Capitolul 16

 

Capitolul 16

Micul Sun ☆

Parte narativă Nu.

-Dumnezeule!! De ce nu mi-ai spus de la început, dragul meu?

-Și tu, Ploypailin cum ai putut să-i dai apă la temperatura camerei? Naruttam, dă-mi asta. Ia sticla mea. Apa rece te va răcori mai bine! Acum zâmbește. Doamne, ești cel mai drăguț lucru din lume! Aceasta era deja a doua oară  azi, când Ajarn mă apucase de obraji și se juca cu ei. I-am aruncat un zâmbet rigid, stângaci, încă puțin amețit  de tot ce se întâmpla. Ceea ce m-a uimit și mai mult a fost Ploy, care stătea încremenită, cu gura larg deschisă, ochii rotunzi ca niște farfurioare, holbându-se direct la mine, complet șocată. Narin, așezată lângă mine, părea la fel de confuză ca și mine, privind înainte și înapoi între mine și Ajarn Ratsami cu o expresie nedumerită.

-Ăăă... mulțumesc, Ajarn.

-Oh, pentru ce să-mi mulțumești, Naruttarn? E doar o sticlă de apă! Acum, hai să luăm o pauză de cinci minute. După aceea, urcați-vă înapoi pe scenă și așteptați-mă acolo. Mă duc să-l caut pe P’Jan să vină să-i explice cum funcționează procesul de selecție și ce trebuie să pregătiți. Până acum, întâlnirea lor ar trebui să se fi terminat. Fiți cuminți și așteptați puțin, bine? Mi-a mângâiat ușor capul cu un zâmbet cald înainte de a pleca. M-am întors spre Ploy, care stătea încă în aceeași poziție, holbându-se la mine de parcă mi-ar fi crescut un al doilea cap.

-Ploy... ce-i cu privirea asta? De ce te holbezi așa la mine? Chiar și Narin a observat.

-Da, ce se întâmplă? Hei! Strategie! Pământul către Strategie!!

-Au!!! Ce naiba, Narin? De ce m-ai lovit? Ploy a tresărit.

-Ce s-a întâmplat cu tine? De ce te holbai așa la Nu? Și te strig de mult timp, n-ai auzit niciun cuvânt, nu-i așa?

-Am fost doar... șocată.

-Șocată de ce, mai exact?

-Stai...tu nu ești șocată? Nu ești măcar puțin mirată, Narin? Fata a clipit, confuză.

-Mirată de ce? Nu știu despre ce vorbești...

Eu, nu am putut decât să dau din cap, încă complet confuz de tot ce vorbea Ploy.

-Uf! Niciunul dintre voi nu face vreodată ce vreau eu! Adică, cu prieteni atât de bogați, cum să nu fiu șocată? Și  tu, Rin... Tu nu știi nimic! Khun Phadet Hemwiphat, proprietarul Grupului Hemwiphat, fie că e vorba de apartamente, mall-uri mari sau chiar hoteluri de cinci stele din Bangkok, toate aparțin familiei Hemwiphat. Pe lângă asta, Khun Phadet este unul dintre cei mai bogați oameni din Thailanda, știi?

-Și ce dacă? Dacă e bogat, ce e așa surprinzător? Rin nu înțelegea mare lucru din explicațiile lui Ploy.

-Faptul că e bogat nu e o surpriză, e vorba că e tatăl lui Nu, la naiba!!

-Wow! El... ai dreptate!! M-am uitat la cele două, amândouă înțepenite cu fețe șocate, privind una la alta fără să spună un cuvânt. Apoi, încetul cu încetul, au pășit la doi pași distanță de mine.  Eu a trebuit să fiu în acel moment, cel care s-a întrebat ce naiba se întâmpla.

-Ce naiba e în neregulă cu voi?

-Nimic, suntem bine.

-Atunci de ce faceți amândouă fața asta și de ce vă dați înapoi așa? Ploy? Rin? Ce naiba e cu voi două?

-Ăă... și tu... mai vrei să fii prieten cu noi? a întrebat Ploy cu o voce tremurândă, evitând contactul vizual. Eram confuz. Habar n-aveam de ce spuneau așa ceva.

