Capitolul 13

 

Capitolul 13 ☆

  Om sau Înger

 

Parte narativă Sun:

-Hei! Ai Man, uită-te la Ai Suea*...acolo. Se holbează la telefonul lui non-stop de când a ajuns aici. Ce naiba e în neregulă cu el? Zak și-a privit prietenul mirat.

(*  - prietenii lui Sun îl numeau Suea - Tigru)

-Ai Zak, de ce naiba mă întrebi pe mine? Întreabă-l pe Ai Jon, a venit cu el.

-Stai puțin, voi doi. Sigur, am venit cu el, dar jur, l-am întrebat chestii și nu a răspuns la niciun cuvânt. Are expresia aia de „nu s-a culcat cu cineva” pe față. Și după-amiaza asta, în timpul orelor, la fel. A stat acolo, uitându-se la telefon tot timpul. Și ascultă, după ore, m-a târât până la Facultatea de Arte!! A răspuns Jon.

-La naiba! Deci apelul ăla de ieri, când a spus că e «cu faen-ul lui» a fost adevărat? La naiba. Am crezut că doar se joacă. Nu ne refuză niciodată când îl contactăm. Și... serios, fetele alea de la Facultatea de Arte? Cu tenul deschis, cu forme voluptuoase, drăguțe ca naiba. Eram aproape să obțin numărul acelei  chinezoaice apetisante, iar apoi Ai Suea m-a târât afară să mă întâlnesc cu voi. A continuat Zak.

-Cred că tipul ăsta e încurcat serios. Uită-te la el. El a fost cel care ne-a sunat să ne întâlnim la mall  și acum stă acolo ca un cadavru, lipit de telefon. Și uită-te la farfuria lui, aproape am terminat-o pe a mea, iar el nici măcar nu s-a atins de a lui. De ce naiba comanzi mâncare dacă nu o să o mănânci?

-Da Zak, vorbește tu cu el.

-Adică, văzându-l așa, nu vreau să mor tânăr, omule. Trebuie să trăiesc viața din plin mai întâi. Vorbește tu cu el, Ai Man.

-Eu?

-Da, tu idiotule!

-De ce naiba arunci asta pe mine? Bine, bine dar dacă mă prind în mijlocul focului, mă susțineți voi doi? A întrebat Man ridicând din sprâncene.

-Nu suntem gărzile tale de corp afurisite, idiotule!!

-Serios?  Voi doi, nu puteți decât să țipați în sincron?

-Grăbește-te, Ai Man!

-Bine, bine...  A capitulat Man în cele din urmă.

-Off....Tot apăs pe reapelare la numărul Micuțului. Chiar a îndrăznit să închidă telefonul și să fugă de mine? L-am căutat la facultate, nu l-am găsit. Când am sunat, nu a răspuns. I-am trimis mesaj pe Line, l-a citit, dar nu mi-a răspuns. Simt cum mă arde în piept, e ciudat. Nu pentru că mi-e teamă că mă va părăsi, ci sunt îngrijorat pentru el. În această dimineață, am fost prea aspru cu el la baie, am fost egoist, chiar dacă încă nu își revenise complet. Cine știe dacă micul puști a mâncat sau a luat medicamentele. Dacă nu-l obligă nimeni, nu mănâncă niciodată. La naiba... Îmi este foarte, foarte dor de el. La naiba!! Pornește-ți telefonul din nou. Oof!!...Bine, cred că nu-l mai întreb nimic... Man tocmai deschisese gura să-și verifice prietenul, îngrijorat, dar când Sun a tresărit brusc, frustrat că nu putea ajunge la tipul ăla, Man a închis repede gura și a rămas tăcut.

-Mă ocup eu. Jon, prietenul apropiat al lui Sun de la facultatea de medicină, a luat cuvântul în timp ce își trăgea scaunul mai aproape de Sun, i-a aruncat un braț în jurul umerilor și l-a întrebat cu o îngrijorare sinceră.

