CAPITOLUL 18

 

Capitolul 18 ☆

 P’Sun, Khrap...

 

-Nai Saharat!! Care e problema ta acum? Stai jos!

În timp ce vocea lui Ajarn Ratsami străpungea aerul ca un bici, Man a sărit imediat la prietenul său și l-a cuprins de gât, ținându-l,  înainte ca acesta să se îndrepte spre Chain, care desigur, încă rânjea arogant, cu brațul înfășurat în jurul taliei lui Nu. De asemenea, îl privea pe Sun în ochi, ca și cum l-ar fi provocat.

-Stai jos, la naiba, Sun! Calmează-te dracului, omule. Dacă îl arunci aici jos, o să ne năpustim pe el cu toții. Și sincer? Și eu, cam vreau să sar. Nenorocitul ăla arogant mă enervează. Uită-te la el, l-a înfășurat pe Nu al nostru în jurul degetului.

-Nu, al tău? Vrei să spui asta din nou?

-Of...ha, glumesc, glumesc, frate! Nu e nevoie să mă privești cu o privire ucigașă!

-Nai Saharat. Nai, Man Maneewan!

-La naiba. Suntem morți. Omule, cum de știe ea numele meu complet?! Credeam că tu și Jon sunteți singurii care participați la acest curs opțional cu Doamna Dragon! Daaa...A răspuns Man cu o ușoară grimasă pe față.

-Nai, Man Maneewan! Despre ce vorbiți voi doi acolo? Eu predau, știi? Mă ascultați măcar? Copii din ziua de azi, jur!

-Uau, Ajarn... eu sunt doar Man, bine? Doar Man. Niciun „Maneewan”. Ăla e un cântăreț de muzică country thailandeză de la Rsiam ( o casă de discuri thailandeză), nu eu, doamnă.

-Ei bine, vă pot spune cum vreau. Ai vreo problemă cu asta? Și să nu credeți că nu-mi amintesc de gașca voastră. Ați stat cu toții în spate ieri și ați dormit toată ora. Și Saharat la fel, a tot tastat pe telefon ca și cum n-aș observa. Doar pentru că sunteți cu toții la cursul meu opțional nu înseamnă că nu vă  recunosc pe fiecare în parte.

-Serios, Ajarn? Atunci cum îl cheamă pe prietenul meu? Man a rânjit și l-a tras pe Jon de braț, ridicându-l în picioare.

-Omule... ce naiba?De ce m-ai băgat în asta?

-Relaxează-te. Vreau doar să văd dacă și ea își amintește de tine.

-Ei bine, Ajarn? Îți amintești de prietenul meu?

-Hm... Bineînțeles că îmi amintesc. El e Nai Jan, nu-i așa? Oh, sigur îmi amintesc. Ultima dată, a întârziat două minute la ora mea. Hmm... dacă stau să mă gândesc, am uitat să scad punctele de prezență. Bine... când terminăm aici, mă voi asigura că se înregistrează corect.

-La naiba! Trebuia să mă bagi în bucluc, nu-i așa, la naiba, omule!

-Îmi pare rău, frate! Hehe... Dar de data asta, sigur nu voi rata! Și, ce zici de prietenul ăsta al meu, Ajarn?

-Hei! Stăteam aici liniștit și mă bagi în treaba asta acum? Zak privea consternat.

