Capitolul 7🔞

Danny

Danny se trezi din nou la masa din bucătărie, cu Roman care îi punea mâncare în față. De data asta, niște felii de pâine prăjită.

- Mănâncă, îl îndemnă Roman.

 

- O să absoarbă alcoolul și o să-ți calmeze stomacul.

Danny nu simțea că organismul său avea nevoie de ceva pentru a absorbi alcoolul, se pare că o crimă surprinzătoare făcea minuni pentru a te trezi la realitate, dar era adevărat că stomacul îi era întors pe dos la gândul cadavrului mutilat pe care Soren le-l arătase. Nu era vorba de sânge în sine, Danny văzuse destule lucruri îngrozitoare la spital, ci de faptul că fața cadavrului îi era familiară.

Era aspirantul său la funcția de hoț.

Când a sosit poliția, Roman îi ceruse să nu menționeze legătura lui cu cadavrul.

 

- Nimeni în afară de noi nu știe ce s-a întâmplat noaptea trecută. Nu e nevoie să te implici dacă nu ai niciun motiv, îl sfătuise el.

Așa că Danny, împreună cu Soren, Gabe și Roman, răspunseseră sincer la întrebările lor despre rolul lor în descoperirea cadavrului, dar nu oferiseră nimic mai mult despre povestea lor cu bărbatul mort.

Totuși, Danny a trebuit să întrebe, în timp ce Roman conducea mașina înapoi spre casă, dacă Roman avusese vreo legătură cu moartea bărbatului. Roman, cu o expresie inexpresivă și aparent neimpresionat și neclintit de întrebare, l-a privit în ochi și a spus că nu

el îl omorâse. Că nici măcar nu încercase să-l găsească după ce se întâmplase în noaptea aceea.

Și Danny l-a crezut. Pur și simplu.

Asta îl făcea un prost? Să aibă atâta încredere într-un bărbat – un vampir – pe care abia îl cunoscuse? Probabil. Și asta ar fi trebuit să-l îngrijoreze. Dar, din nu știu ce motiv, nu o făcea. O dovadă în plus că ești un prost, prostule.

Gabe aproape că insistase să se întoarcă acasă cu ei, înțelegând repede că situația era mai complexă decât îi spuneau ceilalți, dar când părea că va începe o ceartă cu Danny, care refuzase, Soren, prietenul vampir și stupid de atrăgător al lui Roman, intervenise.

- Sunt de acord. Ar trebui să vii, a mârâit el, cu ochii strălucitori, buzele întinse în zâmbetul acela nebunesc care părea să-i fie gravat permanent pe față.

 

- S-ar putea să mă sperii când îmi voi aminti toată experiența înfiorătoare din seara asta și s-ar putea să am nevoie de cineva care să mă îmbrățișeze.

Gabe se răzgândise imediat, murmurând că toți trebuiau să meargă acasă și să doarmă puțin. Danny nu-l văzuse niciodată atât de ușor intimidat de cineva. Își văzuse fratele apărându-se de bărbați construiți ca niște linebackeri6, însă acest vampir zvelt și blond ca un supermodel părea să-l sperie de moarte fără niciun efort.


Era răutăcios din partea lui Danny să găsească asta amuzant?

În cele din urmă, nici Soren nu s-a întors cu el și Roman. A spus că trebuie să se hrănească, șoptindu-i lui Roman ceva despre a merge să caute pe cineva în timp ce pleca.

Roman a pus o ceașcă aburindă în fața lui Danny, ceea ce i-a readus mintea în prezent.

- Nici măcar nu știam că ai ceai, vocea lui Danny sună goală în propriile urechi.

- Am cumpărat niște ceai pentru tine, Roman îl privea îngrijorat, de parcă ar fi fost pe punctul de a se sparge în orice moment.

Ei bine, Danny era făcut dintr-un material mai dur decât atât. Scutură din cap și îi zâmbi sincer lui Roman.

- Mulțumesc pentru cumpărături. N-am avut ocazia să-ți spun, cu toată treaba mea cu - bețivul care ține discursuri despre numere de telefon. A fost foarte drăguț din partea ta să faci asta pentru mine.

Roman doar dădu din cap o dată, privindu-l pe Danny cu aceeași intensitate ca întotdeauna.

 

- Îmi place să fac lucruri pentru tine. Mă... mă calmează. Îl calmează și pe demonul meu. Să am grijă de tine.

