CAPITOLUL 2

După ce s-a întors de la casa lui Si cu simptome fizice neobișnuite, Dave nu a mai apărut la casa lui Si. A ieșit cu un grup de prieteni, a ieșit la băut, a avut relații sexuale ocazionale, uneori a avut prietene care au dormit cu el la hoteluri sau în căminele prietenilor, dar Dave încă se gândea la Si până când a trecut aproape o lună. În timpul orelor, a primit un telefon de la un prieten. Prietenul său i-a spus să meargă în spatele clădirii.

- De ce mă suni? a întrebat Dave, deoarece nu primise alte detalii în afară de faptul că voia să se întâlnească în spatele clădirii. Grupul care stătea acolo avea o expresie plictisită pe fețe.

- Tipul vrea să știe dacă îi plac bărbații sau nu, interveni Buk, făcându-l pe Dave să-și mărească imediat ochii.

- Ce? Îți plac bărbații? Cum îmi spui asta? Am ratat vreo știre? întrebă Dave, până când Gap își frecă obosit fața.

- Sunteți toți prietenii mei întregi la minte? murmură Gap, prefăcându-se că nu e serios.

- Deci, ce se întâmplă? Spune-mi, ceru Dave, pentru că era și el curios.

- Întotdeauna mi-am dorit să cunosc un bărbat despre care aș vrea să aflu mai multe. Așa că am stat și m-am îndoit de mine însumi. Ce părere am cu adevărat despre asta? spuse Gap.

Dave se încruntă imediat, pentru că era un sentiment asemănător cu al lui.

- Pe cine cunoști? întrebă Dave.

- Mail, răspunse Gap.

Dave și Buk rămăseseră cu gura căscată.

- Stai… Mail? întrebă Dave ca să fie sigur.

- Mail, care studiază la Colegiul YY. Avea o față atât de calmă când m-a lovit, își aminti Gap.

- La naiba!

Atât Dave, cât și Buk înjurară în același timp, făcându-l pe Gap să ridice sprâncenele.

- Ești nebun, Gap? Sau te-a lovit cineva în cap? întrebă Dave.

- La naiba, tu ești cel care va fi lovit în cap. Eu sunt normal, replică Gap.

Gap știa cât de surprins ar fi fost Dave dacă ar fi aflat mai devreme.

- Nu faptul că îți plac bărbații mă surprinde… cât persoana de care ești interesat. Chiar ești interesat de Mail? Când vă întâlniți, întotdeauna îl lovești, spuse Dave.

- Eh… poate eram fascinat de pumnul lui? răspunse Gap.

- Trebuie să fie o problemă serioasă cu tine, zise Dave.

- Nu știu cum să vă spun, băieți. Nu am fost niciodată interesat de vreun bărbat până acum. Dar când l-am întâlnit pe el… am vrut să aflu mai multe despre el. Vreau să-i văd fața, vreau să-l enervez, explică Gap.

Dave rămase tăcut o vreme.

- Și unde ai cerut filmul gay să îl vezi? E despre Mail? întrebă Dave, realizând ceva.

Gap dădu din cap.

- Oh, când l-am văzut prima dată, m-a luat cu fiori și mi-a venit să vomit. Dar când am încercat să-mi imaginez fața lui Mail… la naiba, mi s-a ridicat, spuse Gap fără menajamente.

Dave și Buk se priviră între ei. Dave înghiți în sec. Uneori, când era cu o femeie, imaginea lui Si îi apărea în fața ochilor. Încercase să evite să-l vadă, crezând că îl va uita, dar nu se întâmplase asta.

- Sunt confuz… când te duci la Sparks? Nu sunt chiar atât de interesat. Dar crezi că și el va fi interesat? întrebă Dave.

- Nu-mi pasă dacă el ține la mine sau nu. Mie îmi pasă ce simt. Nu l-am văzut de o săptămână. Mă simt ca un dependent de droguri, zise Gap.

Dave se simți expus, ca și cum adevărul lui propriu ar fi fost rostit cu voce tare.

- Cred că ai probleme, Gap, spuse el pe un ton simpatic.

- Bine, deci putem concluziona că ești interesat de asta… dar nu știi dacă e plăcere, iubire sau gelozie, nu? spuse Dave.

Gap dădu din cap.

