CAPITOUL 6

 - Îmi pare rău că am făcut- o pe Waen să se simtă așa. Cred că nu ar trebui să fiu aici acum , spuse Mon cu o voce scăzută.

- Da , răspunse fata.

- Atunci am plecat. Waen și Ryo vor avea timp să fie singuri împreună ,spuse Mon, înainte de a- și ridica rucsacul și de a părăsi imediat magazinul.

Fata a rămas cu un zâmbet mulțumit, așteptând ca Ryo să se întoarcă.

Mon și- a simțit ochii ardând și inima bătând cu putere, dar a încercat să se abțină.

Mon încă nu vrea să meargă acasă acum, vrea să găsească un loc unde să- și elibereze emoțiile pentru o vreme

Mon apoi s- a dus la terminal și a luat un autobuz până la stația Saphan Taksin și apoi s- a dus în port, să prindă o barcă și să meargă la destinația pe care o credea.

- Ce zici de Mon, Waen? a întrebat- o Ryo, în timp ce se întorcea de la baie pentru a- i găsi pe Mon și Waen, dar nu l- a văzut pe Mon stând acolo.

- P'Mon a plecat. A spus că sunt afaceri urgente , răspunse Waen zâmbind.

Ryo făcu o pauză, privindu- o atent la Waen.

- Ești sigur că Mon a plecat singur fără ca Waen să- l dea afară? a întrebat Ryo răspicat.

Fața fetei s- a strâns imediat.

- De ce vorbește P'Ryo cu Waen așa? De ce l- ar da Waen afară pe prietenul lui P'Ryo? P'Mon a vrut doar ca noi doi să avem timp împreună, așa că s- a despărțit primul , spuse femeia.

- Nu, Ryo i- a spus că îl voi duce să doarmă la mine acasă și a fost de acord. Cum a putut să plece primul? spuse Ryo pe un ton stresat.

- De ce P'Ryo trebuie să- l ia pe P'Mon să doarmă la el acasă? a întrebat din nou femeia.

- De fapt, Waen nu ar fi trebuit să pună această întrebare. Deși Waen știe de ce , a răspuns Ryo, indiferent la sentimentele fetei.

- Uh... este vreo problemă? a intrat un angajat al gelateriei si a intrebat când a vazut ca cei doi au început sa urle unul la altul.

- Nimic, o să plătesc nota... Mai întâi vei vorbi cu mine , i- a spus Ryo lui Waen, înainte de a merge să verifice banii și să ducă fata la mașina lui.

- Hai să vorbim în mașină , spuse Ryo din nou.

Waen a fost de acord să meargă la mașină și să se așeze.

- Bine, ce problemă are Waen cu Ryo și Mon? Mai bine spune- mi , a întrebat Ryo încet.

Hotărâse astăzi să se ocupe de chestiunea care îi era blocată în inima cu tânăra femeie.

- Cred că P'Ryo nu ar trebui să o întrebe pe Waen , spuse femeia cu dezgust sarcastic.

- Waen, nu te juca cu limba în fața mea , spuse Ryo calm, făcând pe fata să se întoarcă să se uite la Ryo fără să înțeleagă.

- P'Ryo! Suntem iubiți? De ce vorbește Ryo cu Waen de parcă n- am avea nimic? Ryo și- a sprijinit capul pe scaunul mașinii.

- Ryo a întrebat dacă Waen era îngrijorat pentru mine și Mon. Răspunde direct la întrebarea lui Ryo , spuse Ryo pe un ton calm, subliniind întrebarea inițială.

- Între Mon și Waen, cine este mai important pentru P'Ryo? a întrebat imediat femeia.

- Mon , răspunse Ryo fără să ezite puțin, făcându- i fața să se rupă.

- De ce?! Waen este iubita ta, dar Mon este doar un prieten. Chiar dacă P'Ryo spune că Mon este un prieten din copilărie, dar este prea mult pentru a acorda mai multă importanță decât iubitei lui , spuse femeia.

