CAPITOLUL 7

 - De ce a acceptat P'Miles să meargă cu Ai'Phat? a întrebat Mon curios.

- Nu știu despre asta. Nu trebuie să- ți faci griji pentru fratele tău. Miles poate supraviețui, nu este ca tine. Dormi cu Nong Ryo în seara asta, fii atent când pierzi ,

și- a tachinat Mint fratele mai mic din nou, făcând chipul lui Mon sa aibe valuri de căldură.

- Despre ce vorbești? Ce o să- mi lipsească? El și cu mine suntem prieteni, ne culcăm împreună de când eram copii! a strigat Mon înapoi înainte de a alerga în camera lui și de a- și împacheta lucrurile, pentru că nu vrea să stea acolo și să- și lase sora să- l tachineze și să- l facă din nou de rușine.

Nu îi ia mult lui Mon să- și adune hainele și să părăsească imediat camera. Când a coborât, a văzut că Ryo vorbea cu mama și cu sora lui.

- Ce vrei sa spui? a întrebat Mon.

- Vorbind despre tot. Oricum, te rog Ryo, ai grijă de Mon pentru mine. Băiatul ăsta nu se poartă prea bine , spuse mama zâmbind.

- Nu vă faceți griji. Dacă e încăpățânat, îl voi lovi , spuse Ryo râzând.

- Nu sunt un copil , se certa Mon, înainte de a- și îmbrățișa mama și de a merge la mașină cu Ryo.

- Nu vei spune nimic? întrebă Ryo batjocoritor.

- Ce am de gând să spun? a întrebat Mon, ridicând ușor din umeri.

- E în regulă dacă nu vrei să vorbești. Când ajungem la mine acasă, o să vorbim imediat , a spus Ryo, înainte de a conduce direct acasă.

Când Ryo a pus mașina în garaj, Mon a deschis ușa și s- a uitat la casa lui Ryo.

În trecut, Mon venea adesea să doarmă, dar după un timp, Mon nu a vrut să- l urmărească prea mult pe Ryo.Prin urmare, el nu a venit să doarmă la casa lui Ryo, dar se dovedește a fi Ryo cel care merge să doarmă la casa lui Mon.

- Bine, hai să mergem acasă ,spuse Ryo, trăgând punga mică a lui Mon cu provizii și haine pe care le ține.

- Hei, mă descurc singur.

Mon s- a dus să le ia înapoi.

Ryo a mârâit , nu i- a dat geanta și și- a folosit cealaltă mână pentru a ține mâna lui Mon, conducându- l în casă, în timp ce Mon se uită la Ryo neîncrezător.

- Mon, ai dispărut din vedere și nu ai mai venit să- i mai vezi pe mama și pe tata ,la salutat imediat mama lui Ryo, când i- a văzut pe Ryo și Mon intrând în casă.

Mon și- a îndepărtat grăbit mâna de pe cea a lui Ryo și și- a ridicat imediat mâna pentru a o strânge pe mama lui Ryo.

- Buna mama. Salut tata , i- a salutat Mon pe cei doi care stăteau pe canapeaua din sufragerie.

- Ce vrei să mănânci mâine? O sa rog menajera să- l facă pentru tine să mănânci.

Mama lui Ryo la întrebat îngrijorată pe fiul prietenei ei încă din copilărie ,mama lui Ryo a avut mereu grijă de Mon.

- Orice, mamă , spuse el zâmbind.

- Concentrează- te pe legume, mamă , spuse Ryo, făcându- l pe Mon să se întoarcă să se uite la Ryo.

- De ce îl tachinezi pe prietenul tău Ryo? Lui Mon nu- i place să mănânce legume , a spus mama lui Ryo zâmbind.

- Încă iti amintesti? a întrebat Mon surprins.

Mama lui Ryo întinse mâna și îl mângâie ușor pe Mon.

- Îmi amintesc, Mon. Îmi amintesc totul pentru că ai fost întotdeauna un fiu bun pentru mama ta. Mama la ascultat mereu pe Mon când a vizitat- o aici în majoritatea zilelor, ceea ce îi place lui Mon și ce nu- i place ,spuse mama, făcându- i să danseze inima lui Mon.S- a simțit bine când a auzit- o, în același timp se simțea vinovat.

- Mulțumiri. Mon a fluturat mâna.

- Tu, lasă copiii sa se odihnească , a spus tatăl lui Ryo.

Ryo l- a adus apoi pe Mon în camera lui.