-Hei! Ai Suea! Ai Suea! Nenorocit blestemat, Sun!! Au!! La naiba, Sun! De ce naiba m-ai pălmuit!? La naiba, Omule! Zak! Ajută-mă!

-Ă... Nu ne implicăm. Zak și Man priveau scena de la distanță.

-Ce naiba, trădătorilor?! Ah Sun, lasă-mă să plec mai întâi! S-a lamentat Jon.

-Dacă ai ceva de spus, atunci spune-mi. Sunt deja într-o dispoziție proastă.

-Serios, omule, ce se întâmplă cu tine?

-Nu se întâmplă nimic.

-Haide, Sun. Suntem prietenii tăi. Să nu crezi că nu ne dăm seama că ceva e în neregulă. Dacă e ceva, stres, griji, orice, vorbește cu noi. Suntem prietenii tăi, nu-i așa? Sau nu ne mai vezi așa? Ne-ai târât la mall, ne spui că luăm prânzul și apoi stai acolo îmbufnat, fără să te atingi de mâncare, lipit de telefon toată ziua. Nu e deloc în stilul tău.

-Da, sunt de acord cu Jon în privința asta. Și eu sunt îngrijorat pentru tine, omule. Dacă nu-ți răspunde la apel, atunci du-te să o vezi personal. A rostit Man apropiindu-se.

-Am fost. El nu era acolo.

-S-stai puțin, Sun... Tocmai ai spus „el”? Deci persoana pe care ai tot sunat-o... e un tip?! Man a făcut ochii mari de uimire.

-Da.

-La naiba!! Daaaa? Ce naiba!! Au strigat cei trei la unison.

-Ce? Nu mai pot vorbi cu un tip acum? Și dacă e așa, voi o să încetați să mai fiți prieteni cu mine sau ceva de genul ăsta?

-Hei-nu! Nu e așa, omule. Am fost doar surprins, atât. Jon l-a bătut ușor pe umăr.

-Da, sunt al naibii de șocat, adică, când ai arătat vreodată interes pentru un tip? Toți acei tipi palizi, heterosexuali falși sau tipi gay sexy care te-au abordat, de care nu ți-a păsat niciodată. Tot ce te-a interesat vreodată a fost să te culci cu tipe, zi de zi. Ha ha ha! Man a râs amuzat.

-Acum chiar vreau să văd persoana asta pe care ai sunat-o. Trebuie să fie altceva. Ai o poză? Ia să văd. A continuat el.

-Nu. Când va fi momentul potrivit, ți-o voi prezenta eu însămi.

-La naiba... Vorbești serios, nu-i așa? A întrebat și Zak mirat.

-Nu știu. Dar acum, mi-e  dor de el, de înnebunesc.

-Shiaaa!! Din nou, toți cei trei prieteni,  au spus-o la unison după ce au auzit acea mărturisire de la prietenul lor incredibil de chipeș, idolul campusului, care se întâmpla să fie și un model cunoscut peste tot pe unde mergea.

-Ai Zak... Lovește-mă în față, te rog! Jon a întins gâtul așteptând.

-Să te lovesc? De ce? Nelămurirea se citea pe fața lui Zak.

-Fă-o, omule! O lovitură de palmă a străpuns aerul.

-Au!! La naiba, omule! De ce m-ai lovit așa tare!? M-a durut al naibii! I-a reproșat Jon, frecându-și obrazul.

-Tu mi-ai spus!

-Nu visez. Serios, nu visez. Ai Suea tocmai a spus că îi este dor de cineva, de un bărbat chiar! La naiba. A continuat să bombănească Jon.

-Bine, oprește-te odată.  Ridică-te. Mă duc să mă tund. Am spus înainte ca idioții ăia să continue să mă tachineze.

-Da, bună idee. Mă gândeam și eu să mă tund.