-

Ryo a lăsat- o pe fată să continue să vorbească. Acum Waen era plin de lacrimi de regret.

- P'Mon continuă să- l urmărească pe P'Ryo. Așteaptă ca P'Ryo să facă asta și asta până se stabilește , spuse femeia nemulțumită.

- Nu i- a cerut lui Ryo să facă nimic. Ryo este dispus să facă asta el însuși , a intervenit Ryo.

- De ce? De aceea Waen se întreabă ce au Ryo și Mon! întrebă femeia cu o voce tremurândă.

Ryo oftă și se întoarse să se uite la Waen.

- Chiar vreau să întreb, de ce ai cerut să fii cu mine? a întrebat Ryo.

Femeia se uită la Ryo neîncrezătoare.

- Pentru că lui Waen îi place P'Ryov, spuse din nou femeia.

- Nu e din cauza provocării prietenului tău? a întrebat Ryo înapoi, făcând- o pe fată să înghețe.

- R... Ryo... la vremea aceea, prietenul meu chiar a provocat- o pe Waen. Dar pentru că lui Waen îi place în secret P'Ryo. Waen nu a avut curajul să- și mărturisească dragostea ,spuse femeia.

- Știi de ce Ryo a fost de acord să aibă o relație cu tine? a întrebat Ryo înapoi.

- De ce? întrebă imediat femeia.

Ryo se uită la fată cu severitate.

- Pentru că Mon mi- a spus să te cunosc. Așa că Ryo a acceptat curtarea ,spuse Ryo din nou, făcând- o pe fată să înghețe.

- Ce vrei să spui? întrebă Waen confuz.

– Ryo recunoaște că a făcut multe greșeli în trecut, atât de mult încât este de neiertat. Dar Ryo vrea ca Waen să știe că nu sunt atât de bun pe cât credeai. Ryo este egoist fără să- i pese de Waen , spuse Ryo.

Acest lucru a făcut- o pe tânără să asculte confuză

- Waen l- a rugat pe Ryo să spună ce am cu Mon. E adevărat că îl urmăresc pe Mon peste tot, pentru că persoana iubită de Ryo este Mon, nu Waen , spuse Ryo sincer, făcând fata șocată.

- Ryo poate face orice pentru Mon. Chiar dacă vrea să fiu cu cineva, Ryo va fi întotdeauna dispus să facă tot ce vrea. Când Waen l- a invitat pe Ryo să meargă undeva, de ce a crezut Waen că am fost? a întrebat Ryo.

- Mon i- a spus lui Ryo să facă asta, nu? întrebă femeia, cu vocea tremurândă.

- Da... M- am întâlnit cu Waen doar când l- a rugat Mon ,spuse Ryo pe un ton serios.

Fața lui ascuțită a fost pălmuită cu palma femeii.

- De ce i- a făcut Ryo asta lui Waen?!! Huck... P'Ryo este foarte rău. Jucându- se cu sentimentele lui Waen, chiar dacă lui Waen i- a plăcut întotdeauna Rvo, fata s- a plâns .

- Îmi pare rău... Ryo știe cât de rău. Dar crede- mă, lui Waen chiar nu- i place Ryo. Întoarce- te și gândește- te tot timpul dacă Waen mă plăcea cu adevărat, spuse Ryo cu o voce calmă.

- Nici măcar nu regreta că i- a spus așa lui Waen.

Ryo știe cât de rău și egoist este.

- Huk... Deci Ryo vrea să se despartă de Waen, nu? a întrebat femeia plângând.

- Da ,a răspuns Ryo.

- Huk... ce se întâmplă dacă în viitor Mon îi spune lui Ryo să se întâlnească cu altcineva? Ryo, ai de gând să te întâlnești din nou? întrebă femeia cu curiozitate și frustrare.

Îndoielile care existau cu mult timp în urmă sunt clare astăzi. Tot timpul, Waen s- a uitat doar la partea lui Mon care l- a urmat pe Ryo, pentru că a crezut că- i place Ryo. Fără să- și dea seama că și lui Ryo îi place de Mon.

