Capitolul 19

 

     În sfârșit am avut o  zi liberă. A fost sărbătoare pentru mine. Aveam liber, dar unchiul doctor nu avea! Soția mea harnică a mers la muncă dimineața devreme. M-a lăsat  singur, întins în pat, să mă odihnesc. Am ridicat brațele și m-am întins înainte și înapoi într-un mod confortabil, chiar dacă nu era nicio soție drăguță lângă mine care să mă îmbrățișeze. Dar încă mai persista mirosul lui. L-a lăsat pe ,,Dom” să-l simtă. M-am întors și m-am rostogolit pe perna lui și am respirat adânc, umplându-mi plămânii cu un mirosul familiar care îmi topea inima de fiecare dată. Era bine că în ultima vreme am putut să mă întorc și să dorm cu el mai des. Nu a fost nevoie să fim separați ca înainte. I-a luat aproape o lună să se gândească, abia apoi doctorul mi-a permis să dorm din nou cu el. Trebuia să luăm în considerare cu atenție consecințele care vor urma. Nu voia ca oamenii să știe despre relația noastră sau să aibă un impact asupra muncii mele, în industria divertismentului. În perioada aceea părea că ne-am despărțit și cauza lipsea. Pentru că am fost despărțiți timp de multe zile, ne era foarte dor unul de celălalt. De fiecare dată când aveam ocazia să ne întâlnim, sentimentele pe care le nutream unul față de celălalt nu pot fi descrise. Când am avut mult de lucru, a trebuit să mă despart de el. Când sentimentele de inadecvare s-au acumulat în zilele în care am mers la serviciu, doctorul a relaxat severitatea. Și lui i-a fost dor de mine. Îi place să se prefacă că este bine singur ca să mă liniștească, chiar dacă în unele zile, îmi lua hainele să le îmbrățișeze când  dormea. Îi era dor de mine, îi era dor de mirosul meu, voia să mă îmbrățișeze, așa că se folosea de lucrurile mele pentru a-și calma starea. Când am aflat despre asta, nu m-am putut abține să nu mă simt foarte prost. Am vrut să înlocuiesc sentimentul de lipsă. Am vrut să ne completăm unul pe celălalt, astfel încât să fie suficient de complet acolo unde ar trebui să fie. Mi-am dat seama că doctorul mă iubea foarte mult. Îmi dorea binele și îi era dor de mine, dar punea întotdeauna liniștea mea,  înainte de propriile sentimente. Inițial, personalitatea lui chiar era așa. Înainte să devenim iubiți, îl vedeam așa. Când am devenit iubitul lui, l-am înțeles mai bine și am vrut să-i mulțumesc de fiecare dată când se cobora să iubească și să alinte un copil ca mine. Nu știu...cred că o persoană bună ca el putea găsi cu siguranță un iubit mai bun. Dar el a ales să mă iubească, chiar dacă a văzut atât de multe defecte la personalitatea mea. Eu... cât despre mine, nu m-am gândit niciodată că în viața mea voi întâlni o iubire bună ca aceasta. Nu am crezut că pot iubi pe cineva atât de mult. Nu credeam că iubirea are puterea de a mă face să fiu un om mai bun. Nu voiam să cred că voi ceda în fața oamenilor. Unchiul doctor era o persoană care avea motive să trăiască viața pe care și-o dorea, avea metode pe care eu, nu îndrăzneam să le contrazic, cedând în cele din urmă în fața lui. Uită-te la modul iubit, pornit și oprit. În trecut, nu mi-aș fi ținut gura. M-aș fi plâns că este o prostie. Dar după ce m-am gândit la intențiile lui, nu am știut cum să-l refuz. De ce mi s-a schimbat inima? Chiar și în ziua în care am venit în secret, mi-am amintit acea regulă și am fost mai atent ca niciodată să nu mă vadă cineva.

   Telefonul a sunat în timp ce stăteam confortabil pe perna lui. Eram enervat în adâncul sufletului că cineva suna chiar acum. Bănuiam că era P’Nat (managerul) care a preluat o treabă urgentă pentru mine. Oare eram deranjat din nou în programul meu de sărbătoare? Dar când am luat telefonul și m-am uitat la numele apelantului, nu era el. Iubitul meu mă suna. Sentimentul de iritare din urmă cu câteva momente a dispărut. La naiba, era soția mea!! Trebuia să răspund imediat!