-Atunci hai să mergem. Am spus după ce am terminat de mâncat, ei bine, oricum eu nu am mâncat, nu am putut mânca nimic. Eram prea îngrijorat pentru puștiul ăla scund. Odată ce-l găsesc, cu siguranță o să aibă parte de o discuție serioasă.

-Ai Sun, la ce frizerie te duci?

-Există o singură frizerie în mall-ul ăsta. De ce întrebi?

-A, da, sigur. Și e una populară. Crezi că o să ne tundem și fără programare?

-Heh. Uiți cu cine ești. Am spus eu mândru.

-Adevărat. Să ai un prieten frumos e foarte util. Te iubesc, frate. A rostit Jon scuturându-mă de umeri.

   Am continuat să vorbim și să ne jucăm pe parcursul drumului. Nenorociții ăia mă tot tachinau, sigur, dar de fapt mi-au ridicat puțin starea de spirit. Totuși... nu puteam să nu mă gândesc la puștiul ăla micuț. Mi-am scos telefonul din buzunar și am încercat să sun din nou, dar, la fel ca înainte, niciun semn. Am putut doar să oftez, să bag telefonul înapoi în buzunar și să continui să merg până am ajuns la intrarea celebrei frizerii.

-Nu! Așteaptă-mă! O voce puternică s-a auzit din interiorul frizeriei, o fată mică, cu ochelari, care striga după cineva. Auzind-o strigând un nume familiar, m-am uitat instantaneu spre frizerie. Inima mi-a tresărit în momentul în care am văzut fata cu ochelari urmând imediat în spatele unei siluete înalte și subțiri, care se oprise și  se uita fix la mine. De îndată ce ochii mei s-au întâlnit cu acea siluetă grațioasă, indiferent cum mă uitam la ea, ieșea în evidență mai mult decât oricine altcineva din cameră, tot corpul mi-a înlemnit. Acea persoană tocmai ieșise din frizerie și acum stătea nemișcată, holbându-se  la mine. Nu mă puteam mișca. Îmi simțeam picioarele blocate. Un fior mi-a străbătut tot corpul. Iar inima îmi bătea mai tare ca niciodată. O figură subțire, perfect proporționată. Piele netedă și albă, strălucind sub lumină. Un pulover negru cu guler înalt, cu mânecile suflecate  până la coate, scoțând în evidență brațele delicate și albe. O față impecabilă și radiantă, buze de un roz pal, ochi mari, rotunzi și umezi, un nas înalt, perfect conturat, iar cel mai atrăgător dintre toate era coafura, o tunsoare care se potrivea atât de bine acelei fețe. Nuanța roșiatică-maronie strălucea sub lumină, făcând fața deja izbitoare să pară și mai... al naibii de adorabilă.

-Ai! La naiba, Sun, de ce naiba te-ai oprit din mers?Vocea lui Jon a răsunat în spatele meu în timp ce  el s-a lovit de mine. Abia m-am mișcat. Nu-mi puteam lua ochii de la acea figură delicată care stătea chiar în față.

-Sfinte Dumnezeule!! La naiba! Omg! Ăsta-i om... sau înger? Drăguț de-a dreptul. Ce fel de tip e așa drăguț? Jur, P’Jon e gata să-și vândă sufletul!

-Ăsta-i faen-ul meu! Am rostit eu vizibil iritat.

- Ce ? Ai Sun!! Jon s-a holbat la mine.

-Micuțule!

....

Partea lui Nu:

-Sunt terminat. Serios, ce fac acum? Sunt mort. Cum naiba a ajuns aici!?Inima îmi bătea cu putere, tot corpul îmi tremura ca și cum aș fi fost un criminal prins în flagrant. S-a descărcat bateria, ce trebuia să fac!? Dar uită-te la fața lui Ai Sun acum, nici nu vreau să-mi imaginez ce se va întâmpla dacă mă voi întoarce cu el. Odată ce mi-am revenit, m-am întors repede să mă uit la Ploy, căutând cu disperare întăriri. Atunci P’Chain, care trebuia să mă ducă pe mine și pe Narin la repetiția de pe podium și la cursul de dezvoltare personală cu Ajarn Ratsami, a ieșit din salon cu Narin, care tocmai își terminase de vopsit părul. Am închis ochii, am ridicat mâna să-mi frec tâmplele și i-am aruncat lui Ploy o privire imploratoare. Părea complet speriată, aruncându-mi un zâmbet strâmb și nervos înainte de a izbucni.