-Haide. Chiar dacă nu e în clasa ta, dacă știi cum îl cheamă, jur că o să alerg toată ziua prin campus. Uită-te doar... Ei bine, Ajarn? De ce atâta liniște dintr-o dată?De îndată ce Zak s-a ridicat, expresia feței lui Ajarn Ratsami s-a schimbat. Evident, dintre toți prietenii lui Sun, Zak era singurul pe care nu-l cunoștea. Jon luase materia opțională „Engleză pentru Comunicare” alături de Sun, așa că și-l amintea ușor. Îl cunoștea pe Man pentru că era Luna din Facultatea de Inginerie și ea urmărise îndeaproape evenimentele concursului de frumusețe al universității. De fapt, Ajarn Ratsami fusese jurat la concursul anual Lună și Stea ani de zile. Și cel pe care și-l amintea cel mai bine era Sun. Anul trecut, când el a concurat, îi dăduse note bune la toate examenele, fără absolut nicio ezitare. Nici în cele mai îndrăznețe vise ale ei nu și-ar fi imaginat că Luna universității,  modelul celebru, ar intra în clădirea facultății ei. Având în vedere cât de rar apărea cineva ca Sun în campus, Ajarn Ratsami nu s-a putut abține să nu profite de ocazie pentru a-și pune în scenă obișnuitul număr sever și a atrage tot fanclubul țipător al lui Sun în auditoriul principal al Facultății de Arte.

-Deci... judecând după tăcere, cred că nu știi cine e, nu-i așa, Ajarn?

-Nu e treaba ta! Cât despre voi patru, stați jos! Am spus să stați jos! Incapabilă să răspundă la întrebare, Ajarn Ratsami a trecut direct la tonul ei sever obișnuit, vocea ei fiind suficient de ascuțită și autoritară cât să provoace fiori pe șira spinării fiecărei fane din cameră.

-Of, stai jos acum, omule. Nu mă mai băga în asta. Jon l-a lovit rapid pe Man cu cotul și l-a tras înapoi pe scaun.

-Încă stai în picioare?! Stai jos! Ajarn a tușit. Își ridicase vocea puțin prea tare. În momentul în care a început să tușească, Nu care observase în liniște situația, a scăpat imediat de strânsoarea lui Chain, s-a ridicat, a apucat o sticlă de apă cu un pai și s-a grăbit spre Ajarn Ratsami.

-Ăă... apă, Ajarn. Poftim apă !

-Mulțumesc, dragă.

-Aw!! E așa dulce!

-Așa de frumos, așa de adorabil!

-O, Doamne, e drăguț, frumos, fermecător, vreau să-l strâng în brațe!!

Câteva pocnituri au restabilit liniștea, pentru că, de îndată ce Nu s-a îndreptat spre centrul auditoriului ca să-i ofere lui Ajarn Ratsami apa, întreaga echipă de fete fujoshi a izbucnit. Strigătele au umplut aerul, iar telefoanele s-au ridicat instantaneu pentru a face  fotografii cu Nu.

-La naiba, Tigrule! Băiatul tău e cu adevărat de calitate superioară. E al naibii de adorabil. Frumos, dar într-un mod blând și drăguț. Și cu cât mă uit mai mult la el, omule, cu atât îmi bate inima mai tare. Dacă aș putea pur și simplu...Au! Ce naiba, Jon! De ce m-ai lovit?

-Nenorocit excitat! Nu e momentul acum! Uită-te la fața lui Sun, idiotule!

-Of... he,he, he. S-Sun, frate, eu..

-Linișteee!!!

Înainte ca Man să poată spune vreun cuvânt, o voce a răsunat în sală, făcând inimile tuturor să tresară. Întreg auditoriu a tăcut complet în timp ce Ajarn Ratsami a răcnit.

-Sunteți studenți universitari! Ar trebui să vă comportați ca atare! Aceasta este o universitate, nu o piață unde puteți țipa și striga cum vreți! Tot ce v-am predat, nu a ajuns nimic în capul ăla sec? Și voi, de ce ridicați mâna? Ce mai este acum?

În timp ce Ajarn încă îi certa, o fată drăguță cu ochelari, așezată în primul rând, a ridicat mâna. Era una dintre co-administratoarele paginii Băieți Drăguți a universității și de asemenea, o fujoshi înrăită, una dintre cele mai loiale fane ale lui Sun. Îl urmărise cu regularitate încă de la competiția lui de Lună și adunase armate de fete pasionate de BL, pentru a-l încuraja în fiecare rundă. În urmă cu doar patru zile, când fotografia lui Nu a apărut pe pagina Băieților Drăguți, întreaga bază de fane a intrat în frenezie. Iar, faptul că l-au văzut în sfârșit pe Nu în persoană și că au fost martore la acea scenă mai devreme în fața facultății, le-a declanșat instantaneu radarul colectiv de navigație.