Danny simți un nod în gât la auzul mărturisirii lui Roman. Cât timp trecuse de când cineva mai voise să aibă grijă de el? Deodată se simți pe punctul de a izbucni în lacrimi.

Pentru numele lui Dumnezeu, de când devenise un idiot?

Decise să dea vina pe stresul din seara aceea și să schimbe din nou subiectul către chestiuni mai urgente. Își curăță gâtul.

 

- Spune-mi de ce tu și Soren păreați atât de speriați de mort. Dacă niciunul dintre voi nu l-a ucis...

Roman ridică o sprânceană spre el.

- Te cred, insistă Danny. Chiar te cred. Dar știu că se întâmplă mai multe lucruri decât mi-ai spus.

Roman oftă adânc. Și, cu o voce plină de resemnare, începu să explice.

 

 

- Există un motiv pentru care mă mut atât de des, chiar și pentru un vampir. Este un motiv care depășește dorința de a evita să atrag atenția asupra faptului că nu îmbătrânesc. Știu că ți-am spus că vampirii tind să rămână singuri, în afară de zvonurile despre perechile împerecheate.

Danny dădu din cap în semn de înțelegere. Își amintea fiecare cuvânt din ceea ce îi spusese Roman despre vampiri.

- Mai era un vampir cu care obișnuiam să-mi petrec mare parte din timp, în afară de Soren. Tot timpul meu, de fapt.

Danny simți un nod în gât gândindu-se unde se îndrepta discuția.

 

- Era... partenerul tău?

Ochii lui Roman străluceau de surprindere.

 

- Te referi la romantic? Nu, nimic de genul ăsta. Era prietenul meu. Fratele meu, de fapt. Lucien. Luc.

Danny nu putu să-și ascundă micul suspin de ușurare care-i scăpă. Deja se simțea ca un copil neîndemânatic în comparație cu Roman și vasta lui experiență de viață. Nu avea cum să concureze mental cu o poveste de dragoste între vampiri care dura de secole.

Roman continuă, fără să bage de seamă lupta mentală a lui Danny împotriva geloziei.

 

- Luc a fost cel care m-a transformat. Eram pe moarte, eram un soldat rănit, iar el... m-a salvat, în felul lui.

Danny simți un nod în stomac când se gândi la Roman în pragul morții. Nu-i plăcea să se gândească la o lume în care Roman nu exista.

- Tatăl lui Luc îl părăsise la scurt timp după ce îl transformase. Luc însuși era vampir de doar un deceniu la momentul respectiv. Era practic un copil. Dar totuși știa mai multe decât mine. M-a ajutat să mă adaptez la această nouă... prezență... din interiorul meu. Tot ce a cerut în schimb a fost să rămân lângă el. Cred că... se simțise foarte singur.

Prezența din interiorul lui Roman. Demonul său. Cealaltă latură a acestui om, pe care Danny o cunoscuse până acum doar în fragmente scurte. Ochii negri, colții și o aură de protecție feroce: o protecție îndreptată către Danny.

Ochii lui Roman se defocalizaseră puțin, pentru o dată nu-l mai străpungeau, deoarece era pierdut în amintirile pe care le descria.

 

- În anii 1940, lucrurile s-au schimbat. Locuiam în New York. La acel moment, îl cunoșteam pe Soren de câteva decenii, auzisem vorbindu-se despre

parteneri predestinați. Luc a cunoscut o femeie acolo. Era sigur, atât de sigur că ea era perechea lui.

Roman era sigur că Danny era perechea lui? Nu părea convins când i-a explicat lui Danny.

- A fost fericit o vreme, a continuat Roman. - Ea era remarcabil de imperturbabilă în fața a ceea ce eram noi. Era o... aventurieră. Furtunoasă. Cu adevărat egoistă. Iubea puterea și bogăția noastră și ceea ce Luc îi putea oferi. Aveau un fel de... joc... în desfășurare. Luc încerca să o convingă să se convertească. Ea refuza. El părea să considere asta ca pe un flirt prelungit, sigur că, după ce ea își va da seama că era puțin mai mult decât un om, se va preda.

