Introducere

🕮   Daotok s-a uitat la peisajul în schimbare din jur, în timp ce vântul sufla puternic. În mașină  cânta muzică lentă, o melodie familiară, pentru că șoferul era  persoana căreia îi plăcea mereu să asculte aceleași piese repetitiv. Și-a coborât privirea, simțind oboseala care se acumulase în ultimele zile. Dormise  doar  câteva ore înainte de asta.  Șoferul de lângă el i-a aruncat o privire rapidă și l-a întrebat:

-Ai stat din nou până târziu noaptea trecută?

-Da.

-Și încă mai lucrezi?

-Da.

-Nu adormi încă. Spune-mi mai întâi ruta.

-Virezi la dreapta la următoarea intersecție, este clădirea mare de apartamente.  A răspuns înainte de a ațipi ușor în dezordinea haotică

 haotică a camionetei, plină cu lucrurile sale.  Dar nici măcar n-a tras un pui de somn de câteva minute, că cineva,  l-a scuturat ușor de braț.  A deschis ochii cu greu.

-Hei, suntem aici.

-Bine, a spus, coborând din camionul înalt și uitându-se la mormanul de bunuri împachetate în spate.  Toate erau ale lui.  Azi a fost ziua în care s-a mutat în noul  apartament.

Întrucât erau multe lucruri de cărat, a trebuit să ceară ajutorul celor trei prieteni ai săi, singurii prieteni pe care îi avea.

-Uau, asta e de lux! A exclamat North, un student la inginerie specializat în sisteme electrice.  El era cel care conducea camioneta mare și proprietarul playlistului repetitiv.  S-a uitat în sus la apartamentul pe care Daotok îl închiriase săptămâna trecută. 

- Omule, ești bogat.

-Nu chiar. Mi-au făcut o reducere uriașă.

-Serios? Cât?

-Ei bine...  în jur de 70%.

-Atât de mult? A existat vreun fel de promovare? A întrebat Cat, poreclit așa, din cauza feței sale ca de pisică.  Însă în ultimul timp, se părea că doar Daotok era singurul care încă îi spunea Cat în loc de numele lui adevărat.

-Poate că bântuie o fantomă liberă. A glumit North, dar imediat a primit o uşoară lovitură pe umăr de la Easter, aspirantul medic veterinar.

- Gura ta, North... jur.

-Hai, nu ți se pare un pic suspect? În ritmul ăsta, ar putea la fel de bine sa te lase sa stai gratis.

-Nu e ca și cum nu m-am gândit la asta. A răspuns Daotok, pe tonul său obișnuit, relaxat.

-Dar nu-mi pasă. Hai să mutăm lucrurile, bine?

Au început să descarce camionul, să ducă totul în noua lui casă. A intrat în lift, purtând o cutie, în timp ce ceilalți l-au urmat.  După ce a apăsat numărul etajului, a așteptat ca liftul să urce încet și să se oprească la etajul șapte.  I-a condus pe drumul către casa sa, una pe care o mai văzuse înainte în timpul unui tur cu proprietarul apartamentului. Sincer, doar auzind despre reducere i-a fost greu să spună nu. Acordul a fost, un preț redus dacă se angaja să închirieze pe o perioadă de un an. A bătut  cardul la a camera 702 și a deschis ușa.  Era a doua cameră din capătul îndepărtat al holului.  Camera din colț din stânga era ceva mai mare și avea o fereastră, pe care Daotok o invidia pentru că își dorea și el o fereastră a lui. Dar cineva locuia deja în acea cameră.

   Camera din dreapta lui era goală.  Camera de vizavi era de asemenea goală.  Următoarea cameră din dreapta era și ea goală.  Și camera de lângă cele de vizavi de a lui?  Gol de asemenea. Pe scurt, întregul etaj  șapte era neocupat. Cu excepția camerei 701, camera din colțul din stânga, iar acum a sa, camera 702. Pun pariu că puteți ghici de ce. De îndată ce a deschis ușa și a apăsat întrerupătorul, a intrat pentru a-și așeza lucrurile în centrul camerei. S-a întors și i-a observat pe cei trei prieteni ai săi încă încremeniți la uşă.