-Ă... Nu, cred că avem probleme.

-Probleme mari. Ce facem acum? Am murmurat încet.

-Eu zic să fugim. Acum. Haide. Imediat ce a spus asta, Ploy m-a apucat de mână și amândoi am început să fugim spre fațada magazinului. Dar abia am făcut trei pași înainte să încremenim pe loc. Ai Sun stătea deja chiar în fața noastră, blocându-ne calea cu privirea aia intimidantă a lui. În spatele lui stăteau ceilalți trei tipi, la fel de înalți, la fel de intenși.

-La naiba... Ce tigru mic incredibil de sexy și drăguț ai acolo, Ai Suea. A rostit Jon.

-Stai... Ăla e faen-ul tău? La naiba, dacă aș avea un tip atât de drăguț ca faen, aș fi și eu înnebunit! Hei, superb. Sunt prietenul apropiat al lui Ai Suea, Man. Încântat de cunoștință, a spus tipul înalt și arătos în timp ce pășea spre mine și Ploy, ridicând o mâna pentru un salut. M-am uitat la Ploy, care deja se zvârcolea și se răsucea ca și cum era pe cale să se transforme. Apoi, înainte să pot spune ceva, a întins mâna și i-a dat mâna tipului care tocmai se prezentase drept Man.

-Aww, P’Man! Mă flatezi, încât roșesc aici! Ooh! Mâinile tale sunt atât de fine! Cu mâini atât de fine, ai deja un faen? Vrei numărul meu? Sau aș putea să-ți dau inima mea în schimb...

Cee!? Am stat acolo cu gura căscată, uluit. Nu mă așteptam să se năpustească asupra lui atât de repede. Între timp, P’Man părea la fel de luat prin surprindere și încerca să-și retragă mâna, dar Ploy se ținea strâns, zâmbind și întorcându-se ca și cum ar fi dansat vesel.

-Uh... Îmi pare rău, dar cel pe care îl complimentam mai devreme nu erai tu... era el.

-Eu!? Am rămas înlemnit de șoc, dar în secunda în care am auzit replica aceea de la P’Man și l-am văzut arătând spre mine, ochii mi s-au mărit. Am rămas complet uluit, cu creierul scurtcircuitat, la cuvintele lui.

Superb... Cine, eu superb...? Chiar când eram pe punctul de a întreba, confuz și puțin ofensat, de ce mă numea P’Man așa, Ploy, stând lângă mine, a scos prima un țipăt dramatic.

-Kyaaa!! Lipsit de gust! Fie  să nu ai niciodată o soție în viața asta! Aaaa! Săraca mea inimă nu mai suportă asta! Nu, ce naiba! Ce parte din mine nu e suficient de frumoasă!? Nu mai e loc pentru femei thailandeze în lumea asta? Aaah!

-Heh... Cred că o să mă scuz acum... Ai Suea, ajută-mă! a bâlbâit P’Man, smulgându-și stângaci mâna din strânsoarea lui Ploy și dându-se repede înapoi, împingându-l pe Ai Sun înainte, în locul lui, chiar în fața mea. Sun se holba la mine, nu clipea, nu zâmbea, doar se holba. Și de ce naiba se uita la mine așa ciudat!? Tot corpul mi s-a încordat, picioarele îmi tremurau, inima bătea nebunește, dar am încercat tot posibilul să mă comport natural. Știam că eram vinovat, așa că i-am zâmbit puțin timid și am ridicat nervos o mână în semn de salut.