- Nu, Ryo acceptă asta de mult timp. De acum înainte, Ryo va face tot ce vrea el , spuse Ryo cu un gând, când întregul adevăr este dezvăluit.

- Huk... - a plâns din nou fata.

- Ryo își cere scuze lui Waen. Poți să fii supărat sau să mă urăști, accept totul. Dar astăzi, o rog pe Waen să mă lase să te duc acasă pentru ultima oară , spuse Ryo.

Fata dădu din cap cu lacrimi în ochi, fără să spună nimic. Ryo a părăsit apoi mall- ul pentru a o duce acasă pe Waen. Fata l- a îmbrățișat pentru ultima oară, înainte ca Ryo să plece.

Tânărul s- a simțit extrem de ușurat, deși se simțea profund vinovat că i- a rănit astfel inima tinerei. Dar dacă Ryo nu ar fii spus- o acum, în viitor cu siguranță ar putea fi mai dăunător.

Ryo și- a scos telefonul mobil și l- a sunat pe Mon și, așa cum era de așteptat, Mon nu a răspuns la apel.

Ryo a sunat apoi la numărul de acasă al lui Mon. Mama lui Mon a răspuns la apel și a spus că Mon încă nu s- a întors.

Ryo a devenit imediat îngrijorat și a apăsat pe telefonul mobil să vorbească cu Pong.

(- Ce se întâmplă?)Pong a răspuns la apel.

- Pong, te- a sunat Mon sau a venit să te vadă? a întrebat Ryo de îndată ce prietenul lui a răspuns la apel.

(- Nu lucram.) a răspuns Pong.

- Și unde s- a dus? Încă nu a venit acasă. murmură Ryo.

(- Ryo, folosește- ți mintea... nu- ți amintești că i- ai luat telefonul mobil lui Mon și ai pus o aplicație nebună care poate urmări GPS- ul telefonului său? Ai încercat să- l găsești?) întrebă Pong înapoi, făcându- l pe Ryo să- și amintească.

- Serios, mulțumesc foarte mult. Asta e tot , i- a spus Ryo lui Pong si a incheiat imediat apelul, fără sa se teamă ca prietenul lui s- ar enerva, pentru ca își cunoaste obiceiul unul altuia.

În urmă cu câteva zile, Ryo a instalat o aplicație de urmărire pe telefonul mobil al lui Mon, folosită în mod normal de iubiți pentru a urmări GPS- ul pe alt telefon mobil. Mon nu știe că a făcut- o.

Ryo a apăsat aplicația de pe telefonul său mobil înainte de a obține coordonatele telefonului mobil ale lui Mon, așa cum dorea el.

- Asiatic? mormăi Ryo, înainte de a conduce grăbit spre Asiatique.

Mon a continuat să răsfoiască magazinele din Asiatique ca să nu se gândească prea mult. Dar cu cât se uită mai mult, cu atât îi este mai dor de Ryo. Pentru că sunt doar lucruri pe care vrea să le cumpere pentru a le oferi lui Ryo.

Mon s- a simțit puțin jignit când a văzut că Ryo l- a sunat o singură dată și nu l- a mai sunat.

Mon apoi s- a dus să cumpere apă și s- a așezat pe un scaun lung lângă râu, uitându- se la corăbiile care treceau.

Cerul începe să se întunece și luminile decorative au fost aprinse. Atât turiștii thailandezi, cât și străini coboară din barcă pentru o plimbare.

Mon oftă.

- De ce te simți atât de slab? mormăi Mon încet pentru sine.

Văzând cupluri trecând, fie el un bărbat și o femeie, fie chiar doi bărbați, l- a făcut pe Mon să fie invidios pe oricine îndrăznea să se dezvăluie așa.

Chiar dacă lui Mon îi place Ryo, dar oricum nu poate face toate lucrurile pe care le dorește.

Mon se gândește la el și la Ryo. Se bucură că mâine nu are școală, pentru că Mon nu știe ce să facă când îi găsește pe Ryo și Waen.