- Vorbești des despre mine mamei tale, Ryo? a întrebat Mon după ce a intrat în camera lui Ryo.

- În fiecare zi , a răspuns Ryo.

- Ce naiba zici? a întrebat Mon.

Ryo a zâmbit ușor, dar nu a spus nimic. Mon a intrat în camera lui Ryo în care nu mai fusese de mult. Multe lucruri rămân aceleași, dar diferența este că există mai multe imagini cu Mon. Atât fotografiile făcute cu Ryo, cât și fotografiile individuale, din copilărie și până acum.

- Cred că ar trebui să faci o galerie, nu? Dacă doriți să colectați o mulțime de poze ca aceasta. De ce păstrezi atât de multe? Am ajuns să cred că aceasta este camera mea , a spus Mon ,pentru că chiar sunt o mulțime de fotografii cu Mon.

În ciuda faptului că sunt prieteni apropiați încă din copilărie, dar Mon crede că este prea mult să pui atâtea fotografii într- o cameră ca asta.

- Hmm... Mă gândesc să o rog pe mama să- mi dea camera de alături, ca să pot pune mai multe poze cu tine ,spuse Ryo.

Mon se întoarse imediat să se uite la Ryo.

- E prea mult, sunt sarcastic , spuse Mon, dar simţi că inima îi bate cu putere.

Se simțea profund fericit, de parcă ar fi fost mai important pentru Ryo decât oricine altcineva.

- Du- te să faci un duș, ce bine că mama nu a bănuit că ai ochii roșii. Ochii tăi sunt ușor învinețiți din cauza plânsului în timp ce te aflai pe roata Ferris , a răspuns Ryo.

- Oh, am uitat să te dau în judecată (pârăsc )la mama ta. Aveam de gând să te las să fii certat ,a spus Mon înapoi înainte de a fi prins de gât de Ryo și de a- i freca capul înainte și înapoi cu mâna.

- Îndrăznești să mă dai în judecată, Mon? Îndrăznești să dai în judecată? spuse Ryo sever.

- Ah... Ryo oprește- te, mă doare capul! țipă Mon și se zvârcoli, strângând gura.

Ryo l- a eliberat pe Mon, cu un zâmbet.

- Du- te să faci un duș acum. Sau o să- ți fac o baie? Sa prefăcut Ryo că întreabă.

Mon și- a luat imediat geanta și s- a îndreptat direct spre baie.

- De ce ma ameninti mereu, idiotule?! strigă Mon, făcându- l pe Ryo să zâmbească înainte de a se întinde confortabil pe patul larg.

Ryo a simțit că astăzi a fost o zi de ușurare. Sa ocupat deja de problema femeii. Singurul lucru rămas este întrebarea lui Mon.

Ryo se întinde și se gândește puțin, apoi Mon pleacă cu o pijama schimbată.

- Poți să faci duș acum ,i- a spus Mon lui Ryo.

- Fă- mi o baie ,spuse Ryo inainte de a fi certat de Mon, aruncând prosopul în fata lui Ryo.

Ryo nu putea decât să râdă încet.

- Ești bolnav mintal? continuă să râzi

mormăi Mon.

Pup...

- Mai bine fac un duș ,spuse Ryo, după ce s- a ridicat să- l sărute o dată pe obrazul strălucitor al lui Mon, înainte de a merge direct la baie.

Lăsându- l pe Mon nemișcat și rigid, Mon s- a așezat încet pe marginea patului, și- a ridicat o mână pentru a- i atinge obrazul. Căldura încă a rămas. Mon nu a înțeles de ce Ryo la sărutat așa pe obraz.

Gândindu- se la asta, sprâncenele lui Mon s- au încruntat, până când Ryo a terminat de duș și Mon încă stătea în aceeași poziție.

- Ce sa întâmplat, nu pot să te sărut pe obraz? Sa prefăcut Ryo că întreabă.

Mon ridică privirea.

- De ce mă săruți, Ryo... când eram pe roata aia, de ce m- ai sărutat? Mon a decis să întrebe, pentru că Ryo însuși a spus că are ceva de discutat și cu Mon.

Ryo se duse să- și usuce părul în liniște.

- Deci ce crezi? întrebă Ryo în timp ce se îndrepta spre oglindă și aplica crema.

- Ce ai vrea să cred? Nu mă pot gândi la nimic ,spuse Mon sincer, pentru că acum Mon este amorțit.

- Nu mă pot gândi cu adevărat la nimic.