- Atunci probabil că ar trebui să mergi să-l vezi mai des, ca să înțelegi ce simți cu adevărat. Dacă îl iubești pe Mail, așa cum ai vrea să fii iubit, atunci trebuie să îl îmbrățișezi, să îl săruți și să îl atingi fără să simți dezgust. Dacă nu poți, înseamnă că nu te-ai gândit profund. Poate doar îți place să provoci probleme. Asta e, concluzionă Dave serios.

Apoi își dădu seama că sentimentele lui nu erau atât de anormale. Chiar și prietenul lui Gap avea aceeași problemă.

- Ești un guru al bărbaților gay? îl tachină Gap înainte ca Dave să îl lovească ușor în cap.

- Dar m-am gândit și la fața lui și… m-am eliberat, spuse Gap din nou.

Dave și Buk înghețară.

- Nici tu nu ești timid, spuse Dave glumind, dar nu îndrăzni să recunoască că și el făcuse același lucru.

- Oh, sunt obraznic, răspunse Gap. Cei trei izbucniră în râs.

- Nu mă deranjează dacă prietenul meu e interesat și de bărbați. Dar… Mail? Încă sunt confuz, spuse Dave.

- Eu sunt confuz în privința mea, răspunse Gap, gândindu-se la fața lui Mail.

- Vrei să mergem să căutăm pe cineva în seara asta? îi invită Buk.

- Unde? întrebă Dave.

- La facultatea lui Mail, spuse Gap, zâmbind.

Și acum grupul lui Dave stătea față în față cu grupul inamic, într-o alee îngustă de lângă colegiu.

- Ce vrei? întrebă Mail, tânărul de care era interesat Gap.

- Vreau să mă bat cu tine din nou, unu la unu, spuse Gap.

Mail ridică sprâncenele.

- Și dacă te bat iar… o să încetezi să mă mai deranjezi? întrebă Mail, înainte ca cei doi să se apropie amenințător, neobservând că cineva venea spre ei.

- Ce faceți? o voce îi întrerupse.

Toți s-au întors să privească.

Un tânăr slab, cu ochelari demodați. Dave urma să-i trimită un mesaj mamei lui că va ajunge mai târziu, dar când a auzit vocea aceea…

- Ce cauți aici? De ce nu te duci acasă? întrebă Singh, văzându-l pe prietenul lui, care nu voia niciodată să intre în astfel de locuri. Si intrase pe alee cu o expresie goală.

Când i-au auzit numele, Dave ridică imediat privirea.

- Sunt… eu, era pe cale să răspundă Si.

- La naiba! exclamă Dave surprins.

Toți se întoarseră spre Dave și Si.

- Ah… domnule Dave, ce faci aici? întrebă Si, vocea lui sunând ciudat.

- Trebuie să te întreb… Ce naiba faci tu aici? spuse Dave, iritat.

- Păi… studiez la Colegiul YY, răspunse Si serios.

Dave era surprins - nu știa asta.

- Atunci de ce nu mi-ai spus? întrebă Dave.

- Domnul Dave nu m-a întrebat, răspunse Si sincer. Și, în plus, nu voia să deranjeze pe nimeni.

 

- Îl cunoști pe copilul ăsta? întrebă Buck, împingându-l pe Dave din curiozitate.

- Ah, mama lui și mama mea sunt prietene. Îl cunosc de mai puțin de o lună, răspunse Dave, uitându-se la Si cu o expresie serioasă.

Evitase întotdeauna să-l întâlnească, iar acum se întâlneau aici, într-o situație foarte proastă, ceea ce îl făcea să vrea să-l vadă și mai puțin.

- Du-te acasă, nu te vreau aici acum.

În timp ce Gap vorbea cu Mail, Dave s-a apropiat de Si și l-a prins de braț.

- Vino acasă cu mine, spuse Dave aproape șoptit.

- Hei, ce ai de gând să faci? întrebă imediat Singh, când îl văzu pe Dave scărpinându-se pe gât.

- Ce naiba? Nu atac oameni care nu pot lupta. Dar trebuie să-l duc acasă, răspunse Dave.

- Nu face nimic. Pot să mă întorc cu domnul Dave, spuse Si cu o expresie normală, fără să pară deranjat.

- Deci, unde s-a dus Gap? întrebă Dave, văzând că prietenii lui dispăruseră. Toți s-au întors să privească în jur. Mail și Gap nu mai erau acolo.

- Khun Singh, te rog, nu te certa, spuse Si, când Singh îl atacă pe Buk. Singh îl privi iritat pe colegul său.

- Îmi pare rău, dar nu mai fi atât de nepoliticos, Si. Ai grijă, corpul tău nu e prea robust, spuse Singh, împingându-l cu un deget pe Buk, întorcându-i fața într-o parte.