-Hei, Ai Sun... Deci... ce mai faci? U-Uite, nu e... nu e ce crezi, bine? Tocmai eram pe punctul de a-ți răspunde la apel, jur!

El nu asculta. Deloc. Stătea acolo, cu brațele încrucișate, ochii fixați asupra cuiva din spatele meu. La naiba. Cu siguranță l-a văzut pe P’Chain. Ce să fac acum...? Exista o singură opțiune: fuga. Am aruncat o privire rapidă spre Ploy și i-am făcut cu ochiul în secret, semnalând că era momentul să plec. Eram pe punctul de a face un pas înapoi și de a fugii, dar vocea lui Rin a străpuns aerul ca o lamă.

-Huh? Nu, Ploy? N-ați spus voi doi că ve-ți aștepta la mașină? Ce faceți aici în picioare? M-am întors să mă uit la Narin, care se apropia cu un zâmbet vesel, complet habar n-având ce se întâmpla. Probabil că nu văzuse încă cine era în spatele nostru, motiv pentru care pusese acea întrebare. Eu și Ploy ne-am privit, evident panicați, i-am aruncat o privire, semnalându-i cu ochii să se uite în spatele meu. Și apoi, dintr-o dată... O, la naiba. Sunt terminat.

-Ei bine, atunci... mă așteptai?

Gata. Sunt mort.

  P’Chain, care mă urmase din spate, a vorbit nonșalant în timp ce se apropia și își înfășura brațul în jurul umerilor mei, așa cum făcea întotdeauna.

La naiba!

Înainte să mă pot întoarce să verific expresia lui Sun, corpul meu a zburat înainte cu forță, smuls din strânsoarea lui P’Chain. M-am împiedicat, în timp ce P’Chain a fost împins puternic, căzând la pământ. Și cel care l-a împins? Bineînțeles, a fost Ai Sun. Apoi s-a năpustit, imobilizându-l pe P’Chain chiar acolo pe podea. L-a apucat de partea din față a cămășii și a ridicat un pumn, gata să lovească. Gâfâieli răsunau prin atmosferă, toată lumea se uita acum la agitația din grupul nostru. Am stat acolo înțepenit de șoc o secundă înainte să-mi revin și să mă reped să-l opresc.

-Ce naiba, Sun!? Oprește-te! Ce naiba faci? În momentul în care l-am văzut pe Sun pe punctul de a-l lovi pe P’Chain, m-am repezit și l-am apucat de pumnul ridicat, încercând să-l trag deoparte, dar brațul lui nu s-a clintit, nici măcar puțin.

-Heh... Atât de protector, nu? De aceea nu mi-ai răspuns la apeluri? Erai cu nenorocitul ăsta, nu-i așa? La naiba!

-Rin, intră acolo și desparte-i, acum! A strigat Ploy disperată.

-Ai Sun! Am țipat eu șocat, exact când Sun a lovit brusc cu pumnul în pământ, ratând fața lui P’Chain la doar un centimetru. Sunetul loviturii sale în gresie a răsunat prin magazin, puternic și înspăimântător. Am înlemnit. Îngrozit că mâna lui ar putea fi rănită, m-am uitat repede la pumnul lui, cel cu care lovise podeaua. Sângele deja îi curgea din încheieturi. Și expresia lui... Mi-a tresărit inima. De ce era atât de furios?Felul în care se uita la mine, ca și cum l-aș fi sfâșiat pe dinăuntru, făcea să mă doară și pe mine pieptul. Nu știam dacă exista ceva în trecut între el și P’Chain, dar văzându-l așa, habar n-aveam ce să fac. S-a întors din nou să-l privească fix pe P’Chain, mâna strângând încă gulerul și mai tare. Apoi și-a ridicat din nou pumnul, gata să lovească încă o dată.

