Capitolul 17

 

Capitolul 17

Mâinile jos de pe soția mea!☆

 

-Ai Nu!

-Uau!

    Era să fac un atac de cord când, de nicăieri, a apărut Ploy și m-a apucat de la spate exact când mă grăbeam să urc scările pentru ultima noastră repetiție în auditoriu, înainte de selecția din ziua următoare, pentru reprezentantul facultății noastre. Și vă spun, îmi luaase o veșnicie să ma feresc de Sun și să mă strecor în clădirea facultății. P’Ruj a trebuit să conducă în cerc iar și iar ca Sun să-l piardă din ochi. În cele din urmă, a trebuit să mă lase în spatele clădirii. Am petrecut o câteva minute bune, târându-mă prin tufișuri și escaladând nenorocitul de gard din spatele facultății ca să intru. Nici nu mă întrebați de ce a trebuit să mă târăsc prin garduri vii și să mă urc peste gardul ăla portocaliu ca să mă strecor înăuntru. Imaginați-vă, chiar în fața clădirii, nenorocitul ăla de Sun și trei dintre huliganii lui stăteau parcați acolo, de parcă ar fi fost stăpânii locului. Și mai rău, o mulțime nenorocită de fani, atât fete, cât și transsexuali, îi înconjurau, făcându-și selfie-uri ca și cum ar fi fost o vedetă. Țipete și scâncete răsunau în toată fațada facultății. La început, am crezut că se pregătește un protest sau ceva de genul. Dar nu, era Sun și anturajul lui prostesc. Era foarte iritant, enervant de-a dreptul.

Și nu, nu mă gândesc prea mult la lucruri, dar era evident că pe mine mă aștepta acolo. După ce l-am părăsit ieri și l-am chemat pe P’Ruj să vină să mă ia, mi-a umplut telefonul cu apeluri. Nenorocitul ăla și-a salvat chiar și numele în contacte ca „Soțul meu” , fără permisiunea mea. Slavă Domnului că P’Ruj nu l-a văzut, l-am șters imediat. Dar tot nu a vrut să renunțe. Chiar și după ce am ajuns la apartament, a continuat să sune non-stop. Și aproape m-a prins, când mi-a urmărit în secret mașina până acolo și a început să-mi strige numele în fața clădirii ca un nebun, încercând să alerge spre mine. Din fericire, oamenii tatălui meu, l-au blocat exact la timp, la ordinul meu. M-am repezit în lift cu P’Ruj și Sun nu avea cum să mă urmeze. Am luat liftul VIP exclusiv, cel folosit doar de apropiații lui tata. În fața liftului erau paznici non-stop. Acesta mergea la fiecare etaj, spre deosebire de cele obișnuite care mergeau doar până la etajul patruzeci și nouă. Nu puteai ajunge la etajele cincizeci-cinzeci și șase decât dacă scanai un card VIP sau o amprentă. La fel ca în ziua aceea, când am scăpat de Sun și m-am întors la mine acasă, a trebuit să-mi scanez amprenta ca să ajung la ultimul etaj, în camera mea. În momentul în care i-am văzut fața când paznicii îl țineau  și s-a uitat direct la mine, sincer nu mi-am putut da seama dacă eram mulțumit sau nu să-l văd pe Sun imobilizat așa. Dar eram foarte furios pe el. Doar gândindu-mă cum a sărutat pe altcineva și apoi a venit să mă sărute, Doamne, asta m-a înnebunit complet. Și felul în care s-a comportat atât de drăguț cu mine? Nu am înțeles. Ce naiba voia de fapt de la mine?

În momentul în care am început în sfârșit să simt ceva real... Am fost lovit de asta. Și mă îndoiesc că sunt singurul căruia i-a făcut lucruri de felul acesta. Dacă fata aia, Dream, nu i-ar fi trimis mesajul ăla, nu aș fi știut niciodată că face aceleași prostii și cu altcineva. Pur și simplu nu știe când să se oprească. Nenorocitul  naibii!

   Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă enervam mai tare. De aceea, cu o zi înainte, în secunda în care m-am întors la apartament, mi-am închis telefonul. Nici măcar nu m-am atins de cină, doar am făcut duș și m-am prăbușit în pat. Nu că aș fi putut dormii. Mintea mea nu se oprea din a se întoarce la el și nici măcar nu știam de ce. De ce naiba încercam atât de mult să-l evit așa? Știam doar un lucru, nu voiam să-l văd, nu voiam să-i aud vocea blestemată. Doar să-i văd fața arogantă așteptând în fața facultății mele mă enerva la culme. Fața aia frumoasă a lui... și imaginea mesajului acelei fete, încă îmi stăruiau în minte.  Uram cum mă simțeam în acel moment. De aceea trebuia să stau departe de el.

-Ce naiba faci, Nu? Te furișezi? Te porți ciudat, ești agitat și suspicios.

-La naiba, m-ai speriat de moarte! Ești o fantomă sau ceva de genul? De ce naiba apari mereu, așa în liniște?

-Concentrează-te, te rog. Am stat la baza scărilor și te-am strigat de când te-am văzut strecurându-te din spatele clădirii, privind la stânga, la dreapta, întorcându-ți capul ca un fugar. Și nici măcar nu m-ai auzit. Nici măcar nu te-ai uitat la această fată superbă care stătea chiar aici, la vedere.

-Oh... așa e?

-Da.

-Unde e Rin? Realizând că nu o observasem deloc, am schimbat rapid subiectul și am întrebat despre Narin.

-Hm, e în față. A spus că o să facă poze cu P’Sun, faen-ul tău. Am înlemnit.

-Nu este faen-ul meu, la naiba!!

-Serios? Atunci de ce strigi atât de tare? Și ce-i cu felul în care te porți? De ce pare că fugi de cineva? A întrebat Ploy zâmbind ușor ironic.

-Nu, nu fug! Nu fug de Sun sau ceva de genul!

...La naiba. Am spus-o cu voce tare.

-Heh... Nu-i așa? Și totuși i-ai spus numele atât de clar și de familiar. Ei bine, hai să  te cred... Dar... nu te duci să-l vezi pe P’Sun?-De ce aș face asta?

-Ai Nu, stai să te întreb ceva serios: chiar nu simți nimic? Uită-te acolo, în față, fetele alea practic își freacă sânii de P’Sun. Jur, mă enervez eu pentru tine. Și Rin? Ea e chiar acolo cu ele. Am încercat să o trag înapoi, dar nu a vrut să vină. E afară și se laudă cu faen-ul tău, cu Jae Wanchai chiar acum. Dacă aș fi în locul tău, aș da buzna la nenorocitul de spectacol de seducție și aș stopa totul. Și P’Sun? Pur și simplu le lasă să-l prindă și să-l îmbrățișeze, afișând zâmbetul ăla de parcă ar oferi farmece pe gratis. Ah, și chiar înainte să vin aici, am văzut o fată sexy sărutându-l pe obraz. Fără glumă, era superbă. Dacă te prefaci încontinuu că nu-ți pasă, privește... îl vei pierde în favoarea altcuiva și vei regreta mai târziu. Dar hei, dacă chiar nu simți nimic, atunci nu contează. Nu contează, nu? a spus Ploy nonșalant, testând reacția prietenului său. Tot ce tocmai spusese era complet exagerat, ușor fără  noimă, dar efectul a fost imediat. Expresia lui Nu s-a întunecat, maxilarul i s-a încleștat. A rămas înțepenit, tăcut, lăsând cuvintele lui Ploy să i se tipărească în minte. Dar în momentul în care imaginea acelei fete sexy sărutându-l pe Sun pe obraz i s-a derulat în fața ochilor, asta a fost. Silueta lui slabă s-a întors instantaneu și a pășit cu pași mari spre fațada clădirii.

-Ești un om mort, Sun!

-Hei, Nu, unde naiba te duci? Hei!! Stai puțin. Ploy doar a zâmbit și a clătinat din cap la reacția prietenului său în timp ce acesta pleca furios. Adevărul era că ea știuse de la bun început că Nu îl evita pe  Sun chipeșul, care nu era doar Moon-ul universității, ci și cel mai sexy de pe pagina Băieți Drăguți, model profesionist, care în prezent îl aștepta pe Nu în față, de la amiază. Era  ora patru după-amiaza și el nu se clintise de acolo. Sun chiar o sunase pe Ploy aseară când nu a putut să îl contacteze pe Nu. Nici Ploy nu reușise să o facă, dar după ce a văzut cât de disperat părea Sun și l-a auzit recunoscând direct că vorbea serios în privința prietenului ei, nu avea niciun motiv să nu-l ajute. Așa că a preluat rolul de pețitoare, urmărindu-l pe Chain, raportând unde se afla Nu, ce făcea și chiar ce cursuri avea.

