Prolog

Crezi în momentul potrivit din viață?

Acele momente de înflorire, vremurile bune care vor veni pentru toți, așteptând doar momentul perfect, ceva de genul ăsta.

N-am crezut niciodată în prostiile astea. De când mă știu, ritmul vieții mele a fost un iad: plin de suișuri și coborâșuri, nopți în adâncul abisului, zile pline de speranță doar pentru a fi înșelat crezând că lucrurile s-ar putea îmbunătăți, înainte de a fi zdrobit din nou. Iar și iar, până când uneori trebuie să mă întreb de ce oamenii trăiesc în iad chiar înainte de a muri.

În momentul în care vaza mi-a lovit capul, nu mă gândeam la nimic din toate astea. Am înregistrat doar impactul și durerea ascuțită și imediată. Corpul meu s-a clătinat și s-a prăbușit pe podea. Sângele cald îmi curgea pe frunte și îmi intra în ochi. Lumea a devenit încețoșată, nu că aș fi procesat ceea ce vedeam. Capul îmi bătea, amețit, până când am auzit un zgomot la ușă, urmat de voci puternice și pline de panică. Chiar și când au intrat în fugă să mă ajute să mă ridic și să mă ducă la spital, eram încă în stare de șoc. Și acum, în timp ce stau pe un scaun de plastic într-un rând ordonat în secția de urgențe a spitalului, încă sunt amețit. Sângele continuă să se scurgă din rana mea. Un bărbat stă lângă mine, supraveghindu-mă, probabil pentru a evita ca eu și agresorul meu să ne confruntăm din nou. Îl privesc, apoi îmi mut încet privirea de la tivul pantalonilor lui negri, urcând pe picioarele lui lungi, până la pieptul lui lat, acoperit de o cămașă deschisă la culoare, cu mânecile suflecate până la coate. O jachetă de costum atârnă pe unul dintre umerii lui.

Un polițist...

Sincer, nu mă așteptam să mă ajute. Oricum, nu chiar așa plănuisem. Doar participam la o nuntă într-un hotel elegant dintr-una dintre zonele exclusiviste din Bangkok. Dar faptul că o zonă este „frumoasă” nu înseamnă că acolo se întâmplă numai lucruri bune. Și așa s-a întâmplat că a fost implicat într-un caz de agresiune într-o cameră de hotel, complet din întâmplare.

Sângele curge din nou. La naiba, doare.

Apas pânza din mână pe rană, încercând să împiedic sângele să cadă pe pantaloni. Cămașa mea? Nu contează. Dar pantalonii mei? Sunt preferații mei, rupți exact în locurile potrivite, arătând suficient, sexy în toate sensurile.

„Poftim, folosește asta.”

Polițistul se apropie, oferindu-mi un prosop curat pentru a înlocui cârpa deja îmbibată de sânge.

„Nu m-ai auzit?”

Tonul lui devine tăios când nu întind mâna după prosop.

Se așează lângă mine și îmi coboară mâna înainte de a apăsa ușor prosopul curat și moale pe rana de la cap. Cu grijă, aproape cu tandrețe. Rămân nemișcat. Acțiunile lui trezesc un vârtej de emoții: surprindere, confuzie și ceva ce nu pot identifica pe deplin. A trecut atât de mult timp de când am simțit această... amabilitate. Mă întorc să-l privesc.

Fața lui este surprinzător de atrăgătoare: trăsături marcate, sprâncene perfect arcuite, ochi mari cu o ușoară înclinare în sus la colțuri, nas drept și buze bine conturate. Îmi întoarce privirea când observă că îl privesc. Expresia lui rămâne neutră, fără zâmbet, dar nici încruntată.

Am cunoscut mulți bărbați frumoși cu personalități oribile. Aparentele nu mă impresionează. Dar de data asta, e diferit.

E ceva în ochii lui care îmi spune că suntem asemănători. Că amândoi ascundem ceva în adâncul sufletului, ceva ce nu vrem să descopere nimeni.

Un prostituat și un polițist nu ar putea fi niciodată la fel.

Și, totuși, nu pot controla ceea ce simt. Nici măcar nu pot să-mi iau privirea. Doar mă uit fix în ochii lui, inima mea căzându-mi în stomac, doar pentru a sări înapoi și a începe să bată ca și cum ar vrea să scape.

În acel moment, am știut: căzusem în ceva. Inima mea bătea atât de tare încât mă temeam că tot spitalul o putea auzi. Agresorul meu continua să țipe la mine de cealaltă parte a camerei, acuzându-mă că l-am înșelat, că i-am întins o capcană, numindu-mă promiscuu și toate insultele care îi veneau în minte. Îmi păsa? Nici măcar un pic. Tot ce puteam să mă gândesc era la ideea aia stupidă despre momentul potrivit din viață.

Că într-o zi, ceva bun va veni în sfârșit.

Ce glumă crudă. Deloc amuzantă.

...

...

M-am îndrăgostit de un polițist în noaptea în care eram pe punctul de a mă vinde.