-Ce este cu voi băieți?

-Nimic... se simte doar... ciudat, a spus Cat cu un zâmbet nervos, aruncând o privire spre North și făcând o mutră îngrijorată.  În cele din urmă, au intrat cu toții în cameră și au pus jos lucrurile pe care le purtau.

-Corect...

-Îmi pare rău, Dao, dar eu... uh...

-Pot să mă descurc singur. E în regulă.

-Nu, nu, nu am vrut să spun că nu te voi ajuta, dar... uh... Cat s-a încruntat, privind spre North, care părea palid.

-North, ești bine?

-C-ce?!

-De ce strigi?

-La naiba, mâinile îmi sunt reci. Mi se face pielea de găină. De ce? Uf, asta se simte rău, atât de ciudat și deprimant... A explicat North agitat.

-Mmm, camera asta îmi dă vibrații proaste. A continuat Ter, confirmând sentimentul. Daotok nu a răspuns pentru ca a înțeles. S-a dus să tragă perdelele, gândindu-se că niște aer proaspăt ar putea ajuta.

-Nu-i nimic, serios. Această cameră a fost închisă  prea mult timp, asta-i tot.

-Mmm, hai să continuăm să aducem lucrurile. A sugerat  rapid Cat.

   S-au întors  să care mai multe cutii, mergând înainte și înapoi între mașină și camera tânărului, până când totul a fost descărcat.  Se părea că toată lumea a uitat disconfortul  inițial din încăpere. Erau cuprinși de epuizare în timp ce s-au prăbușit, gâfâind.

-Omule, ai o grămadă de lucruri. A mormăit North întins pe pat, un pat pe care nici el, proprietarul camerei, nu dormise încă.

-Apropo North, camioneta aia este a ta? A întrebat Daotok curios.

-Nu, i-am cerut ajutorul  lui P’ Jo pentru că nu aveam mașină. A doua zi, P’ Jo mi-a dat cheile. North se referea la Jo, sau Johan, iubitul lui.

-Ah, înțeleg! Daotok a dat ușor din cap.

-Mulțumesc pentru ajutor. Scuze pentru probleme, trebuie să fi fost obositor.

-Nu este nicio problemă. Sincer, este prima dată când Dao ne cere ceva. A spus Ter cu un zâmbet larg. 

-Suntem bucuroși să ajutăm!

-M-ai întrebat pe mine? Vai!

-Hai, North, ai fost fericit și tu să mă ajuți.

-Bine, da, am fost. Dar o cinste  n-ar strica. Vai! Nu mă mai lovi! North s-a întors să-l privească pe Ter.

-Nu mă pot abține, ești prea distractiv pentru a nu te tachina.

- Nu mă mușca, câine!

-Tu ești câinele!

-Suficient! A  intervenit Cat între North și Ter.

-Hei, Dao, acest etaj pare foarte liniștit, nu-i așa? Sau suntem doar noi?

-Da, suntem doar noi și camera de alături.

-Ce naiba? De ce? Chiria nu este super scumpă... North s-a încruntat, deși tremura vizibil când l-a strâns de braț  pe Ter.

-Hei, ce zici să mergem la cafeneaua de jos?  A sugerat  Ter rapid, încercând probabil să disperseze tensiunea din ce în ce mai mare, nu dintre noi, ci din încăpere.

-Bine. Au fost de acord cu toții și s-au îndreptat spre cafenea.

-Hai povestește-ne!  A cerut North de îndată ce s-au așezat.  Deși era îngrozit de fantome, lui North îi plăcea să audă povești cu fantome, ceea ce explica faptul că a așteptat până când au ieșit din cameră pentru a întreba.

