CAPITOLUL SPECIAL 2

 Obiceiul de a fi eroul oamenilor, un obicei care nu se schimbă niciodată și care mereu mă bagă în belele, fără ca măcar să-mi dau seama. Nici de data asta nu a fost diferit. De când plecasem de la festivitatea de absolvire, Tol nu părea deloc la fel de vesel cum ar fi trebuit. Zâmbetul lui radiant din acea dimineață se transformase într-un zâmbet forțat în fiecare poză pe care i-o făceam. Am întins mâna să-l ajut să țină diploma, dar a plecat, căutând un alt prieten, de parcă voia să evite orice discuție cu mine.

După ce ne-am luat rămas-bun de la unchii Paeng și Oat, era momentul să-l duc pe Tol, extenuat, înapoi la condominiu, să se odihnească. Am descuiat mașina lui Tol și m-am așezat pe scaunul șoferului, privind cum deschide portiera și se așază în liniște. Nu-l mai văzusem niciodată așa. Da, Tol fusese mereu un om al faptelor, nu al vorbelor, dar cu mine, iubitul lui, rareori își reprima gândurile; în cele din urmă, își vărsa tot sufletul. De obicei, așteptam să-mi vorbească atunci când era pregătit, dar de data asta era diferit. Din momentul în care părăsisem universitatea și până am ajuns la apartament, Tol nu a rostit niciun cuvânt. Răspundea doar monosilabic la întrebările mele, deși era o zi specială, în care ar fi trebuit să vorbească mai mult ca oricând.

Am parcat mașina și m-am întors spre Tol, care părea nerăbdător să deschidă portiera și să iasă.

-Tol, stai puțin.

Iubitul meu s-a oprit și și-a luat mâna de pe clanță.

-Ce e?

-Am observat că te comporți ciudat?

După un an de relație, am ales să comunic cu Tol direct, ceea ce el aprecia pentru claritatea mesajului, deși trebuia să fiu atent la tonul vocii mele.

-Nu e nimic.

Tol încerca să evite subiectul. Am oftat încet și mi-am trecut mâna prin părul lui, aranjat cu grijă încă de dimineață.

- Am stabilit că, dacă te deranjează ceva, vorbim despre asta, da? I-am spus cu blândețe. 

- Știi că nu te-am certat niciodată pentru ce mi-ai spus, indiferent cât de amuzant, prostesc sau absurd a fost. Mereu am știut să te ascult.

Maturitatea mea putea mereu să-l cuprindă pe el. Băiatul care nu voia să spună adevărul începea să cedeze, deși nu complet.

-Te-am văzut vorbind cu o femeie.

Aha! Știam că ceva nu e în regulă. Tol începuse să-și schimbe comportamentul după ce vorbisem mai mult timp cu Mai și nu-l convinsesem să vină în sală.

-Vrei să mă întrebi ceva?

Ochii lui frumoși s-au îndreptat spre mine.

-Cine era?

Acum era clar totul. Știam ce se întâmpla, ceva ce nu mai văzusem până acum. Am zâmbit larg și i-am cuprins obrajii cu palmele.

-Ești gelos pe mine?

Ochii lui Tol s-au mărit și mi-a îndepărtat repede mâinile.

-Nu!

-Poți să negi cât vrei, dragule. Nu poți păcăli un om mai în vârstă. Tol a deschis repede ușa mașinii și s-a dus direct spre intrarea complexului rezidențial, fără să ia cadourile primite. M-am uitat la baloanele și buchetele de flori din banchetă, neștiind ce să fac. O să mă întorc mai târziu după ele. Acum voiam doar să mă joc puțin cu iubitul meu adorabil.

Am fugit spre lift înainte să se închidă ușile. Tol m-a privit ca și cum ar fi văzut o fantomă și s-a retras într-un colț. M-am apropiat de el și mi-am folosit corpul ca să-l presez în colțul liftului.

- Unde crezi că poți fugi?

- Au, dă-te la o parte!

Tol a încercat să mă împingă, dar i-am pus brațul pe umeri și l-am ținut pe loc. S-a zbătut un pic, dar s-a liniștit când am început să vorbesc.

-Femeia aceea se numește Mai. Este fosta mea iubită.

Tol și-a ridicat fața să mă privească, apoi și-a coborât ochii în pământ.

-Aha.

