CAPITOLUL 18

 - Destul, fă poze stând jos. Nu trebuie să ieși așa , spuse Phat pe un ton dur.

- Vreau să fac o poză cu cerul ,răspunse încet Miles, pentru că încă îi era rușine să- i vadă pe cei doi străini.

- Esti mai încăpățânat decat crezi , spuse Phat.

- Uită- te la tine, ești mai încăpățânat decât mine ,spuse Miles dar nu a luat- o prea în serios și s- a întors pentru a continua să facă poze cu peisajul de lângă drum.

Phat stătea tăcut privind în fața lui Miles, asta nu interferează cu ședința foto a lui Miles.

Trenul oprește periodic în stații, Miles urmărește mereu cu interes.

- Câte ore durează? l- a întrebat Miles pe Phat.

- Sunt peste 2 ore. Odată ajuns la stația cascadei, vom merge puțin mai departe , a răspuns Phat.

Miles dădu din cap , înainte de a se întoarce să privească din nou. Vântul vine, suflând părul lui Miles.

- - Pot să- ți leg părul? a întrebat Phat.

Miles se întoarse să se uite la Phat înainte de a da din cap. Phat a scos apoi o bandă de cauciuc din rucsac.

- Ai purtat un elastic de par? întrebă Miles surprins.

- L- am adus cu mine. În cazul în care ești supărat, îl pot lega ,a răspuns Phat pe un ton normal.

Acest lucru l- a lăsat pe Miles puțin uimit.

- Întoarceţi- vă ,spuse Phat și Miles se mișcă să se așeze pe spate.

Phat îl apucă ușor de părul pe Miles. Când degetele lungi ale lui Phat i- au atins ceafa pentru a- i strânge părul, Miles îi simți fața roșie.

- Deci, ai terminat? a întrebat Miles înapoi.

- Într- o clipă, bate vântul , spuse Phat.

- Gata , spuse Phat din nou, când i- a legat părul lui Miles.

- Hum, mulţumesc , spuse Miles și Phat doar dădu din cap.

Cei doi au tăcut tot drumul, mergând să vorbească și să se întrebe din când în când.

Lui Miles îi place să facă poze, Phat doar stă acolo și gândește în sinea lui.

- De ce esti asa tacut? întrebă Miles, făcându- l pe Phat să iasă din reverie.

- Nimic... doar mă gândesc puțin ,a răspuns Phat.

- Mâine, ne întoarcem la Bangkok ,spuse Miles încet.

- Hmm... răspunse Phat .

- Păcat, nu am putut călători prea mult. Data viitoare trebuie să rezerv un hotel , spuse Miles degajat.

Deoarece Miles călătorește adesea singur și dacă nu există o muncă cu adevărat urgentă, poate călători după bunul plac.

- Nu e nevoie, poți sta cu mine. De ce stai singur la hotel? întrebă Phat.

- De ce nu? Înainte, când mergeam în vacanță, călătorim mereu singur, dormeam singur și mâncam singur , răspunse Miles, făcându- l pe Phat să se gândească.

- Și nu ți- ai adus niciodată băieții cu tine? a întrebat Phat din nou.

- Nu... răspunse Miles cu voce joasă.

Apropo, Miles nu s- a gândit niciodată să ia pe cineva în serios. Miles și- a dorit întotdeauna să fie în felul lui și nu a vrut niciodată să fie atât de împlinitor și de lin ca într- un roman.

Phat se uită la fața inexpresivă a lui Miles, înainte de a- și ridica palma pentru a- l bate ușor pe fruntea lui Miles.

- Uneori te gândești prea mult ,spuse Phat, cu un zâmbet ușor.

Miles se uită la Phat neîncrezător.

- Nu pot să stau fără să spun nimic? Știi ce am crezut? a întrebat Miles înapoi.

- - Îmi imaginez, dar nu vă spun ,răspunse Phat scurt.

- Iată- te, mereu vreau să știu răspunsurile tale și nu- mi spui niciodată, idiotule , a mormăit Miles fără seriozitate și a continuat să facă poze..

Phat zâmbi uşor. El recunoaște că petrecând așa timp cu Miles, Phat s- a simțit foarte confortabil. Nu simțea nimic ciudat.