Roman luă farfuria goală a lui Danny și apoi îi întoarse spatele pentru a o pune în chiuvetă. Nu se întoarse. - Într-o zi, Luc a ieșit la vânătoare. Victoria și cu mine am ieșit împreună la plimbare cu mașina. Îi plăcea să conducă repede. Cel puțin, atât de repede cât puteau merge mașinile în acele vremuri. A avut loc un accident. Eu, fiind ceea ce sunt, eram bine, dar ea a început să piardă sânge foarte repede. Era clar că murea. Nu era timp să chemăm ajutor. Știam ce trebuia să fac, dar când m-am dus să o transform, ea... m-a implorat.

Roman se întoarse și îl privi pe Danny, ochii lui nu mai erau neclari, ci atât de plini de regret încât tot ce voia Danny era să-și arunce brațele în jurul vampirului său și să-i spună că nu era nevoie să continue.

Dar Danny trebuia să știe cu ce se confruntau. În schimb, i-a făcut lui Roman un semn încurajator din cap.

- M-a implorat să nu o transform, a explicat Roman. Mi-a spus că nu a vrut niciodată să devină una dintre noi, să devină o ucigașă. Că nu a vrut niciodată chestia asta în ea. Așa că am îmbrățișat-o în timp ce se întâmpla. Am lăsat-o să moară. Când Luc a aflat... era gata să mă omoare în acea noapte. L-aș fi lăsat. Îi dezamăgisem pe amândoi. I-am

negat șansa de a se salva de la decăderea într-o stare sălbatică. Dar demonul meu a refuzat să cadă fără luptă.

Bietul Roman. Biata Victoria. Bietul Luc. Întreaga situație părea atât de oribilă încât i-a frânt inima lui Danny.

- Câteva săptămâni mai târziu, m-a atacat din nou. M-am luptat cu el din nou, dar abia. Și apoi a plecat. A dispărut pentru câteva decenii. Și într-o zi, pur și simplu... a reapărut. A apărut în orașul în care locuiam. Ochii lui erau acum... complet negri. De parcă ar fi renunțat și ar fi lăsat demonul să preia controlul. Ucea când se hrănea, lucru pe care nu-l făcuse niciodată înainte. A lăsat o dâră de cadavre în urma lui în timp ce mă urmărea în afara orașului. Eu am fugit și el m-a urmărit. Așa a fost de atunci. Nu stau niciodată mult timp într-un singur loc. Nu leg relații cu oamenii. Mi-e teamă de ce le-aș face, de răzbunarea pe care ar încerca să o ia.

- N-ai încercat niciodată să-l elimini? Ai spus că cei de felul tău fac asta, când unul dintre voi este pierdut, Danny ezită să pună întrebarea. Se simțea prost să-i sugereze lui Roman să-și ucidă un vechi prieten, dar oare prietenul său mai era încă acolo, în interior, dacă demonul era cel care conducea spectacolul?

Roman a dat din cap.

 

- Pe de o parte, este... incredibil de dificil să ucizi unul dintre ai noștri. Decapitarea completă sau moartea prin foc: acestea sunt singurele modalități reale. Dar mai mult decât atât... nu îndrăzneam să o fac. Este vina mea că a devenit ceea ce este. Eu i-am luat șansa de a avea stabilitate, de a avea un viitor.

Danny se trezi scuturând din cap, ridicându-se de pe scaun și întinzându-se spre Roman, dar acesta făcu un pas înapoi, cu ochii plini de durere. 

Un sunet de suferință ieși din gâtul lui Danny și se întinse din nou spre Roman. De data aceasta, Roman îl lăsă. Danny a făcut un pas înainte și s-a lipit de el, îmbrățișându-l cu putere.

 

- Nu te pot condamna pentru reacția ta la crimele lui Luc. Nu știu ce efect va avea asupra perspectivei umane faptul de a trăi atât de mult timp ca tine, dar cred... Danny se străduia să găsească cuvintele potrivite.

 

- Presupun că este dificil să empatizezi cu o viață curmată, când, în sine, viața umană ți se pare deja ceva scurt.

Când Roman părea gata să obiecteze, Danny îl îmbrățișă și mai tare, întrerupându-l.

 

- Dar pot vorbi despre ce ai făcut pentru Victoria. Ai onorat alegerea ei. A fost alegerea ei. Nu a ta, nici a lui Luc. Faptul că el a încercat cu disperare să te facă să te simți vinovat timp de zeci de ani nu înseamnă că are dreptate.

Danny îl privi pe Roman și îl văzu clătinând din cap cu incredulitate. 

Danny strânse ochii.