- Doamne, atacă! strigă Buk, prefăcându-se că se repede spre Singh. Dar Dave îl trase imediat de gulerul cămășii.

- Ce naiba, vrei să mori aici? Ăsta e terenul lor. Hai să ne întoarcem acum. Data viitoare vorbim, îi șopti Dave prietenului său.

El însuși nu era un laș, dar știa când situația era împotriva lor. Îl privi pe Singh cu ochii încețoșați. Singh își ridică sprâncenele înainte ca Dave să-l târască pe Buk înapoi.

- Du-l tu pe puștiul ăla acasă. Eu mă întorc singur, îi spuse Buk lui Dave, îndepărtându-se.

Si stătea pe scaunul din spate al motocicletei lui Dave. Dave nu purta cască și îi dăduse lui Si propria cască.

- Oh, o să merg pe jos acasă, zise Buk.

- Îl duc eu. Îți trimit mesaj mai târziu, spuse Dave înainte să pornească motorul și să-l ducă pe Si acasă.

- Domnule Dave, sunteți supărat pe mine? întrebă Si din spate, întinzându-se puțin spre el.

Dave îi puse mâna pe cască pentru a o fixa.

- Ține-te bine, altfel cazi, spuse el sever.

Si se așeză cuminte până ajunseră la casa lui. Coborî, își scoase casca și i-o întinse lui Dave.

- Domnule… începu Si, vrând să-l întrebe ceva.

- De ce e casa ta atât de liniștită? Unde e mama ta? întrebă Dave, văzând ușa încuiată.

- Mama a plecat la tata, în Rayong. Au plecat de trei zile, răspunse Si calm, făcându-l pe Dave să ridice sprâncenele imediat.

- Când se întorc? întrebă Dave.

- Probabil săptămâna viitoare. De ce? întrebă Si, confuz.

- Mama ta nu e acasă. De ce nu mi-ai spus? Cum poți să rămâi singur? întrebă Dave iritat.

- Pot să stau singur. Și nu ți-am spus pentru că nu te-am întâlnit deloc, răspunse Si sincer.

Dave se opri o clipă. De o lună, el fusese cel care evitase întâlnirile din cauza propriei confuzii. Dar astăzi… ascultând ce spusese Gap, își dădu seama că nu era deloc neobișnuit.

- Atunci de ce nu te-ai dus să-i spui mamei mele? întrebă Dave.

- Matisa Rerai știe din prima zi când mama a plecat la tata, spuse Si.

Dave ridică sprâncenele, surprins că mama lui nu-i spusese.

- Voi veni să stau cu tine ca prieten. Mă întorc acasă să-mi iau niște lucruri, spuse Dave și se întoarse imediat, fără să aștepte răspunsul lui Si.

Dave porni motocicleta și opri în fața casei, nu în garaj, pentru că voia să plece înapoi curând.

- De ce ai venit atât de devreme astăzi? întrebă mama lui Dave, văzându-l intrând.

- Mamă, Si este singur acasă. De ce nu mi-ai spus? întrebă Dave.

- Când să-ți spun? Tu nu stai niciodată acasă și revii târziu, îl certă mama.

- Atunci să dorm cu el, mamă. Sau să-l las să doarmă la noi? întrebă Dave.

- L-am invitat eu, dar a refuzat. Poți să stai cu el ca prieten, dar dacă el nu vrea, nu-l forța, spuse ea.

- Nu vreau pagube prin casa lui, îi aminti mama lui Dave. Știa bine cât de impulsiv e fiul ei, spre deosebire de Si, ordonat și organizat.

- Știu. Mă duc să fac un duș, spuse Dave.

Imediat după ce termină dușul, telefonul îi sună. Era fata cu care trebuia să se vadă.

- Da, Koi… în seara asta sunt ocupat. Trebuia să o duc pe mama să facă niște comisioane. Da… vorbim mai târziu.

Dave o refuză. Voia să-și clarifice sentimentele… pentru Si.

După ce se îmbrăcă și își luă lucrurile, se duse direct la casa lui Si. Parca motocicleta în curte.

- Omule, unde ești? strigă Dave. Nu-l văzu în sufragerie.

- În bucătărie, răsuna vocea lui Si.

Dave intră și îl văzu gătind.

- Mă gândeam să te invit să mănânci ceva, spuse Dave, așezându-se.

