Dacă am începe cu adevărat să ne întâlnim... Dacă ar continua să facă asta cu alți oameni? Cum aș putea suporta?Numai gândul la asta mă durea mai mult decât puteam suporta. Dacă am fi cu adevărat împreună... Nu aveam cum să supraviețuiesc. Pieptul mi s-a încleștat. Am împins fața lui Ai Sun departe de a mea, tare.  Tot ce a fost nevoie a fost ca imaginea cu P’Jenny sărutându-l pe obraz să-mi revină în minte... Apoi a venit amintirea lui sărutând-o pe fata pe nume Dream.

Căldura aceea care tocmai îmi umpluse pieptul de la sărutul lui s-a transformat instantaneu în ceva ascuțit și dureros. O durere pe care nici măcar nu o puteam înțelege.

De ce durea atât de tare?

Chiar și mai devreme, când l-am văzut ținând mâna lui Narin înainte să ieșim din cameră, m-am simțit atât de iritat, atât de amar, încât nu voiam să atingă pe nimeni. Nu-l voiam aproape de nimeni în afară de mine. Muzica care se auzea în mașină putea la fel de bine să nu existe. Tot ce puteam să gândesc erau imaginile lui sărutând, îmbrățișând, atingând alți oameni.

-Dă-mi drumul! Nu  mă mai îmbrățișa.

-Nu. Nu o să te las. Nu o să te las niciodată.

-Nu te preface drăguț. Nu încerca să-mi faci probleme. Nu vreau să aud. Lasă-mă să te întreb direct, Sun: la câte alte fete le-ai spus așa ceva? Nu poți răspunde? Sau doar ai pierdut numărul? Pun pariu că au fost multe, nu-i așa?

-De ce ai întreba așa ceva? Sun m-a privit uimit.

-Ha... ce crezi? Cum mă vezi? Sunt o persoană, am sentimente, am o inimă. De ce n-aș întreba? Îmi ceri să fiu cu tine, dar ai sărutat și ai îmbrățișat alte fete. Și acum apari cerându-mi să fiu al tău? Ce răspuns aștepți de la mine? Vrei să spun doar da? Să mă prefac că e în regulă? Și dacă aș merge să sărut pe altcineva? Cum te-ai simți? Te enervezi de moarte când sunt cu P’Chain. M-ai rănit. Ai fost dur cu mine. Dar când faci asta, te-ai gândit vreodată la cum mă simt eu?

   În momentul în care toate acele reproșuri reprimate au izbucnit din mine, Ai Sun a rămas complet fără cuvinte. Fiecare scuză, fiecare explicație pe care era pe punctul de a o da, i-a rămas blocată în gât.  Nu-și imaginase niciodată că băiatul din brațele lui ar putea simți exact la fel ca el. Și exact când a început să-și dea seama de asta...

-Lasă-mă să plec!!

I-am smuls cu forță brațele lui Sun de pe mine, atât de tare încât mâna sa stângă, cea cu rana, s-a izbit de portiera mașinii cu un zgomot surd.

-Sun!! Am strigat instinctiv când am auzit impactul în portiera mașinii. La început, am crezut că poate brațul lui  o lovise când l-am împins,nu mâna. Dar adevărul este că îmi pierdusem controlul. Nu mai puteam suporta. Dacă Ai Sun putea face astfel de lucruri cu alții... Dacă putea să sărute, să îmbrățișeze, să lase pe altcineva să-l atingă, apoi să se întoarcă și să vină să mă sărute, eu, nu puteam suporta. Doar gândul că făcea asta cu altcineva, apoi mă atingea imediat după, mă făcea să mă simt... dezgustat. Ca și cum nu aș fi vrut deloc să mă atingă. De aceea l-am bruscat. Și abia atunci am observat sângele în jurul mâinii lui. Lichidul roșu se infiltra prin bandajul pe care îl înfășurasem pe mâna lui, cu câteva zile în urmă. Încă nu schimbase pansamentul? Micul bandaj Doraemon pe care îl lipisem peste el era încă acolo, colorat de murdărie și sânge. Și vederea lui, a acelui sânge, m-a lovit ca un pumn în stomac. Am simțit durere, pentru că el suferea.