-Zice că nu-i pasă, dar uită-te la el acum, aleargă ca vântul. Clasic. Ploy ar vrea să-ți ceară scuze, P’Chain, dar în momentul ăsta, trebuie să fie P’Sun și nimeni altcineva. Doamne!! Trăiesc pentru asta! Nu, așteaptă-ma!

  Inima îmi bătea cu putere, un fior îmi străbătea tot corpul când vedeam scena din fața mea. De ce mă durea atât de tare? Pumnii mi s-au încleștat, picioarele mi-au înghețat, nu mă puteam mișca. Nu, când am văzut-o pe fata aceea, zâmbind pentru cameră în timp ce își înfășura brațele în jurul taliei lui Sun. Și exact când fotograful apăsa pe declanșator, ea a sărit și l-a sărutat pe Sun pe obraz.

-Wow!! P’Jenny! P’Sun! Încă o poză, te rogg!!

-Doamne, uită-te la ei! Atât de drăguți împreună... ca și cum ar  fi... P’Jenny e superbă, iar P’Sun e atât de sexy... Mi s-au încleștat pumnii atât de tare încât tot corpul a început să tremure. Fata aceea, mi-o aminteam bine. Prima dată când l-am întâlnit pe Sun, m-a dat afară din mașină doar ca să plece cu ea. Și acum, cu toate vocile țipătoare ale fanclubului său în jurul nostru, strigând și entuziasmându-se, mulțimea nu făcea decât să crească. Camerele de filmat îl priveau peste tot. Zâmbetul ăla blestemat al lui, cel pe care i l-a oferit, m-a înjunghiat direct în piept, nu am mai putut suporta.

-Mișcă-te, te rog! am spus sec, cu frustrare adâncă în voce, în timp ce mă împingeam prin mulțimea care se înghesuise în jurul lui Sun. M-am strecurat înăuntru fără să-mi pese de cine mă lovesc.

-Ăla e Nong Nu? E... L-am auzit pe Jae Wanchai țipând de undeva, dar nu-mi puteam da seama de unde, pentru că era prea aglomerat.  Nu am avut timp să-mi dau seama cine era cine. Aveam o singură țintă în fața mea. Sun mă văzuse deja, la fel și femeia aceea, P’Jenny sau cum o chema. Mi-am croit drum spre centru și m-am oprit chiar în fața lui Sun.

-Micuțule...!

   Nu-mi păsa cum naiba mă striga Sun. Ochii mei erau fixați asupra mâinii lui P’Jenny, strâns înfășurată în jurul brațului lui. Și acum își sprijinea chiar și capul pe umărul lui, în timp ce îmi zâmbea direct.

-Calmează-te!! Stai Nu! am auzit-o pe Ploy strigând în spatele meu, dar nici măcar nu m-am uitat înapoi. M-am dus direct la Sun și i-am smuls brațul lui P’Jenny de pe el. Apoi m-am strecurat printre ei, izbindu-l intenționat cu umărul atât pe Sun, cât și pe femeia aceea în timp ce treceam.

-Dați-vă la o parte. Oamenii încearcă să treacă. După ce m-am împins cu forță între Sun și Jenny, cel mai sexy tip și cea mai superbă fată a universității, Luna și Steaua oficială a campusului, toate privirile s-au îndreptat spre mine, uluite și confuze. Chiar și Sun a rămas încremenit, complet derutat de faptul că chiar dacă îi blocasem numărul și îl ignorasem, eram acum acolo, stând chiar în fața lui. Dar înainte ca cineva să poată înțelege pe deplin ce se întâmplase, eu care deja trecusem cu trei pași pe lângă ei, m-am întors brusc, realizând că direcția în care mă îndreptam ducea direct spre strada principală din fața clădirii facultății.

-Mișcă-te, fir-ar să fie.