- Poți să mănânci acasă. E mai bine să economisești bani. Am făcut și pentru domnul Dave. Mama a cumpărat multe produse proaspete, răspunse Si, înainte de a-l privi o clipă.

- Doriți ceva anume? întrebă Si.

Dave îngheță puțin când îi văzu transpirația la linia părului.

- Vreau scoici fierte în sos picant, spuse Dave.

- Dar nu avem, răspunse Si.

- O să le cumpăr eu de la târgul de la capătul aleii. Poți face sosul? întrebă Dave.

- Bine, răspunse Si.

Dave ieși să cumpere scoicile, apoi se întoarse. Înainte să intre, își aprinse o țigară în fața casei. Si auzise motocicleta, dar Dave nu intrase încă, așa că ieși și îl privi cu sprâncenele ridicate.

- Ce e? întrebă Dave, îndepărtând fumul.

Dacă ar fi fost ca de obicei, Dave ar fi continuat să fumeze. Dar când văzu expresia lui Si, se opri.

- Miroase urât? întrebă Dave.

Si dădu din cap.

- Miroase urât și abia pot respiră, spuse el, luând punga cu scoici.

- Am pregătit sosul. Domnule Dave, gustați-l să vedeți dacă vă place, spuse Si, intrând în bucătărie. Pe masă era deja un bol cu sos.

Dave își coborî degetul, gustă, apoi îl privi pe Si.

Ridică imediat sprâncenele.


- E delicios. Îl faci mai bun decât mama mea. Dave chiar era impresionat. Îi plăcea foarte mult gustul.

- Nu chiar atât. Mătușa Rerai gătește mai bine, răspunse Si cu expresia lui obișnuită, înainte să toarne scoicile în bolul mare.

- Scoicile nu sunt încă fierte. Vrei să le mai fierb puțin? întrebă Si.

- Nu, dacă le fierbi prea mult nu mai sunt bune. Trebuie să fie… în sânge, spuse Dave repede, oprindu-l.

Si făcu o grimasă.

- O să mă doară stomacul? întrebă el, pentru că nu mâncase niciodată ceva nefiert complet.

- De când mă știu, n-am făcut niciodată diaree, răspunse Dave, așa că Si cedă.

- Mai prăjesc un ou, domnule Dave. Așteptați puțin, spuse Si.

Dave îl privea din spate cum pregătea omleta.

- Serios, de ce trebuie să vorbești atât de politicos? Ai spus vreodată vreo prostie? întrebă Dave, curios.

- Niciodată. Dar domnul Dave? De ce trebuie să vorbești atât de nepoliticos? Ai vorbit vreodată frumos? întrebă Si, tot calm.

- La naiba, dacă altcineva mi-ar spune asta, aș crede că mă enervează. Dar tu… chiar dacă întrebi, nu pot să mă enervez. Nici nu-mi dau seama dacă o spui serios sau ești enervant, spuse Dave.

- Sunt enervant? Uh… nu știu, răspunse Si, neîndrăznind să rostească „prostii”.

Dave oftă adânc.

- Știu că nu o faci intenționat. Gătește… mi-e foame, grăbi el discuția.

Dave se uita din nou la spatele lui Si. La talia lui subțire. La picioarele palide cu puțin păr. La linia dreaptă a umerilor. Silueta era clar de băiat, fără curbe… și totuși, inima lui Dave bătea ciudat.

„Ce naiba e în neregulă cu mine?”, se întrebă.

Privirea îi coborî involuntar spre tivul pantalonilor lui Si. În partea de jos a abdomenului, simți iar o amețeală ciudată.

- Domnule Dave! Domnule Dave! Domnule Dave!
Vocea lui Si îl făcu să tresară.

- Ce e? întrebă Dave, încercând să-și ascundă uimirea.

- V-am văzut stând nemișcat, uitându-vă fix. M-am speriat. V-am strigat de mai multe ori și nu răspundeați, spuse Si.

Dave tuși ușor, încercând să pară firesc.

- Mă gândeam la ceva amuzant. Ai terminat? întrebă.

- Da, îți aduc orezul, spuse Si și îi puse farfuria în față.

Dave se uită la toate preparatele. Trebuia să recunoască: Si gătea excelent. Legume sotate cu creveți, tom yum de pui, omletă și scoicile pe care le poftise.

- Domnule Dave, puteți mânca scoici cu orez fiert? întrebă Si curios.

- De ce, e ciudat? întrebă Dave, luând farfuria.

Si se așeză în fața lui.

- Doar puțin, răspunse.