La naiba. Ce naiba e în neregulă cu mine?

Nici măcar nu mă mai înțelegeam, de ce mă comportam așa? Dar înainte să pot căuta răspunsuri sau măcar să-mi formez un alt gând, corpul meu se mișcase deja de la sine. M-am întors și am întins mâna spre torpedou, apăsând butonul de deblocare pentru a lua trusa de prim ajutor pe care o ținea mereu în mașină. Ai Sun nu a scos un cuvânt. Doar s-a holbat la mine tot timpul. Dar am refuzat să mă uit la el. Am apucat trusa, m-am întors, i-am luat mâna rănită și am pus-o ușor în poală. Apoi am început să desfac bandajul vechi, să-l dezlipesc și să curăț cu grijă rana.

-Ce fel de student la medicină ești tu? Nici măcar nu știi cum să ai grijă de tine? Ar trebui să cureți și să tratezi rănile în fiecare zi, nu doar să le lași să stea zile întregi așa.

-Îți faci griji pentru mine?

-Bineînțeles că eu-eu... Stai, nu! Taci dracului din gură și stai liniștit.

-Ei bine, tu ești cel care mi l-a aplicat. Nu am vrut să-l dau jos.

   Mâinile mi-au înțepenit în secunda în care a spus asta. Dar am înghițit-o și am continuat, forțându-mă să fiu calm. Am apucat o dischetă sterilă demachiantă îmbibată în alcool și am apăsat-o puternic pe rana lui, poate puțin din răzbunare, pentru că în momentul în care i-am atins din nou mâna, imaginea lui ținând mâna lui Narin mi-a revenit în minte.

-Au!! Mă doare!

-Nu fi așa copilăros. Asta nu-i nimic.

-Mă doare mult mai tare decât atât.

-P’Sun îmi pare rău. -Poți să mă lași să explic mai întâi?

Nu am răspuns. Am continuat să-i îngrijesc rana cu blândețe. Mă simțeam doar enervat mai devreme. Nu voiam ca nimeni să-i atingă mâna. Și nici nu voiam să țină mâna altcuiva. În timp ce-i tratam rana, a început să vorbească despre fata pe nume Dream care îi trimisese mesaj. Era același mesaj care mi-a stat în minte de atunci. M-am prefăcut că nu-mi pasă, dar adevărul este că am ascultat fiecare cuvânt pe care l-a spus...

-Despre Dream, cea care mi-a trimis mesaj în ziua aceea... E o fostă aventură. Atunci, după ce te-am lăsat aici, m-am oprit la cafeneaua din fața universității la întoarcere... și am dat peste Dream.

   Plănuisem să stau acolo și să ascult în liniște, dar în momentul în care a început să vorbească despre fata aia, am început să mă enervez. Nu voiam să mai aud niciun cuvânt. Și gura mea s-a mișcat mai repede decât creierul.

-Ha... Deci când ai văzut-o, te-ai dus și ai sărutat-o, nu-i așa?

-Micuțule... Nu voi căuta scuze. Recunosc. Am sărutat-o pe Dream. Dar...

-La naiba, tu...Nu vreau să aud asta!! Poți săruta pe cine naiba vrei, nu e treaba mea. Am terminat cu rana ta afurisită, acum lasă-mă să plec.

Un pupic rapid mi-a fost plantat pe buze.

-Ce..!! Nenorocitule, Sun!!! Idiot nerușinat!! De ce naiba mă săruți?! Încă sunt supărat pe tine!

-Supărat sau gelos?

-Nu, nu sunt gelos!!