Ryo s- a întors să se uite la Mon și a zâmbit ușor. Voia să intre înăuntru și să mai sărute de câteva ori obrajii aceia strălucitori.

- M- am despărțit de Waen , spuse Ryo, făcându- i ochii lui Mon să se mărească de șoc.

- Ce?!! Te- ai despărțit de Waen? De ce? Ce s- a întâmplat, de ce te- ai despărțit? Cine a terminat? a întrebat Mon într- o serie de întrebări.

- Am terminat eu ,a răspuns Ryo.

Mon stătea în grabă lângă Ryo în fața oglinzii, curios.

- De ce te- ai despărțit de Waen, Ryo? a întrebat Mon pe un ton iritat.

- Serios, de ce ai fugit azi? a întrebat Ryo pe un ton serios, întorcându- se să se uite la Mon.

Mon era puțin confuz.

- Am vrut să petreci ceva timp cu Waen. spuse Mon încet.

- Asta m- a făcut să mă despart de Waen , spuse Ryo înapoi.

Mon se uită la Ryo cu o privire nedumerită.

- De ce? a întrebat Mon imediat.

- Mon, de ce trebuie să mă faci să stau cu această persoană?

Ryo nu a răspuns, dar a întrebat înapoi, făcându- l pe Mon să rămână puțin tăcut.

- Am văzut că ți se potrivește. Dar nu am vrut să te forțez, Ryo. Vreau doar să te văd cu o prietenă , a spus Mon imediat înapoi.

- De ce vrei să mă vezi cu o prietenă? la cerut din nou Ryo.

Mon a fost rușine să spună ce nu era corect.

- Deci cineva poate avea grijă de tine. Mon a venit cu un motiv .

- Imi pot purta singur de grija ,a răspuns prompt și Ryo.

- Vreau doar să te văd fericit. Vreau să ai o viață privată , spuse Mon din nou.

- Și știi care este fericirea mea, știi ce fel de viață personală îmi doresc? a răspuns Ryo, dar nu atât de tare.

Mon a început să nu îndrăznească să se uite la chipul lui Ryo. Apoi s- a așezat din nou pe marginea patului și a lăsat puțin capul în jos.

- Nu știu... spuse Mon încet.

Ryo l- a urmat și a stat în fața lui Mon.

- Fericirea mea esti tu. Viața mea personală, ți- am dat- o. Îl înțelegi pe Mon? spuse Ryo.

L- a uimit pe Mon, și- a simțit creierul încețoșându- se pentru o clipă. Ochii rotunzi s- au ridicat pentru a se uita în fața lui Ryo.

- Eu... eh... de ce? a întrebat Mon pe un ton înăbușit.

- Pentru că te iubesc❤️. Te iubesc mai mult decât un prieten. Te iubesc de multă vreme. Altfel, de ce te- aș urma ca un câine care își urmărește stăpânul? a decis să spună Ryo.

Mon ramase cu gura căscată. Fața i s- a înroșit când a auzit mărturisirea de dragoste a celui mai bun prieten al său din grădiniță.

- De fiecare dată, indiferent ce vrei să fac, pot face totul pentru tine. Vrei să am o prietenă, vreau. Vrei să fiu cu cineva, mă întâlnesc pentru că vreau să te văd zâmbind. Te simți confortabil chiar dacă eu sunt persoană. Dar astăzi și de acum înainte, nu voi renunța, îmi voi urma sentimentele și voi face ce vreau ,spuse Ryo din nou, în timp ce Mon încă nu putea spune nimic.

Mon procesa, de asemenea, fiecare cuvânt spus de Ryo. Inima îi bătea cu putere de parcă ar fi fost pe cale să- i explodeze în piept.

- Ei bine... și Waen? - Mon încă mai vrea să afle despre fată.

- I- am spus- o direct lui Waen, pentru că mă întâlneam cu ea. Nu m- am gândit niciodată la Waen ca fiind iubita mea. Recunosc că nu m- am priceput sa îi spun fără să- i frâng inima așa, dar am aceleași sentimente, Mon ,spuse Ryo.

- Și mai știu că și tu te gândești la mine, la fel cum mă gândesc eu la tine, nu- i așa? întrebă Ryo.

Mon se uită din nou în jos, cu ambele mâini împreunate în neputință.

- Despre ce vorbești? Nu știu despre asta. Mon a mințit.