- Ei bine, eu mănânc ce vreau. Mi-e foame, spuse Dave și cei doi începură să mănânce.

După câteva clipe, Si îl strigă cu voce joasă:

- Domnule Dave…

- Ce e? întrebă Dave.

- Pot să vă întreb ceva?
Voia să-l întrebe încă de când era pe motocicletă, dar îi fusese rușine și apoi se luase cu gătitul.

- Întreabă, spuse Dave, mușcând din buze.

- Domnule Dave… sunteți supărat pe mine? întrebă Si, cu voce scăzută.

Dave se înțepeni pentru o clipă.

- De ce crezi că sunt supărat? întrebă, încercând să pară calm.

- Păi… ați încetat să mai veniți la mine acasă. Și când veneam eu la dumneavoastră, simțeam că mă evitați. Așa că m-am gândit… poate am făcut ceva greșit, spuse Si trist.

Dave tăcu.
Nu era supărat. Doar se ascundea. De lucrurile pe care le simțise atunci, de reacțiile corpului său.

- Nu e nimic. Prietenul meu are o problemă și trebuia să-l ajut. De-aia ajungeam târziu și eram ocupat, spuse Dave.

- Dar… s-a întâmplat ceva cu tine? întrebă Si din nou, pentru că văzuse cearta dintre grupuri.

- Cam da… Prietenul meu vrea acum să facă pace cu ei, răspunse Dave. Ca să-l poată… cunoaște pe Mail fără bătăi.

- E mai bine să nu vă certați. Nu e nimic bun în asta. Doar probleme, răni… și durere pentru familiile noastre, spuse Si cu sinceritate.

Dave îl privi lung.

- Omule… chiar vreau să știu: ce părere ai despre inginerie? Tu… cu firea ta… cum de te-a lăsat mama ta să studiezi într-un loc ca ăsta? întrebă Dave.

Si înclină capul, nedumerit.

- Îmi place, de aceea am ales. Părinții mei mă susțin. Sunt deja în anul trei, spuse el simplu.

Dave oftă.

- Uită-te la tine. Majoritatea copiilor de la tehnic sunt sălbatici. În fiecare zi sunt bătăi. Tu cum supraviețuiești? întrebă Dave sincer.

- Păi, învăț mult. Nu am probleme cu nimeni. Cei care caută ceartă sau nu vin la ore… nu rezistă. Dacă sunt bătuți până ajung răniți sau mai rău… sunt exmatriculați. E normal, spuse Si foarte natural.

- De ce simt că mă cerți indirect? se plânse Dave.

- Nu v-am certat! Doar explicam, spuse Si repede.

- Am înțeles, spuse Dave, oftând din nou. Si îl privi confuz.

- Încheiem aici: nu sunt supărat. Nu mai gândi asta, îi spuse Dave, întinzând mâna și mângâindu-l pe cap.

Si tresări surprins.

- Ce e? întrebă Dave.

- Mâinile domnului Dave… sunt pline de sos. Și… mi-ați murdărit părul, spuse Si încet.

Dave își retrase mâna brusc.

- Aaaa, scuze! Haha, nu am vrut… Hai să-l spălăm acum, râse Dave.

Si zâmbi fără să vrea.
După ce au terminat masa, Dave îi spuse să facă duș și să-și spele părul. El urma să spele vasele.

Dave termină repede, apoi urcă în camera lui Si. În seara aceea intenționa să doarmă acolo.
Vroia să-și testeze reacțiile.
Să vadă dacă era doar imaginația lui.

Camera era goală, dar auzea dușul. Așa că se plimbă prin cameră, se uită pe raftul cu cărți și găsi un volum de manga pe care îl citise.

Ușa băii se deschise.

- Deci… ai citit și tu manga asta? întrebă Dave, întorcându-se.

Dar cuvintele i se opriră în gât.

Si ieșise din baie cu un singur prosop înfășurat pe talie, altul mic pe umeri.
Piele udă.
Fără ochelari.
Picături de apă alunecau pe clavicule.

Dave rămase blocat.

Si nu observase că Dave era în cameră până nu-l strigase.

- Ce poveste? întrebă Si, punându-și ochelarii de pe masă.

Când văzu privirea fixă a lui Dave, clipi des.

Dave se întoarse brusc spre raftul cu cărți.

Dar inima îi bătea atât de tare încât îi vibra pieptul.

Și pieptul ud al lui Si… gulerul subțire de mușchi… toate îi făceau stomacul să se strângă ciudat.