Am mers înapoi prin aceeași mulțime, călcând intenționat pe piciorul lui Sun în timp ce treceam. Privirea furioasă pe care i-am aruncat-o a fost suficient de înghețată încât să-i trimită fiori pe șira spinării. Înainte ca eu să pot trece de intrarea principală, Sun a întins mâna și m-a apucat de încheietură.

-Micuțule!!

-Nu mă atinge!! Mi-am retras mâna brusc și m-am întors să mă uit urât la Sun, dar am înțepenit. Ochii mi-au coborât, au căzut la mâna lui Sun și s-au mărit de șoc. Sânge roșu aprins se prelingea prin bandaj, același bandaj pe care eu însămi îl înfășurasem pe mâna lui, cu o zi înainte.

-Sun, ești bine? Ce se întâmplă? Vocea lui Jenny a răsunat îngrijorată.

-Vezi-ți de treaba ta. La auzul acelor cuvinte, Jenny a înțepenit ca și cum ar fi fost electrocutată, cu gura căscată de șoc. Întreaga mulțime din jurul lor a amuțit complet.

-Omg!!

-La naiba!!

–Frate, tocmai... Deci e adevărat. Zak, Jon și Man, cei mai apropiați prieteni ai lui Sun, au murmurat în șoaptă,  pe deplin conștienți de ce se întâmplase.

-Omule, e cu siguranță gelos. Fără îndoială. La naiba, asta a depășit cu mult așteptările mele. Nu eram noi aici doar ca să te ajutăm să-i ceri scuze, sau ceva de genul? A întrebat Man uimit.

-Sălbatic ești! Cum ai reușit să faci asta? La naiba, copilul ăla e adorabil. La naiba, omule, uită-te la asta, cine naiba arată așa drăguț când e gelos?  A râs ușor amuzat Jon.

-Așa e? Nici măcar nu  mai am  inimă... Dacă Nu este așa drăguț când e furios, frate Tigru, te implor, dă-mi-l mie!! A rânjit Zack.

-Au! Ce naiba, Sun! De ce m-ai pălmuit? A continuat el.

-E faen-ul meu. Nimeni nu-l atinge!! S-a răstit Sunt enervat.

-Ploy haide, plecăm!! Înainte să mă enervez și mai tare, mai ales după ce am văzut-o pe Ploy stând acolo încremenită cu gura căscată, am apucat-o de după gât și am târât-o, îndreptându-mă direct înapoi în direcția clădirii facultății ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

-Nu! A...stai, venim și noi! Narin, care fusese de cealaltă parte cu Jae Wanchai, a strigat și s-a repezit după mine și Ploy.

-Ah... așteptați-l și pe Jae!!  Pa, frumosul meu! Jae Namwan a trimis o sărutare și a făcut cu mâna, fără tragere de inimă, spre grupul lui Sun. Bineînțeles, înainte de a pleca, a încercat să se îndrepte spre Sun, doar că Jenny i-a ieșit în cale. Asta a fost suficient pentru ca Jae Wanchai, alias Namwan, să bată din picioare de frustrare și să plece furios după grupul lui Nu.

Între timp, câteva dintre fanele lui Sun au năvălit să-i verifice accidentarea. Dar peste șaptezeci la sută din mulțime, era în mod clar curioasă și toate capetele s-au întors unul către altul... înțelegându-se în tăcere.

-Vai!! Nong Nu, așteaptă-ne!! De ce ne grăbim așa? Hai să mergem, fetelor!  Ah! Nu, așteaptă-ne!     

    După ce le-am târât pe Ploy și Narin departe de mulțimea de fani ai lui Sun, eu am fost cel care a trebuit să fug ca să-mi salvez viața, acele fane nebune mă urmăreau acum. Mi-am încleștat maxilarul, am dus o mână la tâmplă și am frecat-o tare. Știam cât de faimos era Sun. După ce tocmai făcusem chestia aia, fanclubul lui avea să mă mănânce de viu.

La naiba, Nu, la ce naiba te gândeai?