- Mon , poți să nu te mai minți singur. Te- am adus la mine acasă pentru că vreau să- ți vorbesc clar despre asta. Nu vreau să- mi mai păstrez sentimentele. De ce crezi că camera mea este plină de pozele tale? Dacă nu sunt cineva special, atunci vreau să știu ce înseamnă pozele mele pe care le- ai ascuns pe computer? spuse Ryo.

Ochii lui Mon se măriră în timp ce se gândea la fișierul său secret de pe computer.

- De unde ştiţi? a întrebat Mon, puţin şocat.

- De unde a știut Ryo? Pentru că și Mon a pus un cod pe el.

- Mone, sunt cu tine din copilărie. Nu- mi este greu să știu parola pe care o vei seta în fișierul tău secret. Ể data zilei mele de naștere ,spuse Ryo.

- Spune- mi Mon. Ce crezi despre mine? Sau doar eu te iubesc? a întrebat Ryo pe un ton serios.

Mon își strânge ușor buzele, dând încet din cap. Lăsându- l pe Ryo cu adevărat fără cuvinte.

- Nu contează, Ryo. Cum ne vom simți unul pentru celălalt. Oricum... pentru că este imposibil , spuse Mon cu voce joasă.

Ryo îşi încruntă sprâncenele.

- De ce crezi asta? a întrebat Ryo.

- Este imposibil. Știu că este suficient. Nu cere un motiv , răspunse Mon pe un ton iritat, înainte ca Ryo să- l apuce de umerii lui Mon și să- l strângă ușor.

- Dacă nu știu motivul, nu îl voi accepta , spuse Ryo cu o voce severă.

Mon s- a ridicat și l- a înfruntat pe Ryo.

- Pentru că amândoi suntem bărbați!! Crezi că familia ta va accepta? Ca singurul lor fiu s- a îndrăgostit de un bărbat? Tu ești speranța lor, nu vreau să fiu cauza dezamăgirii lor în tine. Cât despre casa mea, unul dintre frații mei mai mari este gay și asta e tot ce- mi mai rămâne... Ryo... ești copil unic, trebuie să urmezi descendența părinților tăi. Nu vreau ca cele două familii ale noastre să fie dezamăgite. Ai auzit? Că nu vreau să dezamăgesc pe nimeni? spuse Mon cu vocea lui tremurândă.

Mon recunoaște că este foarte bucuros să audă o mărturisire de dragoste de la Ryo.

- Mă bucur că inimile și sentimentele tale s- au potrivit. Dar când luăm în considerare realitatea, nu este posibil.

- Mon, te gândești prea mult? la întrebat Ryo, Mon a clătinat din cap.

Ryo îl ținu de mână pe Mon.

- Mone, poți să- mi spui? Că simți la fel ca mine? Și tu mă iubești așa cum te iubesc eu, nu? Spune- mi Mon .Ryo a cerut mai întâi un răspuns.

- Ce conteaza? - spuse Mon încet.

- Este important, este foarte important ,a confirmat Ryo.

Mon se uită la chipul lui Ryo. În inima lui, a dansat construind mai multe bucle.

- Te iubesc❤️ a spus Mon în cele din urmă, nu a crezut că ar fi mai ușor să spună cum credea.

Ryo ridică un zâmbet.

- Dacă mă iubești, nu ai de ce să te temi. Ne putem iubi. Ne iubim cu adevărat , spuse Ryo pe un ton încrezător și serios, dar Mon clătină din cap.

- Destul, Ryo... nu se poate. - Mon și- a confirmat și propriile gânduri.

- Mon!! De ce ești atât de încăpățânat? Am spus si eu te iubesc!! a exclamat Ryo.

- Ești singurul care nu știe ce să spună. Este imposibil!! a strigat Mon înapoi.

Atingere! Atingere!

Se auzi o bătaie în ușa dormitorului, făcându- i pe amândoi să înghețe.

Ryo trase adânc aer în piept, înainte de a se apropia să deschidă ușa și a văzut că era mama lui.

- Ce sa întâmplat, mamă? a întrebat- o Ryo.

- Am auzit un vuiet din camera mea. Vă certați, copii? a întrebat mama lui Ryo.

- Nu mamă , răspunse Mon grăbit, pentru că nu voia ca mama lui Ryo să fie supărată.

- Am vorbit amândoi un pic mai tare.

- Mama credea că se ceartă. Dacă ceva nu este în regulă, încercați să vorbiți frumos. Oh, Ryo. ...Mama a uitat să- ți spună asta. Mâine, Khun Nil și Nong Nana vor veni și ei la noi acasă la prânz. Oricum, nu te entuziasma. Și Mon, fiule rămâi la noi ,a spus mama lui Ryo.