 

- Refuz să mă tem de tine doar pentru ceea ce ești. Lucrez la urgențe. Am văzut răni provocate de arme albe, împușcături, abuzuri domestice, toate provocate de oameni. Vampirii nu au monopolul asupra actelor violente. Un partener uman nu înseamnă neapărat un partener sigur. 

 

Îi sărută pieptul lui Roman, un sărut scurt pe cămașă.

 

- Mă faci să mă simt în siguranță, oricât de ciudat ar fi. Știu, într-un fel, că tu și demonul tău nu mi-ați face rău. Și știu că m-ai proteja de Luc dacă ar veni după mine. Simt asta.

Roman îi zâmbi atunci, atât de blând și de dulce încât respirația lui Danny îi rămase blocată în gât. Apoi vampirul se aplecă pentru a-și atinge buzele de ale lui Danny, un sărut blând care se transformă repede într-unul înfometat. Mârâi și îl trase pe Danny și mai tare spre el, iar Danny simți penisul lui Roman întărindu-se împotriva stomacului său.

- Băiat dulce. Blând, dulce meu companion uman, Roman îi șopti la ureche după ce rupse sărutul, târându-și buzele pe gâtul lui Danny.

Danny se cutremură, simțindu-se topit la atingerea buzelor lui Roman pe pielea lui. Cum de acest vampir avea un astfel de efect asupra lui?

Dar când Roman se pregăti să caute un alt sărut de pe buzele lui, Danny își aruncă capul pe spate.

Mușchii lui Roman se încordară imediat. Îl privi pe Danny, ochii lui albaștri căutând vreun semn în ochii lui Danny. Suflă.

 

- Te mai preocupă ceva.

Danny dădu din cap, ezitând să-și exprime îngrijorările.

 

- Nu mi-e frică de tine. Dar încă mai sunt lucruri legate de toată această... situație... care mă sperie.

- Luc - șuieră Roman.

- Nu Luc. Reacția ta față de Luc. Că tu... că vei pleca.

Roman deschise gura, dar Danny continuă înainte ca el să poată protesta.

 

- Spui că te muți constant. Și acum înțeleg de ce. Dar nu pot pur și simplu să mă ridic și să plec. Am responsabilități aici. Mama mea. Încă nu ai cunoscut-o. Nu știi, dar... Gabe nu se poate descurca singur. Pur și simplu nu poate. Este într-o stare de negare. Și ea nu va mai avea pe nimeni dacă eu plec.

Roman clătină din cap, degetele lui mângâind ușor obrazul lui Danny.

 

- Nu te voi părăsi, Danny. Ești partenerul meu. Știu asta. Am știut cumva din prima clipă în care te-am văzut.

- Vrei să spui că demonul tău știa,Danny simți nevoia să clarifice.

Roman înclină capul, privindu-l pe Danny ca pe un puzzle pe care voia să-l rezolve.

 

- Și această distincție... te deranjează?

- Ai spus că Luc era sigur că Victoria era perechea lui. Dar părea că tu nu erai de acord...

Roman mormăi.

 

- Ah. Da. N-am fost niciodată un adevărat credincios, presupun. Și erau... neconcordanțe. Se presupune că un partener este cel care îți calmează demonul, dar Victoria părea pur și simplu... să-l intensifice pe al lui Luc. Era mai nervos în preajma ei. Și lipsa ei de voință de a se transforma...

- Suflă. - Dar nu pot spune dacă era doar eu încercând să-mi diminuez propria vinovăție.

- Dar dacă Luc se înșela, și tu ai putea să te înșeli. Aș putea fi doar o altă Victoria. Faptul că demonul tău te place nu înseamnă...

Roman îl opri pe Danny cu un alt sărut.

 

- Chiar crezi că doar demonul meu te place, micul meu rege?

 

- Oh, Doamne. Ce era în vocea joasă a lui Roman când rostea porecla pe care Danny o ura atât de mult, încât îi făcea penisul să se întărească imediat? Danny aproape că se topise prima dată când o spusese în bar. Nu era deloc corect.

Roman continuă, fără să-și dea seama că vulpea din interiorul lui Danny începuse să-i acapareze creierul.

 

- Nu e doar demonul. Ești fermecător. În interior și în exterior. Amabil, afectuos, puternic. Ți-ai dedicat viața îngrijirii celorlalți. Știu că există un motiv pentru care muncești atât de mult și știu că nu o faci doar pentru tine. Ești atât de hotărât să fii bun, încât de fapt te neglijezi pe tine însuți, Roman îi aruncă o privire severă.