-De ce naiba spuneți asta?

-Pentru că... noi nu provenim din genul ăsta de mediu. A...și în plus, cred... În momentul în care a început acea propoziție, am știut instantaneu la ce se gândea Ploy.

-Stai. Nu mai spune niciun cuvânt. Doar din cauza statutului social, o să mă excluzi ca prieten? Asta e tot? Când nu au răspuns și au tăcut, fără să se uite măcar la mine, m-am ridicat de pe scaun, m-am dus la ele, mi-am pus brațele în jurul umerilor lor și le-am spus ce simțeam cu adevărat.

-Și v-ați obosit măcar să mă întrebați dacă îmi doresc să nu mai fiu prieten cu voi? De când a început semestrul, nu am mai avut alți prieteni, doar pe voi. Chiar dacă nu ne cunoaștem de mult timp, sincer, am fost foarte fericit să vă am. Dacă statutul meu vă face să vă simțiți inconfortabil... atunci, la naiba, sunt sincer rănit că ați putut gândi așa ceva. Dar permiteți-mi să vă spun, chiar dacă nu mai vreți, voi două veți fi mereu prietenele mele, indiferent de situație.

-Termină odată... Îmi pare rău... hic... Știi cum sunt eu, te tachinez, glumesc. Când m-ai ignorat mai devreme, m-am simțit deja vinovată de moarte. Dacă voi face vreodată ceva ce te deranjează, trebuie să-mi spui, bine? Hic..

-M... și eu...Ploy!! De ce plângi acum?

-Nu plâng! Râd... hic... Imaginea noastră, trei prieteni cu brațele înfășurate unul în jurul celuilalt, râzând printre lacrimi, s-a desfășurat chiar în fața lui Ajarn Ratsami, care stătea liniștită în spatele nostru de o vreme. A zâmbit călduros înainte de a le face semn lui Jan, elevă în anul trei, și lui Namwan, elevă în anul patru, care erau desemnați să aibă grijă de candidații boboci pentru Star și Moon.  Ajarn și-a ridicat mâna pentru a-i împiedica să intervină, lăsându-i pe Nu, Ploy și Narin să aibă momentul lor. Cele două eleve au înțeles imediat ce se întâmpla.

****

-Bine. După ce am discutat cu comitetul de selecție din toate cele optsprezece departamente ale facultății noastre, iată cum se va desfășura competiția Star-Moon poimâine: vor fi trei runde. În prima rundă, fiecare dintre cei optsprezece reprezentanți ai departamentelor vor defila în uniforma oficială de student a facultății noastre. Aceasta este runda în care îngrijirea și prezentarea trebuie să fie impecabile. A doua rundă, este runda fără machiaj, participantele vor purta blugi mulați și un maiou alb mulat. Băieții la fel. Iar pentru N’Nu, candidatul nostru masculin, pe baza votului comitetului, a doua rundă va include o prezentare fără cămașă pentru a-și arăta fizicul. Sper că ești de acord cu asta Nu...

Imediat ce P’Jan a menționat că va fi o rundă fără cămașă pentru a ne etala fizicul, tot corpul mi-a amorțit. Imaginile cu urmele pe care Ai Sun le lăsase pe mine, mi-au venit în minte. Pieptul îmi era încă acoperit de vânătăi roșii, opera lui. Chiar și gâtul meu era o harababură, motiv pentru care a trebuit să port un pulover cu guler. Au început să-mi tremure picioarele. Am transpirat rece. Habar n-aveam cum  să reacționez.

-Ăă...stai... există și o parte fără cămașă, P’Jan?

-Da! A fost decizia comitetului. Nu a mea.