Mon s- a gândit tot timpul, fără să știe că Ryo conduce acum și a parcat în parcarea lui Asiatique.

Ryo a coborât din mașină și s- a uitat imediat la coordonatele lui Mon pe telefonul său mobil.

Silueta înaltă mergea drept înainte, fără să- i pese de posesivitatea lui sau de el însuși.

Ryo a mers de- a lungul malului râului, înainte ca un zâmbet să i se ridice pe buze când a văzut persoana cunoscută stând în uniforma lui de student.

Ryo a format numărul de telefon mobil al lui Mon și a mers încet, ceva ce Mon nu știa că Ryo era în spatele lui.

📱📱📱📱📱📱

Telefonul mobil al lui Mon a sunat, făcându- l să tresare puțin, așa că l- a ridicat și s- a uitat.

Inima i- a sărit o bătaie când a văzut numărul lui Ryo, dar a ales să dezactiveze apelul.

- Ești foarte curajos să nu răspunzi la apelul meu ,spuse Ryo, făcându- l pe Mon să se uite înapoi șocat.

- Cum ai ajuns aici? a întrebat Mon, în timp ce o căuta pe Waen.

Ce căutați? întrebă el cu o voce calmă.

- Ai adus- o pe Waen aici? Este o coincidență ,spuse Mon cu o voce scăzută.

Ryo se întrebă de ce era o coincidență.

- De ce trebuie să o aduc pe Waen cu mine? Nu am venit aici în vizită , spuse Ryo înapoi.

Fața lui Mon este confuză.

- Unde s- a dus Waen? a întrebat Mon din nou.

- Nu mai vorbi despre Waen și vino aici. Vino cu mine ,spuse Ryo, trăgându- l de brațul lui Mon să- l urmeze.

- Unde te duci? Unde mă duci, Ryo? a întrebat Mon imediat.

Dar Ryo nu a spus nimic, l- a tras de brațul lui Mon și s- a îndreptat spre o roată mare. Mon clătină din cap.

- Nu, nu stau pe acel leagăn, Ryo. Spune- mi că nu vei.

Mon s- a cutremurat grabit când a stiut unde se duce Ryo.

Lui Mon se temea de înălțimi, așa că nu a îndrăznit niciodată să meargă pe roata Ferris.

- Tăcere! Trebuie să stai jos , ordonă Ryo, în timp ce pietonii se uitau nedumeriți la cei doi.

Mon a început să plângă pentru că era atât de speriat, dar Ryo nu voia să- i pară milă de el chiar acum. Silueta înaltă l- a luat pe Mon să cumpere bilete.

Tot timpul, Ryo s- a ținut strâns de brațul lui Mon pentru a- l împiedica pe Mon să se îndepărteze de el.

După achiziționarea biletului, aceștia trebuie să stea la coadă pentru a intra pe roata Ferris.

- Nu vreau să merg, știi că mi- e frică de înălțimi , spuse Mon cu o față palidă.

- Fiind cu mine, nu trebuie să- ți fie frică , spuse Ryo înapoi.

- Mi- e frică de asta , spuse Mon, întorcându- se furios.

Nu- și putea lua brațul din mâna lui Ryo, pentru că Ryo îl ținea atât de strâns.

Nu după mult timp, a venit rândul lui Ryo și Mon. Ryo îl împinge pe Mon să stea primul.

Scaunul este acoperit cu pereți de sticlă. Bine că Ryo i- a cumpărat scaune VIP, unde suportul pentru picioare este tot din sticlă.

Când Ryo s- a așezat lângă Mon, Mon a apucat imediat brațul lui Ryo și i- a îngropat fața pe umărul puternic al lui Ryo. Nu îndrăznea să se uite afară.

Mon a fost puțin surprins când leagănul a început să se miște încetul cu încetul

- Ai grijă Mon , spuse Ryo.

- Nu!!! La naiba, știi că mi- e frică , înjură Mon, cu vocea tremurândă.

Ryo nu putea decât să chicotească

- Bine, de ce nu fugi din nou de mine? întreabă Ryo.