Asta era tot ce puteam să gândesc în timp ce alergam cu viteză maximă în clădirea facultății. Ceea ce nu știam era că acei fani care mă urmăreau, ne analizaseră pe mine și pe doctorul Sun încă de la zvonul despre el îmbrățișând un tip slab în cămașă roșie la barul lui Hia Phet. Fața tipului fusese neclară în fotografie, așa că nimeni nu și-a dat seama cine era. Unii fani bănuiseră că aș fi putut fi eu, Nu cel care reprezentanta Luna din anul I de la Facultatea de Arte, dar majoritatea nu fuseseră convinși, până acum. Și, bineînțeles, nimic nu scapă vreodată privirilor pătrunzătoare ale fanilor. Felul în care am reacționat când doctorul Sun s-a apropiat de Jenny, Vedeta universității, era evident.

-O, Doamne! Ce-i asta? Jae, ce naiba se întâmplă?au strigat Jae Nam și Ploy la unison în timp ce se întorceau și vedeau peste douăzeci de fane ale lui Sun alergând după ei ca într-o scenă dintr-un film cu zombi.

-Nu! Rin! Voi doi mergeți  în auditoriu! Jae Wan și cu mine ne vom ocupa de încurcătura asta! Plecați!

 

...

-Uff... uff... uff! Narin a oftat ușurată.

-Ugh... tensiunea mea o să crească brusc. Jae Wanchai nu se simțea  prea bine. Se prăbușise pe spate pe podeaua auditoriului principal al facultății.

-Sunt atât de obosită... a mormăit Ploy, la fel de epuizată.

Cât despre mine? Abia puteam respira. Aproape că mă prăbușisem în timp ce alergam pe scări cu o clipă în urmă. Picioarele erau pe punctul de a-mi ceda și încă mă dureau, de la cât mă strecurasem mai devreme prin gardul viu din spate. Tot ce puteam face acum era să-mi sprijin o mână de genunchi, ghemuit și gâfâind după aer chiar în fața ușilor încuiate ale auditoriului. Ajunsesem exact la timp să le închidem și să le încuiem în urma noastră.

-Stai, ce naiba s-a întâmplat cu voi toți? Ați intrat ca și cum ați fi fugit de o revoltă. Și ce e în neregulă cu tine, Wanchai? Ajarn Ratsami, care aștepta înăuntru de ceva vreme, s-a repezit să-l vadă pe Jae Namwan, care era în formă de stea de mare pe podea.

-Nu!! Nu, ești acolo? Deschide ușa, te rog! Nong Nu!! Lasă-ne să intrăm, te rog! Voci necunoscute s-au auzit de afară.

-A, uite, uite! A sosit Sun!!

Țipete au izbucnit chiar în fața ușii auditoriului, însoțite de bubuituri puternice. Și, dacă nu cumva aveam urechile astupate, tocmai auzisem pe cineva strigând că Sun e pe drum.

Ce naiba face nenorocitul ăla aici?!

   În timp ce încercam să  mă calmez și să-mi recapăt respirația, Ajarn Ratsami, care fluturase săruri parfumate sub nasul lui Jae Namwan,  a început să se îndrepte spre ușă ca să o deschidă. M-am repezit imediat în fața ei și i-am blocat calea.

-Naruttam! Ce se întâmplă aici? De ce blochezi ușa? Mișcă-te!

-Ăă... ăă... Eu... Chiar când mă bâlbâiam să-i dau un răspuns, un braț puternic mi-a înconjurat brusc gâtul și m-a tras aproape.

-P’Chain!

-Ce s-a întâmplat? De ce fugiți cu toții?

-Eu... ăă...

-Transpiri ca nebunul. Stai nemișcat. Înainte să pot răspunde sau reacționa, m-am trezit înlemnit, holbându-mă la P’Chain în timp ce el îmi ștergea ușor transpirația de pe față cu propria batistă și îmi întindea o sticlă de apă.

-Uau, P’Chain! Evident ești dublu standard! Și mie mi-e sete, știi. Nu că mi-ai fi oferit apă, dar...

-Exact! Sora ta adevărată stă chiar aici și nici măcar nu m-ai întrebat dacă sunt obosită. Narin a întrerupt-o repede pe Ploy, prefăcându-se mirată.

-Heh... deci de ce fugiți cu toții? Și ce se întâmplă acolo?

-Liniște!! Aveți de gând să continuați să vorbiți așa la nesfârșit? Mișcați-vă! Sincer, voi copii, veniți aici urlând și făcând scandal. Chainthapa. Naruttam. Dați-vă la o parte. Mă voi ocupa eu.