-O...hei! Jan, nu poți da vina doar pe mine, bine? Haide, nu fi timid sau nervos. E doar ca să-ți arăți puțin fizicul. Dacă treci de runda facultății și devii reprezentantul nostru oficial, va urma competiția universitară. Și tema portretului universitar din acest an a fost deja anunțată, „Sport”. Deci, bineînțeles, se va pune puțin accent pe mușchi. Și încă ceva, va exista un concurs de portrete. Portretul oricărui Nong Moon câștigător va apărea pe coperta revistei XXX! Anul acesta, sponsorul oficial și fotografii universității noastre sunt de la una dintre cele mai importante reviste din Thailanda. Și Jae are încredere deplină, nimeni altcineva nu ar putea reprezenta facultatea noastră în afară de tine, dragul meu!! Pledoaria lui Ajarn m-a deluzionat de tot.

-D-dar... adică, eu...

-Ce se întâmplă aici? Chiar când eram pe punctul de a vorbi, cineva m-a înconjurat brusc de după umăr. Am tresărit la auzul vocii lui, era P’Chain. Și în momentul în care mi-am dat seama că era el, chipul lui Sun mi-a apărut din nou în minte. M-am desprins imediat de P’Chain din reflex și am pășit să stau lângă Narin.

-O, Doamne, dragul meu, de ce privirea asta înfricoșătoare? Am așteptat pe canapeaua aia o veșnicie, vino să stai cu Jae în schimb, hm?

-Destul, P’Wanchai! Adică, P’Namwan, te rog, dă-i drumul lui N’Chain.

-O, nu, Jan! De câte ori trebuie să-ți spun, nu-mi spune numele ăsta. E complet neplăcut!

-Deci, ce se întâmplă mai exact, aici?

-Ooh, de ce întrebi cu tonul ăsta înfricoșător, ha? Nimic serios, de fapt. Jae doar îi explica băiatului ce va implica ziua selecției și cum să se pregătească. În timp ce P’Jan, Jae Namwan și P’Chain erau ocupați să stea de vorbă, am aruncat o privire și i-am făcut rapid cu ochiul lui Ploy, care stătea cu un grup de prieteni, făcând semne de încurajare pentru mine și Narin. De îndată ce Ploy a observat, s-a ridicat și a venit la mine.

-Ce-i cu voi doi? Faceți cu ochiul și vorbiți fără rost. Ce se întâmplă? a întrebat Ploy odată ce a ajuns la noi, vorbind suficient de încet cât să o putem auzi doar noi trei.

-Suntem terminați. Nu e terminat complet. Ce o să facem? a spus Narin, iar eu am dat din cap în semn de aprobare.

-Stai, ce? Cum e terminat? Ce s-a întâmplat? A întrebat Ploy mirată.

-E runda aceea fără cămașă din ziua selecției. Și... și semnele de pe gâtul lui... Narin s-a înroșit când s-a uitat la mine.

-A, asta e? Am crezut că e ceva serios.

-Haide, Ploy, cum să nu fie serios? Dar semnele? M-am încruntat, simțindu-mă din ce în ce mai neliniștit.

-Serios, care-i problema? Nu uita cine sunt, Ploypailin, fac machiaj profesionist. Asta? Ușor. Doar aplic puțin corector și dispar. Nu există niciun motiv pentru ca vreunul dintre voi să vă panicați așa.

-Ăăă... bine... scuzați-mă, P,  pot vorbi repede cu prietena mea? M-am întors repede către seniori, am spus asta, apoi am apucat-o pe Ploy de mână și am tras-o spre canapea.

-Nu! Ce naiba? Nu am putea merge mai încet? Am picioarele scurte, știi? În fine... ce e? Spune-mi pur și simplu.

-Doar că... de fapt... M-am bâlbâit eu.

-Uf, nu mai amâna! De unde să știu dacă nu spui? Ți-am spus, nu te stresa, patru sau cinci semne? Am înțeles.

-Doar că... de fapt... semnele nu sunt doar pe gâtul meu... Mi-am coborât capul, vocea mea transformându-se într-o șoaptă.

-Ăă?! Ce?! Nu sunt doar pe gâtul tău?  a izbucnit Ploy suficient de tare, încât Ajarn Ratsami și seniorii care vorbeau lângă scenă s-au întors să se uite.

