CAPITOLUL 26

 Bang!!

Zgomotul deschiderii ușii a venit cu forță și grabă, făcându- i pe angajații magazinului să se întoarcă și să privească șocați.

- Unde e P'Mint? întrebă Phat imediat căutând- o pe Mint.

Cu starea lui de spirit acum, Phat nu era pregătit să- și ceară scuze sau să explice nimic.

- La birou. – a răspuns unul dintre angajați, arătând spre birou.

Phat a mers imediat direct la Mint.

- Phi Mint.

Phat a deschis ușa și a intrat în camera interioară de lucru.

- Ce e, Phat?

Mint ridică privirea și întrebă cu o expresie normală.

- Unde s- a dus Miles? De când a plecat? o întrebă Phat pe Mint în grabă.

Mint ridică ușor o sprânceană.

- A fost azi dimineață, dar nici eu nu știu unde s- a dus. Nu mi- a spus. De ce? Este ceva în neregulă?

Mint se prefăcu că întreabă înapoi, pe un ton normal.

Sprânceana lui Phat se încruntă, fața lui era încordată.

- A vorbit cu P'Mint? Adică, a spus sau a dezvăluit ceva? a întrebat Phat din nou.

Mint a început să pretindă că își amintește ceva.

- Da. spuse Mint, uitându- se la expresia lui

Phat.

Phat îi aruncă o privire lui Mint, imediat curios de ceea ce spusese Miles.

- Ce a spus el? a întrebat Phat din nou.

- A spus că este obosit și a vrut să se odihnească pentru a- și întări inima. Dar unde s- a dus, chiar nu știu. Miles nu spune nimănui unde se duce, vei ști când se întoarce ,spuse din nou Mint.

- Cand de întoarce?- Ți- a spus asta? - a întrebat Phat din nou. -

- Nu mi- a spus ,a răspuns categoric Mint.

Phat își strânse pumnii strâns.

- P'Mint, poți lua legătura cu el? L- am sunat și a fost mereu inchis.

Phat a întrebat dacă Mint are o modalitate de a lua legătura cu Miles.

- Dacă Phat a spus că e oprit, nu voi putea lua legătura cu el ,spuse Mint.

Îl face pe Phat să se simtă epuizat, se lăsă pe canapea cu o expresie încordată pe față.

- În ultimul timp, Miles nu este atât de strălucitor. Ieri, când a ajuns acasă, fața lui nu era atât de bună. Nu știu ce s- a întâmplat ieri, dar de aceea a decis să se odihnească brusc așa ,spuse Mint degajată.

Acest lucru l- a făcut pe Phat să simtă o durere în piept, ceea ce ieri l- a forțat pe Miles să se întoarcă acasă și să o lase pe tânără să intre în cameră.

- Mulțumesc, P'Mint. Dacă se întâmplă să îl contactez i Miles, încercați să întrebați unde s- a dus ,îi spuse Phat lui Mint.

- HM, bine. Întreb dacă Miles mă sună , spuse Mint, înainte ca Phat să plece.

Phat a intrat în fața studioului cu capul încordat, cu creierul ocupat gândindu- se unde să- l găsească pe Miles înainte să se gândească la Din.

Phat l- a sunat imediat pe Din.

(- Ce se întâmplă?) a răspuns Din la telefon.

- P'Din, sunt Phat, frate ,spuse Phat

în grabă.

(- O, știu. Ce ai?)a întrebat Din înapoi.

- Miles te- a sunat? la întrebat Phat imediat.

(- Miles? Nu... Adică, nu am vorbit cu Miles de o săptămână. De ce, ce sa întâmplat?) a întrebat Din.

- Nimic, frate , răspunse Phat cu un oftat greu.

(- Phat, nu știu ce problemă aveți tu și Miles. Dar vreau să vă spun că prietenul meu are o inimă, nu o păpușă fără viață.) a răspuns Din.

— Știu, și prietenul meu Pong este așa, spuse Phat, înainte de a încheia primul apel.

Phat stătea în fața magazinului alimentar.