-Tocmai m-am trezit.

-Plerng, mama ta e aici. M-am gândit o clipă după ce a terminat doctorul de rostit propoziția. Mintea mea procesa data, era a douăzecea zi? S-a întors mama în Thailanda? M-am gândit că mama se va întoarce luna viitoare, în primele trei zile din lună. A venit mai repede decât credeam și nu l-a contactat deloc pe fiul ei. Dar unchiul doctor a văzut-o pe mama... Cum?

-Ce ai spus, doctore? Mama a venit să te vadă? De ce a venit? Și când a venit? Ei bine, nu știu nimic despre asta.

-Problema este de ce nu a spus Plerng că mama lui se va întoarce în Thailanda? N-am știut niciodată, nimic.

-Oh, nu ți-am spus? Hm, îmi pare rău. Nong Plerng trebuie să fi uitat.

Folosindu-mi cotul, m-am ridicat repede în șezut. Vreau să știu totul acum. De ce a mers mama la doctor? Judecând după starea de panică a doctorului, cred că nu a fost foarte  entuziasmat.

-Este în regulă. Acum mama ta s-a întors. În realitate e mai frumoasă decât în poză. Ai mai avut un apel video cu ea în ultimul timp? A rostit el calm.

-Te rog, spune-mi. Mama a mers la spital să te caute, sau cum te-a găsit? Hmm... Nu i-am spus niciodată unde lucrează doctorul, la ce spital.

-Da, a venit aici. Și mai bine e că își face o programare pentru un test în avans. Pacienții, de vârsta ei, primesc un dosar istoric pentru a știi problemele care afectează starea de spirit și mentalitatea.

-Inima mea este acum în stare de șoc. Ai menționat doar pe scurt, așa că m-am gândit că ar putea fi o problemă cu ea. Nu mai eram atât de îngrijorat, ca de fiecare dată, doctorul avea puterea de a mă liniștii.

-Nu, nu are nicio problemă. Mulți pacienți dezvoltă depresie din cauza mediului în care trăiesc. Pacientul trebuie să se pregătească pe deplin, deoarece testul efectuat poate indica faptul că starea de spirit și gândurile sale nu sunt normale. Este destul de deprimant. Dar când mama a intrat în cameră, aproape am avut un atac de cord. Doctorul a râs ușor. Imaginându-mi ce mi-a descris doctorul, inima mi-a tresărit de entuziasm.Sunt totuși îngrijorat. Este ceva în neregulă cu mama? Oare cum vor fi rezultatele testelor? Chiar dacă doctorul a spus că nu există o problemă cu ea, era ca și cum aș fi făcut eu ceva rău pe care mama nu l-ar fi acceptat. Gândurile mele erau  amestecate.

-Mama este bolnavă, doctore? Am făcut eu ceva care să o îngrijoreze? Am întrebat neîncrezător.

-Ți-a spus ea despre asta? Nu e nimic. Dacă a spus asta, doar glumea. A intrat cu o carte de psihologie, un volum rar. Este o poveste din experiența directă a unui doctor care lucra într-o tabără de voluntariat și se confruntă cu diverse probleme. Mama ta a venit doar să mă salute și să aducă o carte. Intenționa doar să-mi facă o surpriză. Eu am insistat dacă tot a venit să facă și un test, pentru sănătatea ei.

-Mama pare să fie bine dispusă, dar nu i-a dat niciun telefon fiului ei. Când a sosit, s-a dus să-l vadă pe iubitul fiului ei? Serios?

-Dar mama ta a sosit deja acum trei zile. Ah, și mama a spus că, dacă ești liber, să-ți faci o programare pentru a te întâlni față în față cu ea. Mama ta a spus în glumă că fiul ei este drăguț, un copil bun și a întrebat cum este relația noastră.

-Care este problema? Hmm...