-Fratele ei mai mic învață la aceeași universitate cu tine. Ea a venit aici și, întâmplător, m-a întâlnit.

L-am eliberat, lăsându-l liber.

-Mai are deja un alt iubit și se mărită peste câteva luni. Așa că am felicitat-o. Și cel mai important, i-am spus clar că tu ești iubitul meu. După asta, Mai m-a rugat să-i dau sfaturi despre îngrijirea prenatală, ceea ce a făcut ca discuția noastră să dureze mai mult și n-am mai apucat să fiu lângă tine.

Liftul a sunat când am ajuns la etaj. I-am luat mâna lui Tol și l-am condus afară. Părea puțin dezorientat. Am trecut cartela și l-am lăsat să intre primul. Tol s-a dus direct pe canapea, vizibil confuz.

-De ce m-am supărat pe tine pentru ceva atât de banal?

M-am așezat lângă el.

-E oare chiar furie ceea ce simți?

-Seamănă, dar nu e chiar furie. E mai mult decât atât.

-Ai simțit cum îți ard ochii și ai fi vrut să mă tragi de lângă Mai?

Tol m-a privit cu ochii îngustați. Am izbucnit în râs, mi-am deschis brațele și l-am cuprins într-o îmbrățișare, sărutându-l repetat pe obraji.

-A fost vina mea că nu ți-am explicat mai devreme. Ar fi trebuit să vorbesc cu Mai altădată, pentru că locul meu era lângă tine. Îmi pare rău, bine?

-Am fost un prost.

Tol și-a ridicat mâna să-și frece ochii.

-Iartă-mă, iubire.

Și așa am rezolvat situația pașnic. Asta pentru că am reușit să-mi păstrez calmul, iar Tol nu e un om greu de înțeles. După ce ne-am liniștit, i-am propus să coborâm să luăm lucrurile din mașină și să le aducem în apartament. Baloanele și florile au adus o atmosferă veselă în căminul nostru.

După ce am încheiat misiunea, Tol s-a aruncat în pat, cu ochii pe jumătate închiși de oboseală. Era clar că nu mai avea putere să facă nimic altceva. Mi-am ținut entuziasmul pentru mine și l-am lăsat să se odihnească.

🐱🐱🐱

Dimineața m-a trezit ceva ce se mișca pe sub pantaloni. Am deschis ochii și am văzut razele soarelui pătrunzând prin fereastră. M-am uitat la Tol, care avea fața lipită de spatele meu, cu mâna strecurată pe sub betelia pantalonilor. S-a uitat la mine cu ochi limpezi, semn că nu era somnambul.

-Iubire, ce faci tu...  vocea mi s-a stins când mâna lui Tol a început să maseze o zonă extrem de sensibilă. Mi s-au mărit ochii de șoc. Copile! Cum poți să-mi faci una ca asta?

-Vreau să-mi cer iertare că te-am supărat.  Tol mi-a sărutat umărul. 

Stai puțin, ăsta e modul lui de a-și cere scuze? Tachinându-mă? Nu e corect! 

-Tol, oprește-te... oprește-te...

I-am prins mâna înainte să... ajung la orgasm ca fulgerul. Inima îmi bătea nebunește. De obicei, Tol nu lua inițiativa așa. Era înfricoșător. Dacă ajungeam la orgasm în câteva secunde din cauza mâini lui, m-ar fi tachinat luni întregi. M-am întors rapid și m-am așezat deasupra lui, ca să-i arăt cine e șeful.

-Ce crezi că faci, băiete?  I-am prins picioarele și i-am tras lenjeria jos, aruncând-o peste umăr. I-am ridicat tricoul până la piept, lăsându-i pielea goală la vedere.

Tol a oftat ușor, dezamăgit, și și-a întors privirea. Cu siguranță plănuise să mă surprindă. Îmi pare rău, dragule, dar ca să mă domini, mai ai de așteptat vreo sută de ani. L-am imobilizat sub mine, ținându-i încheieturile pe pat. I-am sărutat pielea albă și moale, urcând până la buze și coborând pe gât, până când n-a mai avut putere să se împotrivească. Apoi am încheiat jocul, savurând un mic dejun în pat care ne-a lăsat pe amândoi mulțumiți și fericiți.