-Ăăă...

-Ei bine? Ce vrei să spui?

-Aw, frumoasă Ajarn, motivul pentru care eram cam gălăgioși și... ei bine, am venit în fugă până aici... ăăă, e pentru că am auzit că Facultatea de Arte va organiza selecția Lună și Stea, mâine la ora 17:00. Și când am aflat că N’Nu va reprezenta facultatea... a trebuit să venim să-l susținem!

-Sunteți Fanclub?

-Da, doamnă! Cu toții am fost inițial fani ai lui N’Sun, dar acum că l-am văzut pe N’Nu în persoană, cum să nu ne îndrăgostim și  de el?! Uită-te la el, Ajarn! E chipeș, drăguț, material proaspăt de calitate superioară! Unde altundeva am mai găsi pe cineva ca el? Și te rog să nu fii prea dură nici cu N’Sun, bine? Singurul motiv pentru care l-am urmărit până aici este pentru că... și el îl susține pe N’Nu. Nu-i așa, N’Sun? a spus lidera fanelor cu blândețe și admirație față de ,,corabia” ei: Sun - Nu. În timp ce își împingea ușor mâinile, s-a întors să-i zâmbească doctorului. În secunda următoare, fiecare pereche de ochi din încăpere s-a îndreptat spre el și  spre Nu.

-Da, am venit aici să-mi susțin zâna... adică, pe N’Nu.

  Toți cei din sală, inclusiv Sun însuși, care tocmai vorbise, au înlemnit, cu ochii mari și gurile căscate la gândul că aproape i-a alunecat ,,ceva,, în secunda în care l-a întrebat fana.

-De ce n-ai spus asta de la început, draga mea? O, Wanchai! Ploypailint du-te și ia niște băuturi pentru toată lumea, te rog! Simțiți-vă ca acasă, dragilor! a exclamat cu căldură Ajarn Ratsami.

-Atunci... putem să-l împrumutăm pe N’Nu puțin, ca să facă o poză cu N’Sun? Te rog, Ajarn!

-De ce nu, draga mea? Haide! Haide, Naruttam, du-te și stai acolo cu ei. Saharat, vino și tu sus. Gata, da, puțin mai aproape. Acum, strânge-ți puțin brațul în jurul taliei. Doamne, sunteți adorabili!

-Woaw!! Aceasta a fost reacția colectivă când Ajarn Ratsami s-a apropiat nonșalant, l-a apucat pe Sun de braț și l-a tras în fața camerei, apoi a început să-l poziționeze pe Nu aproape de el. Apoi, fără ezitare, și-a ridicat telefonul și a făcut fotografia, lăsând-o complet uluită pe fana care ceruse asta.

-Sun, de ce naiba mă strângi așa de talie? a șoptit Nu, cu o voce suficient de joasă încât doar ei doi să poată auzii.

-Heh. Nu fugii după asta. Ai înțeles?

-Nu mă întorc cu tine!

-A, da?

-S-Sun! Ce-o să faci? Sunt oameni care se uită, la naiba!

-Dacă nu vii cu mine... te sărut chiar aici, în fața tuturor. Decizia e a ta.

-Ești nebun! B-Bine, vin! Vin, bine? a izbucnit Nu, cedând imediat ce l-a văzut pe Sun aplecându-se.

-Heh... Sun a zâmbit încet, satisfăcut, înainte să-și coboare capul lângă obrazul lui Nu, prefăcându-se că se apropie de sărut, dar în schimb, și-a înclinat ușor fața și a șoptit ceva încet la ureche băiatului.

-Uh... S-Sun!! C-ce... ce faci?

-Mi-a fost dor de tine.

-Încetează!