-Ploy! De ce naiba țipi? Narin s-a grăbit să-i acopere gura lui Ploy, în timp ce eu mi-am dus o mână la frunte, simțindu-mă complet pierdut în timp ce-i priveam pe Ajarn și pe seniori cum încep să vină spre noi.

-Semne? Ce semne? a intervenit imediat Jae Namwan.

-Se întâmplă ceva între voi trei? a adăugat Ajarn Ratsami, suspicioasă.

-Exact. Dacă e ceva în neregulă, ne puteți spune, vă vom ajuta... a spus P’Jan.

-S-a întâmplat ceva? a intervenit și P’Chain.

-Rin, e un sunet...

-Oh! Corect, ăăă, deci... iată ce s-a întâmplat, Ajarn. Ai Nu, are alergii. Da, da, da! Ieri a lipsit de la ore pentru că... ăăă... e alergic la părul de pisică. Corect! Au venit niște prieteni acasă la el și aveu pisici. După aceea, a avut o erupție cutanată pe tot corpul. Încă nu este complet refăcut, așa că dacă e o rundă fără cămașă, nu cred că va putea să o facă.

-Vai de mine! De ce nu mi-ai spus mai devreme? Puteam să-ți dăm liber. Vino din nou la repetiție mâine, bine?

-Exact. Te simți bine acum? Lasă-l pe Jae să se uite, hmm? Au!! De ce mă lovești Narin?

-Heh... îmi pare rău, nu te pot lăsa să te uiți. Doctorul a spus că trebuie să stea complet acoperit încă câteva zile. Dacă erupția este expusă prea mult la lumină sau aer, s-ar putea răspândi și mai mult.

-O, nu-i de mirare! Jae se întreba de ce ai purta un pulover cu gât pe căldura asta, Nu!

-Deci va afecta asta competiția în vreun fel, Jan? a întrebat Ajarn Ratsami pe P’Jan, uitându-se la el cu o privire îngrijorată. Și, dintr-un anumit motiv, am simțit o adâncă durere de vinovăție în piept.

La naiba. Toate astea... sunt din vina lui, Ái Sun!

-Într-un caz ca acesta, dacă îi informăm pe cei din comitet din timp, nu cred că va fi o problemă.

-Sunt unul dintre jurați. Îi voi anunța și pe ceilalți, fiți fără griji. Nu trebuie să te stresezi Ajarn, voi insista până la capăt pentru el. Va câștiga cu siguranță, fără îndoială!

-Bine. Îl las în grija ta atunci. Cât despre tine, Naruttam, dacă nu te simți bine, cred că e mai bine să te odihnești deocamdată. Putem repeta mâine.

-Ăă... nu, e în regulă, Ajarn. Încă pot să o fac. Am ratat repetiția deja ieri, acum sunt gata să o fac.

-Ești un copil atât de drăguț. Bine atunci. Jan, mai vrei să discuți cu ei? Dacă nu, eu și Nai Chainthana vom continua antrenamentul. A rostit Ajarn îngăduitoare.

-A! Corect, am uitat să menționez, runda a treia a selecției, va fi o sesiune de întrebări și răspunsuri. Nu ar trebui să fie prea dificil, doar niște întrebări generale. Este vorba despre a-ți arăta opiniile și mentalitatea. Cred că vei fi bine. Și pentru marșul din runda întâi, nu-ți face griji pentru aspectul tău. Jae și Ploy se vor ocupa de fața și stilul tău. Ne ocupăm împreună de asta. Acum, dacă mă scuzi, Ajarn, mă duc să depun formularele de aplicare. Ne vedem mâine! La revedere, Ajarn.

-Cât despre mine, mă duc să-i ajut pe ceilalți cu pancartele de încurajare. Haide, N’Ploy! A rostit Jae pornind spre ieșire.