- Da , a răspuns Mon încet, apoi mama a plecat.

Ryo închise imediat ușa, apoi se întoarse către Mon.

- Dormi, nu mai vorbi despre nimic acum , l- a întrerupt Mon, înainte de a merge la culcare.

Ryo s- a dus apoi să stingă lumina din dormitor și a aprins lumina mică. Ryo stătea liniștit pe marginea patului o vreme.

Mon a vrut să- l cheme și pe Ryo să doarmă, dar nu a îndrăznit. Nu după mult timp, Ryo s- a dus să se întindă lângă Mon.

Mmm...

Mon a fost puțin surprins când brațele puternice ale lui Ryo i- au cuprins talia subțire. L- a îmbrățișat pe Mon peste tot.

- Ryo, ce faci? a întrebat Mon, bâlbâind.

- Te îmbrățișez, ce întrebare ciudată. Mă gândesc că tu și cu mine ne iubim cu adevărat. De ce nu pot continua să mă comport așa? Nu am văzut nimic în neregulă .... Chiar dacă tocmai ne- am mărturisit dragostea unul pentru celălalt , spuse Ryo sarcastic.

Acum, nu voia să- l invite pe Mon să se bată pentru nimic.

- Ne- am îmbrățișat amândoi mult timp. Ceea ce se fac unul altuia este normal ,a spus Mon, dar în inima lui, a obiectat că nu era normal. Pentru că acum inima lui Mon aproape că i- a izbucnit din piept.

- Hmm... probabil că da. În trecut, voiam să te iau din spate. Totuși, acum încă mă gândesc la același lucru ,spuse Ryo, făcându- i fața lui Mon să se înroșească. Bine că Ryo nu i- a văzut fața.

- La naiba, mai bine mă duc acasă ,spuse Mon .

Brusc !

Corpul subțire al lui Mon a fost răsturnat pe spatele lui, unde Ryo îl călărea.

- C- ce naiba faci? Ryo... dă- te jos, ești greoi. spuse Mon grăbit cu o voce bâlbâită.

- Nu te- am lovit, Mon. Eu doar călăresc pe tine ,spuse Ryo zâmbind, în timp ce se uita în ochii rotunzi ai lui Mon.

Mon își întoarse privirea ușor, pentru că și- a simțit fața fulgerând de căldură.

- Mon... uită- te la mine. - spuse Ryo cu o voce blândă.

Mon își strânge ușor buzele, înainte de a- și întoarce privirea spre chipul lui Ryo.

Ochi ascuțiți care indică sinceritate, făcându- i inima lui Mon să bată.

Ryo folosește un braț pentru a se susține, în timp ce își ridică cealaltă mână și îi mângâia ușor obrajii strălucitori ai lui Mon.

- Poti sa imi spui? Vreau să știu de când ai început să mă iubești ,la întrebat Ryo încet.

- De ce să- ți spun? Du- te la culcare, Ryo , spuse Mon cu o voce tremurândă, pentru că se simțea puțin stânjenit.

- Spune- mi... hm! Chiar vreau să știu ,a implorat Ryo, făcându- i chipul lui Mon să strălucească.

- De la liceu , răspunse Mon cu voce joasă.

Ryo îi aruncă un zâmbet blând când auzi asta. Mâna lui încă îi freca obrajii fără oprire, făcându- l pe Mon să simtă o furnicătură pe tot corpul.

- Ai întârziat. Te iubesc din copilărie, prostule , spuse Ryo cu un mic râs.

- Este adevărat... din copilărie? a întrebat Mon uluit.

- Hm... probabil că nu știi că atunci când eram în clasa a doua, am început să mă masturbez în secret și mă gândeam mereu la fața ta, iar după aceea, nu o pot face fără să mă gândesc la fața ta ,spuse Ryo răspicat.

- Ah... idiotule... pervers! Ești excitat de când erai copil, Ryo ,spuse Mon, simțind că fața lui va exploda de rușine din cuvintele lui Ryo.

- Dar am cele mai bune pentru tine. Cu alți oameni, nu am chef să poftesc pe nimeni ,răspunse Ryo, lăsându- l pe Mon fără cuvinte cu sinceritatea lui Ryo.

- Dar ai făcut sex cu o femeie, nu- i așa? a întrebat Mon.