- Cum pot scăpa de acest loc?!! spuse Mon, agăţându- se şi mai mult de braţul lui Ryo.

Roata mare a început să se ridice încet încet.

- Ți- e frică? a întrebat Ryo încet.

- Da! a răspuns Mon prompt.

- Nu vă speriați, pierdeți o priveliște frumoasă ca aceasta ,spuse Ryo, uitându- se pe roata mare.

- Nu îmi pasă de priveliștea frumoasă, îmi pasă doar că mi- e frică de înălțimi! a răspuns Mon.

- De ce nu îți deschizi mintea sau te decizi să te uiți la viață odată, Mon? Sunt sigur că, dacă ești suficient de deschis și curajos, te poți aștepta ca ceea ce urmează să fie mai bun decât crezi , spuse Ryo.

Mon s- a oprit puțin, când a simțit că ceea ce spusese Ryo nu mai avea legătură cu roata mare.

- Sunt un laș, probabil știi. Dacă mă decid să mă uit și să fiu șocat, voi leșina , nu mă voi uita ,spuse Mon înapoi, făcându- l pe Ryo să strângă din dinți.

- Când ai de gând să fii îndrăzneț, Mon?!! strigă Ryo exasperat.

Acest lucru l- a speriat pe Mon, dar nu a îndrăznit să- i dea drumul brațului lui Ryo și nu a îndrăznit să se uite nicăieri.

- Mon a tăcut, inima îi tremura, fără să știe cât de supărat era Ryo.

Când roata mare atinge punctul cel mai înalt...

Brusc!!

- Oh! a strigat Mon șoc, când deodată Ryo l- a prins pe Mon și i- a ridicat capul, blocându- l ca să nu- l coboare din nou.

- Uite Mon!! am spus uite. Această priveliște frumoasă merită chiar și cu propriile temeri , spuse Ryo.

- Nu pot... huk... Mi- e frică, ticălosule... huh... Mon a închis ochii și a spus cu lacrimi în ochii.

Mon a vrut să- l lovească cu pumnul pe Ryo, dar nu a îndrăznit, pentru că îi era teamă că telecabina se va legăna și nu va îndrăzni să fugă.

- Deschide- ți ochii... deschide- ți ochii , spuse din nou Ryo, dar Mon tot nu a deschis ochii.

Lacrimile au continuat să cadă. Ryo strânse din dinți, văzând că Mon este încăpățânat și nu își deschide ochii.

Și- a folosit degetul lung pentru a- și șterge lacrimile de pe obraji și apoi i- a întors încet fața spre Mon.

A existat o senzație de frig umed care a aterizat pe buzele lui Mon, făcându- l să înghețe și a simțit că ceva moale moale îi linge buzele, încercând să se introducă în cavitatea moale a gurii.

Mon a recunoscut imediat că era o limbă care îi înconjura buzele, așa că și- a strâns buzele, dar era prea târziu. Ryo și- a apăsat puternic buzele de buzele subțiri ale lui Mon.

Limba fierbinte a supt și a tachinat limba micuță înainte și înapoi, făcându- i trupul lui Mon să tremure.

Ryo s- a învârtit și a împins limbița cu blândețe, alternativ cu fervoare, până când Mon a simțit un sentiment de entuziasm în abdomenul lui inferior și a simțit căldură în toată inima.

Mon și- a deschis ușor buzele, în timp ce Ryo a apăsat sărutul din nou și din nou cu blândețe, împreună cu buzele lui Mon a mușcat în mod constant.

- Deschide- ți ochii Mon, deschide- ți ochii și privește- mă , spuse Ryo cu voce joasă și ca o vrajă Mon deschise ochii încet, cu genele lungi îmbibate de lacrimi.

Mon clipi de câteva ori, ștergându- și lacrimile și se uită la persoana din fața lui fără să înțeleagă.

Ryo a zâmbit puțin, apoi l- a luat pe Mon să se uite în oglindă. Mon care era încă năucit sa uitat în jur în timp ce Ryo l- a prins să se întoarcă și să privească.