-Ai Suea, stop!! Jon! Zak! Ajutați-l imediat! Trei voci au strigat din spatele meu, niște tipi pe care nu-i cunoșteam, dar tonul îmi era familiar. Probabil unul dintre ei, era tipul ăla pe nume Man. M-am întors să mă uit. Prietenii lui Sun deja alergau să-l apuce și să-l tragă de jos de pe P’Chain. Dar Sun a ripostat brusc cu un răcnet.

-Voi trei, stați departe de asta! Și voi, veniți aici!

-Ah-Auuu!!

Am țipat când am simțit o strânsoare bruscă, neașteptată, care îmi acapara brațul. Nu era nevoie să ghicesc cine era. Nici măcar nu am îndrăznit să mă uit la fața lui Ai Sun. Dar nu am avut de ales, m-a tras înainte până m-am lovit de pieptul lui, și-a folosit ambele mâini pentru a-mi prinde brațele strâns. Durerea mi-a străbătut ambele brațe, mai ales acolo unde mă strângea. O forță brută îngrozitoare. În momentul în care am ridicat ochii și i-am întâlnit privirea, fiecare cuvânt pe care eram pe punctul de a-l striga mi-a murit în gât.

-Ce naiba ți-am spus? Nu-mi răspunzi la apeluri, îmi citești mesajele și le ignori, ce ar trebui să însemne asta? Și ochelarii pe care ți i-am cumpărat, unde naiba sunt? Ai făcut vreodată ceva ce ți-am cerut? Știi măcar cât de îngrijorat am fost pentru tine? Un fior rece, m-a străbătut. Deodată, m-am simțit vinovat. O durere puternică mi-a cuprins pieptul când am auzit acel cuvânt, îngrijorare, venind din gura lui. Chiar dacă țipa și folosea „eu” și „tu” ca și cum nu ar fi însemnat mare lucru... fiecare cuvânt, îi venea direct din inimă. Îl puteam simții.

-Dă-i drumul, Ai Sun!! P’Chain se ridicase din nou în picioare și acum arăta direct spre Sun, strigând furios. S-a repezit înainte și m-a tras înapoi în brațele lui, înfășurându-le protector în jurul meu.

-P’Chain, lasă-mă să plec. Uimit, am încercat să-i desprind brațele de pe mine, dar a refuzat să mă lase.

-Chiar vrei să mori, nu-i așa!? Și înainte să apuc să procesez ceva, Sun m-a smuls din nou violent din brațele lui P’Chain. Dar acesta tot nu-și dădea drumul la strânsoare și în mijlocul acelei învălmășeli haotice, Sun i-a dat un pumn direct în față. Apoi, s-a dezlănțuit iadul. Cei doi au început să de-a cu pumnii, încleștându-se unul cu celălalt pe podea. Oamenii din jur au început să-și scoată telefoanele, gata să înregistreze.

-Nu! Ce naiba stați așa! Închide-ți camerele  acum! Dacă iese la iveală o înregistrare ca asta... vom fi scandalul principal al întregii universități! Vocea lui Ploy a răsunat panicată în timp ce se grăbea să ia telefonul din mâna cuiva care se pregătea să înregistreze. Văzând asta, am intrat și eu în acțiune, aruncându-mă înainte ca să împiedic pe oricine filma. Între timp, Rin încerca să se interpună între P’Chain și Ai Sun ca să-i despartă , dar a fost prinsă în încăierare și împinsă la o parte, căzând pe podea. Eram pe punctul de a alerga să o ajut când cele trei prieteni ai lui Sun, care erau în apropiere, au năvălit și au apucat-o exact la timp. Înainte ca haosul să se extindă și mai mult, un țipăt asurzitor a străbătut atmosfera, atât de puternic încât i-a încremenit pe toți. Aproape că mi-am ridicat mâinile să-mi acopăr urechile.

-Oh, Doamne ! Ce se întâmplă aici!?Era Je Nam, proprietara salonului  de coafură, cea care tocmai mă aranjase, ieșind în fugă din camera din spate ca o sirenă pe picioare.