-Mulțumesc mult, sincer, i-am șoptit lui Ploy înainte ca ea să plece cu P’Jan să  ajute cu bannerele. Cât despre mine și Narin, ne-am urcat pe scenă să repetăm defilarea cu Ajarn Ratsami și P’Chain. După antrenament, eram aproape epuizat. Din fericire, Ploy a intervenit ca să-l țină pe P’Chain departe de mine. Ceva la el părea... ciudat. Încerca mereu să mă atingă, apucându-mă de braț, mângâindu-mă pe umăr, mângâindu-mă ușor pe cap. La început nu m-am gândit prea mult la asta.  În plus, indicațiile lui erau chiar ușor de urmat.

Când am terminat, mi-a luat chiar și geanta ca să mi-o ducă și mi-a spus că mă va scoate la prânz. Dar Ploy a venit în ajutor exact la timp, spunând că tatăl meu vine să mă ia. Asta mi-a oferit o scuză să plec singur din sala de ședințe, repede. În adâncul sufletului, deja deveneam nervos, mai ales când telefonul din buzunar vibra iar și iar. Trebuia să fie Sun cel care suna. Imediat ce am ieșit din auditoriu, am scos telefonul din buzunar ca să-l verific... Și atunci a început să-mi tremure mâna. Cele cinci apeluri pierdute nu erau de la numărul meu. De nicăieri, am simțit cum un val de iritare îmi înfierbântă obrajii. Era cât pe ce să-i arunc nenorocitul de telefon, dar un alt mesaj a apărut pe ecran.

💌 Dream: „Sun, caută-mă! Mi-e atât de dor de tine! Sărutul ăla de azi-dimineață... să vii să-l terminăm, bine? Camera mea e liberă. Te aștept...”

Un sărut? Azi-dimineață... hm?!  Sun, nenorocitule!!

***

-P’Ruj, unde ești?

-Alo! Khun Nu?

-Da, eu sunt. Nu-mi pasă ce se întâmplă, vino să mă iei chiar acum de la facultate. Îți dau zece minute.

-S-stai, dar... nu a spus șeful că P’ ul tău te va aduce înapoi acasă azi?

-Ăă? Tata? Serios? A spus el asta? Am fost nedumerit de răspunsul lui P’Ruj.

-Ce treabă are tata cu asta? Și de ce ar trebui să mă ducă Phi acasă? În afară de Sun, nu exista nimeni altcineva care să aibă acel statut. Dar, sincer, nu înțelegeam deloc. În fine... Nu-mi mai păsa. Acum, voiam doar să mă duc acasă și să mă odihnesc. Nu aveam nicio dorință să-i văd fața lui Sun și jur, că doar peste cadavrul meu, mă va duce acasă. Bravo lui, să sărute o altă fată ca și cum n-ar fi fost nimic...

La naiba!!! La naiba!!

-Ce? Khun Nu? vocea lui P’Ruj a tremurat când am înjurat tare de frustrare pură, readucându-mă la realitate. Am încercat să mă calmez.

-Ăă... scuze, am înjurat un ciudat din apropiere, P’Ruj.

-Uf! Am crezut că mă înjuri pe mine, Khun Nu. Bine, te rog așteaptă o clipă. Vin să te iau chiar acum. Ai grijă până ajung acolo, bine?

-Bine. Grăbește-te, P’Ruj.

-Am înțeles. Imediat după ce i-am închis lui P’Ruj, telefonul a început să sune din nou. L-am strâns  tare în mână și am refuzat imediat apelul lui Sun, care mă  apela după numărul meu. Apoi am coborât scările în fugă, mergând direct în fața facultății iritat maxim. Nici măcar nu înțelegeam de ce eram atât de furios. Dar fierbeam de furie în timp ce mă îndreptam spre porțile din față. Apoi ochii mi s-au oprit asupra unei siluete înalte, sprijinită cu brațele încrucișate de un Porsche elegant, care se holba la mine cu acea expresie indescifrabilă.

Mi-am încleștat dinții, am aruncat o privire furioasă spre Sun și m-am îndreptat direct spre el.

-De ce nu mi-ai răspuns la apel? Cu cine naiba vorbeai? Am sunat mai devreme și linia ta era ocupată, de ce? Micuțule, nu m-ai auzit?

Eram deja furios, dar când mi-a răspuns pe acel ton rece și dur, lucrurile s-au înrăutățit. Eram nervos pe el, la naiba! Și totuși a avut tupeul să-mi vorbească ca și cum eu aș fi greșit?!