- A fost doar un experiment. M- am antrenat să- l folosesc cu tine ,spuse Ryo din nou, făcându- l pe Mon fără cuvinte.

- Deci vrei să știi? De când am știut că mă iubești? a întrebat Ryo.

- Când? a întrebat Mon, cu adevărat curios

- Când eram boboci la facultate, când mergeam în tabăra pentru boboci. Tu și cu mine dormim în același cort. În acea zi, am auzit sentimentele tale.

Ryo a continuat să vorbească, cu Mon mișcându- se puțin.

- Hm... nu dormeai, Ryo? a întrebat Mon, întrerupându- l mai întâi.

Ryo râse încet.

- Oh, nu am dormit. Pentru că intenționam să aștept să dormi mai întâi și apoi aveam de gând să te sărut în secret de noapte bună, dar am ajuns să fac... hopa.

Ryo nu a putut termina fraza și a fost ținut de mâna lui Mon pentru a- i acoperi gura.

- Nu mai vorbi, ticălosule! strigă Mon, fața lui s- a înroșit gândindu- se la noaptea aceea.

Mon a crezut că Ryo a adormit, așa că s- a aplecat să- l sărute pe buzele lui Ryo și să- i spună noapte bună și că îl iubea încet, pentru că credea că cealaltă parte cu siguranță nu va auzi.

Ryo a chicotit când a văzut expresia lui Mon, înainte de a- i lua mâna lui Mon de la gură.

- Păcat, nu este deloc jenant. - spuse Ryo cu un zâmbet ironic, înainte de a cădea deasupra lui Mon.

- Ryo este incomod.

Mon sa luptat.

- Sunt obosit, lasă- mă să stau așa o vreme , spuse Ryo.

Așa că Mon pur și simplu a rămas tăcut pentru că știa că se va zvârcoli până când se va simți inconfortabil.

Fața ascuțită a lui Ryo s- a încrețit în curba gâtului lui Mon. Respirația fierbinte a lui Ryo i- a pătruns în gât, făcându- i pe Mon pielea de găină.

- Mă vei îmbrățișa? Asigură- te că mă iubești așa cum te iubesc eu ,spuse Ryo.

Mon și- a mișcat mâinile încet, șovăitor, înainte de a accepta să- l îmbrățișeze pe Ryo cu ambele brațe.

Asta l- a făcut pe Ryo să zâmbească de satisfacție. Atât Ryo, cât și Mon, s- au auzit bătăile inimii.

- Acum lucrurile sunt și ele ușoare. Doar te rog să ai încredere în mine ,spuse Ryo din nou.

Mon clătină încet din cap. Forța o barieră asupra propriei iubiri care nu va fi niciodată adevărată, chiar dacă ambele inimi sunt sincronizate.

- Încăpăţânat , spuse Ryo plecând, pentru că știa că Mon se va opune cu siguranță cuvintelor lui Ryo.

Apoi Ryo se ridică puțin, cele două fețe erau doar puțin separate.

- Sărută- mă Mon... lasă- mă să te sărut , spuse Ryo direct.

Mon își strânge ușor buzele și nu trebuie să aștepte un răspuns. Ryo își folosește nasul înalt pentru a freca ușor vârful nasului lui Mon, înainte să- și încline ușor capul și apoi să- și așeze imediat buzele calde pe buzele lui Mon.

Buzele lui strânseră perfect și strâns. Limba fierbinte a lui Ryo poate gusta cu ușurință dulceața din gura fierbinte a lui Mon, deoarece Mon îi oferă posibilitatea de a intra.

Limbile lor erau încurcate una cu alta. După prima dată, Mon la sărutat stângaci înapoi. A devenit răspunsul dorit de Ryo.

Sunetul a două sărutări răsună, în timp ce mâna puternică a lui Ryo se apăsa în șoldul strâns al lui Mon.

- Mmm... Uh- uh- uh... Ryo... Ummm.

Mon a încercat să- l oprească, când i s- au întredeschis buzele.

Dar Ryo a mai sărută până când Mon a fost nevoit să- l împing trimițând un semnal celeilalte părți să se oprească.

Ryo și- a tras încet buzele înapoi și a continuat să apese sărutările. Mon își strânse ușor buzele.

- De ce te- ai oprit? întrebă Ryo cu o voce tremurândă, o mână puternică mângâie și părul moale al lui Mon.

- Un singur sărut, Ryo... pentru amândoi, doar un sărut ,spuse Mon încet.