 

- Ceva ce vom îndrepta.

Roman își strecură mâinile printre buclele lui Danny, mângâindu-i capul și aruncându-i o privire care ar fi putut topi oțelul.

 

- Și, ca să fie clar... demonul meu nu doar că te place. Te dorește. E obsedat de tine. Vrea să te posede și să te devoreze și să nu te mai lase niciodată să pleci. Ai fugi dacă ai auzi ce gândește despre tine. Ce gândesc eu despre tine.

Căldura din privirea lui Roman combinată cu căldura cuvintelor sale... erau suficiente. Danny era pierdut. Gata cu discuțiile. Gata cu gânditul. Avea nevoie doar de mâinile și gura lui Roman peste el. Imediat. Se întinse și apucă mâinile lui Roman, trăgându-le din părul său, și începu să-și ducă vampirul spre scări.

Ajunsese la capătul puterilor.


De îndată ce au intrat în cameră, Danny era deasupra lui Roman, ridicându-se pe vârfuri pentru a-i ataca buzele bărbatului mai înalt cu ale sale. Îl dorea atât de mult. Abia îl gustase și deja se simțea ca un dependent.

Roman gemu când îi răspunse lui Danny cu aceeași ferocitate, iar Danny putea simți presiunea dură a degetelor lui Roman înfipte în coaste. Dar îi plăcea puțin acea durere. Nu făcea decât să intensifice momentul, să-i sporească dorința.

Danny îi făcu să se retragă, fără să-și despartă buzele de ale lui Roman. Limbile și dinții lor se ciocneau, haotic și dureros. Era perfect. Când simți că partea din spate a genunchilor îi lovea patul, Roman îl împinse ușor până când se așeză pe margine, sprijinindu-se pe saltea cu coatele.

Danny rămase fără suflare în gât în timp ce îl privea pe Roman îngenunchiindu-se grațios și apucându-l de șolduri pentru a-l apropia de marginea patului.

- Sunt la mila ta, micul meu rege ,mârâi Roman, în timp ce degetele sale lungi începură să-i desfacă cu îndemânare blugii lui Danny.

 

- Mă ai în genunchi în fața ta. Ce vrei să fac?

Danny părea că nu-și găsește cuvintele, doar privea cu ochii mari în timp ce Roman îi dădea jos blugii peste șolduri, dezvăluind lenjeria intimă deja umezită de penisul lui picurând.

Roman scoase un mic gemet de plăcere la vederea asta, înclinând capul pentru a-i mângâia penisul prin lenjeria intimă și mușcând lungimea tare.

Chiar și prin material, gura fierbinte a lui Roman se simțea al naibii de bine. Danny deja gâfâia.

- Ce vrei de la mine, mon petit roi7? întrebă Roman din nou.

 

- Sunt al tău, poruncește-mi.



Vreau totul, era tot ce putea gândi Danny. Voia gura lui Roman pe penisul său, voia să-l umple și să-l fută până când nu mai putea să meargă.

Dar ceea ce Danny spuse a fost:

 

- Vreau să mă muști.

La naiba. De unde a venit asta?

Dar era adevărat. Danny voia să fie mușcat de Roman.

Roman încetă să-l mângâie și îl privi pe Danny, cu ochii albaștri larg deschiși. Danny roși în timp ce explica:

 

- Vreau să știu cum se simte. Noaptea trecută ai spus... ai spus că sângele și sexul merg mână în mână pentru tine. Arată-mi,

- Adesea merg mână în mână, dragule. Dar nu trebuie să fie așa. Aș fi perfect satisfăcut cu orice act sexual pe care l-aș putea avea cu tine, cu sânge sau fără.

Danny simți cum îndoiala îl cuprinde. Presa pentru ceva în care Roman nici măcar nu era interesat?

 

- Nu... vrei?, întrebă el, deranjat de nesiguranța din vocea sa.

Roman scoase un mormăit joasă, provocându-i lui Danny un fior.

 

- Oh, da, vreau să o fac, micule rege. Demonul meu moare de dorința să te încerce din nou de când ți-am vindecat umărul. Amândoi credem că ai cel mai delicios sânge din toată creația.

Oau. Păi, asta a fost... plăcut? Cât de ciudată era viața lui acum, încât se simțea mândru că un vampir pe care abia îl cunoștea credea că sângele lui era delicios?