-Ajarn, nu! Ploy, Narin și Jae Namwan au strigat toți deodată.

,,Ajarn nu”, dar era prea târziu. Ajarn Ratsami deja descuiase ușa și o deschisese. Ei bine... vă puteți imagina ce s-a întâmplat apoi. Sunetul unei prelegeri infernale a răsunat în auditoriu în timp ce Ajarn Ratsami i-a chemat pe toți membrii fanclubului lui Sun să ia loc în sală. Printre aceștia se numărau Sun însuși și gașca lui, care acum stăteau în față și în centru printre fanii săi, toți părând acum complet înfrânți, cu capetele plecate în tăcere, în timp ce mustrările continuau... și continuau... și continuau. Singurul căruia nu-i părea nici pe departe rău, era nenorocitul ăla de Sun, care continua să-mi trimită priviri intense, focalizate ca un laser, din partea cealaltă a sălii, în timp ce eu stăteam... liniștit pe canapea.

 

Și ... de ce naiba se uită urât la mine? Eu ar trebui să fiu supărat, nu el.

   Mi-am întors fața, refuzând să mă uit înapoi la el, dar de fiecare dată când mă uitam în direcția aceea, privirea lui îmi făcea pielea de găină. Era ciudat. Am început să mă examinez. Era ceva în neregulă cu mine? M-am uitat în stânga, Ploy stătea liniștită. Lângă ea, Narin se uita la ținuta pe care Jae Namwan i-o adusese ca să o probeze. M-am uitat în dreapta, doar P’Chain stătea lângă mine.

A, da... Am apucat repede mâna lui P’Chain și am încercat să o iau de pe gâtul meu. Atunci mi-am dat seama în sfârșit că își ținuse brațul în jurul umerilor mei tot timpul. Dar în loc să mă  lase, el mi-a strâns-o pe a mea.

-Ăă... P’Chain, cred...

-Stai nemișcat dacă vrei să vezi ceva interesant. S-a aplecat, șoptindu-mi direct la ureche, ca doar eu să-l pot auzii.  Nu am înțeles prea bine, așa că m-am apropiat.

-Ce-ai spus? Nu te-am auzit clar.

-Heh. Am spus să stai nemișcat. Nu face nimic... dacă vrei să vezi ceva distractiv. A repetat el.

-Ceva distractiv? Ce este?

-Hei... Nu. În timp ce încă șopteam cu P’Chain, Ploy m-a împins ușor pe braț de câteva ori.

-Ce? De ce mă împingi?

-Ah! Hmm... Of, Nu!

-Ce naiba vrea să însemne asta? Ploy s-a uitat ciudat la mine și a continuat să-și îndrepte ochii spre grupul de fane ale lui Sun, chiar făcându-mi câteva semne nu tocmai subtile. Dar nu m-am obosit să mă uit. Nu voiam să văd fața afurisită a lui Sun.

-Care e problema ta? Îți pierzi timpul, Ploy. P’Chain, în legătură cu „chestia aia distractivă” pe care ai menționat-o, ce este?

    Nu, complet inconștient de ceea ce încerca prietena sa să-l avertizeze, nu avea nicio idee că, în acel moment, umerii lați ai lui Sun erau încordați, pumnii strânși, iar ochii îi erau fixați asupra scenei din fața lui: Nu și Chain, stând atât de aproape încât erau practic unul peste altul. Chain, conștient că Sun îl privea, și-a coborât subtil brațul, nu doar în jurul gâtului lui Nu, ci acum înfășurându-l strâns în jurul taliei lui. Băiatul, încă neștiutor, nici măcar nu a observat. Întreaga lui concentrare era fixată pe a-și da seama care era „chestia amuzantă” pe care o promisese P’Chain.

   Chain a rânjit și a aruncat o privire batjocoritoare în direcția lui Sun. Apoi, doar pentru al instiga și mai mult, s-a aplecat și i-a șoptit ceva la ureche lui Nu. Din locul unde stătea Sun, părea exact ca și cum Chain îl săruta pe Nu pe obraz. Asta a fost tot ce era nevoie. Sun s-a ridicat în picioare într-o clipă, cu fața întunecată de furie. Din fericire, Man și Jon au fost suficient de rapizi să-l prindă și să-l tragă înapoi înainte să facă vreo prostie.