Faptul că doarme și fuge de mine noaptea înseamnă doar că trebuie să se aștepte la consecințe dimineața, dragul meu. Chiar dacă Tol mi-a tras o pernă în față după ce ne-am terminat treaba, părea destul de mulțumit de performanța mea. Până la urmă, Dr. Tinn nu-și pierde niciodată vigoarea, iar un iubit fericit e dovada clară.

🐱🐱🐱

Mi-am mai luat încă trei zile libere pentru a-l scoate pe Tol să sărbătorim, dar ne-am rezervat o zi pentru o cină cu familia lui. Unchii Paeng și Oat ne-au invitat în acea seară la un restaurant chinezesc. Au rezervat o cameră privată și au chemat doar rude apropiate. Tol a strâmbat din nas când a aflat că trebuie să poarte din nou roba de absolvire, dar am reușit să-l conving să o îmbrace și să zâmbească, ca să mențină atmosfera festivă.

Nimeni nu m-a prezentat rudelor lui Tol, ceea ce am înțeles. M-am comportat doar ca un prieten apropiat, deși fața mea părea puțin cam bătrână pentru a da impresia asta.

-Tinn,  m-a chemat mătușa Paeng chiar când eram pe punctul de a lua o bucată de rață Peking. M-am uitat la Tol, am lăsat bucata înapoi în farfurie și m-am ridicat repede ca să merg la ea.

-Da, mamă?  Am răspuns, observând că părea îngrijorată.

-Una dintre invitatele mele a leșinat în baie. Poți merge să te uiți?

Instinctul meu medical s-a activat imediat. 

- Unde e baia?

-Urmează-mă, îți arăt eu,  mi-a spus, luându-mă de braț și conducându-mă. Când am deschis ușa băii, am văzut o femeie corpolentă, așezată pe podea. Era încă conștientă, dar palidă. M-am aplecat imediat lângă ea.

-Doamnă, cum vă simțiți?

S-a uitat la mine. 

- Simțeam că îmi bate inima foarte tare și mi s-a făcut amețeală.

Pacienta era conștientă și răspundea. 

-Sunt doctor. Mama lui Tol m-a chemat să vă evaluez starea. 

Am observat un plic cu medicamente căzut din poșetă. 

- Aveți diabet, nu-i așa? Ați mai avut aceste simptome?

-P... pentru prima dată. Am început tratamentul acum câteva luni. Ieri, medicul mi-a spus că glicemia e încă mare și mi-a mărit doza.

-Înțeleg,  i-am răspuns. 

- Probabil glicemia dumneavoastră e instabilă. Trebuie monitorizată cu atenție.

-E posibil să fie un efect advers al medicamentului. Am spus, întorcându-mă către mătușa Paeng.

-Mamă, te rog, roagă un angajat să aducă un pahar cu suc.

-Sigur. A spus ea veselă și a plecat repede.

După ce a băut sucul pentru hipoglicemie, femeia părea mult mai revigorată. I-am recomandat să consulte medicul pentru investigații suplimentare și ajustarea tratamentului. S-a uitat la mine, impresionată.

-Nu v-am mai văzut până acum, domnule doctor. Cum vă numiți? Unde profesați?

-Mă numesc Tinn, sunt medic de urgență într-un spital dintr-o provincie din nord-est.

-Aveți vreo legătură cu Tol?

Am zâmbit și am ezitat puțin înainte să răspund. Trebuia să protejez imaginea lui Tol și a familiei. Nu toată lumea ar accepta relația noastră.

-Sunt doar un prieten...

-Doctorul este iubitul lui Tol, mătușă Na. A intervenit mătușa Paeng. Am privit-o uimit, nevenindu-mi să cred că a spus asta.

-Sunt împreună de mai bine de un an.

Reacția mătușii Na a fost exact cum mă așteptam. Femeia corpolentă m-a privit altfel, și-a băgat repede medicamentele în geantă și s-a ridicat.

Am prins-o de braț ca să nu cadă. Mulțumindu-mi, a ieșit șchiopătând din baie. Am privit-o cu tristețe în timp ce mătușa Pâng a venit lângă mine și m-a prins de umăr.

-Nu-ți face griji, Tinn, a spus ea, privindu-mă cu atenție, dezvăluind astfel că era, într-adevăr, mama lui Tol. 

- Nu vreau să ascund asta de nimeni. Nu-ți face griji nici pentru Tol, nici pentru noi. Ești parte din familia noastră, ești important pentru Tol și pentru noi. Ai dreptul să spui cine ești.

Era cât pe ce să izbucnesc în plâns chiar acolo, dar m-am abținut când am văzut alte femei intrând în baie și găsindu-mă acolo. Am ieșit repede cu mătușa Pâng, gândindu-mă că mi-aș fi dorit ca mama mea să fie măcar pe jumătate la fel de înțelegătoare.

Mătușa Pâng e minunată, dar dacă stau să mă gândesc bine, dacă mama mea ar fi fost la fel de blândă ca mama lui Tol, nu ar mai fi fost mama iubitoare pe care o cunosc. O iubesc pe mama așa cum e.

M-am întors la masa noastră, iar Tol m-a privit cu o expresie ușor nedumerită, întrebându-se ce s-a întâmplat. După ce i-am povestit, Tol a oftat ușor și s-a uitat în jurul camerei, care era plină de rude și prieteni de familie apropiați.

-Abia dacă cunosc pe cineva de aici. Sincer, nici nu-mi amintesc cine e mătușa Na.

-Dacă nu știi, prefă-te că știi, puștiule, i-am zis, ciufulindu-l. Zâmbește frumos și salută-ți bătrânii cu respect. Nu-ți face părinții de râs. Evenimentul ăsta e la fel de important pentru ei cum e și pentru tine.

Tol părea puțin iritat de instrucțiunile mele demodate, dar înțelegea perfect de ce i le dădeam. Când un nou invitat s-a apropiat, Tol s-a ridicat să-l salute cu un zâmbet ușor forțat, dar politicos. Tol fusese întotdeauna manierat, rezultat al unei educații atente, lucru pe care l-am admirat încă de când ne-am cunoscut… cu excepția momentului în care mi-a spart nasul.🤣

Evenimentul de absolvire al lui Tol și al familiei lui se încheiase. Acum era timpul să petrecem timp împreună, doar noi doi. Am rezervat o cazare pe malul mării, nu departe de Bangkok. Scopul nostru principal era să mâncăm cât mai multe bunătăți, în special creveți uriași la grătar, preferații lui Tol. Marea devenise o destinație anuală pentru noi, un loc al promisiunii și punctul de început al tuturor lucrurilor.

-Gata! Am închis fermoarul la valiza mică ce conținea hainele și lucrurile noastre personale.  Mai avem un minut să ne gândim dacă am uitat ceva.

Tol s-a uitat prin cameră, cu mâinile în șold.

-Dacă uităm ceva, cumpărăm de la 7-Eleven.

-Îți place mult să mergi la 7-Eleven, nu-i așa? Am glumit, iar el mi-a aruncat o privire mustrătoare. 

- Glumeam! Hai să mergem.

Am luat valiza și m-am îndreptat spre ușă, dar m-am oprit când a sunat telefonul. Tol s-a apropiat să țină valiza, iar eu am răspuns, uitându-mă pe ecran. Era doctorul Tul. Am răspuns la apel.

📲-Ce s-a întâmplat, doctore Tul?

📲-Doctore Tinn, vocea tatălui meu suna slab. Fața mi s-a întristat imediat, iar Tol, pe punctul de a deschide ușa, s-a oprit.

📲-Tată, ce s-a întâmplat?

📲-Sibra nu se simte bine, l-am auzit pe tata cum își trage nasul. 

📲- E acum la spital, primește perfuzii și antibiotice.

Inima mi-a căzut în stomac.

📲-Cum e acum? A spus doctorul ce boală are?

📲-E din ce în ce mai rău. Nu mănâncă, e foarte slăbit și are diaree. Doctorul a spus că poate fi o infecție intestinală gravă. Tinn, cât timp e bolnav, nu pot face nimic pentru el. Sunt devastat.

Tol a lăsat valiza jos și s-a întors spre mine, cu o privire plină de îngrijorare și nedumerire. I-am mângâiat capul, încercând să-mi păstrez calmul.

📲-Suntem doctori, noi ajutăm oameni. Tată  nu poate face nimic cât timp Sibra e bolnav.

Tol părea foarte șocat.

-Ce are Sibra, frate?

📲-Sibra nu s-a îmbolnăvit niciodată până acum. Ar trebui să fie destul de puternic ca să treacă peste asta. I-am pus mâna pe umăr. 

📲- Mă întorc în două zile ca să-l ajut.

📲-Te țin la curent cu noutățile. Distrează-te, fiule.

📲-Da… am închis apelul, simțindu-mă destul de abătut. Am tras adânc aer în piept, încercând să-mi liniștesc mintea. Din moment ce pisica-fantomă are nouă vieți, pierderea uneia n-ar trebui să fie așa de gravă. Mai rămân șapte. Când mă voi întoarce, probabil va fi mai bine.

Mi-a revenit imaginea primei zile în care l-am găsit pe stradă. O pisică străină, părând pierdută lângă un tomberon, cu blana murdară și palidă. Nu i-am putut ignora mieunatul jalnic. Am fugit să caut o cutie de carton și mi-am folosit tricoul ca să-l învelesc și să-l pun înăuntru. Mi-am cheltuit alocația lunară pentru îngrijirile lui medicale, căci părea că nu putea merge. După ce s-a refăcut, l-am adus pe furiș înapoi la apartament pentru a avea grijă de el, încercând să-i găsesc stăpânul pe toate rețelele sociale. Nimeni nu l-a revendicat, dar mulți erau interesați să-l adopte. În cele din urmă, am stabilit o întâlnire cu o tânără pentru a-l da spre îngrijire.

Într-o zi, pisica s-a urcat în poala mea, s-a făcut ghem și a închis ochii, foarte confortabilă, de parcă găsise în sfârșit un loc sigur după multă suferință. Atunci am decis că o voi păstra și i-am pus numele Sibra, pentru că, atunci când ne-am întâlnit, era o pisică albă acoperită de noroi negru.

M-am întors spre Tol și i-am zâmbit forțat.

-Hai, frățioare, să mergem.

Tol stătea nemișcat, tastând pe ecranul telefonului, ceea ce m-a făcut să ridic o sprânceană și să arunc o privire la ecran.

-Frățioare?

-Am rezervat deja biletele de avion. Mai avem puțin timp, spuse Tol, uitându-se la ceas.

-Unde ai rezervat biletele? Am întrebat, confuz.

-La casa ta,  mi-a răspuns Tol, privindu-mă în ochi. 

-Hai să-l vizităm pe Sibra.

Mi-a căzut fața și am întrebat, bâlbâindu-mă: 

-Dar excursia noastră...?

-Putem călători oricând, dar Sibra nu poate aștepta. Mi-a prins încheietura cu fermitate, cu o expresie hotărâtă. 

-Hai acum la aeroport.

L-am privit pe Tol tot timpul cât am fost în avion, întorcându-ne acasă cu două zile mai devreme decât planificasem. Ce a făcut pentru mine a fost cea mai mare dovadă de grijă pe care mi-a putut-o oferi. Știa ce era important pentru mine și a renunțat la propria lui bucurie ca să mi-o ofere pe a mea. M-am sprijinit pe umărul lui și i-am strâns mâna.

-Îți mulțumesc mult.

-Pe lângă tot ce ai făcut tu deja, asta e o nimica toată. Mi-a împins capul într-o parte. 

-E greu.

Am râs încetișor. 

-Capul meu nu e greu. Ești tu rușinat.

-Dacă nu e greu, înseamnă că e gol pe dinăuntru.

-Vai, frățioare, ce crud ești! Am zis, recunoscând în sinea mea că Tol reușise să-mi ridice moralul. Și văzând zâmbetul șiret din colțul gurii lui, l-am simțit și mai drag, și mai adorabil. Aș fi vrut să-l iau în brațe. Tot ce trebuia era să-mi văd pisica-fantomă în viață, apoi, când ajungeam acasă, aveam de gând să-mi tachinez iubitul până i se zburleau tot părul.

Tol și cu mine am decis să n-o deranjăm pe mama ca să vină să ne ia de la aeroport. Am luat un taxi direct spre clinica veterinară unde era internată Sibra. Tata îmi trimisese deja toate informațiile prin Line, după ce vorbise cu medicul veterinar. Tot ce-mi doream acum era s-o văd. Bietul pisoi stătea sleit într-o cușcă. Nu știu dacă înțelegea cât de repede m-am întors doar ca s-o văd. Aș fi vrut să-i mângâi blănița moale, să o alin, dar tot ce puteam face era să o privesc de la distanță.

-Sibra. Am zis, iar urechile i s-au mișcat ușor. 

-Chiar dacă te-am înjurat de zeci de ori, chiar dacă te-am încuiat în baie, chiar dacă m-am gândit să fac ciorbă din tine, dacă mori, o să plâng, ai auzit? O să plâng de n-o să mă mai opresc.

Tol m-a bătut ușor pe spate, iar eu mi-am șters ochii cu dosul palmei și am continuat: 

-Suntem împreună de prea mult timp ca să mori așa, fără niciun avertisment, ai înțeles? Poți să fii pisica-fantomă, dar nu te transforma în pisică-fantomă, bine?

Veterinarul s-a apropiat de mine și mi-a zâmbit încurajator. 

-Din fericire, domnul doctor Tul a adus-o la timp. Acum rămâne de văzut cum va reacționa la tratament.

-Mulțumesc, domnule doctor. Am spus, împreunându-mi mâinile în semn de recunoștință. 

-Vă rog, ajutați-mi fetița. Voi plăti oricât, nu-mi pasă de costuri.

-Va fi o plăcere.

Am ieșit din clinica veterinară împreună cu Tol. În timp ce făceam semn unui taxi, Tol era cu ochii în telefon. M-am uitat curioas și am văzut că căuta informații despre bolile pisicilor pe Pantip. Asta era partea frumoasă la Tol: poate că nu arăta mereu, dar îi păsa profund de ceilalți. Am ajuns acasă pe înserat. Părinții mei erau la piață, cumpărând ingrediente pentru o cină de bun venit pentru Tol, care apăruse pe neașteptate. L-am dus în camera lui, unde deja se simțea ca acasă.

Tol s-a așezat pe pat și mi-a prins încheietura. 

-Frate.

-Hm? l-am privit curios.

-Am o întrebare ipotetică pentru tine. A zis serios. 

-Dacă i s-ar întâmpla ceva lui Sibra sau cuiva important din viața ta, te-ai întoarce în timp ca să îndrepți lucrurile?

-Dacă n-ai fi tu, Tol, n-aș putea schimba nimic.  Și atunci mi-am dat seama. 

-Tol... ce vrei să spui cu asta?

-Ne putem întoarce în timp, frate, mi-a strâns încheietura mai tare. 

-Ne putem întoarce în timp oricând, dacă unul dintre noi moare.

Ochii mi s-au mărit la auzul cuvintelor lui Tol. Creierul meu procesa greu ce spusese. Da, ne puteam întoarce în timp oricând doream. Puteam repara orice eveniment din viața noastră, atâta timp cât unul dintre noi murea. Cu alte cuvinte, Tol și cu mine ne puteam omorî unul pe altul ca să ne întoarcem în timp. Presupunând că aș vrea să salvez viața lui Sibra, aș putea să mă sinucid, iar Tol s-ar întoarce la Bangkok, timpul s-ar reseta și m-aș putea întoarce să o salvez.

-Nu, Tol, e greșit. I-am prins ambele mâini, m-am lăsat în genunchi și l-am privit, iar el se uita la mine uimit. 

-Niciunul dintre noi nu trebuie să moară fără rost. Cred că trebuie să respectăm cât mai mult cursul natural al lucrurilor. Puterile noastre nu sunt doar un avantaj, ele vin și cu un preț. Nu ar trebui să le folosim aiurea, bine?

Tol a tăcut un moment, apoi a dat din cap. 

-Am înțeles.

-Trebuie să fim fideli jurământului nostru. Nu vom folosi această putere decât pentru noi înșine, fiindcă noi am creat-o. Nu vom încălca acea regulă.  I-am ridicat mâna lui Tol și i-am sărutat-o. 

-Nu vreau să te mai văd murind niciodată. Și nici tu nu vrei să mă mai vezi pe mine murind, nu-i așa?

Tol și-a retras mâna și mi-a cuprins fața, apoi m-a sărutat ușor pe buze. Chiar dacă a fost un sărut scurt, era un semn că înțelesese ce i-am spus. Mi-a aranjat părul ciufulit și a zâmbit puțin. M-am aruncat în brațele lui, strângându-l tare. Te iubesc, te iubesc atât de mult, dragul meu. Cu cât trece timpul, cu atât te iubesc mai mult. Mi-am ascuns fața în abdomenul lui și am murmurat:

-Facem un sex rapid înainte să se întoarcă părinții mei?🤣

-De unde ți-a venit ideea asta? Nu, omule! Sunetul unei palme pe spate a fost răspunsul lui Tol, suficient de puternic cât să mă facă să mă opresc brusc.