- E frumos ,spuse Mon cu voce joasă când a văzut priveliștea de noapte a capitalei.

O mulțime de lumini cu pandantiv în întuneric, este mai frumos decât Mon a văzut vreodată. Mon nu credea că în Bangkok va exista o priveliște atât de frumoasă.

Dar când s- a uitat accidental în jos, Mon a fost atât de speriat încât Ryo a fost nevoit să- l îmbrățișeze.

- Calmează- te Mon... spuse Ryo, în timp ce îl îmbrățișa pe Mon.

Mâinile lui Mon tremurau, inima îi bătea cu putere.

- Eu... vreau să cobor ,spuse Mon, cu vocea tremurândă și neîndrăznind să se uite la fața lui Ryo.

În creierul lui, este într- o mizerie chiar acum, întrebându- se de ce Ryo a făcut asta doar pentru a vrea ca Mon să privească frumoasa priveliște.

- Shhhh... Mon... respiră adânc... și uită- te la fața mea. Nu trebuie să te uiți în altă parte, bine? sa oferit Ryo, pentru că acum Mon stă cu capul în jos.

Mon avea ochii închiși, fără să se uite deloc la priveliștea de afară. Chiar dacă vrei să vezi priveliștea ca acum. el

- Nu Nu. a răspuns Mon.

- Acum priveliștea este foarte frumoasă. Vrei să vezi, nu- i așa?

Ryo a încercat să- l convingă când a văzut că Mon nu și- a ridicat capul să se uite la el, în afară de a- l ține strâns de mână pe Mon pentru a- l face pe Mon să se simtă puțin încrezător.

Nu trebuie să privești în jos. Întoarce privirea. Ryo a predat.

Mon a decis apoi să deschidă încet ochii din nou și Ryo a zâmbit ușor de satisfacție.

Mon s- a uitat la fața lui Ryo, înainte de a privi în altă parte, așa cum a spus Ryo. Mon îi strânse inconștient mâna lui Rvo înapoi.

- Asta e, nu văd nimic înfricoșător.

Ryo a spus să- i dea un impuls lui Mon, dar Ryo știa că Mon încă era speriat, pentru că mâinile lui Mon erau reci și tremurând, iar fața lui era palidă.

- - De ce? a întrebat Mon dezinvolt.

- Hmm? a răspuns Ryo .

- De ce m- ai sărutat? a întrebat din nou Mon, acum telecabina a început să coboare încetul cu încetul.

- Deci, ești dezgustat că te- am sărutat? l- a întrebat Ryo pe Mon.

Mon este încă uluit pentru că nu știa cum să îi răspundă lui Ryo. Recunoaște că a fost foarte frumos să sărut pe cineva pe care îl iubește în secret, dar nu a îndrăznit să spună asta. Nu vrea ca acest prieten să se simtă rău.

- Noi... suntem prieteni... cum aș putea să fiu dezgustat? spuse Mon cu o voce bâlbâită.

- Vei înceta să mai spui că suntem prieteni, Mon? spuse Ryo pe un ton ceva mai întunecat.

- Păi... păi... - Mon a încercat să se certe.

- Vom vorbi despre asta mai târziu când mergem la mine.

Ryo taie scenariul, pentru că crede că va fi o conversație lungă. Deci nu vreau să vorbească acum.

- Vreau să dorm acasă , a spus Mon.

- Nu, mi- ai spus că vei dormi la mine acasă. Trebuie să mergi la mine acasă. Ryo a dat un ultimatum.

Mon a lăsat din nou capul în jos, dar nu a închis ochii. Cei doi au tăcut, așteptând momentul să deschidă coșul la finalul rundei.

Ryo a coborât primul, ținându- l de mână pe Mon, care îi simțea picioarele tremurând.

- Odihnește- te mai întâi. Îți cumpăr niște apă.

Ryo l- a luat pe Mon să se așeze și să respire adânc, apoi a alergat să cumpere apă pentru ca Mon să o bea și să- și aducă un inhalator pe care îl purta.