-Te-am auzit. Dar n-am nimic să-ți spun. Dă-mi telefonul înapoi. Fără să mai aștept, mi-am luat telefonul direct din mâna lui și l-am  îndesat  pe al lui.

-Ce-i cu atitudinea asta, Micuțule? Cine te-a enervat? A fost Chain? Ți-a făcut ceva? Răspunde-mi. Am simțit că am fost lovit de un șoc electric în momentul în care Sun m-a apucat de braț și m-a tras aproape. Acel parfum rece și familiar al lui m-a lovit și m-a iritat și mai tare, mai ales că acel mesaj, încă mi se învârtea prin cap. Numai imaginandu-mi-l sărutând pe altcineva mi se strângea pieptul.

De ce naiba mă simt așa? Pe cine sărută nu e treaba mea, nu?

M-am smuls din strânsoarea lui cu forță.

-Nu mă atinge!

-Micuțule, ce se întâmplă cu tine?

-Am spus să nu mă atingi! Du-te și ia-ți fata, stai departe de mine.

-Fata mea? Care fată? Ce vrea să însemne asta?

-Oh, nu te preface prostuț. Eu n-am umblat niciodată să sărut oamenii, ca un flirt ieftin. La naiba, era să-ți pierzi stăpânirea de sine când  m-am tuns. Dar tu? Te duci să săruți pe altcineva și apoi apari cu fața aia impasibilă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ești un nemernic Ai Sun, egoist ticălos. Eu... Mm...!! Rafala mea de cuvinte furioase, a fost brusc întreruptă când Sun a rânjit, s-a aplecat și și-a apăsat buzele de ale mele. A încercat să-și strecoare limba înăuntru, dar eu mi-am strâns buzele, refuzând să-l las pe Sun să mă invadeze. Am împins în pieptul lui, dar era prea puternic, abia s-a clintit. Deci, am făcut singurul lucru care mi-a mai rămas, l-am lovit cu genunchiul. Tare. Chiar unde îl durea cel mai rău. Sun s-a împiedicat imediat, gemând și ținându-se de zona inghinală.

-Micuțule!! De ce îl ataci pe ,,Micul meu Sun”?!

-Micuțul Sun pe naiba! Nu e nimic micuț la tine... ăă... adică... ești... Cine ți-a spus să mă săruți?! Dezgustător! Mi-am șters furios buzele cu mâna, iar și iar. Doar știind că Sun sărutase pe altcineva și apoi mă sărutase pe mine, mă făcea să  simt dezgust.

    Între timp, Sun a început să observe reacțiile lui Nu. Era diferit de obicei, acum tresărea, era furios, se enerva. Și acele cuvinte „ai sărutat pe altcineva” i-au stârnit lui Sun ceva în minte. Și-a scos telefonul, a verificat ceva rapid... și...exact așa cum bănuia, zâmbetul i-a revenit. Da. Din felul în care se comporta Nu, Sun și-a dat seama exact ce se întâmpla. Micuțul era gelos.

-C-ce... La naiba, Sun ce faci?! Nu te apropia mai mult, vorbesc serios! Băiatul a făcut un pas înapoi.  Sun a pășit spre el, până când spatele lui Nu a lovit capota Porsche-ului său. Chiar când se uita în jur, sperând să scape, Sun a intervenit și l-a prins  cu brațele lipite de ambele părți ale corpului, apăsându-l aproape, forțându-l pe Nu să se sprijine pe capota mașinii. Nu, și-a întors imediat fața în timp ce Sun se apleca încet, apropiindu-se din ce în ce mai mult. Tânărul a închis ochii, fiorii îi coborau pe șira spinării în timp ce  Sun se apleca din ce în ce mai aproape, spatele său apăsându-se complet în metalul mașinii. Apoi a simțit  respirația lui caldă atingându-i urechea.

-Ai îndrăznit să-l rănești pe ,,micul Sun”, nu-i așa, Scumpule? Ce ar trebui să folosesc acum, ca să fac copii, hmm?