-Bine. Camera mea are o istorie destul de ciudată, o mulțime de stafii. De fapt, există un zvon că este blestemată.  A început Daotok să vorbească împărtășind fragmentele de istorie pe care le descoperise despre noua sa casă.  Toți ascultau cu atenție. 

-A început în urmă cu aproximativ cinci ani. O studentă la medicină în anul patru s-a sinucis. Stresul de la școală și o dragoste neîmpărtășită, au determinat-o să sară de pe balcon. Apoi, doi ani mai târziu, în urmă cu trei ani, o femeie care lucra aici a fost ucisă în baie de iubitul ei beat. I-a tăiat gâtul chiar în cadă.

-La naiba, sunt două cadavre! A exclamat North.

-Nu mă întrerupe!

-Îmi pare rău, îmi pare rău.

-Și în urmă cu doar câteva luni, un bărbat student la științe politice a fost înjunghiat de iubita lui în timp ce dormea în pat. Nici măcar nu a știut ce l-a lovit.

-Acum câteva luni?  Ter a ridicat surprins din sprâncene. 

-Oh, corect! Am auzit o poveste  prin campus.

-Da, îmi amintesc. North a  dat repede din cap. 

-Atât de înfricoșător. Dar iubita a fost arestată, nu?

-Da, acum e în închisoare.

-Deci, trei oameni au murit în camera aceea?  A întrebat Cat, părând îngrijorat. 

-Hei, Dao, nu este sigur! De ce te-ai hotărât să locuiești acolo când știai deja toate aceste lucruri?

-Pentru că știam. A răspuns tânărul cu un zâmbet timid, sorbindu-si cappuccino cu gheață. 

-Întregul etaj  șapte a fost părăsit. Aparent, oamenii nu au putut sta, toți pretindeau că sunt bântuiți.

-Atunci persoana din camera de lângă tine... trebuie să îi fie foarte greu, să trăiască acolo singură. A spus North întristat. Daotok a dat din cap în semn de acord. 

-Deci, locuiești acolo pentru că e ieftin? Nu ți-e frică?

-Nu, deloc. Este o afacere atât de bună încât merită. Proprietarul vrea să rămân cel puțin un an pentru a ajuta la îmbunătățirea reputației apartamentului.

-Ah, deci dacă cineva rămâne acolo fără probleme, zvonurile se vor estompa? A  întrebat  Ter.  Tânărul a dat din cap, din nou.

- Are sens. Totuşi... Doamne.

-De ce m-am simțit neliniștit în momentul în care am deschis ușa? Ești sigur că te descurci să stai aici, Dao? Poate te mai gândești...

-Sunt sigur! Serios!

-Uf, dacă aș fi eu, aș fi deja mort!  A spus North, frecându-și brațele de parcă ar fi încercat să alunge pielea de găină.  Ei bine, din moment ce suntem deja pe acest subiect înfricoșător, dacă întâlnești o fantomă, ai putea să ceri numerele la loterie pentru mine?

-Sigur, dacă este dispusă să le împărtășească.A răspuns Daotok calm.

-Uau, nu îi este frică de fantome și e și generos. Nu e de mirare că ești un ghicitor.

 Daotok a zâmbit slab la comentariul lui North.

-Măcar are legătură una cu cealaltă?

-Apropo, poți să-mi faci o ședință astăzi?

-Sigur. Daotok a dat din cap, a pus mâna în geantă pentru a scoate un pachet de cărți de tarot. Purta întotdeauna cel puțin un instrument de ghicit, știind că North ar putea cere o ședință în orice moment.

Nu blufa sau inventa, știa cu adevărat să citească în cărți.  Bunica sa l-a învățat și era incredibil de priceput la aceste lucruri.Urmând pașii obișnuiți, l-a pus pe North să aleagă câteva cărți pentru citire.

-Hmm... se pare că în curând va fi un mic punct de cotitură în viața ta.

-Huh?

-O schimbare minoră. Ceva care te-ar putea încuraja, dar nu îți va schimba viața. Nu pot spune dacă este bine sau rău, dar va avea un impact vizibil.