Miles, înainte de a chema din nou un taxi înapoi la universitate. Mint se ridică, privindu- l pe Phat și oftă greu.

— Miles, dacă ai ști că Phat te urmărește ca un cățel, ai fi fericit? mormăi Mint încet pentru sine.

După ce a părăsit salonul lui Day, Miles a venit la dubă de la terminalul de autobuz pentru a- și continua destinația.

Miles a urcat în dubă și a așteptat să iasă, a scos MP3- ul din buzunar pentru a asculta muzică. Miles nu voia ca creierul lui să devină prea gol.

La scurt timp după ce a stat în dubă, mașina a ieșit din terminal. Miles se lăsă pe spate de scaun în timp ce se uita pe fereastră.

Forfota orașului pe care a văzut- o până s- a obișnuit cu ea când era în Bangkok, a dispărut când mașina a început să părăsească orașul spre potecă.

Kanchanaburi este o provincie înconjurată de munți, te face să vrei să privești în afara drumului. Veți vedea mereu munții la vedere, aproape sau departe. În funcție de terenul pe care circulă mașina, peste câmpuri sau grădini.

Miles este cufundat în propria sa lume personală. A vrut să iasă și să facă poze, dar nu a putut pentru că nu și- a adus mașina.

La acel gând, Miles închise încet ochii. Eliberându- se de muzica pe care o ascultă.

Durează aproximativ o oră pentru ca duba să ajungă în districtul Sangkhla.

Miles se pregătește să- și apuce geanta și să coboare din dubă. Silueta zveltă se zvârcoli pentru a se scutura de oboseala lungii călătorii cu mașina.

Miles s- a uitat la ceas și a văzut că era aproape amiază, așa că a căutat un restaurant pentru a se reîncărca puțin.

Miles a intrat într- un magazin de orez lângă parcare.

- Ce ti- ar placea sa mananci? a întrebat chelnerița.

Îl face pe Miles să zâmbească cu vocea unică a oamenilor din Kan. Miles crede că este drăguț, pentru că Phat însuși obișnuia să vorbească cu accent popular când era cu familia.

Când s- a gândit la întrebarea lui Phat, Miles a rămas puțin năucit, în timp ce se pierdea în gânduri.

(NOTĂ: Accent popular, Dialectul oamenilor Kan rostește cuvintele puțin distorsionat, dar mulți oameni spun că este cel mai drăguț accent thailandez.)

- Ce ai? întrebă Miles.

- Avem orez și tăiței, poți alege , spuse chelnerița.

- Apoi vreau orez roșu de porc și tăiței de apă. - întrebă Miles, apoi se gândi din nou la momentul în care s- a aşezat să mănânce cu Phat.

Miles oftă.

- Am nevoie de ceva timp să fiu cu mine. îşi spuse Miles încet pentru sine.

Pentru că indiferent ce face, povestea lui Phat îmi vine mereu în minte.

Când mâncarea este servită, Miles se așează și mănâncă în timp ce observă stilul de viață al oamenilor din acea zonă.

Când s- a săturat, s- a ridicat și a plătit nota. Apoi și- a luat poșeta și a mers până a găsit un mototaxi.

L- a dus în stațiunea pe care Miles a sunat deja pentru a rezerva o cameră. Miles a ridicat camera pentru a face fotografii în timp ce mergea cu o motocicletă taxi prin diferite zone.

Fotografiile l- au făcut pe Miles să se concentreze pentru o clipă.

- Am ajuns – a spus motociclistul, în timp ce parca bicicleta în fața stațiunii.

Miles a coborât și a plătit înainte de a merge în stațiune pentru a face check- in. Miles au venit în timpul săptămânii, așa că nu era prea aglomerat. De asemenea, am reușit să aleagă o cameră pe malul râului, care este destul de privată.

După ce a luat cheia camerei, Miles a coborât după personalul hotelului, în timp ce privea priveliștea și poteca.

- Mulțumiri.

Miles a mulțumit echipei înainte de a intra în cameră.