-Nemernic nerușinat ce ești!! Dacă nu funcționează, probabil e o binecuvântare! Ticăloșii ca tine nu trebuie să se înmulțească! Dă-te jos de pe mine! Nu mă atinge!

-Heh... Sun a rânjit satisfăcut. Nu, devenea și mai iritat văzând zâmbetul ironic răspândit pe fața lui Sun, aflată  doar la câțiva centimetri de a lui.

-La ce naiba zâmbești?

-Ce s-a întâmplat, Micuțule? Ești supărat pe mine? A spus-o cu vocea aceea deliberat blândă și dulce, rânjind ca un prost, încercând să pară inocent, ca și cum nu ar fi știut exact ce face. Rânjetul lui stupid, l-a făcut pe Nu să vrea să țipe.

 A avut tupeul să spună că mă supăr? Nu mă supăram. Serios, nu mă supăram. De ce naiba m-aș fi supărat pe el? În niciun caz... Nu aveam de ce să mă supăr.

-A... Deci ești gelos...

-Nu sunt gelos, la naiba!! a strigat Nu la el, vocea lui  sunând straniu din cauza intensității propriei  negări și nici măcar nu știa de unde venea puterea, dar în secunda în următoare,  l-a împins... tare. Atât de tare încât Sunt s-a împiedicat și a căzut pe spate, aterizând direct pe beton.

-M-ai rănit iar, Micuțule!

Uită-te la el!  Serios? Aș vrea ca toată lumea să-i vadă expresia de pe față acum. Chiar și în timp ce stătea pe jos, expresia aia nenorocită a lui mă enerva. Avea acel zâmbet viclean, ochii sclipindu-i  ca ai unui diavol nenorocit. Și cum a căzut? La naiba, arăta super tare. Cămașa lui Sun de la uniformă, avea cei doi nasturi de sus desfăcuți, dezvăluindu-i pieptul bine definit. Mânecile erau suflecate pe jumătate, scoțând în evidență brațele acelea musculoase, iar un braț se îndoia ușor în timp ce se sprijinea pe el,  pentru a se susține. Cealaltă mână, cea rănită, se odihnea leneș pe genunchiul îndoit. Poza aia? În unghiul ăla? Arăta ca un nenorocit de model de copertă de revistă.

-Așa... al naibii de sexy.

-Ce ai spus acum, Micuțule? Nu, a clipit repede. Vocea  tremurândă a lui Sun, l-a readus la realitate. Fața lui părea acum complet uluită, ca și cum tocmai ar fi fost aruncată o bombă asupra lui.

-Stai... Ce ți-am spus eu?Și de ce te uiți așa la mine? Nu a reluat ce s-a întâmplat... și apoi ochii i s-au mărit. Tocmai îl numise sexy!

La naiba.Chiar era momentul să admir cât de arătos era?! S-a dojenit Nu, în sinea lui.

-La naiba. Eu... eu n-am spus nimic! Nu te-am numit sexy! Nici măcar puțin! Și cu siguranță nu sunt gelos nici măcar...ups!! Nu, și-a acoperit gura cu ambele mâini. Fața lui Sun părea cumva și mai șocată decât înainte, ca și cum tocmai ar fi fost lovit de fulger. Între timp, fața tânărului  ardea. Simțea că voia să sape o groapă și să se îngroape în ea. Dar înainte ca rușinea să îl poată mânca de viu, un Benz negru elegant a apărut și s-a oprit chiar în fața lui. Nu a oftat de ușurare. Evadarea lui   sosise. S-a repezit la mașină, a deschis larg portiera din dreapta și a intrat înăuntru, trântind-o în urma lui.

-Să mergem! Acum, P’Ruj!

-Uh... da, da, domnule!

La nici un minut de la începutul călătoriei, telefonul i-a vibrat lui Nu în mână. S-a uitat la ecran. Și apoi...

,,Soțul meu„  Ochii lui Nu s-au mărit de uimire când a văzut numele apelantului.

-Nenorocitul...

 Maya♡