-Ești sigur de asta? A întrebat Sun, fără să-și ia ochii de la fața mea.

-Da, da!! Sunt sigur. Lasă-mă să plec!

-Nu. Un alt sărut zgomotos m-a luat prin surprindere.

-Ai Sun!! Din nou sărut...

Cu cât Nu țipa mai mult, cu atât Sun îl săruta mai mult. Își apăsa nasul pe obrazul lui moale iar și iar, în același loc, inhalând parfumul dulce al pielii sale netede. Cu cât Nu se zvârcolea mai mult, cu atât Sun îl îmbrățișa mai strâns. Sun nu s-a putut abține să nu zâmbească de câteva ori, dar Nu, nu a observat, era încă prea furios și supărat din cauza sărutului cu Dream, din cauza lui Jenny, frumusețea uimitoare din campus, care îl sărutase pe Sun  pe obraz, și cu atât mai mult din cauza faptului că îl văzuse pe Sun ținându-se de mână cu Narin, prietena lui apropiată. Asta era suficient pentru ca Nu să se încrunte și să evite chiar să se uite la fața lui Sun.

Spre deosebire de Nu, Sun putea vedea prin băiatul mic, știa exact ce simțea Nu și ce se întâmpla în interiorul său. Sun își dăduse seama din momentul în care Nu ieșise furios din clădirea facultății doar pentru a se strecura între el și Jenny. Și când Nu refuzase oferta lui Chain de a-l duce acasă și insistase să plece cu Sun în schimb, mai ales când o ținea de mână pe Narin, Sun făcuse asta intenționat, chiar în fața lui Nu, doar ca să vadă cum va reacționa. Și rezultatul a depășit așteptările: Nu i-a smuls brațul lui Sun de pe cel al lui Narin și l-a târât afară din sala de ședințe până la mașină.

Acum, Sun zâmbea cu o satisfacție deplină. Îl ținea pe micuțul personaj în brațe, bosumflat, încruntat, privindu-l cu acei ochi furioși. Nu, nu avea nicio idee cât de clar se trăda, totul în limbajul corpului său țipa că își revendica dreptul asupra lui Sun. Și cu cât Sun vedea mai mult acea gelozie la Nu, cu atât se simțea mai posesiv. Nu voia ca altcineva să vadă această latură a acestui Nu drăguț, îmbufnat și gelos, care era al lui și numai al lui. Când Nu i-a tratat rana, nici măcar nu și-a dat seama că Sun îi urmărise fiecare mișcare. Chiar dacă Nu era furios, și supărat, tot era îngrijorat pentru Sun. În momentul în care a văzut sângele curgând prin bandaj, fața lui  s-a strâmbat imediat de îngrijorare. Asta l-a lovit pe Sun direct în piept  și chiar atunci, totul a devenit clar. Nu avea de gând să-l lase niciodată pe acest băiat să plece. Nu, trebuia să fie al lui și numai al lui.

-Fii faen-ul meu.

-Nu!! În niciun caz!

Un nou pupic și-a făcut apariția.

-Sun, blestematule!! Acum mă enervez serios! Ți-am spus să nu mă săruți... Din nou...uf!!

-Tot la fel de dulce... nu, mai dulce ca înainte, cred, a murmurat Sun înainte de a-i prinde din nou buzele lui Nu, strecurându-și limba fierbinte înăuntru pentru a gusta dulceața din interiorul acelei guri mici și moi.

-Mm... S-Sun... oprește-te... Am spus... la naiba... oprește-te... Sun... lasă... mă... să plec... la naiba... oprește-te...

-Uh... atât de revigorant. Sun a dat din cap satisfăcut.

-Pervers bolnav ce ești!

-Ei bine, mi-ai spus să nu te sărut pe obraz, așa că nu am făcut-o.