-Mamei tale îi este foarte dor de Plerng. A spus că ambii unchi vorbesc mult despre tine. Auzind asta, în  pieptul meu am simțit ceva ciudat. Deodată, colțurile ochilor mi s-au umezit și am simțit o căldură puternică. Mama și cu mine nu am avut niciodată șansa să fim împreună. Ea nu m-a văzut niciodată cu ochii ei, cum îmi trăiesc viața și ce fac, ea știa doar din ceea ce i-am spus. Nu, nu sunt surprins că mama a mers mai întâi la doctor, dorind să afle mai multe despre mine. Voia să audă din gura persoanei pe care o iubesc, cum sunt de fapt. Pentru că și eu, probabil aș sta și aș asculta pe cineva povestind o poveste despre mama. Aș putea face asta toată ziua. Mai mult, mama și cu mine nu ne-am văzut de atât de mult timp, nu știu cum să o abordez. Sau  nu a venit la mine pentru că gândește la fel. În relația mea cu mama a fost întotdeauna un fel de zid care ne despărțea. Pentru că distanța este un factor important. Dar o înțeleg. Mama mi-a spus odată că dacă aș fi rămas cu ea când tatăl meu a murit, nu și-ar fi putut face datoria de mamă suficient de bine. Asta nu înseamnă că nu voia să fie cu mine, dar mama îmi cunoștea potențialul la vremea respectivă, nu mă putea face să cresc așa cum ar trebui, fără ca ea să aibă un soț. Nașterea mea a fost intenția tatălui și a mamei mele. Își plănuiau viitorul pentru a putea avea o familie fericită. Speranța la acel moment era ca, atunci când tatăl meu va face cercetări, familia noastră să aibă suficiente venituri pentru a mă crește și a fi fericit. Dar când tatăl meu a murit, totul a eșuat. Mama mea a plănuit inițial să mă lase aici pentru o scurtă perioadă de timp. Dar când a venit să mă ia, după ce a trăit în străinătate, a spus că poate este bine ca o familie solidă să mă susțină. Mama a crezut probabil că, dacă aș merge să locuiesc cu ea, nu aș putea avea o viață confortabilă. A considerat că a fi aici cu familia unchiului Singh și a unchiului Suea era o alegere care nu mă va face să sufăr alături de ea. Chiar dacă  mama nu mai are probleme financiare și este pe drumul spre găsirea fericirii și a confortului ei, vine în schimb problema relației noastre la distanță. Chiar și așa, am avut o viață fericită fără ca mama să aibă grijă de mine. Am fost independent încă din copilărie. Și ea a trăit bine în străinătate fără fiul ei, asta i-a oferit și ei multă libertate.

-Ăă, arată bine mama? Pare fericită? Când ai vorbit cu ea, ai observat  dacă există probleme sau disconfort? O pot ajuta cu ceva? Am întrebat eu cuprins de nostalgie.

-Mama ta este fericită. De ce vibrează glasul tău așa? Nu plânge, nu e nimic.

-Unchiule doctor, inima îmi tremură într-un mod ciudat. Când am aflat că mama s-a întors în Thailanda, o parte din mine a vrut să o întâlnesc. Dar nu știu ce ar trebui să fac dacă dau peste asta. Nu ne-am mai văzut de mult timp. Nu îndrăznesc să mă apropii de ea, dar... vreau să o îmbrățișez  măcar o dată.

-Acest tip de simptom se numește frică, știi? Nu îndrăznești să te apropii pentru că îți pasă atât de mult de sentimentele ei. Te temi că o vei face să se simtă inconfortabil, nu?

-Ăăă... ceva de genul ăsta. Nu ne-am văzut de mult timp, nu ne-am comportat corect, deși, pe de altă parte, chiar vreau să o văd.

-Pentru asta te iubesc atât de mult. Întotdeauna îți pasă de oamenii din jurul tău. Uau... Astăzi, cățelușul meu este atât de plângăcios. Nu, tocmai s-a trezit. Îmbunătățește-ți starea de spirit mai întâi. Altfel,  întreaga zi va fi compromisă. Mi-am ridicat mâna pentru a-mi șterge lacrimile, încercând să-mi trag respirația.Emoțiile mele sunt într-adevăr prea mari, sunt prea sensibil dar e în regulă. Îmi voi face o programare să mă întâlnesc cu mama și să-l iau pe doctor cu mine. Faptul că este prin preajmă îmi diminuează nervozitatea. Doctorul știe și el ce se întâmplă cu mama.  El va fi cel care va face ca prăpastia dintre mine și ea să dispară.

-Hai termină treaba. După muncă, întoarce-te repede. I-am spus pe același ton plângăcios.

-Bine, dacă ai timp liber, sună-o pe mama ta cândva. Sau ieșim să ne întâlnim puțin.