-Nu poți să-mi spui dacă e bine sau rău? Spune-o pe față nu te ferii!

-Nu pot să știu sigur. Doar fii pregătit, se va întâmpla în curând.

-Grozav, acum sunt stresat. A mormăit North, frecându-se pe frunte.

-Hei, băieți ar trebui să încercați și voi. Ter, e rândul vostru!

-Bine, lasă-mă să încerc! A spus Ter nerăbdător.

-Viața ta pare lină și stabilă. Totul merge foarte bine. Felicitări! Daotok a zâmbit, sincer fericit de rezultatul pozitiv.

- Cat, vrei să încerci?

-Nu, mulțumesc.

-Întotdeauna eviți, Cat.

-Dacă este ceva vag ca la  tine, voi fi doar stresat.  Cat a făcut un gest disprețuitor, cu mâna.

- Hei, poți să-ți citești propriul destin, Dao?  Întrebarea lui Cat l-a făcut să de-a ușor din cap.

-Păcat.

-Dacă aș putea, mi-aș citi propriul destin în fiecare zi. A oftat North, părând dezamăgit.  Apoi i-a smuls paharul cu cacao lui Ter, câștigând în schimb o lovitură. Celor  doi le  plăcea să se tachineze unul pe celălalt.

-Stai !  North s-a întors  spre Dao brusc. 

- Poți să vorbești cu fantomele?

-De ce întrebi mereu asta?  I-a răspuns, tânărul.

-Ei bine, ai spus că ești priceput la astfel de lucruri.

-Poate, dar de ce aș vrea? Nu sunt  niște interlocutori  grozavi.

-Ce lucru corect. De ce ar vrea cineva să vorbească cu o fantomă? A  spus Ter, intrigat de subiect. 

-De asemenea, de ce cred oamenii că fantomele pot da numere la loterie? Nu au câștigat niciodată când erau în viață!

-Bună remarcă! A spus North, mângâindu-și bărbia gânditor. 

- Oare, de ce este așa?

- Lasă... să te gândești la asta nu te va duce nicăieri. A spus Cat pasiv.

- Uau, deja e ora patru. Timpul zboară.

-La ce oră termină  partenerii voștri? A întrebat Daotok, referindu-se la ceilalți colegi ai lor, care erau toți prieteni și studenți la medicină.

-La patru.

-Atunci, băieți, puteți merge acasă. I-a sfătuit el zâmbind. 

- O să vă ofer o cafea drept mulțumire că m-ați ajutat să mă mut.

-Dar oala fierbinte?  A întrebat  North.

- Vorbești exact ca Ter. L-a tachinat tânărul, făcându-l pe Ter să-l privească surprins.

-Dao nu mă tachinezi, nu? Dao e atât de amabil... A continuat Ter, întorcându-se spre Cat pentru confirmare. Acesta a ridicat din umeri, nepăsător,  nedorind să se implice.

-Oala fierbinte data viitoare, bine?

-Bine.  Toată lumea s-a ridicat de la masă. Daotok s-a dus la ghișeu să plătească.  În timp ce aștepta nota  de plată, l-a auzit pe North strigând afară.

-P’Thit!

 North striga pe cineva care trecea pe lângă cafenea.  Persoana s-a întors, părând ușor surprinsă.  Era înalt, bronzat și îmbrăcat într-o uniformă oarecum dezordonată.

 ,,P’ Thit?  Oh... Corect.  Tipul acela.  P’ Arthit, cel care luase gustarea lui Cat, pe care intenționa să i-o dea lui P’ Tonfah ca prim gest de afecțiune.  Și totuși, P’ Arthit o mâncase chiar în fața lui. Ce primă impresie dezastruoasă.”

-Oh, de ce ești aici?

-Ajut un prieten să se mute. Dar tu? Trăiești aici?A întrebat  North curios.

-Da.

-Serios? În care cameră?

-701. De ce?

,,701?  Asta e... camera din stânga mea.”