- Atunci vreau să o faci.

Ochii lui Roman s-au întunecat, apoi i-a dat jos chiloții lui Danny, dezvăluind penisul lui dureros. A scos un geamăt când Roman i-a lins crăpătura de jos înainte de a-și scufunda limba în fanta și de a aduna lichidul pre-ejaculator care se adunase acolo. Dacă Danny ar fi stat în picioare, i s-ar fi îndoit genunchii.

- Ce... ce faci? Nu o să... la naiba... pe gâtul meu? Danny avea probleme în a găsi cuvintele potrivite.

Se uită din nou în jos și îl văzu pe Roman zâmbindu-i diabolic, cu ochii albaștri strălucitori.

 

- Oh, sunt multe alte locuri pe care le pot mușca în afară de gâtul tău, dulce copil.

Danny avu un gând brusc și oribil și nu se putu abține să nu se uite la penisul lui. Roman izbucni în râs, un sunet profund și unduitor.

 

- Nu

- Aici

 

Îi dădu un alt sărut ușor pe acel loc.

Când Roman se uită din nou în sus, Danny văzu că ochii lui erau din nou complet negri și că colții îi ieșeau dintre buze. Dar Danny nu simți o teamă mai mare decât ultima dată. Atunci își dădu seama că Roman – sau era demonul lui Roman?  aștepta permisiunea lui Danny, dându-i încă o șansă să se retragă. Își deschise mai mult picioarele și dădu din cap.

Roman mârâi, buzele lui se curbară cu satisfacție, înainte de a-și apleca capul spre punctul sensibil de pe pielea lui Danny. Danny își ținu respirația când simți înțepătura ascuțită a colților lui Roman pătrunzând în el.

Înainte să apuce să se concentreze asupra durerii, senzația de arsură cedase deja locul unei senzații de furnicătură, care se răspândea de la mușcătură către restul corpului său. La naiba. Era o plăcere electrică completă care îi străbătea terminațiile nervoase. Danny simți că, dacă Roman îi atinge măcar puțin penisul pulsând, va ejacula imediat.

- Oh, Doamne. Oh, la naiba. Oh, la dracu'

 

- Nu putea să nu bolborosească. Niciodată nimic nu se simțise atât de bine. Își simțea penisul
 picurând presemen pe stomac în timp ce înregistra slab sunetele lui Roman mârâind și... înghițind?

Aproape imediat ce începuse, se termină.

Danny simți atingerea moale și umedă a limbii lui Roman, care lingea mușcătura și închidea rana. Senzația de furnicătură se estompa, lăsând în urmă un fel de satisfacție care îi făcea membrele să se înmoaie.

Dar penisul lui Danny era încă dureros de tare, roșu și pulsa împotriva stomacului său.

- Dulce. Atât de dulce

 

Roman practic ronțăia, dar vocea lui suna diferit, mai aspră și într-un fel chiar mai profundă. Când Danny se uită din nou în jos pentru a întâlni acei ochi negri, își dădu seama că era vocea demonului lui Roman care îi vorbea. Era într-adevăr prima dată când îl auzea pe Roman vorbind în starea lui de vampir?

Amândoi rămăseseră pe loc, privindu-se unul pe celălalt, iar apoi Danny observă cum demonul lingea încet ultima picătură de sânge de pe buzele sale.

Danny se simți copleșit de nevoia de a arăta ceva apreciere. De a-i da ceva acestui demon care părea să-și dorească atât de mult și care îl adusese pe Roman lângă Danny.

Se aplecă și îi apucă mâna lui Roman, întinzându-se pe pat și trăgându-l pe vampir peste el. Ridică capul și îi atinse buzele lui Roman cu ale sale. Era un gest blând, ezitant.

Nu era sigur dacă demonului îi plăcea să sărute. Poate că afecțiunea nu era pe placul lui?

Simți corpul încordat al lui Roman topindu-se peste al lui. Deschise buzele și preluă controlul sărutului, capturându-i limba lui Danny cu a sa. Danny putea simți gustul de cupru al propriului sânge, dar nu găsea în sine niciun motiv să-i pese în vreun fel.

Acest vampir era al lui.

După câteva minute, întrerupse sărutul și își lipi fruntea de a lui Roman.

 

- La naiba. De ce a fost atât de plăcut?