-Da.

   După ce am închis telefonul, am făcut imediat un apel video cu mama, dar ea nu a răspuns, probabil era ocupată. Și m-am întrebat în secret ce treabă are mama cu cineva de aici? Chiar dacă nu s-a mai întors de mulți ani, a spus că avem de discutat despre muncă. Ce fel de muncă e asta? Mama nu mi-a vorbit niciodată despre munca ei. Când mi-am dat seama că nu știam atât de multe despre ea cât ar fi trebuit, m-am simțit și mai rău. O parte din mine voia să afle mai multe despre situație, dar cealaltă parte se temea să știe, se temea să întrebe, se temea că ar putea fi jenată, așa cum chiar spusese doctorul. Și mi-am petrecut toată ziua odihnindu-mă și căutând. M-am uitat la filme ca să studiez actoria, pentru că sunt lent la învățat, trebuie să studiez cât de mult pot. Dacă vorbesc despre munca în industria divertismentului, aș fi sincer când aș spune că este ceva ce pot face, dar este posibil doar pentru că am luptat din toate puterile. Nu știu cât timp voi putea continua. Pe măsură ce zilele treceau, simțeam mai mult că nu mai sunt eu însumi. În fiecare zi tânjeam tot mai mult după libertatea de care mă bucurasem atât de mult când nu eram acolo, în industrie. Am sacrificat multă intimitate pentru a fi iubit de alți oameni. De peste un an, lucrez la asta. Nu-mi amintesc când a fost ultima dată când am călătorit fără să port mască care să-mi acopere fața. Chiar și când mergeam la mall cu doctorul meu, tot trebuia să mă ascund. Pentru că nu vreau să mă vadă nimeni, nu vreau ca nimeni să se amestece în viața mea personală. Dar nu am putut niciodată.  Indiferent cât de camuflat aș fi fost, oamenii m-ar fi recunoscut dacă aș fi ieșit în public.

Am și uitat deja de viața în care ieșeam singur în oraș. Oriunde mergeam, era mereu prezent un manager personal. Și totul se rezuma la muncă. Am avut doar câteva vacanțe, nu am mers nicăieri. Îmi petreceam timpul cu iubitul meu. Îl întâlneam doar  acasă. Nu vrea să-mi creeze imagine  proastă, așa că nu ne puteam întâlnii și cu alții. Doar ne luăm timp și ne umplem liberul unul celuilalt cu fericire la maximum. Pur și simplu în spațiul nostru personal. Dar... este asta oare, cu adevărat fericirea? Îmi trăiesc viața așa, va fi la fel de sustenabilă pe cât îmi doresc?.... Chiar dacă nu sunt faimos în industrie, sunt doar o față nouă, care are o singură dramă difuzată în prezent și o altă dramă care tocmai a încheiat filmările. În afară de asta, singura mea muncă este evenimentele promoționale pentru actorie. Sunt model, filmez reclame și cânt cu alți oameni în timpul filmărilor pentru programe de divertisment. Se pare că muncă este multă, așa că aproape că nu am nicio zi liberă. Faptul că am participat la numeroase evenimente m-a făcut mai cunoscut. Am început să am un grup mai mare de fani. Prin urmare, există și mai multe așteptări din partea mea. Cei care m-au susținut au făcut tot posibilul să mă facă mai popular, inclusiv să mă ajute să răspândesc vestea pe rețelele de socializare. Așteptând să ajung la serviciu, simt că nu-i pot dezamăgi pentru că apreciază pe cineva ca mine. Așa că încerc să mă comport bine. Vreau ca toată lumea să fie mândră de ceea ce am realizat. Dar dacă răspund din adâncul inimii mele, când privesc înainte pare atât de gol, încât nu mă pot vedea stând la capătul ăsta. Chiar dacă îl văd, este o imagine foarte neclară. Poate pentru că știu că nu voi fi mai bun decât atât, nu voi fi mult mai faimos. Această slujbă nu era ceea ce alesesem de la bun început. Dar unchiul Suea mi-a înmânat-o cu cele mai bune intenții. Am acceptat-o pentru că am vrut să-l fac mândru și am vrut să găsesc o modalitate de a merge  pe cont propriu.Dar nu mergeam pe această cale de mult timp și deja mi-am pus o  întrebare: Este aceasta calea potrivită pentru mine? De ce în zilele în care am muncit atât de mult, simt că nu mai vreau să o fac? Dacă vreau să mă opresc din toată această muncă, sunt gata să las totul în urmă imediat. Asta înseamnă că nu iubesc cu adevărat ceea ce fac?  Dacă aș iubi-o suficient, nu aș lăsa acest gând să mă domine de fiecare dată când aș fi obosit, nu-i așa? E ca și cum aș face-o pentru a-mi atinge scopul. Voi munci din greu pentru a economisi mulți bani ca să am grijă de medicul meu când se va pensiona. Vreau să am grijă de el cât mai confortabil posibil, fără a uita să mă întreb dacă sunt mulțumit de ceea ce sunt astăzi. Ce fac? Ce îmi doresc cu adevărat?