Trenul continuă să se miște până când se apropie de drumul morții.

- - Există de fapt o peșteră lângă șinele de cale ferată. Dar astăzi nu avem timp să ne uităm , i- a spus Phat lui Miles.

- - Nicio problemă, suntem aproape de calea ferată a morții? întrebă Miles curios și puțin încântat.

Phat se ridică și se uită pe fereastra trenului.

- - Vine, vino ridică- te și vezi.

Phat l- a tras de încheietura lui Miles ca să se ridice.

Acum turiștii încep să se miște de pe scaunele din dreapta, deplasându- se spre partea stângă pentru a vedea această linie de cale ferată.

Miles părea încântat. Linia de cale ferată era de- a lungul stâncii abrupte, cu privirea afară se vede râul dedesubt.

Afară erau niște turiști care erau aproape de gară și stăteau în picioare să evite trenul.

Trenul a încetinit pentru siguranță, Miles a făcut imediat o fotografie.

- Este înfricoșător ,a spus Miles, în timp ce turiștii se uitau pe ferestre pentru a face poze.

Phat sa mutat să stea în spatele lui Miles, astfel încât turiștii străini să poată sta și să observe acest loc în mod clar.



- Un dormitor pentru o viață , spuse Phat, făcându- l pe Miles să- l privească suspicios.

Obrajii lui s- au periat puțin lângă nasul lui Phat. Miles știe acum că Phat stă cu mâinile pe pervazul ferestrei trenului și călărește pe corpul lui Miles.

Miles era atât de obsedat de natură încât nici nu la observat ,dar încearcă să gândească pozitiv că Phat a ajuns așa, pentru că vrea să împartă zona pentru ca alți turiști să stea și să privească.

- Ce vrei să spui? întrebă Miles.

- - Până la finalizarea acestei căi ferate, au existat peste 20.000 de morți. Ei au spus că, un dormitor pe calea ferată este egal cu o viață a unei persoane care a murit construind această cale ferată ,spuse Phat.

- - Știi și tu despre istorie? a întrebat Miles în glumă.

- Știu, m- am născut aici. Trebuie să înveți despre istoria propriei provincii ,spuse Phat.

Miles a zâmbit, înainte de a se întoarce pentru a face câteva poze cu peisajul și a simțit căldura persoanei din spatele lui.

- - Ce faci? întrebă Miles în grabă, când Phat și- a sprijinit brusc bărbia pe umărul lui Miles.

- - Să facem niște poze împreună, călătorim ,spuse Phat.

- Poti sta normal ,a spus Miles grabit, si- a simtit inima bata mai repede.

Brusc...

Phat îi ia aparatul foto din mâna lui Miles și se întoarce să vadă un turist thailandez în picioare nu departe.

- Scuzați- mă, vă rog să faceți o poză cu noi doi , spuse Phat, unde cealaltă parte a acceptat.

L- a făcut pe Miles inevitabil să accepte, așa că a trebuit să stea în această poziție și să facă o poză cu Phat.

- Mulțumiri.

Phat a mulțumit celeilalte părți și i- a întors camera lui Miles.

- - Dacă vrei să faci o fotografie bună cu această priveliște, grăbește- te. Această potecă are doar 400 de metri lungime , a spus Phat când a văzut că Miles era indiferent.

Asta l- a făcut pe Miles să se întoarcă imediat să facă poze. La capătul căii, au găsit stația Tham Krasae.

Unii turiști au coborât treptat din tren pentru a merge la peșteră.

Phat și Miles se așezară din nou pe bancă. Miles a continuat să verifice fotografiile.

- Ti- e sete? întrebă Phat, în timp ce deschidea o sticlă de apă și i- o dădea lui Miles.

- Mulțumiri.

Miles a acceptat si a baut cu sete.

- - Vreau sa mananc carnea de porc prajita a mamei ,spuse Miles gânditor.

Nu a mâncat mult dimineața pentru că voia să plece curând. Phat a luat o caserola de plastic cu carne de porc prăjită și orez lipicios și l- a pus în poala lui Miles, așa că au început să mănânce împreună.

Miles a zâmbit în timp ce gustul de porc prăjit îi satisfacea gura. Cu cât îl mănâncă mai mult cu orez lipicios, cu atât se combină mai bine.