-Chiar ți-ai trimis țipetele înaintea corpului, nu-i așa, Je Nam? Ce, n-ai vrut să aștepți până se omorau între ei ca să intervii?

-Truc, draga mea! Hm, nu spune așa... Parcă n-aș fi viitoarea cumnată a lui Hia Phet...Nu e nevoie să te uiți așa la mine, draga mea, Sol. Cine se luptă? Ce se întâmplă aici?

-Ai Suea, oprește-te! Gata, la naiba! Ăsta e un mall! Calmează-te dracului! Unul dintre cei trei tipi înalți,  prieteni ai lui Sun care se grăbiseră să o ajute pe Rin, a strigat și s-a apropiat, forțându-l pe Sun să se dea jos de pe P’Chain.

-Oh, Doamne! Ăla e N’Sun ? Tu ești, dragul meu!! Cine te-a rănit, iubitule? De ce nu ai sunat dinainte dacă veneai la salon? Aș fi pus personalul să-ți pregătească camera VIP! Și zgârietura aia de pe față, oh, nu, cine i-a făcut asta prințului meu cu față de înger ? Spune-i lui Je Nam chiar acum... E tipul ăla de acolo? El e cel care mi-l a dat peste cap pe dragul meu N’Sun ? Stai puțin, N’Chain? Ce naiba faci așa pe jos, dragule?

Nu puteam decât să stau acolo, înțepenit, privind-o pe de Nam,  proprietara salonului, cum începuse să arunce acuzații și insulte ca un uragan, mai ales la adresa bietului P’Chain. Nici măcar nu observasem că Ai Sun se apropiase cumva și acum stătea chiar în fața mea.

-Uau... Sun!

-Trebuie să vorbim. Vino cu mine.

-Hei-hei!! Ești rănit! Lasă-mă! Nu merg!

-De ce?  Acel cuvânt, a fost rostit atât de rece încât fiori mi-au străbătut șira spinării.

-E-eu... am antrenament. Pentru concursul de vedete din campus... la facultate... am mormăit, holbându-mă fix în podea, neîndrăznind să ridic privirea. Tremuram deja doar pentru că stăteam acolo. Dacă aș fi mers cu el, cine știe ce m-ar fi așteptat.

-La ce oră?

-Cinci... cinci după-amiaza. Am răspuns tremurând.

-Mai ai o oră. Te duc eu acolo.

-Dar eu...

-Ă... Asta chiar este perfect, P’Sun! Atunci îl las pe Nu în seama ta. Mă ocup eu de treabă, nicio problemă! Răspunsul lui Ploy m-a luat prin surprindere.

 -Ce naiba zici? Nu mă duc! Nu mă duc cu Ai Sun! am izbucnit în secunda în care m-a dat în mână lui ca pe un colet. Era nebună!? Dacă aș fi mers cu el, deveneam o fărâmă. Încă îmi aminteam clar amenințarea pe care mi-a făcut-o în dimineața aceea, când m-ai zis  că, dacă nu răspund la mesajele lui de pe Line sau nu-i preiau apelurile, mă va ,,panica” de două ori mai tare decât mi-a făcut în baie. Numai gândul la asta m-a făcut să tremur. I-am aruncat lui Ploy o privire disperată, imploratoare.

-Crede-mă, să vii cu P’Sun este cea mai sigură opțiune. Dacă vii cu mine și P’Chain, o să explodeze și mai rău. Crede-mă, nu-și va răni propriul faen. S-a aplecat și mi-a șoptit la ureche, ca să o putem auzi doar noi doi, apoi mi-a aruncat un zâmbet vesel și a fugit nonșalant, îndreptându-se direct spre Narin.

-Ployyy!! Am strigat disperat în urma ei.

-Heh. Tu, vino aici. Avem multe de vorbit. Ai Sun a strâns din dinți, vocea lui fiind suficient de joasă și rece încât să-mi facă pielea de găină.  M-a apucat de braț tare, mult prea tare  și  m-a târât afară din salon.

-Sun...uh... vai...ah!