Ryo arătă spre nasul lui Mon, dar Mon l- a prins pentru a- l ține și a inspira.

- Nu ai fost foarte bun la asta, Ryo. Știi că mi- e frică de înălțimi și m- ai dus acolo. spuse Mon cu o voce scăzută.

- Deci a meritat? Ai văzut o altă priveliște pe care nu ai mai văzut- o până acum , a întrebat Ryo înapoi.

Mon a tăcut, incapabil să spună nimic, pentru că recunoaște că priveliștea pe care a văzut- o a fost foarte frumoasă.

- Unele lucruri nu sunt atât de înfricoșătoare pe cât ai putea crede. Dacă îndrăznești să- l deschizi, nu ai de ce să te temi, Mon , spuse Ryo din nou.

Mon încă tăcea.

- Ah... ti- e foame? Să luăm ceva de mâncare înainte de a ne întoarce ,spuse Ryo, Mon încuviinţă din cap pentru că îi era şi foame.

Ryo l- a scos pe Mon să mănânce la un restaurant din Asiatique. În timp ce ei mănâncă, Mon nu spune mare lucru pentru că creierul se gândește la lucrurile spuse de Ryo.

Ryo știe și la ce se gândește Mon, așa că nu sunt multe întrebări, dar a încercat să- i facă rost de mâncare care să- l mulțumească pe Mon ca de obicei.

- Poți să mă duci înapoi acasă și să iau lucrurile mai întâi? a spus Mon și Ryo a dat din cap.

După ce au mâncat, cei doi au mers la mașina lui Ryo.

- Ryo, de unde ai știut că sunt aici? a întrebat Mon gânditor.

- Am simțit , a răspuns pe scurt Ryo.

Nu s- a gândit să- i spună lui Mon că l- a urmărit prin GPS- ul telefonului său, pentru că îi este teamă că, dacă Mon va afla, va șterge în secret aplicația pe care a instalat- o și dacă Mon va scăpa din nou așa, îi va fi greu pentru Ryo să o urmărească l.

- Serios? a întrebat Mon surprins.

- Hmm. Am simțit că trebuie să- ți găsești un loc ca eroină MV. Atunci m- am gândit la acest loc.

Ryo glumea in timp ce fata lui Mon era confuza, oricum l- a crezut pe Ryo.

- Dacă nu eram aici? a întrebat Mon din nou.

- Voiam să aștept la tine acasă. Trebuia să vii acasă la un moment dat ,spuse Ryo din nou.

Mon nu spuse nimic înainte ca Ryo să- l ducă mai întâi înapoi acasă la Mon.

- Unde te- ai dus, fiule? Ryo m- a sunat. Deci Ryo, unde l- ai găsit? a întrebat mama, când a văzut- o pe Mon intrând în casă cu Ryo.

- M- am dus la Asiatique, mamă. A fugit fără să mă invite , a răspuns Ryo.

- Mamă, mă duc să dorm acasă la Ryo diseară.I- a spus Mon mai întâi mamei lui.

- Bine, nu fi încăpățânat cu Ryo , spuse mama zâmbind.

Mon s- a întors să- l privească pe Ryo, care chicotea în secret.

- Mă duc sus să iau niște lucruri. Vei urca? l- a întrebat Mon pe Ryo.

- Pot să stau și să vorbesc cu mama aici. a răspuns Ryo.

Mon dădu din cap, mergând spre camera lui. Dar înainte de a putea intra înăuntru, a văzut- o pe sora lui deschizând ușa către camera alăturată.

- Te- ai întors? a întrebat Mint.

- Da... Jay, mă duc să dorm acasă la Ai'Ryo. Uită- te la mama și la tata , a spus Mon înapoi.

Mint oftă.

- Cei doi frați ai mei mai mici vor să doarmă acasă la soții lor ,spuse Mint.

- Unde s- a dus Phi Miles, Jay? a întrebat Mon, pentru că știa la cine se referea Mint.

- Nong Phat l- a târât la el acasă în Kanchamburi , a răspuns Mint.