- - Gătitul mamei tale este delicios ,spuse Miles sincer.

- Mama ar fi extaziată dacă ar auzi ce ai spus , spuse Phat în glumă, gândindu- se la mama lui.

- - Dă- mi o bucată de porc ,spuse Phat, în timp ce caserola cu carne de porc era în poala lui Miles.

- - Luați și mâncați ,spuse Miles.

- Nu poți să mă hrănești? Nu vezi că am mâinile pline? spuse Phat.

Miles se uită la ambele mâini ale lui Phat. O mână ține o caserola cu orez lipicios, cealaltă mână o sticlă de apă.

De fapt, el poate pune sticla de apa deoparte.

- - Doi bărbați care se hrănesc unul pe celălalt în tren, nu ți- e teamă că alți oameni vor găsi asta ciudat? întrebă Miles curios.

Phat a rămas puțin nemișcat, pentru că nu se gândea la asta. De când a uitat așa ceva?

Tot timpul, Phat se simțea stânjenit primul. Dar de data aceasta, Phat s- a simțit indiferent. El crede că nu- i pasă

că cineva va gândi ceva .

- Hai, hai, sunt doar străini ,spuse Phat pe un ton iritat.

Frustrarea lui Miles îl făcu pe să ofteze. Dar el a scos porcul din caserolă și l- a adus la gura lui Phat, pe care Phat a deschis gura să- l primească.

- Și orez glutinos , spuse Phat din nou.

Miles a luat orezul lipicios să- l hrănească, în timp ce râdea văzându- l pe Phat purtându- se ca un copil cerând ca părinții săi să- l hrănească.

Miles mănâncă orezul lipicios cu carne de porc, pe lângă faptul că îl hrănește constant și pe Phat.

Brusc...

Fața lui Miles s- a liniștit brusc, când Phat i- a mușcat ușor vârful degetelor, în timp ce Miles i- a pus orezul lipicios în gura lui Phat.

Îl făcu pe Miles să simtă că ar fi existat un fel de electricitate care trece prin corpul lui. A început cu vârful degetului care a fost muşcat de Phat acum o clipă, răspândindu- i pe tot corpul.

- Ește fierbinte, roșind așa? a întrebat Phat când a văzut expresia lui Miles.

- Nu... uh... ești plin? Eu sunt plin. Miles a schimbat subiectul.

- Ei bine, sunt plin. Daca vrei mai mult, anunță- mă , spuse Phat, înainte să închida capacului caserolei și să o bage în rucsac.

Phat a luat șervețelele umede pe care le pregătise mama lui și i- a înmânat lui Miles să- i curețe mâinile, precum și propriile mâini.

Cei doi au continuat apoi să stea în tăcere. Phat a continuat să observe peisajul, înainte de a realiza că Miles aproape adormise.

Când capul i s- a sprijinit aproape pe umărul lui Phat, trenul s- a deplasat rapid de- a lungul șinelor de tren și vântul puternic a ajuns să sufle în fața lui Miles, făcându- l amuzat.

Phat a zâmbit ironic, văzându- l pe Miles ca pe un copil care mănâncă până când este

satul si apoi somnoros. Phat apucă apoi de capul lui Miles pentru a- l sprijini de umărul său.

- Uh... scuze.

Miles a tresarit, cand si- a dat seama ca capul i se sprijinea pe umărul lui Phat.

- E în regulă, te- am făcut și eu să te înclini în fața mea. Ți- e somn, îți împrumut umărul meu ,spuse Phat înapoi.

Miles încă se uita la Phat.

- Dacă obosești, spune- mi ,spuse Miles, pentru că începea să- i fie somn.

- Hmm. - a răspuns Phat, înainte ca capul lui Miles să- l atingă pe umăr.

Phat a zâmbit ușor, a ridicat privirea și i- a văzut pe cei doi străini stând și zâmbind. Phat a zâmbit ca răspuns.

Phat și- a pus mâna la spatele lui Miles și

i- a îmbrățișat talia subțire, pentru a- l susține mai bine pe Miles și a- l lăsa să doarmă confortabil.

Phat s- a uitat la fața lui Miles și a scăpat accidental un ușor zâmbet.