-Nici pe buze nu ar trebui să mă săruți, idiotule!! Ai sărutat deja pe altcineva, așa că nu te întoarce la mine!  am izbucnit, apoi mi-am pus repede o mână peste gură ca să-l împiedic să mă sărute din nou. Ce naiba e în neregulă cu tipul ăsta?! Îl blestem și nici măcar nu tresare! 

-Dacă nu vrei să sărut pe altcineva, atunci fii faen-ul meu, Micuțule.

- Am...

-Ah!! Aveai de gând să spui nu, nu-i așa? E în regulă. Nu trebuie să-mi răspunzi încă. Pot să aștept. Înainte să pot spune ceva, m-a întrerupt ca și cum ar fi știut deja ce aveam de gând să spun. Și apoi a trebuit să spună că poate aștepta, în timp ce se uita din nou la mine cu ochii aceia nenorociți.

La naiba. Inima îmi bătea nebunește, iar fața mea era fierbinte.

 A trebuit să mă uit în jos și să-i evit privirea. Inima mă trăda din nou. La naiba. Tocmai mi-am dat seama că am stat așa tot timpul, în poala lui, cu fața spre el, pe același scaun cu el, pe partea șoferului în mașină. Și acum simt cu siguranță ceva... tare... Sub fund.

-La naiba!! Ahh!! Lasă-mă să plec, nenorocitule, lasă-mă să plec naibii!

-Heh, heh...

-Ce naiba e cu corpul tău, Sun?!

-Aș putea să mă „trezesc” și mai tare dacă nu te oprești din a te zvârcoli așa.

-I-idiot afurisit! Lasă-mă! Nu mă îmbrățișa.

-Stai nemișcat. Sunt pe cale să pedepsesc un copil obraznic, a spus Sun cu o voce profundă și răgușită, apoi a suflat o gură ușoară de aer în părul meu, făcându-mi pielea de găină pe tot corpul. Instinctiv, mi-am retras gâtul și am răspuns cu o voce tremurândă.

-C-ce am greșit?

-Pentru că ți-ai închis telefonul ca să fugi de mine aseară. Hmm... care ar fi  pedeapsa potrivită? Acestea fiind spuse, Sun și-a îngropat nasul în curbura gâtului meu și a tras adânc aer în piept, inhalând parfumul pielii mele. Nici nasul lui nu se oprea din a mă mângâia, zăbovind mult prea aproape. Brațele lui m-au înfășurat strâns, fără să-mi lase nicio cale de scăpare. Cu cât mă zbăteam mai mult, cu atât mă ținea mai strâns. Și felul în care excitația lui tare ca piatra de sub pantaloni îmi freca fundul de fiecare dată când mă mișcam... mă făcea să mă zvârcolesc și mai tare.

    Sun a simțit o durere, o dorință profundă, pentru corpul mic din brațele lui. Cu cât îl ținea mai mult pe Nu, cu atât îi era mai dor de fiecare parte a lui. Acel parfum blând, natural, unic pentru el... doar mirosul, îmbrățișarea, sărutul, erau suficiente pentru a stârni dorința lui Sun într-o clipă. Cu cât se apropiau mai mult, cu atât îl dorea mai mult. Cu cât săruta mai mult, cu atât își dorea mai mult să continue să sărute. Sun și-a îngropat nasul în curbura gâtului lui Nu, inhalându-i adânc parfumul, înainte de a-și urca gura până la obrazul lui  și de a-i mușca ușor lobul urechii.

-S-Sun! Renunț, bine?! A...Ahhh! La naiba, gâdilă asta!! a țipat Nu când gura lui Sun s-a lipit de urechea lui, iar  asta nu a fost nici măcar cea mai rea parte, Sun a continuat prin a-și lovi ușor limba de marginea lobului urechii lui Nu, trimițându-i fiori în tot corpul.

-Încă te  gândești să-ți închizi telefonul și să mă ignori din nou?