18:10

  S-a auzit sunetul porții automate deschizându-se și al mașinii doctorului mișcându-se. L-am lăsat să parcheze, am stat înăuntru cu bomboane în gură, entuziasmat, așteptând  ca doctorul să intre pe ușă. Aveam de gând să merg repede și să-l îmbrățișez. A tresărit.

-Ce faci? Nu e nevoie să mă tachinezi deloc. Am văzut o umbră dinspre perdea. Ambele mele mâini, care își întinseseră degetele ca să se pregătească să zdrobească prada, s-au oprit brusc. M-am prefăcut că ridic o mână și îmi ciufulesc părul. Era ca și cum nu aș fi plănuit nimic înainte. Îmi placea cel mai mult să-l tachinez pe doctor. Și el se speria adesea din cauza neatenției.

-Oh, nu te tachinez.

-Putem trece de la tachinare la îmbrățișare? Doctorul și-a pus pantofii de casă și și-a lăsat servieta pe podea. Apoi a desfăcut brațele larg pentru ca eu să-l îmbrățișez. Bineînțeles că nu am refuzat. Am întins repede mâna dreaptă pentru a-i cuprinde talia și l-am tras aproape de mine. Cu cealaltă mână i-am ținut fața înainte de a-l săruta prelung. Încă o dată, l-am hrănit cu bomboane din propria mea gură.

-Vă rog să continuați încă puțin, domnule doctor. L-am implorat eu cu binecunoscutul glas de cățeluș.

-Ee... se vede că faceți asta în fiecare zi, domnule Plerng, deoarece a devenit un salut. A rostit el amuzat.

-Doctore, veți fi bun la supt. Exersați-vă limba des, ca să vă obișnuiți.

-Serios? De ce trebuie să fiu bun la supt bomboane?

-Dacă doctorul se gândește la altceva,  îmi va da acum? M-am prefăcut că-mi scot pantalonii. Dar doctorul s-a întors și a fugit. Era ca și cum chiar credea că o să-l las să o facă acolo. Am râs în secret, l-am urmat în grabă și l-am lovit ușor din spate. Fericirea mea în aceste zile este să-l am lângă mine, să ne întâlnim, să ne îmbrățișăm. Mă obișnuiește cu asta și mă face să devin insațiabil. Vreau să fiu cu el în fiecare zi, să ne petrecem viața împreună așa. După muncă să ne întâlnim să ne îmbrățișăm, să ne sărutăm puțin mai mult, apoi să-i pun bomboane în gură, să le împărțim. Hmm... Nu știu cum se numește acest tip de comportament, dar îmi place foarte mult. Sentimentul că avem încredere unul în celălalt până la punctul în care putem suge aceeași bomboană, se numește proprietate? Știu că sunt singurul care îi poate face asta. Doar eu și nimeni altcineva.

   Uneori, doctorul suge bomboana, apoi vine și mi-o dă și mie.  Chiar dacă nu se întâmplă la fel de des cum o fac eu cu el, a devenit normal pentru noi doi. Suntem dependenți de contactul fizic.

-Ce mâncăm în seara asta? Comand acum. Ți-e foame?