- Iubitul tău este atât de drăguț ,femeia străină care stătea pe partea opusă a vorbit brusc, făcându- l pe Phat să înghețe puțin.

Se uită din nou la Miles adormit, înainte de a zâmbi.

- Da doamna , a răspuns Phat inconștient.

Era bucuros că Miles dormea, așa că nu a auzit scurta lor conversație.

Phat s- a așezat și s- a gândit la ce era atât de distractiv și a început să se simtă adormit, și- a pus capul pe capul lui Miles și a adormit.

Când s- a trezit din nou, trenul era pe cale să ajungă la terminal.

- Smile... trezește- te.

Phat strânse ușor brațul lui Miles.

Miles se mișcă în tăcere să se ridice drept și se uită în jur neclar.

- Unde suntem? a întrebat Miles înapoi.

- Am ajuns la stația cascadei , spuse Phat, înainte de a- și pregăti rucsacul.

- De ce acești doi străini ,se uită la mine și zâmbesc așa? i- a soptit Miles lui Phat.

- Eu nu știu? Și de ce șopti? Ei nu înțeleg ce spunem , întrebă Phat sarcastic.

- Oh, am uitat , spuse Miles gânditor.

Curând trenul s- a oprit în stația cascadei. Phat îl luă pe Miles de mâna să- l urmărească și îl sprijini încet în timp ce Miles coborî din tren.

- Nu sunt o femeie însărcinată. Nu trebuie să mă sprijini atât de mult ,spuse Miles.

- De ce te comporți așa? Sau îți place să fiu rău cu tine? mormăi Phat .

- Vino aici, hai să ne urcăm în microbuz.

Phat îl luă din nou de mână pe Miles și îl conduse la un microbuz care opri să ia pasagerii și să- i ducă la intrarea în cascadă.

Cei mai mulți dintre ei sunt turiști străini, când autobuzul este plin, a părăsit debarcaderul direct către Cascada Sai Yok Noi.

În mai puțin de 10 minute, autobuzul a oprit în fața intrării în cascadă.

Miles surprinde imediat imaginea, în timp ce Phat merge să plătească autobuzul.

- Ți- e foame? întrebă Phat, văzând că era aproape amiază.

- Vreau să merg mai întâi să văd cascada , spuse Miles înapoi.

- Hmm, dar nu te aștepta la prea mult. Cascada de aici nu este foarte frumoasă. În sezonul uscat, apa este mai scăzută, spre deosebire de Cascada Erawan sau alte cascade din provincie ,a explicat Phat mai întâi.

- Nu îmi pasă să fie frumoasă, îmi pasă doar de ceea ce creează natura , răspunse Miles serios, făcându- l pe Phat să zâmbească puțin.

A mers conducându- l pe Miles până la cascadă, care are o pasarelă confortabilă.

Există multe magazine situate sub intrarea în cascadă și magazine de suveniruri peste drum de cascadă.

Miles a făcut poze, Phat întorcându- se să se uite frecvent la el, pentru că îi făcea plăcere să- i vadă silueta zveltă făcând poze, până când...

Brusc...

- Hei! strigă Phat șocat.

Un braț îl prinse repede pe Miles, înainte să cadă aproape în apă, printr- o pasarelă de beton. Miles era confuz, nu se uita în jur în timp ce făcea o poză.

- Mulțumiri ,spuse Miles încet pentru că nu era speriat.

Lui Miles nu i- a fost teamă să nu se rănească, dar îi era mai mult frică că camera se va sparge dacă ar cădea în apă.

- Mergi fără să fii atent. Sunt ingrijorat pentru tine. Ce aș face dacă ai aluneca și ai cădea?

Miles se uită puţin la Phat.

- - Ești îngrijorat pentru mine? a întrebat Miles înapoi.

Phat făcu o pauză.

- Te- am adus aici. Dacă ți se întâmplă ceva, trebuie să- mi asum responsabilitatea , spuse Phat, întorcându- și capul în cealaltă parte.

Miles zâmbi ușor, Phat se simțea ciudat de cald.

- De îndată ce încetați să faceți poze, să aruncăm o privire la drum , spuse Phat, înainte de a- l lua din nou de mână pe Miles și de a urca scările.

Ajungând în vârful cascadei, Miles respiră adânc aer proaspăt. Aura de pace îl face pe Miles să se simtă relaxat, deși sunt mulți oameni în jur.