-Sun Saharat!! Ai vreo problemă? Mă asculți măcar în timp ce vorbesc? a izbucnit Ajarn Ratsami, uitându-se urât la el.

-Ești Luna universității, ar trebui să dai un exemplu pentru ceilalți studenți, nu să-ți aduci fanclubul aici ca să țipe și să perturbeze totul. Și în legătură cu materia opțională pe care o ai cu mine, îți scad două puncte din scorul la comportament. Stai jos. Acum.

-Tigrule, calmează-te dracului și stai jos! Man l-a tras ușor de mână.

-Da, serios,  stai jos, omule. L-a apostrofat Zack.

-Omule, calmează-te! A intervenit și Jon.

-Îți spun, Chain face asta intenționat ca să te enerveze. Nu-l lăsa să te ademenească, omule. A continuat el.

-Și tu ce? Hm? Sărutând-o pe fata aia Dream? Și chiar acum, stând acolo în timp ce Jenny te săruta pe obraz? Cum naiba crezi că l-ai făcut să se simtă? A vorbit Man serios.

-Da, am dat-o în bară. De aceea sunt aici, încercând să îndrept lucrurile!

-Asta numești tu să îndrepți lucrurile? Dacă te ridici și te năpustești acolo acum, jur că vei înrăutăți totul de o sută de ori. L-a avertizat Jon clătinând din cap.

-Da, sunt de acord cu Jon. Din păcate... Man a fost întrerupt imediat de vocea aprigă a lui Sun.

-Și ce să fac? Voi vreți să stau aici și să nu fac nimic?

-Nu asta spuneam... Liniștește-te puțin. Stai și vezi cum evoluează lucrurile. Și în plus, nu e ca și cum Chain ar fi făcut ceva atât de grav până acum, nu l-a sărutat, nu l-a îmbrățișat sau ceva de genul. Sunt o grămadă de oameni prin preajmă, n-ar îndrăzni să-i facă nimic băiatului tău în fața tuturor acestor ochi.  Și nu uita, o avem pe Ajarn Je, Regina Sălbatică, chiar aici, în sală. Ce naiba ar putea face în timp ce ea se uită? Omule, încă simt fiori. E chiar atât de înfricoșătoare pe cât se spune.

-Da, Zak are dreptate. Nu cred că Nu, simte atât de diferit față de tine, Sun. Dar din punctul meu de vedere, tu greșești total. Dacă ești cu adevărat serios în privința lui, atunci trebuie să renunți la vechile tale obiceiuri, omule. Dacă schimbi partenerii ca și cum n-ar insemna nimic, atunci nu ai dreptul să te porți posesiv doar pentru că Nu se întâmplă să fie cu altcineva.  Dacă te porți așa, cine naiba ești tu să-l oprești? Sincer, ăsta e  egoism.

-La naiba... Jon, tocmai am halucinații sau chiar a spus ceva inteligent? A râs Zak ironic.

-Da, la naiba, Man a fost posedat sau ceva de genul? Fratele chiar vorbește cu înțelepciune azi.

-Întotdeauna am sens, idioților, doar că nu vedeți voi .

   Sun nu a spus nimic, doar a stat acolo în tăcere, absorbind fiecare cuvânt. Ochii lui nu se desprinseseră deloc de acea micuță siluetă care stătea în cealaltă parte a încăperii. Doamne, nu-și dorea nimic mai mult decât să se apropie, să-l ia pe Nu în brațe și să-l țină strâns. Îl durea pieptul de cât de mult își dorea asta. Dar nu putea. Cu o zi în urmă, când l-a văzut pe Nu sprintând în liftul VIP și gărzile de afară înclinându-se respectuos în fața lui, totul a fost clar. Numele de familie pe care îl bănuise întotdeauna... era real. Nu era legat de Phadet Hemwiphat, unul dintre cei mai bogați magnați din Thailanda și mai important, chiar șeful tatălui său. Acum Sun știa adevărul. Băiatul pe care îl ținuse în brațe, îl sărutase și după care alergase tot acest timp... era chiar moștenitorul lui Phadet. Și după ce l-a sunat pe tatăl lui Nu, cu o seară în urma, ca să-și ceară scuze că nu a putut să-l ducă personal acasă, așa cum promisese, totul a devenit clar: bărbatul cu care vorbise era cu siguranță Phadet Hemwiphat.