Miles zâmbi satisfăcut. Silueta zveltă își lăsă geanta și se îndreptă direct spre balcon. La deschidere, a simțit mirosul de natură și a putut vedea clar priveliștea Podului Mon.

Miles a luat imediat camera pentru a capta atmosfera, înainte de a se întoarce în camera lui și a- și pune lucrurile în ordine.

Miles s- a uitat gânditor la telefonul său mobil, inima lui a vrut să- l ridice și să sune pentru a- i spune surorii lui că ajunsese la destinație. Dar pentru a interzice acest gând, temându- se să vadă numărul lui Phat sună și slăbind, a renunțat la el.

Miles s- a întins apoi pe pat pentru a se odihni puțin din călătorie. Va aștepta să vină noaptea, să iasă și să facă poze cu priveliștea exterioară.

Miles se uita la tavanul dormitorului cu ochii ațintiți.

Dacă mă întorc și de data aceasta nu se întâmplă nimic mai bun, chiar te voi scoate din inima mea. - îşi spuse Miles, oftând greu.

- Ai'Phat, ai de gând să stai și să apeși până se rupe telefonul? l- a întrebat Mon pe prietenul său în timp ce stătea sub clădirea facultății.

Phat doar stătea și își forma telefonul mobil la fiecare 5 minute.

Dacă fratele lui Mon pornește dispozitivul, mesajul va veni pe telefonul tău mobil și îl poți contacta. De ce ai continua să apelezi pentru a- ți pierde bateria? spuse Pong.

- Cum!! Unde a plecat?! Phat strânse din dinți până când venele de la tâmple i se bombară.

- Phat, chiar o să te întreb. Ești aproape mort că nu poți intra în contact cu fratele lui Ai'Mon, din ce motiv? întrebă Ryo, făcându- l pe Phat să înghețe puțin.

Phat nu spuse nimic, dar fața lui era încordată.

- La naiba, nu vei răspunde sau nici măcar nu poți să- ți dai singur răspunsul? Dacă tot nu poți găsi singur răspunsul, atunci de ce stai aici subliniind că fratele lui Mon a dispărut? spuse Ryo certându- l.

- Ce naiba încerci să- mi faci? întrebă Phat sec.

- Hei, hei, nimeni nu încearcă să facă nimic. Tu care stai acolo si impingi si impingi. - Mon a spus la fel.

Phat pufni în gât, înainte de a se ridica.

- Unde te duci? a întrebat Pong

când și- a văzut prietenul ridicându- se.

- Ma întorc la căminul meu, ce o să fac cu voi aici? - spuse Phat îndepărtându- se imediat.

- Mon, cred că Phat este în stare gravă. spuse Ryo.

- Ei bine, cred că da. Nu poate sta nemișcat, pentru că fratele meu mai mare a dispărut așa. Dar încă nu știi cum se simți? a spus Mon înapoi.

- Ah, acum că ești mulțumit, îl critici pe marele tău prieten, nu? Tu însuți ai fost un prost de multă vreme. Nu știi cât de mult te iubește Ryo și a avut răbdare? Pong a putut să- și tachineze puțin prietenul.

- La naiba! Mon și- a lovit prietenul pentru distracție.

Pong se ridică și începu să râdă.

Clack...

Phat s- a dus să deschidă ușa camerei lui, și- a aruncat nepăsător geanta în colț și s- a prăbușit pe pat în uniforma lui de student. Telefonul său mobil este lipit de el tot timpul, fața îi era îngrijorată și nu putea decât să se întrebe, unde a plecat Miles? Dar nu- și poate da seama. Phat oftă din greu, înainte de a suna telefonul mobil al mamei sale.

(- Ce e, Phat?)a răspuns la telefon vocea mamei.

— Mamă, ești ocupată? a întrebat Phat încet pe mama lui.

(- Nu- ți face griji, ce sa întâmplat? Vocea ta nu este foarte bună.)întrebă mama înapoi, făcându- l pe Phat să simtă o strângere bruscă în piept.

(- Phat, mă auzi? Ce sa întâmplat?) a întrebat mama îngrijorată.

- Mamă... eu... Phat și- a strigat mama încet.

Ea a simțit senzația cuiva care părea să- i lipsească suflarea.

- Sunt atât de prost, mamă ,spuse Phat încet.

(- De ce ești prost?)a întrebat mama pe un ton blând.

- M- am gândit mult la asta, mamă ,spuse Phat din nou.

(- Este vorba despre Miles?) întrebă mama înapoi, făcându- l pe Phat să tacă o vreme, cu o respirație adâncă.

- Da. - răspunse Phat recunoscând.

- Îți amintești ce ți- am spus ieri? a întrebat Phat mama lui.

(- Îmi amintesc asta) a răspuns mama lui.

- Este totul despre mine , spuse Phat în cele din urmă.

(- Știam de ieri când am vorbit.) Mama a răspuns.

Phat doar zâmbi pentru sine.

- Am încercat să fac ceea ce mi- a spus mama. Întoarce- te și găsește calea potrivită, așa cum cred eu că este corectă. Dar nu m- a făcut să mă simt mai bine. Inima mea nu vrea ceea ce cred că este corect, mamă ,spuse Phat, de parcă ar fi fost profund confuz.

(- Ce vrea inima lui Phat?)a întrebat mama înapoi.

Phat închise ochii încet, inspirând adânc. Nu se simțise niciodată atât de deprimat în inima lui.

(- Phat, calmează- te! Phat, încearcă să- i spui mamei încet. Cum se simte Phat cu Miles acum?) a întrebat mama.

- Oh, nu sunt bine... - spuse Phat.

Nu sa gândit niciodată la el însuți ca la un copil, sunând și cerându- i mamei sale sfaturi în această chestiune.

(- Mama nu i- a spus lui Phat să fie calm? Gândește- te la ce îți spune inima lui Phat. Cum te simți?) a întrebat mama din nou.

Phat respiră adânc, înainte de a se gândi la imaginea când era cu Miles.

Fie când s- au întâlnit pentru prima dată, când s- au certat sau s- au insultat, lovindu- se sau chiar când au vorbit bine. Făcând ceva frumos unul pentru celălalt, într- o perioadă scurtă de timp. Se gândi la sexul care avusese loc, fie că era forțat sau consensual.

- Eu... aș vrea să- i văd fața în fiecare zi, mamă... când nu nu îl văd, devin nervos. Vreau să fiu cu el tot timpul. Eu... - spuse Phat în timp ce înghiți, simțindu- și gâtul uscat.

O mână ținea telefonul mobil, celălalt braț era ridicat pentru a- și acoperi ochii.

- Sunt gelos pe el. Când cineva îi acordă atenție, mă enervez. Mi- e dor de tine... Mă doare când nu este cu mine... - spuse Phat cu o voce înecată.

- Vreau să se concentreze doar pe mine, nu vreau să se uite la nimeni , spuse Phat ferm.

(- Phat... Phat, calmează- te)

Mama la întrerupt- o, când a observat că fiul ei începuse să vorbească despre Miles în multe detalii.

- Da. răspunse Phat, când auzi vocea mamei sale.

(- Mama înțelege, ce se simte Phat. Dar Phat? Îți înțelegi sentimentele? Ce este tot ce simte Phat?)a întrebat mama înapoi.

Phat tăcu o vreme, gândindu- se din nou. Mama lui Phat nu a repetat răspunsul, dar și- a lăsat fiul să se gândească o clipă răspunsul.

- Mamă? - îi sună Phat mama cu voce joasă.

(- Hm?)a răspuns mama lui

- Simt că știi deja adevărul? - a întrebat Phat.

(- Deci ce crede Phat?)a întrebat mama lui înapoi.

- Îl iubesc🩷. La asta mă pot gândi acum, mamă. - răspunse Phat, cu picături clare de lacrimi curgându- i pe față.

- Ugh... ugh, ce naiba. Cum am început să plâng?

Miles s- a trezit după ce a simțit o senzație de frig pe obraji, când a știut că sunt lacrimile lui.

Inima lui Miles simți o căldură de nedescris, împreună cu o ușoară îngrijorare în inima lui pentru ceea ce i se întâmplase.

- Probabil că nu e nimic. - mormăi Miles, înainte de a se ridica și de a merge la baie să se spele pe față.

Miles se uită la sine în oglindă, precum și se întoarce înainte și înapoi pentru a- și verifica coafura.

- Cine eşti tu? își spuse Miles în oglindă, înainte de a ieși și a- și lua un rucsac mic și un aparat foto, părăsind camera.

Miles încuie ușa, apoi se uită la ceasul de mână și văzu că era ora patru.

Miles a mers apoi pe poteca din stațiune, a găsit un loc care i- a plăcut, apoi și- a luat camera și a făcut o poză.

Miles a intrat în zona holului pentru a

întreba despre diverse tururi, pe care stațiunea le poate oferi sfaturi bune. Când conversația s- a încheiat, Miles a continuat să facă poze.

- Folosește- ți concentrarea pentru a te cufunda în fotografii și atmosferă, astfel încât să nu te distragi.

Miles a mers pe poteca care ducea la Podul Mon, cunoscut și sub numele de Podul de Lemn.

Viața la sat, cu copaci verzi, îl face pe Miles să se simtă mai liniştit. În timp ce mergea pe drum,.

Miles a văzut o mică cafenea, așa că s- a oprit și s- a așezat. Pe lângă comandarea cafelei de modă veche de băut.

- Esti din Bangkok, tinere? - a întrebat un unchi care stătea la o masă .

- Da. Miles a răspuns cu un - zâmbet, pentru că îi place foarte mult accentul oamenilor de aici.

- Ce crezi că ai venit aici? Nu prea multă lumină, nu- i așa? a întrebat unchiul zâmbind.

- Am venit pentru că nu voiam luminile puternice. - spuse Miles, făcându- și unchiul să zâmbească.

- Fugi de haos? a întrebat unchiul.

- Da. - a răspuns Miles, înainte de a continua să stea și să vorbească cu unchiul sătean în cafenea.

Miles nu se plictisește sau se enervează deloc să vorbească cu bătrânii de aici, pentru că măcar ajută la ușurarea sentimentului de lipsă de cineva într- o oarecare măsură. Și, de asemenea, am învățat multe lucruri despre acest loc.

Miles a stat și a vorbit cu unchiul său

și proprietarul cafenelei până când soarele începe să apune. Așa că Miles s- a gândit că va face poze mai târziu dimineața.

- Mâine, poți veni și oferi mâncare călugărilor. – spuse unchiul.

- Da, unchiule. Mâine aș vrea să închiriez o barcă pentru ca unchiul să mă ducă la templu , spuse Miles imediat cerând o rezervare, pentru că unchiul care stă și vorbește este pilotul bărcilor charter.

– Bine, o voi rezerva pentru tine. Curentul este scăzut. Poți să cobori și să faci poze cu templul , spuse unchiul înapoi.

Prin urmare, Miles și- a făcut o programare pentru a sugera timp cu unchiul său înainte de a se întoarce în stațiune.

Miles a mers să comande mâncare din bucătăria stațiunii, precum și să se uite la luminile din casele oamenilor și la plutele parcate de- a lungul râului la nesfârșit.

După cină, Miles s- a întors în camera lui. Silueta zveltă a făcut un duș și și- a schimbat hainele. Așa că s- a așezat și a băut berea pe care a cumpărat- o când a ieșit la plimbare în noaptea aceea.

Am prins briza pe verandă. Sunetul ciripitului insectelor în cor nu era însă asurzitor.

Miles se așează și pornește camera pentru a vedea fotografiile iar și iar în timp ce își bea berea.

Brusc...

Miles a făcut o pauză când a deschis camera și a derulat pentru a găsi o fotografie a lui Phat cu el în timp ce călătoreau împreună.

Miles încărcase deja fotografia pe computer, dar a uitat să o ștergă de pe cardul camerei.

Miles a oprit camera și a lăsat- o deoparte înainte de a se lăsa pe spate pe scaun cu ochii închiși. Miles oftă.

O să merg acum la o plimbare sau să dorm în dormitor? Ce simți când sunt aici? - murmură Miles încet.

- De ce oamenii stresați trebuie să bea alcool? Nu înțeleg. - i- a spus glasul lui Ryo, când a intrat într- un magazin de băuturi alcoolice, după ce un prieten a sunat să- i spună că l- a văzut pe Phat bând singur.

Mon apoi la chemat pe Ryo să- l ia, cu îngrijorare.

- Nu știe ce să facă , spuse Ryo, înainte de a- l căuta pe Phat

Au descoperit că Phat stătea singur în colțul magazinului. Ryo la condus apoi pe Mon să meargă imediat spre el.

- Esti beat? - a întrebat Mon imediat în timp ce s- a așezat pe scaunul de vizavi, făcându- l pe Phat să ridice privirea din paharul lui de vin să se uite la prietenul său.

- A sunat? în loc ca Phat să întrebe cum a ajuns prietenul său aici, a întrebat mai întâi despre Miles.

Acest lucru i- a făcut pe Ryo și pe Mon să se întoarcă să se uite obositi unul la celălalt.

- Totuși... nu trebuie să- ți faci griji pentru fratele meu. Trebuie să- mi fac griji pentru tine, la naiba! Ai curs mâine dimineață , spuse Mon plângându- se.

- Stiu, ma duc la facultate ,spuse Phat, înainte de a mai bea un pahar de vin.

– Phat, dacă vrei să te îmbăți, cred că ar fi bine să cumperi băutură și să te îmbeți în camera ta. Dacă ești foarte somnoros sau beat, poți dormi ,sa oferit Ryo.

Phat se liniște înainte de a da din cap. Phat a plecat să stea în magazin, pentru că nu voia să fie singur în cameră. Când era singur, se tot gândi la chipul lui Miles. Oriunde m- am uitat, nu- l vedeam decât pe Miles. S- a întors acasă, cu o expresie dureroasă pe față.

Mon și Ryo l- au adus pe Phat înapoi la cămin și au cumpărat niște băuturi.

- Hai, beau cu tine , spuse Ryo, înainte de a lua un pahar și a turna o băutură pentru prietenul său.

Phat stătea și bea în tăcere, cufundat constant în propriile gânduri.

Mon și Ryo nu s- au gândit să întrebe nimic, doar au stat și au vorbit în liniște.

- Mon? - Phat îl strigă pe Mon cu voce joasă, făcându- l pe Mon să se întoarcă să se uite.

Îmi pare rău pentru fratele tău. - a spus

Phat.

Mon este încă puțin nemișcat pentru că știe pentru ce își cere scuze Phat.

- Hm, dar persoana căreia ar trebui să- ți ceri scuze cel mai mult este fratele meu mai mare ,a spus Mon.

Văzând starea lui Phat stând cu gâtul în jos și bând alcool, Mon nu era supărat pe prietenul său.

- Așa e, dar ce să facă când nu e aici? Îmi pare rău... Unde îl pot găsi? Spune- mi Mon. Spune- mi. - spuse Phat cu voce joasă, ambele mâini prinseră strâns paharul de băutură.

Mon a oftat greu, înainte de a se muta să stea lângă Phat și să- l strângă ușor de umerii lui Phat.

- Fratele se va întoarce în curând. Nu a dispărut, doar face o pauză , spuse Mon, dar Phat clătină din cap.

- Abia aștept să te întorci, dar mi- e frică. - spuse Phat...

- De ce i- ti este frica? a întrebat Ryo.

- Mi- e teamă că dacă las timpul să treacă și aștept să revină de la sine... În acel moment, sentimentul nu va mai fi același. Nu vreau să fie așa ,spuse Phat din nou.

Vocea pe care Mon și Ryo au auzit- o putea simți de fapt teama lui Phat.