Cascada pe care Miles a văzut- o în fața lui nu este nici prea mare, nici prea mică.

- E frumos. - spuse Miles încet.

- Hmm... dar sunt mult mai multe locuri frumoase. Dacă ai ocazia, vino și vizitează ,spuse Phat. În trecut, oamenii puteau să stea și să mănânce aici. Dar acum e interzis, putem doar să stăm acolo, pentru că turiștilor le place să arunce gunoaie. Vrei să te urci și să faci o poză? a spus Phat și l- a întrebat pe Miles.

- Să mergem înainte , răspunse Miles, înainte ca Phat să- l ducă pe marginea cascadei.

Nu este o cale foarte ușor de mers, ci doar mergi de- a lungul fețelor de stâncă care se proiectează ca niște scări.

Phat îl pune pe Miles în față. În cazul în care silueta zveltă alunecă și cade, Phat îl va putea susține în timp.

Sunt mulți turiști thailandezi care privesc cu interes Phat și Miles. Întrucât astăzi este duminică, sunt mulți oameni care călătoresc împreună.

Miles surprinde atmosfera pe parcurs, până când este mulțumit. Silueta puternică se ridică și se uită la expresia lui Miles, care părea să- i facă plăcere să facă poze.

Cascada Sai Yok Noi CASCADA DE APĂ SAIYOKNOI





- Când faci ceea ce- ți place, uiți de împrejurimi, nu? mormăi Phat încet pentru sine.

Phat a început să nu se înțeleagă pentru că înțelegea mai bine modul natural al lui Miles.

- Phat... Phat... Phat! - strigă vocea lui Miles, făcându- l pe Phat să se uite în sus.

- Ce? a întrebat Phat.

- Eşti nebun? Te- am strigat de multe ori , întrebă Miles suspicios.

- - Mă gândeam doar la ceva distractiv. De ce m- ai strigat? a întrebat Phat din nou.

- Mi- e foame, hai să mâncăm ceva , spuse Miles.

- Ei bine, hai să mâncăm la restaurantul de jos ,a răspuns Phat, înainte de a merge la restaurant.

Phat a ales un restaurant cu mese de lemn pe terasă, acoperite cu rogojini și așezate lângă cascadă. Există o masă japoneză unde se așează mâncarea, cu copaci de jur împrejur.

Ambianța este destul de cool, nu prea fierbinte. Sunt mulți turiști care trec, atât thailandezi, cât și străini.

Personalul a adus meniul. Phat și Miles au comandat salata de papaya cu garnituri de mâncat.

După ce au primit mâncarea comandată, amândoi s- au așezat să mănânce imediat pentru că amândoi le- a fost foame.

- Sunt plin , spuse Miles, întinzându- și picioarele pe covor și sprijinindu- se de șina scaunului.

- Mananci mult, de ce nu te ingrasi? a întrebat Phat.

Miles se uită în jos la sine.

- Sunt slab? a întrebat Miles înapoi.

- Hm, una slabă. Când te țin în brațe, pot să- ți simt oasele , spuse Phat distras.

Miles se opri o clipă.

- La naiba, o să vorbim despre asta aici? spuse Miles cu voce joasă, pentru că sunt alte grupuri de clienți care stau nu departe.

Phat se întoarse să privească, dar nu spuse nimic.

- Deci, ne întoarcem cu trenul? întrebă Miles curios.

- Să ne întoarcem cu autobuzul. Mergând cu trenul, cu siguranță vom ajunge acasă noaptea , spuse Phat, iar Miles dădu din cap în semn de recunoaștere.

- Când sunt plin, pleoapele îmi cad. Pot să mă întind și să mă odihnesc? Phat s- a zvârcolit și a început să se întindă.

- - Termină, tocmai ai mâncat. Dacă te întinzi, vei avea reflux acid ,spuse Miles, făcându- l pe Phat să se oprească puțin.

- Te plângi ca mama mea ,spuse Phat, dar nu s- a întins.

Asta îl făcu pe Miles să zâmbească de satisfacție.

- Mă vei duce la cortul de instalații în seara asta? întrebă Miles.