-Ăă... N’Nu? N’Rin? Ce se întâmplă mai exact aici? Vocea lui P’Jan a răsunat în timp ce urca pe scenă, privind în jos spre centrul auditoriului. Apoi s-a întors să-i întrebe pe Nu și pe Narin, care repetau mersul pe podium cu P’Wanchai, alias Jae Namwan și P’Chain, care ajuta la repetiție. Cât despre Ajarn Ratsami...

    Eu și cei din jurul meu, nu am putut decât să-i oferim lui P’Jan un zâmbet stânjenitor, apoi să-i urmărim privirea spre centrul auditoriului. Acolo, Ajarn Ratsami, Ploy, o duzină de prieteni de-ai mei de la programul de engleză și o hoardă de fanclub al lui Sun, înconjurau acum grupul lui Sun, toți făcând o grămadă de selfie-uri. Mai devreme, Ajarn Ratsami mă târâse să pozez cu Sun și după ce a durat o veșnicie  ședința foto cu fanclubul lui, a trebuit în sfârșit să mă scuz ca să repet  cu Narin. Dacă aș fi stat o secundă mai mult, cineva cu siguranță ar fi devenit suspicios în privința mea și a lui Sun. Adică, haide... își ținea brațul strâns în jurul taliei mele, îmi tot atingea mâna de parcă nu ar fi fost nimic, aruncându-mi toate acele priviri sclipitoare și pline de încântare... și apoi chestia aia pe care mi-a șoptit-o... Inima mea încă nu se calmase. Trebuia să ies de acolo. Din fericire, P’Chain m-a ajutat să mă retrag exact la timp. Și se părea că, Ajarn Ratsami preluase oficial rolul de fană numărul unu din încăpere. 

-He he... E...cam exact ce vezi, i-am spus lui P’Jan cu un zâmbet neajutorat.

-Dar cum a ajuns N’Sun aici, în primul rând? Și...stai, e... Ajarn Ratsami?!

-Da, chiar ea e.

-Și s-a transformat într-o susținătoare în toată regula, a adăugat Jae Wanchai, uitându-se în sus și în jos spre scenă.

-Uite, la început erau doar fotografii normale. Dar acum? Practic și-a contopit corpul cu cel al lui N’Sun! Îi îmbrățișează talia, își lipește obrazul de al lui, zâmbește pentru cameră ca și cum ar avea din nou douăzeci de ani!

  Și nu doar poza, vorbea încontinuu cu fanele lui Sun, vibra complet cu ele.

Jur, este aceeași femeie care tocmai le ținea o predică importantă, acum nici măcar o jumătate de oră?Cum naiba am ajuns aici?

-Jan, cred că e cam drăguță. Jack, exagerezi din nou.

-Te rog, Jan. Aș fi vrut să vezi ce s-a întâmplat acum douăzeci de minute.

-De ce? Ce s-a întâmplat?

-Ăăă... ce-ar fi să nu mai vorbim despre asta și să ne concentrăm pe ziua de mâine? Înainte ca Jae Namwan să poată deschide gura, P’Chain a intervenit pe un ton calm, dar ferm, oprind instantaneu conversația.

-Bună observație. Tocmai m-am întors de la ședința facultății, a continuat P’Jan. Așadar, iată programul final pentru mâine seară...

    După ce am ascultat programul complet al evenimentului pe care P’Jan ni l-a prezentat și a confirmat timpul la care eu și Narin trebuia să fim gata cu machiajul și coafura, Jae Namwan a scos ținutele pe care urma să le purtăm în a doua rundă a concursului și ni le-a dat să le probăm.

-N’Nu va purta un maiou alb, la fel ca N’Rin. Am discutat deja despre asta cu juriul. Au fost de acord ca pentru a doua rundă, în loc să mergeți fără cămașă, să puteți purta maieuri. Dar dacă sunteți selectați să reprezentați facultatea și există o ședință foto fizică după aceea... va trebui să o faceți. Nu vă voi mai putea proteja atunci, bine?