Roman scoase un mormăit și Danny observă cum colții lui se retrăgeau și negrul din ochii lui se retrăgea, lăsând doar albastrul strălucitor.

Um. Ce naiba?

- Pot face asta? gâfâi Danny.

 

- Să afectăm amintirile?

Roman oftă ușor și îi mângâie gâtul lui Danny.

 

- Demonii noștri pot oferi... sugestii, pot menține constrângeri. Nu e infailibil. Nu e un control mental perfect. Dar ajută oamenii să nu ne mai teamă. Să nu ne mai expună, ca să zic așa.

Danny trebuia să întrebe.

 

- Ai făcut vreodată asta cu mine?

Roman ridică capul și îl privi pe Danny cu ochi dulci.

 

- Nu, încântătorule Danny. N-am interferat niciodată cu gândurile sau emoțiile tale. N-aș face-o niciodată, exceptând poate pentru a-ți scuti durerea dacă ai suferi vreodată.

- Anestezie vampirică, nu? - Danny scoase ceea ce probabil era un chicotit nepotrivit la gândul acesta, iar Roman râse de el. Gestul făcu ca partea inferioară a corpurilor lor să se atingă, iar Danny își dădu seama că era pe jumătate dezbrăcat și încă era tare ca piatra. La fel ca vampirul său.

Roman trebuie să fi observat schimbarea din expresia lui, pentru că ochii lui se umplură din nou de căldură și începu să-i tragă cămașa lui Danny peste cap.

Danny se topi pe pat când Roman începu să-i acopere corpul cu săruturi ușoare, oprindu-se pentru a-i linge jucăuș sfârcurile și buricul. Nu se putu abține să nu râdă, dar fu repede

întrerupt de un gemet când următoarea oprire a lui Roman fu să înghită penisul lui Danny în gură dintr-o singură mișcare.

- La naiba. Da

 

Respirația lui Danny a devenit neregulată când Roman i-a supt penisul lung și puternic

 

- . O, Doamne. La naiba. Rome. Nu o să rezist.

Roman a murmurat în semn de aprobare, trimițând o undă de plăcere prin corpul său, apoi a eliberat penisul lui Danny din gură cu un sunet ușor. -

 
Danny strânse cearșafurile de sub el în timp ce Roman își relua sarcina cu entuziasm, înfășurându-și limba în jurul lungimii în timp ce îl sugea fără milă.

- La naiba, la naiba, la naiba. Da. Da. O să... 

 

Ridică o mână pentru a trage de șuvițele negre ale lui Roman ca avertisment, dar Roman îl ignoră, concentrându-se doar pe plăcerea lui Danny.

Danny explodă cu un geamăt, ejaculând în gura lui Roman.

Vampirul îl privi, lingându-și din nou încet buzele, de data aceasta pentru a aduna resturile de spermă ale lui Danny. 

- Fiecare parte din tine este delicioasă - mârâi el.

Se ridică din poziția îngenuncheată și începu să-și descheie cămașa, privindu-l pe Danny cu o privire dezorientantă. El nu putea decât să-l privească fix, corpul său slăbit de orgasm. Mai avea încă multe de văzut din pielea goală a lui Roman, ultima lor întâlnire se terminase cu Roman aproape complet îmbrăcat. Desigur, îi simțise fiecare mușchi, dar când Roman termină cu cămașa și o scoase de pe piept, tot ce Danny putea gândi era: Oh, la naiba.

Vampirul său era slab, dar bine musculos, corpul său amintindu-i de vâslașii olimpici de la televizor pe care Danny obișnuia să-i admire, când și-a dat seama pentru prima dată că voia să sărute alți băieți.

Danny se întrebă dacă vampirismul contribuia la acel fizic impecabil sau dacă Roman fusese așa chiar și când era om. Oricum ar fi, el adresă

o mică rugăciune de mulțumire oricărei puteri superioare care, în mod clar, îl răsplătea cosmic pentru că era un băiat bun.

- Ai gura destul de murdară când ești excitat, încântătorule Danny, glumi Roman, continuând cu catarama centurii. Îi zâmbi lui Danny în timp ce își dădea jos pantalonii, dezvăluind penisul perfect care se potrivea cu corpul perfect.

Lui Danny i se făcu gura apă când îl văzu.

- Să-i dăm gurii tale murdare altceva de făcut?

Danny gemu ca un obraznic.

 

- Da. Da, te rog.