-N-Nu... nu o să mai fac asta! Nu o să-l mai opresc, ahh!! Înainte ca Nu să-și termine propoziția, Sun i-a pecetluit buzele cu un alt sărut, ridicându-i bărbia, astfel încât acesta nu a avut de ales decât să-l privească în ochi. În momentul în care ochii li s-au întâlnit, Sun s-a retras ușor, apoi și-a plimbat limba încet peste buzele lui Nu, de sus și de jos, înainte de a le mușca ușor, tachinându-l.

-Nu mă împinge într-un colț așa. Nu dispărea fără să spui un cuvânt. Și nu te apropia atât de mult de Chain decât dacă e absolut necesar. Mă omori, îți dai seama măcar?

-Stai... a-ești... gelos? Ești chiar gelos pe mine?

-Vorbesc serios când îți cer să fi al meu, Nu.

La naiba, iată-ne din nou.  Poți, te rog, te rog, pentru numele lui Dumnezeu, să nu-mi mai spui numele, Sun. Începe să-mi spui Micuțul, ca întotdeauna. Măcar asta, pot să suport. Dar asta... asta mă omoară. Inima mea e pe cale să explodeze. Nu am putut scoate un singur cuvânt. Eram înțepenit în poala lui, cu corpul crispat, abia amintindu-mi cum să respir.

-Dacă nu ești încă pregătit, voi aștepta, voi aștepta până vei fi. Dar vreau un singur lucru. Te rog, nu lăsa pe nimeni altcineva să te atingă. Nu te uita la nimeni altcineva, decât la mine. Pot să-ți cer doar atât?

~ ~ ~

  Nu știam cum să răspund. Inima îmi bătea atât de tare încât simțeam că o să cedeze. Și felul în care Sun se uita la mine, fața lui, ochii aceia, atât de blânzi, atât de vulnerabili, așteptând un răspuns. Totul în mine era o harababură. Confuzie, emoții, totul se învârtea în capul meu. Nu știu ce m-a posedat, dar am început să mă gândesc la momentul în care l-am întâlnit prima dată, era mereu înconjurat de femei.  Doar gândul ăsta m-a făcut să deschid gura și să vorbesc de la sine... Și până când mi-am dat seama...

-Dacă ți-aș cere același lucru, mi l-ai putea da? Nu pot suporta, știind că te implici cu alte fete. Doar gândul că le săruți, că le lași să te atingă, deja doare îngrozitor!! Nu pot suporta!!

Ups! La naiba!! Mi-am pus mâna peste gură în momentul în care mi-am auzit propria voce răsunând în interiorul mașinii blestemate. La ce nu mă așteptam, însă, era ca același Sun care stătuse acolo, cu o privire deprimată și abătută, să se holbeze acum la mine cu ochii mari, sclipind și afișând acel zâmbet stupid de atrăgător care ar trebui să fie declarat ilegal. Inima mea, care deja lucra ore suplimentare, a intrat în viteză maximă.

-Micuțule! Tocmai,  ai spus...

-Nu,nu, n-am spus nimic, bine? N-n-n-am spus nimic! Niciun cuvânt! La naiba! Ahhh... Nici măcar nu mai știam ce fac....Următorul lucru pe care mi-l amintesc a fost că am ieșit în fugă din mașina lui Sun. Și în timp ce mă îndepărtam împleticindu-mă, încă îi auzeam vocea țipând după mine din interiorul mașinii.  Când m-am întors, l-am văzut arătând spre mine de parcă aș fi comis o crimă, înainte să se aplece brusc și să-și pună ambele mâini pe zona inghinală, încă stând pe scaunul șoferului.

Cât despre mine, nici măcar nu m-am obosit să închid portiera mașinii. Nu m-am uitat înapoi. Picioarele mele erau în modul turbo complet, alergând ca și cum viața mea ar fi depins de asta. În momentul în care a trecut un taxi, am ridicat mâna fără ezitare.

-Spre Ashton Chula Condo, P’! Calcă-o te rog!

Maya ⁠✿