-Nu prea mi-e foame. Orice mănâncă doctorul, mănânc și eu.  Problema dificilă pentru noi în fiecare zi, nu este mâncarea. El comanda ce vrea, iar mie îmi place ce vrea el. Eu mănânc ce vrea el să mănânce, el mănâncă ce vreau eu să mănânc. În fiecare zi durează puțin să alegem mâncarea care să fie livrată. Când am vrut să-l scot să-i iau ceva delicios de mâncare, nu am putut. Doctorul a refuzat să meargă  cu mine. Sau să cumpărăm ingrediente pentru a ne pregăti singuri, este și mai dificil. Nu știu deloc să gătesc. Cât despre doctor, el gătește doar meniuri simple, cum ar fi tăiței instant, ouă prăjite, omletă, terci, orez prăjit. Soluția perfectă pentru noi doi este să comandăm  fiecare masă.

A sunat soneria de la telefonul meu. Dar din tonul de apel am știut imediat că mama mă apela video. Doctorul a știut și el, pentru că era des cu mine când vorbeam cu mama. Așa că m-a împins ușor. Am luat în grabă telefonul mobil de pe canapea și am răspuns la apel.

-Bună, mamă. Nu l-ai mai sunat pe fiul tău de ceva timp.

-Mama a crezut că fiul ei era ocupat, așa că nu l-am deranjat. Și...? Ești cu Dr. Nat sau nu? Am dat din cap și i-am făcut semn doctorului să vină să vorbească și el cu ea. Nu eram obișnuit să aud porecla unchiului meu. Nu l-am mai strigat niciodată așa, sunt obișnuit să-i spun unchiul Doctor. Înainte să începem să ne întâlnim, nici măcar nu-i știam porecla, doar unchiul Suea îl striga mereu pe numele lui adevărat. La început, am crezut că porecla lui era Thana. Numele lui adevărat este Thanawut.

-Bună, mamă. Unde sunteți? I-a răspuns iubitul meu, mamei cu cel mai natural glas.

-Doctore Nat, pe ce alee este casa ta? Astăzi am vorbit și am aflat că vă place să mâncați mâncare japoneză, așa că am luat de la magazinul unui prieten și o să vă aduc. M-am încruntat ușor în timp ce l-am ascultat pe doctor dându-i mamei indicații. Am fost, de asemenea, șocat că mama a venit brusc așa. Cred că au vorbit mai devreme. Așadar, mama știa această locație și a venit să mă vadă. În plus, eram surprins,nu doctorului i place mâncarea japoneză, persoana căreia îi place sunt eu. Telefonul mobil al mamei i-a fost dat șoferului pentru a asculta indicațiile. Doctorul i-a explicat în detaliu. Casa lui este puțin greu de găsit. M-am uitat la apelul video în care au vorbit, se putea vedea atmosfera din jurul mamei. Eram sută la sută sigur că șoferul era subordonatul unchiului Suea.Am fost foarte surprins că unchiul Suea a aflat că mama s-a întors în Thailanda, dar nu mi-a spus nimic. Ce făcea mai exact mama când s-a întors? Pare să fie secretoasă în multe privințe.

-Astăzi, am invitat-o pe mama să mâncăm cina împreună. După ce i-a dat indicații până când șoferul a înțeles bine și apoi a închis telefonul, doctorul s-a întors spre mine.

-Ei bine... ce ar trebui să spui când vine  mama ta la masă? Nu te-ai gândit la ce ar trebui să spui? Cum ar trebui să te comporți? Din moment ce este prima dată când vă veți întâlni din nou după zece ani.

-Doctore, poți să mă ajuți tu? Nu îndrăznesc să vorbesc singur. În glasul meu se putea simții emoție.

-Ești nervos? Bine, stai liniștit. Mă ocup eu.

-Pot să o întreb pe mama despre orice? Pot să o întreb doar lucruri de complezență? De exemplu, te întorci să locuiești definitiv în Thailanda?

-Dacă vrei să spui ceva, spune-o. Mama ta vrea ca Plerng să vorbească cu ea. Unchiul doctor este lângă Norng Plerng aici. Nu trebuie să-ți fie frică. Dar cine a condus mașina ca să o aducă?

-Subordonatul unchiului Suea. El știa că mama vine și nu mi-a spus. Probabil că și unchiul Singh știa, dar nici el nu mi-a spus.

-Ei bine, sunt ocupați la muncă zilele astea. Nu vor să te deranjeze. În plus, poate mama ta le-a ordonat să nu spună.

-Unchiul Singh este într-adevăr ocupat. Fratele So este însărcinat și urmează să nască. Trebuie să fie ocupat cu îngrijirea lui.

-Ce? Cine este însărcinat?

La naiba, am rupt-o de gât!! Am divulgat un secret despre experiment. Phi So e însărcinată! Fiecare parte a corpului îmi amorțea. Cu ambele mâini mi-am acoperit gura. Apoi am dat din cap în semn de negare. Nu îndrăznesc să mai spun nimic. Dacă unchiul Singh știe că răspândesc secretul despre o problemă personală, se va supăra pe mine?

-Unchiul doctor e o persoană bună, dar nong Plerg chiar nu-ți poate spune.

-Khun So e însărcinat? Serios? Cum e? Te rog spune-mi. Aș vrea să știu. Doctorul insista.

-Genul ăsta de lucruri, de povești incredibile interesează pe oricine. Un om poate rămâne însărcinat printr-un experiment științific realizat de organizația secretă a familiei mele. Din nou... cu cât misterul e mai complicat, cu atât devine mai palpitant.

Prima dată când am aflat, nu era diferit față de cum s-a întâmplat acum cu doctorul. Mi s-au luminat ochii și urechile și am insistat că asta nu se va întâmpla. Unchiul Suea mi-a povestit despre experiment toată ziua. El mi-a spus despre asta pentru că avea mare încredere în mine. Am fost foarte atent să nu spun nimic. Oriunde mă duc, să nu spun nimănui nimic. Întotdeauna am urmat cu strictețe regulile. Am vorbit cu unchiul Sing cândva, în perioada în care P’So trebuia să meargă la controale fizice regulate pentru a se pregăti pentru sarcină. Dar când am ajuns să lucrez în industria divertismentului, nu am mai avut timp liber. Ce altceva să întreb? Urmăresc de la distanță și știu că Phi So este acum aproape de data programată pentru cezariană.

-Dacă îți spun, unchiul Singh cu siguranță se va supăra. Am răspuns trist deoarece nu-mi plăcea deloc să ascund lucruri față de doctor.

-Nu trebuie să spui totul. Doar un semn din cap ca răspuns este suficient pentru a confirma că Khun So este acum însărcinat. Dacă este posibil, aș vrea să știu mai multe despre asta. Este uimitor. Cum a făcut-o?

-Lasă-mă să găsesc o modalitate de a spune povestea fără să fiu pedepsit mai întâi. Trebuie să mă confesez mai întâi unchiului Suea. Mi-a spus să nu spun nimănui.

-Bine, bine, nu trebuie să-ți fie jenă pentru asta. Lasă, gândește-te la asta mai târziu. Acum, despre ce vei vorbi cu mama ta? Doctorul vrea să-l vadă pe Plerng vorbind mult cu mama.

-Unchiul doctor îl iubește pe Nong, nu-i așa? Ești minunat... poți te rog să vorbești tu cu mama? Nu știu cum să încep... La sfârșitul acestei propoziții imploratoare, a sunat soneria. Indica faptul că oaspetele a sosit. Noi doi am ieșit grăbiți să o întâmpinăm la poartă. Mergeam ținând mâna doctorului. Eram încântat să o revăd pe mama.

-Am mâinile ude de transpirație. Am rostit cu glasul aproape sugrumat.

-Calmează-te, sunt pe cale să deschid ușa. S-a întors spre mine și a șoptit înainte de a întinde mâna să deschidă ușa mică. În secunda în care ușa s-a deschis pentru a o întâmpina, am văzut o femeie frumoasă și îngrijită, mâna doctorului a fost strânsă accidental de nervozitate. Când a intrat, mama s-a uitat la mine și mi-a zâmbit. Inima îmi bătea foarte tare și repede. Mama era mult mai frumoasă decât o știam eu din apelurile video, inclusiv ochii, expresia feței, zâmbetul. Cea reală care stătea în fața mea chiar acum transmitea sentimentele mai clar decât înainte.

-Bună, mamă. Te rog să intri. Astăzi, Plerng intenționează să te invite să mâncăm împreună. Cred că e mai bine să parcăm mașina înăuntru. Îți voi deschide poarta.