   Sun nu dormise deloc în noaptea aceea. Mintea îi era invadată de gânduri despre tot ce era între ei, cât de incredibil de diferite erau lumile lor. Frustrarea chinuitoare de a nu-l vedea pe Nu, de a nu-i auzi vocea, a  continuat să-l tortureze, iar și iar. Chiar dacă linia era moartă, știind că Nu își închisese telefonul ca să-l evite, totuși... a sunat. Zăcând acolo în pat, nu conta unde privea, tot ce putea vedea era fața aceea blândă și strălucitoare. Fața lui Nu.

-Tigrule. Hei... Tigrule! Sun!!

-Hmm?

-La ce naiba te gândești, omule? Te strig de o veșnicie. Și nu mai face fața asta, nu e deloc stilul tău. Unde naiba e bătrânul Tigru? Nu poți sta aici așa, arătând ca un cățeluș.

-Nu știu... Nu m-am mai simțit niciodată așa.

-Atunci lasă-mă să te întreb un lucru, direct, vorbești serios în legătură cu el? A întrebat Jon.

-Da, și noi vrem să știm. Uitându-mă la cum te-ai comportat... e prima dată când te văd așa. Adică, când naiba ne-a cerut vreodată Sun, cel mai rău băiat, să-l ajutăm să păzească și să aștepte pe cineva? A încuviințat Man.

-Exact. Deci ce e? Vorbești serios în legătură cu Nu? Chiar îți place de el? Sau ești doar prins în cât de nou și diferit se simte, doar urmărești noutatea pentru că e ceva ce nu ai mai făcut niciodată? Dacă e cazul, omule, poți încerca chestiile astea cu altcineva. Sunt o grămadă de tipi drăguți, tipi sexy, care stau la coadă să flirteze cu tine. Dacă nu ai de gând să fii serios cu Nu, atunci sincer... lasă-l să plece.

După ce Jon a lansat întrebarea, Zak și Man s-au întors către prietenul lor cu expresii serioase, vorbind din inimă pentru a-l împinge pe Sun să-și dea seama în sfârșit unde se afla.

-În niciun caz!! Nu-l voi lăsa niciodată să plece. E al meu. Nu-mi pasă ce fel de iad ne rezervă viitorul, mă voi descurca. Voi face tot ce trebuie pentru el. Îmi aparține mie și numai mie. Oricine altcineva poate păși mai întâi peste cadavrul meu blestemat... M-am săturat să mă mai abțin. Sun s-a ridicat din nou în picioare. Doar gândul de a renunța la acea mică siluetă, de a privi pe altcineva cum îl ,,are”, îl făcea să-l doară în piept ca și cum ceva i l-ar fi sfâșiat. Și apoi a apărut imaginea din fața lui: Chain, rânjind satisfăcător, cu brațul încă strâns în jurul taliei lui Nu. Asta a făcut imposibil ca Sun să mai stea nemișcat o secundă.

-Stai liniștit, omule! E doar un braț în jurul taliei, nu o îmbrățișare completă. A încercat să-l consoleze Man.

-Aceeași chestie! La dracu’ cu rahatul ăsta!!

-Hei...Sun! Cu sângele în clocot, tânărul doctor și-a strâns pumnii în timp ce ochii i se fixau asupra lui Chain, care avea un braț înfășurat leneș în jurul taliei lui Nu. Din locul unde stătea el, părea mult prea intim, mai mult ca o îmbrățișare decât ceva casual. Ca și cum lucrurile nu erau suficient de rele, Nu se aplecase, cu capul înclinat spre fața lui Chain. Și Chain, ticălosul arogant ce era, ia aruncat lui Sun un zâmbet batjocoritor. Ba chiar a ridicat o sprânceană, înainte de a se apleca să-i șoptească ceva la ureche lui Nu. Dar din unghiul lui Sun, părea mult prea aproape, atât de aproape ca și cum ar fi fost pe cale să-l sărute. Și doar gândul că Chain ar putea săruta același obraz moale, pe care Sun îl ținuse și îl sărutase odată... Asta era... Sun a tresărit....