-Mulțumesc foarte mult, P. Am spus recunoscător.

-Și eu, mulțumesc. A rostit și Narin.

-Haideți, nu e nevoie să fiți atât de formali, dragilor. E un lucru mărunt... Ah, și iată pantalonii voștri. Geanta asta e pentru N’Rin, iar asta e pentru N’Nu. Sunt blugi pe care îi ve-ți purta cu maieuri. Și trebuie să-i mulțumim unui sponsor foarte generos, pentru că a acoperit costul ținutelor voastre... Chiar acolo, Ajarn Je. Narin și cu mine ne-am întors spre Ajarn Ratsami, care acum radia în timp ce urca veselă scările spre scenă. Amândoi ne-am împreunat repede mâinile într-un semn respectuos.

-Mulțumesc, Ajarn. -Mulțumesc foarte mult, Ajarn.

-He he... Pentru ce îmi mulțumiți?

-Copiii îți mulțumesc că le-ai aranjat și plătit personal ținutele, Ajarn, a răspuns Jae Namwan în locul nostru.

 -O, te rog, am crezut că e ceva serios. Asta? Doar un lucru mic! Doamne ferește, era să uit, am niște panouri LED pe care le-am făcut ca să vă încurajez pe amândoi! Le-am lăsat în mașină. Aveam de gând să aduc unul să mă laud. Chiar se aprinde și sclipește... sclipește, sclipește!

-Stai... Panou cu LED-uri? Ajarn, ai ajuns până acolo încât să faci panouri de încurajare pentru noi?

-Numai când vorbesc despre asta, mă trec fiori! Noaptea trecută am visat că cineva îmi punea o coroană pe cap. În dimineața asta, m-am grăbit să ies și am comandat să se facă panouri pentru voi doi. Un vis ca acela, e un semn bun! Și când am intrat aici și v-am văzut pe toți... Ajarn Ratsami s-a oprit o secundă, uitându-se spre colțul auditoriului unde stăteau Sun și grupul lui, cu toți ochii ațintiți asupra noastră. I-a făcut cu mâna veselă lui Sun, rânjind de la o ureche la alta, și a continuat.

-N’Sun, ah... adică... Nai Saharat. E atât de greu de găsit în zilele noastre, aproape imposibil! Dar astăzi, a venit până aici ca să-l susțină pe elevul meu, Naruttam. Și chiar l-am auzit spunând că va veni și mâine să te încurajeze!

-Ce?!  Mi-am căscat gura când m-am întors să îl privesc pe Sun, care acum îmi zâmbea ironic, cu o sprânceană ridicată, arătând în continuare incredibil de chipeș din toate unghiurile. Serios, nu poate fi chiar atât de arătos întotdeauna!

-Nu, sunt geloasă, a șoptit Rin, așezată lângă mine, pe un ton viclean.

-Geloasă pe ce? M-am întors spre ea, clipind.

-Că îl ai pe P’Sun ca faen. A chicotit și a coborât imediat de pe scenă spre Ploy, lăsându-mă cu mintea încețoșată și fața roșie ca focul.

-Nu!

-Da?

-Ești bine? Fața ta are culoarea roșu aprins! Te strig pe nume de o veșnicie! a exclamat Jae Namwan. Și exact când mi-a spus asta, Ajarn Ratsami, P’Jan și P’Chain și-au îndreptat cu toții privirea spre mine. Instinctiv, mi-am acoperit obrajii cu ambele mâini.

-O, Doamne! Naruttam, ți-e cald? Sau nu te simți bine? Ochii lui Ajarn Ratsami s-au mărit de îngrijorare.  S-a ridicat și a venit direct spre mine, a îngenuncheat și a întins mâna să-mi pună o mână pe frunte.

-Hmm... nu ai febră, dar simt că te încălzești puțin. Nu, nu pot suporta asta. Mai bine te întorci și te odihnești, dragul meu. Dacă se întâmplă ceva și te îmbolnăvești mâine, ar fi un dezastru.