Unchiul doctor a apăsat pe telecomandă pentru a deschide poarta principală pentru ca mașina să intre. Trebuia să meargă și să-și mute mașina, astfel încât o altă mașină să poată parca. Înainte să plece spre parcare,  s-a întors spre mine și mi-a spus să o duc pe mama în cameră. Eram  entuziasmat dar nervozitatea nu a dispărut, așa că nu am invitat-o oficial. Tot ce am putut face a fost să mă înclin și să o invit pe mama să intre. A fost prima dată când am avut ocazia să o privesc pe mama de aproape așa. Era înaltă cât pieptul meu. Părul ei lung, pe care îi plăcea să-l lege strâns,  l-a lăsat să se întindă și să se onduleze. În plus, ținuta, o rochie lungă până la genunchi. Purta un sacou peste ea și pantofi negri cu toc jos. Mama era foarte frumoasă. Era o femeie  fermecătoare. Când am intrat, am luat mai întâi pantofii de purtat acasă pentru mama. Am îngenuncheat și am încălțat-o fără să spun nimic, am fost încântat să o văd pe mama în carne și oase, chiar să-i văd tălpile subțiri mișcându-se pentru a încălța pantofii pe care îi oferisem.

-Casa doctorului e foarte frumoasă. Mama a vorbit prima. Credeți sau nu, în secunda în care am auzit, mi-a venit imediat ideea să-mi cumpăr propria casă. Vreau să construiesc o casă frumoasă pentru mama în care să locuiască, sau voi construi peste vechea casă a mamei mele ca să o fac la fel de frumoasă ca aceasta sau chiar mai frumoasă, dacă își dorește.

-Mama a cumpărat o mulțime de cadouri. Doctorul a intrat și a adus bagajele. A schimbat imediat atmosfera sumbră dintre mine și mama. Încăperea s-a luminat într-o clipă.

-Sunt doar lucruri delicioase de mâncat.Nu știu de ce nu am îndrăznit să spun un singur cuvânt, doar m-am uitat la mama și am înghițit fiecare vorbă.

-Ei bine, sunt încântată. Nu credeam că ne vom întâlni atât de curând. Vorbiserăm despre doctor și despre faptul că vom merge la mama. Plănuisem să-mi iau o pauză de la serviciu de aproximativ trei luni, să călătorim să-l duc pe doctor la ea. Dar după câteva luni, mama statea în fața mea, îmi  cumpărase multă mâncare.

-Totul este delicios. Magazinul prietenului meu este deschis de mulți ani. Gust garantat, trofeu național. Cei doi vorbeau între ei. Unchiul doctor și mama au mult timp de când vorbesc. Înainte, am făcut un apel video și doctorul era chiar acolo cu mine. Apoi cei doi au vorbit des, dar  uneori nu m-am simțit atât de confortabil ca astăzi. Nu m-am gândit niciodată că în viața mea o imagine cu mama și soția mea,  apropiate una de cealaltă, îmi va umple inima de fericire. Nu mi-am imaginat că pot veni împreună acasă și pot lua masa împreună, într-o atmosferă prietenoasă ca aceasta. Suntem amândoi bucuroși să o vedem pe mama. Și mă bucur că mama îl iubește pe doctor ca pe propriul fiu, așa cum mi-a spus  odată, ,,pe cine iubesc eu, iubește și ea.” Am văzut cu ochii mei și chiar așa era. I-am spus mereu mamei mele că îl iubesc atât de mult.

-Plerng, te rog, comandă mai multă mâncare, comandă mâncarea preferată a mamei tale. Hmm, știi ce-i place mamei?

-Știu. Nervozitatea mea a început să scadă.

-Îndrăznește să te uiți mai mult în ochii mamei tale. Doctorul a încercat să vorbească și să creeze oportunități pentru mine și mama de a vorbi natural. A fost un mediator care știa exact cum mă simțeam și ce îmi doream. El a fost căldura care a spart cu adevărat zidul de gheață dintre mine și mama. Bunul meu doctor. Probabil că nu voi pleca nicăieri în viața asta fără el. El este totul în viața mea. Dacă este posibil, vreau să văd poza din fața mea așa pentru totdeauna. Vreau să o văd pe mama aici și să nu plece nici ea, nicăieri. Să-i  văd pe cei doi oameni pe care îi iubesc cel mai mult,  împreună, e minunat. Privind această imagine, îmi face inima să bată repede. Dacă am destui bani, într-o zi îi voi șopti în secret doctorului și mă voi căsătorii cu el. Vreau ca această persoană să fie soția mea. Vreau să fiu cu el pentru tot restul vieții lui.

The end.