- Dacă nu merg? Mi- e teamă că atunci când vei ajunge acasă, vei fi atât de obosit încât nu vei mai vrea să mergi nicăieri , spuse Phat.

- Deci haideți să așteptăm și să vedem situația , răspunse Miles, stând o clipă în tăcere.

- - De fapt, tu și cu mine știm cum să avem o astfel de conversație bună. Sincer, sunt obosit când trebuie să mă lupt cu tine.

Miles și- a exprimat sentimentele.

- Dacă nu ai fi încăpățânat, nu m- aș certa cu tine, Smile ,spuse Phat.

Miles se încruntă ușor când Phat își strigă din nou numele adevărat. Dar știe că nu poate interzice asta.

- Cine este mai exact încăpăţânat? Ești mai încăpățânat decât mine. Uneori cred că vorbesc cu un copil de școală elementară. - spuse Miles în glumă.

- Cum poate un copil de școală elementară să te ia dracu? a răspuns Phat, făcându- l pe Miles să nu mai poată continua.

- Uite despre ce vorbesti aici?! spuse Miles, înainte de a se întoarce să se uite în jur de teamă că cineva va auzi asta.

Telefonul mobil al lui Phat sună, Phat ridică o sprânceană și o ridică pentru a o citi, Miles ridică privirea în secret.

// Lui Prae îi lipsești atât de mult, pot să merg la căminul tău? //

Un mesaj de la unul dintre partenerii lui Phat aproape că l- a făcut să uite că făcea sex cu această femeie.

Phat a răspuns că a venit acasă și nu era în cămin.

Amândoi au stat de vorbă o vreme, unde Phat nu știa că Miles îl privea. Phat avea ochii ațintiți pe telefonul mobil.

Miles s- a simțit iritat și a izbucnit o durere ascuțită în piept când a văzut că Phat era mai interesat de telefonul mobil din fața lui decât de el, lăsându- l profund nemulțumit.

Mmm...

Mâna lui Phat apucă mâna lui Miles.

- Ce aveți? a întrebat Phat

- Dacă apăsați în continuare pe telefon

așa, mă întorc acasă ,spuse Miles cu o voce adâncă.

- Doar trimit mesaje ,spuse Phat, încruntat.

Miles a oftat greu, nu- i plăceau sentimentele lui acum și senzația de strângere din piept.

Simțea că vrea să spună ceva, dar nu putea să spună, pentru că nu știa exact ce vrea să spună.

- Oh, trimite mesaje. Mătușă, ia banii.

Phat a strigat pe proprietarul restaurantului să plătească factura.

Phat se uită la Miles în tăcere. Oficialii vin să colecteze banii, Miles plătește înainte ca Phat să ia banii.

- Nu, plătesc eu... Lucrez, dar tu ești încă student ,spuse Miles, înainte de a ridica camera și de a face o poză încercând să se concentreze mai mult pe el însuși.

Sunetul mesajului de pe telefonul mobil al lui Phat era încă audibil. Phat îl urmă imediat pe Miles afară din restaurant.

Mmm...

Mâna puternică a lui Phat îl prinse de brațul lui Miles, iar el se întoarse spre el cu o expresie nemișcată pe față.

- Ce? întrebă Miles înapoi, încercând să nu arate nicio supărare.

Phat i- a dat telefonul mobil lui Miles, făcându- l pe Miles să pară nedumerit.

- De ce mi l- ai dat? întrebă Miles.

Păstrează- l pentru mine, sunt obosit , răspunse Phat, privind în altă parte.

- Pune- l în buzunarul pantalonilor , spuse Miles.

Phat a mârâit înainte de a pune telefonul mobil în buzunarul lui Miles.

- - Mi- am predat telefonul mobil pentru ca tu să mă încarci. Acum nu trebuie să vă faceți griji ,spuse Phat cu o voce răgușită.

- Și dacă mai sosește un mesaj, ce ai de gând să faci? a întrebat Miles din nou.

- Nu trebuie să fac nimic, doar să- l las să meargă sau îl închizi , spuse Phat.

Miles a luat apoi telefonul lui Phat și a apăsat să se închidă imediat.

- Este oprit, spuse Miles, în timp ce punea telefonul lui Phat în buzunar, ca înainte.

Phat a zâmbit ușor mulțumit.