Epilog
Ziua Îndrăgostiților...
Au mai rămas câteva
zile înainte de pauza trimestrială. Studenții roiau în jurul lui Khru Nat,
lipindu-i autocolante în formă de inimă.
Între timp, Khru Tan stătea într-o parte, arătând îmbufnat, în cămașa
lui albă neatinsă, fără nicio perspectivă de abțibild. Expresia lui arăta clar că nu era încântat.
Khru Nat s-a apropiat.
-Ce nu e bine? Te simți lăsat pe dinafară? A întrebat
el.
-Nu... Vreau să spun, știam deja că copiii nu prea mă plac
atât de mult...a murmurat Khru Tan, părând puțin abătut. Cu un zâmbet blând,
Khru Nat i-a întins un buchet de flori. Fața lui Khru Tan s-a luminat
instantaneu când le-a acceptat timid.
-Credeam că suntem adulți. A mormăit el.
-Nu cred că mai trebuie să ne dăm unul altuia lucruri de
genul acesta. Eu nu am pregătit nimic....
-E în regulă. A spus Khru Nat cu căldură.
-Suntem adulți acum, îți amintești? Apoi a scos un
autocolant mare cu inimă roșie din buzunarul cămășii și l-a apăsat ușor pe
gulerul cămășii lui Khru Tan.
-Nu trebuie să-ți faci griji cu privire la cine te place.
Este suficient să fii tu. Khru Tan i-a
zâmbit, apoi i-a dat în schimb un mic cadou.
O pungă de pânză, legată cu o panglică.
Khru Nat a luat-o, curios, și a deschis imediat pentru a găsi o mână de
semințe de flori înăuntru.
-Am crezut că ai spus că nu ai pregătit nimic.
-Ei bine, nu am adus flori. În schimb, doar semințe. Va
trebui să le plantezi singur acasă. Vor crește odată cu dragostea noastră, nu?
Khru Nat l-a tachinat cu un zâmbet.
- Încercam să nu spun nimic ciudat...Amândoi au râs, zâmbindu-și
unul altuia, blânzi, timizi şi plini de afecțiune.
.....
Mon stătea cu Kim
la masa lor obișnuită din bibliotecă. Lângă Mon era un buchet mic de la Kim și
un balon în formă de inimă cu o față mâzgălită, în mod clar menit să semene cu
Kim însuși. Între timp, Kim stătea cu
ochii închiși, așteptând cu nerăbdare un cadou.
-Poți deschide ochii acum. Kim a deschis ochii și a chicotit.
În fața lui era un pluș cu înregistrare vocală, identic cu cel pe care îl oferise
el, odată lui Mon.
-Încearcă să-l apeși. Mon a făcut semn spre burta ursului de
pluș. Kim, cu ochii mari de entuziasm, I-a apăsat. Ursul a spus: „Mon îl iubește
pe Kim. Îl iubește atât de mult.” Kim a râs, agitat, dar încântat. A continuat
să apese ursul din nou și din nou, încântat de mesaj. Mon a început să se simtă
jenat.
- Bine, poate că e de ajuns...Dar Kim nu s-a oprit. A apăsat
din nou de două ori de parcă nu ar fi auzit mesajul niciodată. Pentru că nu
s-ar fi săturat niciodată să audă cât de
mult îl iubea Mon. Și nu s-ar sătura niciodată să-i spună lui
Mon cât îl iubea el. Voia să o spună și
să o audă, din nou și din nou, până la bătrânețe.
....
Kit îl aștepta pe
Shane la podul pietonal din fața apartamentului. Nu a durat mult până când Shane a sosit, purtându-l pe Kaiju în rucsac. Shane era pe cale să-l întâmpine pe Kit, dar tânărul
s-a repezit imediat spre Kaiju primul.
- Kaiju! Ce mai faci, prietene? A trecut atât de mult timp...mi-a
fost dor de tine!
-Hei, ai putea să te reții puțin? A murmurat Shane, dându-și
ochii peste cap. Kit a râs și a scos o eșarfă adorabilă, înfășurând-o cu grijă
în jurul gatului lui Kaiju ca un cadou de Valentine.
-La mulți ani de Ziua Îndrăgostiților. A spus Shane încet,
cu vocea lui dulce, înainte de a continua imediat cu:
-Studiem în seara asta, bine?
- Ce? Hai... este Ziua Îndrăgostiților! Chiar mă faci să
studiez astăzi? Kit s-a plâns, supărat.
- Și ce dacă este Valentine’s? Examenele vin... Și cineva a spus că vrea să meargă la
aceeași universitate ca mine, dar nu am văzut prea mult efort pe partea de
studiu.
- O, da? Te-ai gândit
că nu vom ajunge la universitate împreună? Kit a înghețat, uitându-se la Shane.
Vorbești ca și cum te-ai duce să găsești un nou faen sau ceva de genul ăsta.
-Bine... cine știe... a spus Shane cu un zâmbet răutăcios.
Kit a afișat jucăș o față severă, prefăcându-se că este supărat. Shane s-a
uitat la el și a chicotit.
-Ești gelos? Kit nu a spus nimic, rămânând în pielea personajului nervos. Shane a zâmbit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu