CAPITOLUL 5

 -Ce s-a întâmplat, Beam?  întrebă Graf îngrijorat când văzu chipul palid al prietenului său.

-Nimic. Au sosit toți ceilalți?

Beam încercă să schimbe subiectul.

-Sunt aici, răspunse Graf,

Când Beam intră în cameră și găsi alți trei prieteni deja așezați, așteptând.

-Ai ajuns abia acum, Beam?  întrebă Phon când îl văzu intrând.

- De ceva vreme... Ei bine... uh... am fost să discut câteva lucruri cu P’Kan, încercă Beam să pară natural.

- Bine, vino să ne ajuți cu conținutul raportului. Discutăm de ceva timp, spuse Phon, iar Beam se grăbi imediat să-și ajute prietenii.

Graf merse să facă duș, se schimbă de haine și veni apoi să-i ajute pe ceilalți să lucreze la raportul de grup. Cei cinci tineri gândiră și lucrară la raport o vreme.

- Graf, mama și tatăl tău s-au întors deja?  întrebă celălalt prieten, Thee.

Graf privi ceasul de pe perete și văzu că trecuse deja de ora 22.

- Probabil s-au dus la culcare deja. Mama și tata se culcă devreme, răspunse Graf.

- De ce întrebi?  adăugă el.

- Mi-e foame, spuse Thee, rostogolindu-se pe patul lui Graf.

Beam râse.

- Ți-e foame,  și ti-e? – îl întrebă Graf pe Beam.

- Puțin, răspunse Beam,

Fiindcă nu mâncase nimic înainte să vină la casa lui Graf.

-Atunci hai să mâncăm ceva la piața de noapte, sugeră Graf.

- Cred că e mai bine să cumpărăm ceva și să mâncăm aici, Graf. Doi pot merge să cumpere, iar ceilalți să lucreze și să aștepte. Cât timp mai avem până terminăm?  propuse Beam.

- Atunci Beam vine cu mine, spuse Graf.

- Cum așa? Raportul ăsta nu poate fi făcut fără Beam, protestă Thee grăbit, afișând un zâmbet ușor.

- Graf poate merge cu Phon, eu rămân aici să ajut, spuse Beam.

Chipul lui Graf se întunecă puțin, dar trebui să dea din cap afirmativ când văzu privirea lui Beam.

-Bine, merg cu el. Ce mâncăm?  întrebă Graf, iar toți ceilalți spuseră ce voiau să mănânce.

Înainte ca Graf și Phon să iasă să cumpere de la piața de noapte, restul grupului continuă să lucreze la raport.

- Mi-e sete, spuse un alt prieten, Ace, când văzu că apa adusă de Graf se terminase.

- Du-te în bucătărie și ia, îi răspunse Beam. Fața lui Ace se încordă.

- Nu îndrăznesc, Beam. Știi că e prima dată când vin la casa lui Graf. Nici nu știu unde e bucătăria, spuse Ace, zâmbind ușor.

- Pot să merg eu să aduc, dar tu, Ace, nu întârzia cu raportul, spuse Beam.

-Bine, răspunse imediat Ace.

Atunci Beam deschise ușa camerei lui Graf și ieși spre bucătărie. Luminile din casă erau acum stinse, dar becul din fața casei lumina suficient cât să nu mai fie nevoie să aprindă altele.

Beam mai fusese de multe ori la casa lui Graf și știa exact încotro să meargă.

Se îndreptă spre bucătărie, ghidându-se după lumina care venea de afară.

Micuța siluetă văzu că ușa din spatele bucătăriei era deschisă, dar nu-i dădu importanță și merse direct la frigider, pe care îl deschise ca să ia apă.

Pooh!

După ce luă sticla, Beam făcu un pas înapoi și se izbi de pieptul puternic al cuiva. Aproape că strigă de sperietură, dar se opri brusc când văzu că era Kan.

-Phi... Phi Kan...  îl strigă Beam cu o voce tremurată; chiar și în întuneric știa cine era.

-Cu o fața ca asta... ce, crezi că sunt o fantomă?  întrebă Kan cu o voce adâncă.

-Nu, nu... doar... Beam o să plece acum, bine?  încercă Beam să evite să rămână singur cu Kan.

Mmmm!

-Ah...  scoase un țipăt uimit băiatul, când o mână puternică îi prinse brațul și îl trase spre sine. Beam se poticni și se izbi de pieptul lui Kan.

-Unde te grăbești așa?  spuse Kan.

Beam se zvârcoli ușor încercând să scape din brațele lui, dar nu îndrăznea să se împotrivească, de teamă că Kan s-ar putea enerva.

-Beam... Beam a venit doar să ia apă pentru prieteni... P’Kan, lasă-l pe Beam să plece, o să ne vadă cineva...  spuse Beam cu o voce tremurată.

-De ce, ți-e frică să te vadă cineva?!  Spuse Kan cu o voce aspră, apoi îl trase pe Beam afară, prin ușa bucătăriei.

Apoi îl prinse și îl împinse cu forță spre perete, până când Beam rămase prins între zidul casei și trupul lui Kan.

-P’Kan... mă doare...  spuse tânărul, când Kan îl apăsă pe umăr.

Picioarele lungi erau prinse între picioarele lui Beam, făcând ca tânărul să nu se poată mișca nicăieri.

-Dar unde te-am rănit,  răspunse Kan cu ezitare.

Beam îl privi neîncrezător pe Kan.

-Ce vrei să spui cu privirea asta?  zise Kan cu o voce gravă, dar nu prea tare.

-De ce face fratele Kan asta cu Beam? Ce a făcut Beam greșit? A făcut Beam ceva care l-a nemulțumit pe P’Kan?  întrebă Beam, jenat.

-Ai făcut o greșeală... ai greșit din clipa în care te-ai gândit să mă iubești, spuse Kan, dar Beam tot nu înțelese.

El nu a spus nimic pentru a protesta, când buzele calde ale lui Kan s-au apăsat violent peste buzele sale subțiri. Beam a fost șocat și a simțit un fior în inimă, deoarece era al doilea sărut al lui Kan pentru Beam.

​O limbă fierbinte s-a împletit cu limba mică, sugând și împingând. Dinți ascuțiți l-au mușcat pe Beam de buze până când Beam a simțit durere și a început să simtă miros de sânge.

-Ai!  un geamăt de protest a sunat, o mână mică a lovit pieptul puternic al lui Kan.

-Îndrăznești să mă lovești?  Kan i-a eliberat buzele și a întrebat cu o voce gravă.

​Ochii lui Beam tremurau, buzele îi sângerau de la mușcătură.

​Ambele mâini subțiri erau ținute deasupra capului său. Genunchiul lui Kan era încă introdus între picioarele lui Beam.

​Dintr-o dată!

-Frate Kan, te rog nu!  Beam a strigat când pantalonii lui Beam au fost trași în jos până la glezne, rămânând doar stratul interior întunecat al lenjeriei de corp.

​Lui Beam îi era rușine pentru că era în aer liber. Chiar dacă este întuneric, dacă ar veni cineva să vadă, Beam probabil nu ar ști unde să își pună fața.

​Beam a țipat când Kan și-a așezat genunchii pentru a se concentra pe corpul lui Beam, amintindu-și durerea pe care a simțit-o când a fost violat pentru prima dată. Asta l-a făcut pe Beam să tremure de frică.

​Buzele fierbinți i s-au încolăcit pe gâtul alb, dar nu a durat mult până când Kan să poată face orice altceva. Sunetul motocicletei lui Graf s-a oprit în garajul casei, Kan a strâns din dinți.

-La naiba!  A blestemat Kan înainte de a-l elibera pe Beam.

​Tânărul s-a prăbușit la pământ, epuizat și speriat.

-Pune-ți pantalonii, vrei ca fratele meu să te vadă în starea asta?  A spus Kan brusc.

​Asta l-a făcut pe Beam să se ridice în grabă și să-și tragă pantalonii. A lăsat capul în jos, neîndrăznind nici măcar să se uite la Kan.

​Inima îi tremura și lui.

-Înainte să te întorci, trimite-mi un mesaj. Dacă nu o faci, vei suferi. A spus Kan înainte de a merge spre propria sa casă.

​Beam s-a ridicat și l-a privit cu ochi fierbinți. Și-a strâns buzele pentru a-și suprima sentimentele interioare și pentru a nu plânge.

-Beam, unde ești Beam? A strigat vocea lui Graf.

​Asta l-a făcut pe Beam să se întoarcă imediat la bucătărie.

​A descoperit că Graf era pe cale să iasă din bucătărie.

Ce faci aici, Beam? L-am auzit pe Ai’Thee spunând că a trecut mult timp de când ai ieșit să iei apă.  întrebă Graf, îngrijorat.

-Ah... păi... am văzut ușa de la bucătărie deschisă, așa că am ieșit și m-am uitat puțin.  Spuse Beam cu o voce nesigură, evitând să-l privească în ochi.

-Cred că Hia Kan a lăsat-o deschisă, cu siguranță. De ce n-a încuiat-o?  mormăi Graf fără seriozitate. 

- Beam, du-te în cameră. Eu mă ocup de mâncare și aduc și apa.  Zise Graf.

-Așteaptă, mai bine te ajut eu.  Spuse Beam pe un ton normal.

Deși inima îi bătea încă puternic după cele întâmplate mai devreme, Beam îl ajută pe Graf să aducă apa și farfuriile cu mâncare în cameră.

-Ce s-a întâmplat, Beam?  întrebă Phon când îl văzu pe Beam împingând orezul din farfurie înainte și înapoi.

-Ah, sunt sătul. Hai să continuăm raportul, mai avem doar câteva impresii de adăugat pentru carte.

-Mi-e somn și vreau să merg acasă.  Spuse Beam.

-Nu dormi aici cu noi, Beam? – întrebă Thee.

-Oricum dormiți deja în cameră, e plin. O să-l duc eu pe Beam acasă mai târziu.  Zise Graf.

Beam se așeză apoi și continuă să scrie raportul. Ceilalți, după ce terminară de mâncat, veniră să-l ajute, iar în scurt timp totul fu gata.

Beam își strânse lucrurile și se pregăti să plece. Dar își aminti de ordinul lui Kan – când se va întoarce, trebuia să-i trimită un mesaj. Așa că Beam intră în baie și îi trimise un mesaj.

Era pe punctul de a pleca împreună cu Graf, dar se opri brusc când îl văzu pe Kan stând în fața casei mari.

-Au! Ce faci aici?  întrebă Graf pe fratele său.

- Am ieșit să mă plimb și să fumez. Unde mergeți?  întrebă Kan pe un ton calm, trăgând din țigară.

- Îl duc pe Beam acasă. Spuse Graf.

Kan continua să se uite la Beam, dar micuța siluetă își feri privirea, fără ca Graf să observe prea bine.

-Mergeți cu motocicleta?  întrebă din nou Kan.

-Da.  Răspunse Graf.

Beam simțea că ar fi vrut să fugă direct acasă, dar nu îndrăznea să-l grăbească pe Graf, de teamă ca Kan să nu se supere.

-E târziu, cum să mergi cu motocicleta și să te întorci singur? O să iau mașina și îl duc eu.  spuse Kan cu o voce blândă.

Dar ochii lui Beam se măriră când auzi asta. Ar fi vrut să refuze, însă privirea aspră a lui Kan îl făcu să nu îndrăznească să spună nimic.

-Îmi pare rău, frate , pot să mă întorc singur.  zise Graf.

-Așteaptă, oricum trebuie să-l întâlnesc pe Audi acasă. Lasă-mă să-l duc eu acasă pe Beam. Confirmă Kan aceleași cuvinte.

Graf ezită. Voia să-l ducă el pe Beam, dar, pe de altă parte, nu voia nici să-și supere fratele.

-Tu ce zici, Beam?  întrebă Graf, întorcându-se spre el.

-Ah... păi... nu vreau decât să-i arăt considerație lui P’Kan.  încercă Beam să găsească o formulare care să nu sune ca o refuzare directă a lui Kan.

Dar chiar și așa, Kan se înfurie. Îl privi fix pe Beam când auzi acele cuvinte.

-De ce ești îngrijorat, Beam? Nu suntem niște străini.  Spuse Kan, accentuând cuvintele, ca și cum ar fi vrut să-i reamintească lui Beam care îi este statutul.

-Atunci poți merge înapoi cu Hia Kan. Beam poate sta confortabil în mașină, mai ales că Hia oricum trece pe la casa prietenului lui.  Spuse Graf, fără să-și dea seama că Beam nu voia deloc să meargă cu Kan.

-Hai, Beam, te duc eu. Spuse Kan pe un ton scăzut, îndreptându-se spre mașina lui.

Inima lui Beam bătea nebunește. Îl privi din nou pe Graf.

-Mă duc, Graf.  Spuse Beam celui mai bun prieten al său.

-Așteaptă, Beam... E ceva în neregulă?  întrebă Graf, pentru că știa că Beam era o persoană timidă.

-Nu, Graf, nu te gândi prea mult. Doar... sunt puțin jenat.  Beam nu voia să-l îngrijoreze pe prietenul său, așa că trebuia să fie de acord să meargă cu Kan.

Sunetul motorului se auzi, iar Beam alergă imediat spre mașina lui Kan. Graf se duse să deschidă poarta, ca mașina lui Kan să poată ieși.

Beam se așeză lângă Kan, cu inima grea. Kan aruncă o scurtă privire spre el, dar nu spuse nimic cât timp mașina dădea cu spatele. Când ieșiră din curte, bărbatul înalt se întoarse imediat spre Beam.

-Să mergi cu mine cu mașina te omoară, sau ce?  Spuse Kan cu o voce adâncă, făcându-l pe Beam să înțeleagă imediat că va avea din nou probleme.

-Oh, nu... Nu... Beam doar... a vrut să fie politicos.  Spuse tânărul repede.

-Crezi că nu te-am văzut? Am văzut foarte bine că nu voiai să vii cu mine. Mai și implorai pe fratele meu! Ți-am spus deja să nu-l mai seduci pe frățiorul meu!!  strigă Kan din nou.

-Beam a spus deja că nu flirtează! Graf e doar prietenul meu. Tocmai acum vorbeam doar cu el.  Răspunse tânărul, încercând să se apere, ca Kan să nu-l înțeleagă greșit.

Kan zâmbi ironic într-un colț al gurii, ca și cum nu l-ar fi crezut, dar nu spuse nimic. Luă telefonul și formă un număr.

📲-Audi, ești acasă?  întrebă Kan când prietenul răspunse la telefon.

📲(Nu sunt acasă, sunt la pub.)  spuse Audi.

📲-Vin la tine acasă.  zise Kan.

📲(Hă? Pe cine mai aduci? Dacă vii la mine acasă la ora asta, sigur e vorba de o fată... Ai mai agățat una, nu-i așa?)

Audi glumi, făcându-l pe Kan să se întoarcă spre Beam, care nu avea nicio idee despre conversația dintre ei.

📲-Știi tu.  Răspunse Kan cu un zâmbet pe buze.

📲(Bine, atunci vino și ia cheile de la pub-ul Goo. Când ajungi, sună-mă. O să ți le aduc în fața pub-ului. Vreau să văd și fața fetei tale. Dacă îmi place, o să cer și eu o porție.) Spuse Audi în glumă.

📲-Huh, acum că știi, atât am avut de spus.  Zise Kan, înainte să închidă.

-Unde... unde mergem, P’Kan? Ai trecut de intrarea spre casa lui Beam.  Spuse tânărul, alarmat.

-Trebuie să iau ceva de la un prieten. Răspunse Kan.

-Mai bine duceți-l pe Beam acasă mai întâi, apoi P’Kan merge la prietenul lui.  Insistă Beam, simțindu-se tot mai stânjenit.

-Nu te mai gândi atât, bine? Pot merge oriunde vreau, asta depinde de mine. Stai jos și taci! Spuse Kan sever, făcându-l pe Beam să nu mai îndrăznească să zică nimic.

Până când Kan opri mașina în fața unui local care era un amestec de restaurant și pub, renumit printre oamenii cu bani. Era cel mai luxos din zonă – și, de asemenea, pub-ul lui Audi.

📲-Am ajuns, am parcat pe stradă.  îi spuse Kan lui Audi la telefon, înainte să închidă și să coboare geamul ca să fumeze.

Beam privi în jur, pentru că nu mai fusese niciodată într-un pub ca acela, din cauza vârstei. Nu trecu mult până când Audi se apropie de mașina lui Kan.

-Iată cheile de la casă. Spuse Audi, întinzându-i lui Kan cheile locuinței sale.

Casa lui Audi era locul unde prietenii mergeau atunci când voiau să aducă fete pentru noapte. Cum era foarte izolată, nimeni nu știa ce se întâmpla acolo.

-Pe cine ai adus cu tine?  întrebă Audi înainte să se uite în mașină. 

- Huh, sunt curios.  glumi Audi.

Beam se întoarse repede, speriat, pentru că îi era teamă de prietenii lui Kan.

-Idiotule.  îl înjură Kan înapoi.

-Hai, intră puțin. Fetele tot întrebă de tine.  Spuse Audi, făcându-l pe Beam să simtă o înțepătură dureroasă în piept.

-Spune-le fetelor că o să le văd când am chef. Zise Kan cu un zâmbet, înainte să închidă geamul mașinii.

-Phi Kan nu are voie să iasă cu alte femei!  Spuse Beam imediat, făcându-l pe Kan să se întoarcă și să-l privească direct.

-De ce?  întrebă Kan pe un ton scurt.

-P’Kan are deja o iubită. P’Kan nu trebuie să o înșele pe Phi Bee și să se vadă cu alte femei. Spuse Beam din nou, pentru că era îngrijorat de relația și sentimentele surorii sale.

-Alte femei, hmm... Dar dacă m-aș juca cu alt bărbat... poate chiar cu frățiorul lui Bee? Te îngrijorează sentimentele surorii tale, dar în secret îți place bărbatul ei.  Spuse Kan batjocoritor, făcându-l pe Beam să amuțească imediat.

-De ce ești atât de crud, P’Kan?  întrebă Beam.

-O să fiu și mai rău. Doar așteaptă și o să vezi. Răspunse Kan.

-P’Kan... Beam vrea să meargă acasă. Unde mă duce fratele Kan?  întrebă din nou tânărul, văzând că Kan o luase pe un drum diferit de cel spre casa lui.

Kan nu răspunse, ci continuă să conducă până ajunse într-un mare complex rezidențial.

Kan coborî din mașină pentru a deschide poarta de la gard, în timp ce Beam stătea pe loc, uitându-se speriat în jur. După un moment, Kan se întoarse la mașină și intră în curte.

-Coboară.  Spuse Kan.

Beam se uită la ceas și văzu că trecuse deja de miezul nopții.

-Beam vrea să meargă acasă.  Spuse tânărul din nou.

-Ți-am spus să cobori!! Strigă Kan cu voce tare, făcându-l pe Beam să sară imediat din mașină.

Dar în loc să intre în casă cu Kan, tânărul o luă la fugă spre poartă, încercând să iasă și să găsească un moto-taxi la capătul aleii.😭

-La naiba!!  înjură Kan furios, înainte să alerge și să-i bareze calea lui Beam.

-Au, au, au... oh, oh... – Beam dădea din picioare haotic, încercând să se elibereze, dar Kan nu-l lăsă până când nu ajunseră la ușa casei lui Audi și descuie.

Bang!

Se auzi zgomotul ușii trântite și încuiate, apoi Kan îl aruncă brutal pe Beam în mijlocul podelei din sufragerie.

-Crezi că poți scapa nepedepsit ?! – strigă Kan cu vocea răsunând în cameră.

Notă:🐱 Psihopatule, te joci cu mintea lui, lasă copilul in pace, pedeapsă , ce pedeapsă îți dădeam eu😡😡😡

Casa lui Audi era bine izolată fonic. Kan aprinse lumina din mijlocul camerei, luminând totul.

Beam stătea jos, cu ochii roșii, pe podeaua sufrageriei.

-Beam vrea să meargă acasă... lasă-l pe Beam să meargă acasă...  îl imploră tânărul pe Kan, cu voce tremurândă. 

- Mâine Beam trebuie să meargă și la cursul special.  Spuse el, pentru că ziua următoare era sâmbătă.

-Nu mai spune nimic, pentru că nu-mi pasă! Răspunse Kan cu o voce aspră.

Tru... Tru... Tru...📲📲📲

Telefonul lui Beam începu să sune, iar amândoi încremeniră. Kan se apropie și i-l smulse din mână. Știa că era fratele lui cel care suna.

-Sass... nu vă puteți despărți, nu-i așa?!  spuse Kan cu o voce rece, apoi îl apucă pe Beam de guler și îl ridică în picioare, punându-i din nou telefonul în mână. 

- Răspunde! Dacă vrea să vorbească, îi spui că te culci. Înțeles?!  ordonă Kan, strângându-l tare de gât, si amenințător. 

Beam luă telefonul cu mâna tremurândă.

📲-Hm... alo, Graf?  răspunse el prietenului său, vocea fiindu-i tremurată.

📲(Ai ajuns deja acasă?) întrebă Graf.

📲-Ah!  exclamă Beam speriat, când Kan îl trase și îl așeză pe canapea, între picioarele lui.

📲(Ce s-a întâmplat, Beam?)  întrebă Graf imediat.

📲-Ah, nu... nimic... mam împiedicat, Graf.  Minți Beam.

📲(Hm, ai grijă. De cât timp ai ajuns acasă?)  continuă Graf.

📲-De ceva vreme, am și făcut duș deja. Răspunse Beam încet.

📲(Bind... eram îngrijorat. Atunci te culci acum?)  întrebă Graf din nou.

📲-Uh... da, mă duc să dorm acum... mi-e somn.  Spuse Beam, în timp ce Kan îi apăsa gâtul, forțându-l să vorbească mai repede și să închidă.

📲(Bine, du-te la culcare. Ne vedem mâine.)  spuse Graf la final.

-Da... asta e tot.  Zise Beam, înainte să închidă imediat apelul.

-Am terminat de vorbit. Spuse Beam către Kan. 

– Aah!

Beam țipă de durere când Kan, care stătea în spatele lui, întinse mâna și îl apucă puternic de bărbia rotundă, forțându-i fața să se ridice.

-Acum că ai terminat de vorbit, o să te pedepsesc pentru că ai încercat să fugi de mine.  Spuse Kan, strângând și mai tare.

Beam simțea o durere puternică în maxilar. Nu mai putea vorbi, fiind prins prea strâns.

-P’Kan... huk... Beam are dureri...  Spuse tânărul tremurând.

-Te vei mai încumeta să fugi de mine de acum înainte?!  Strigă Kan furios.

-Huk... nu mai fug... hek... Beam nu mai fuge...  Spuse tânărul printre sughițuri, știind că de acum înainte nu va mai putea scăpa deloc de Kan.

Notă:🐱Mereu mă întreb… ce trecea prin mintea lui Yoenim când a scris această carte? Serios… Day și Brick, da, înțeleg. Măcar Day avea un motiv pentru fratele său; nu spun că a făcut bine, mafiotul mafioților , dar si el sa jucat cu mintea lui Brick… Și Nan Mac… aceeași poveste, doar că Mac îl iubea pe Brick a trecut prin cruzime . Nan… Nan e crud,  rău. Dar Kan… Kan a întrecut orice limită. Beam… Beam e doar un copil, neajutorat, care nu merită să trăiască așa ceva. Și totuși, de ce Yoenim a scris asta? Viol, agresiune fizică  psihologică, viol asupra unui minor… Mereu mă întreb dacă autoarea a trecut ea însăși prin ceva la fel de îngrozitor. Pentru că altfel… altfel nu-mi explic… 🥺