-Ăă... Eu... Eu nu... Eram pe punctul de a-i spune lui Ajarn că eram agitat, doar că mă simțeam puțin jenat...

 Jenat? La naiba!! De ce naiba mi-ar fi jenă?

Dar înainte să simt că fața mi se mai încinge, P’Chain a vorbit primul.

-Îl voi duce eu acasă pe N’Nu.

-Perfect. Atunci te las pe tine, Chainthana. Apropo, Jan, l-ai informat deja despre programul de mâine, nu?

-Da, Ajarn. Și am pregătit totul. Machiaj, haine, coafură și styling, totul e gata. Ținuta pe care ai cumpărat-o se potrivește exact cu mărimea lui. Nicio problemă.

-Bine. Atunci hai să încheiem. E aproape ora șapte seara acum. Mă duc să-i anunț pe copii de jos. După ce totul a fost limpede, mi-am aruncat geanta peste umăr și am coborât de pe scenă pentru a le întâlni pe Ploy și Rin, care acum stăteau și făceau poze cu Ai Sun și ceilalți.

-Haide! De îndată ce am ajuns acolo, un braț puternic mi-a căzut brusc în jurul gâtului. M-am întors și l-am văzut pe P’Chain zâmbindu-mi. Ăăă... și de ce naiba îmi zâmbește așa? Privirea aceea din ochii lui e ciudată.

-Ăăă... P’Chain, cred că ar trebui să mă lași... Eram pe punctul de a-i cere lui P’Chain să-și ia brațul de pe gâtul meu când am întâlnit  privirea lui Sun și am simțit instantaneu o energie ciudată care mi-a făcut pielea de găină. Felul în care Ai Sun se uita la mine... era neobișnuit de intens. Sau poate pur și simplu nu eram obișnuit cu genul ăla de privire din partea lui.

-Le iau pe Rin și Ploy acasă, trebuie să-l iau și pe Nu.

 Nici măcar nu terminasem de vorbit când P’Chain m-a întrerupt și și-a strâns și mai tare brațul în jurul gâtului meu.

-Ce? Deci, Nu se întoarce cu P’Chain? În momentul în care Narin a întrebat asta, Ploy s-a întors imediat să se uite la mine cu o privire presantă. Sun și echipa lui și-au îndreptat și ei ochii spre mine. Era ca și cum toată lumea aștepta să audă răspunsul direct din gura mea, mai ales nenorocitul ăla de Sun. Și sincer? Chiar nu-mi plăcea felul în care se uita la mine în acel moment. În mod normal, dacă eram vreodată prea aproape de P’Chain, idiotul ăla se ridica și mă trăgea departe de el, sau mă privea cu privirea aceea mortală pe care o avea întotdeauna. Dar nu se întâmpla asta! Sun era neobișnuit de liniștit. Și chiar mai devreme, mi-a spus că după asta, nu mă va mai lăsa să fug nicăieri. Avea de gând să mă ducă acasă și apoi să mă scoată la cină. Atunci de ce naiba stă acolo acum, fără să facă absolut nimic? Își bătea joc de mine înainte?

Cu cât mă gândeam mai mult la acele lucruri, cu atât mă iritam mai mult fără motiv. Cum naiba să le las să treacă așa? Am răspuns tare și clar la întrebarea lui Narin, în timp ce îl priveam în ochi pe Sun.

-Nu. Eu, mă întorc cu P’Sun.

-Huh? P’Sun! a gâfâit Narin în secunda în care am spus asta.

-Ce naiba! a urmat Ploy imediat după.

-La naiba!! Cei mai zgomotoși dintre toți, cei trei prieteni ai lui Ai Sun, care au strigat toți la unison.

   Ceea ce aproape m-a făcut să izbucnesc în râs, însă, a fost expresia lui Ai Sun. Heh... Hilar. Se pare că nu e atât de dur pe cât se crede.

Maya ⁠♡