CAPITOLUL 4

 -Atunci de ce plângi?  întrebă Belle, simțindu-se vinovată.

-Huk( plâns)... Beam se teme că P’Belle o să-i spună lui P’Day... huk... Spuse Beam printre sughițuri, cu un ton plin de scuze.

Belle îi dădu o lovitura ușoară pe spate.

-Poți să-mi spui? Cine e acea persoană?  întrebă Belle.

Beam nu răspunse, doar suspina printre lacrimi. Belle oftă frustrată.

-Bine, dacă nu ești pregătit să-mi spui, nu e nicio problemă. Dacă Beam are ceva ce vrea să discute cu mine, poți oricând să vii și să-mi spui, da? Nu ține totul în tine.  îl avertiză Belle.

Chiar dacă, în adâncul sufletului, Belle nu credea ce spusese Beam la început, nu voia totuși să fie nechibzuită, mai ales când îl vedea plângând așa.

-Huh... Răspunse Beam cu o voce tremurândă, privind-o pe Belle. 

- P’Belle... nu o să-i spui lui P’Day, nu-i așa?  întrebă din nou Beam. Belle dădu din cap afirmativ.

- Hai, du-te și spală-ți fața, apoi schimbă-te. Așa poți merge la lucru și nu o să te mai gândești prea mult la asta, bine? îi spuse Belle blând, înainte să-l lase pe Beam să se schimbe.

Cât despre Belle, începu să se simtă tot mai stresată în timp ce își continua treaba. După ce se îmbrăcă, și Beam ieși ca să meargă la serviciu. Pe tot parcursul timpului cât Beam lucra, Belle îl urmărea cu atenție, dar prefera totuși să nu spună nimic.

-Beam, ai auzit că Bee se întâlnește cu fratele lui Graf?  îl întrebă Belle, amintindu-și deodată.

Beam își opri mâna în timp ce împăturea prosopul.

-Huh... Răspunse micul, cu o voce înăbușită.

-E ciudat... de când sunt împreună? Kan e destul de cunoscut, dar n-am auzit niciodată vreo știre că ar fi curtat-o.  Spuse Belle, gânditoare.

-Beam nu știe nici el. Am aflat doar recent.  Spuse Beam din nou, simțindu-se în același timp vinovat și rănit.

-Atunci... n-ai adus motocicleta? Când terminăm lucrul, te duc eu acasă.  Spuse Belle, ca de obicei, fiindcă era obișnuită să-l ducă pe Beam atunci când acesta nu venea cu motocicleta.

Beam stătu pe gânduri, pentru că nu știa dacă Kan urma să vină după el sau nu. Așa că nu răspunse și se pregăti să continue munca.

Trim...

🚪🚪🚪Se auzi sunetul ușii magazinului deschizându-se. Beam se întoarse și ridică o sprânceană, surprins.

-Ce cauți aici, Graf?  întrebă Beam pe cel mai bun prieten al său.

- Ei bine, am venit să-l aștept pe Beam, să-l duc acasă. Azi profesorul mi-a dat prima zi de antrenament la fotbal, așa că am terminat târziu. Am trecut pe acasă să fac un duș și apoi vin să-l duc pe Beam să mâncăm ceva înainte să-l las acasă. Spuse Graf cu un zâmbet, așezându-se lângă Beam.

Mișcarea în salon era acum lentă, fiind aproape de ora închiderii.

-Atunci de ce nu te odihnești? N-ai nevoie să vii după mine, pot merge singur.  îi spuse Beam.

- Ei, vreau să compensez pentru că nu te-am adus azi. Nu te plânge, nu sunt chiar atât de obosit. Spuse Graf zâmbind, înainte să-și pună capul pe genunchii lui Beam, întins pe canapea.

Beam se sperie ușor, dar nu zise nimic, fiindcă Graf obișnuia adesea să doarmă cu capul în poala lui și să se joace așa.

-Hei! Nong Graf, nu face așa, că mă faci geloasă, keke.  Glumi Belle, uitându-se la cei doi.

Beam râse ca de obicei, fără să pară că se comportă altfel.

-Atunci Graf ar trebui să doarmă în poala lui Phi Belle?  O tachină Graf, zâmbind.

Tru... Tru... Tru...📲📲📲

Telefonul lui Beam începu să sune în buzunarul rucsacului.

-Graf, ridică-te puțin. Trebuie să răspund la telefon.  Spuse Beam.

Beam se ridică, deschise rucsacul de școală și scoase telefonul, cu o expresie surprinsă, pentru că nu recunoștea numărul.

📲-Alo?  Răspunse el.

📲( Ai terminat treaba?)

O voce gravă se auzi de la celălalt capăt. Inima lui Beam tresări, pentru că își dădu seama imediat cui îi aparținea vocea.

📲-Phi... Phi Kan... rosti Beam încet, înainte să se întoarcă și să-l vadă pe Graf privindu-l surprins.

Beam se îndepărtă și se duse să vorbească în bucătărie.

📲(Te-am întrebat dacă ai terminat lucrul!)  întrebă Kan pe un ton ferm.

📲-Ah... aproape am terminat. Răspunse Beam speriat, neobișnuit să fie certat de cineva.

📲(Bine. O să vin să te iau în curând.)  Spuse Kan din nou.

📲-Uh... dar...  Beam încercă repede să protesteze, înainte ca Kan să închidă.

📲(Ce?!)  se auzi vocea gravă a lui Kan.

-Păi... Graf a venit să-l ducă pe Beam acasă... Răspunse Beam încet, înainte să audă un mârâit la telefon.

📲(Trimite-l înapoi!) spuse Kan.

📲-Dar Graf a venit special să mă ia... Beam nu poate să-l alunge.  Spuse Beam, pentru că îi părea rău să-și gonească cel mai bun prieten.

📲(Dacă vrei să mă vezi supărat, încearcă.) Răspunse Kan, cu o voce amenințătoare.

Cuvintele acelea îl făcură pe Beam să tremure, neștiind ce avea Kan de gând. Când se pregătea să răspundă, Kan închise apelul.

-Cu cine vorbeai, Beam? Se auzi vocea lui Graf.

Beam se întoarse și îl văzu pe Graf intrând în bucătărie.

-Uh... vorbeam cu fratele Day. Graf, ce s-a întâmplat? Minți Beam în grabă, încercând să pară normal.

-Nu, nimic. Am văzut doar că ai întârziat și m-am îngrijorat. Te-ai refăcut după febră?  întrebă Graf.

Beam zâmbi la grija prietenului său cel mai bun.

-Nu am nimic. Hai să o ajutăm pe Belle să închidem salonul, apoi plecăm.  Spuse Beam cu un zâmbet, ieșind să o ajute pe Belle să facă curățenie.

-Ai grijă, Beam.  Spuse Belle la finalul zilei, înainte ca Beam să urce pe motocicleta lui Graf și să plece.

-Hai să mâncăm ceva mai întâi, Beam. Plătesc eu.  Spuse Graf, conducând motocicleta spre piața de noapte, unde era un restaurant stradal din mijlocul orașului provincial.

-Nu, plătesc eu.  Replică Beam, nevrând să profite de Graf, care venise special să-l ia.

-Dar...  încercă Graf să protesteze.

-Dacă Graf refuză, iau un moto-taxi spre casă. Spuse Beam.

Asta îl făcu pe Graf să înghețe imediat.

-Ah, bine.  Cedă în cele din urmă Graf, iar Beam zâmbi mulțumit.

Cei doi găsiră un loc de parcare și merseră la restaurantul la care mâncau de obicei, comandând fiecare câte o porție de orez.

-Adevărat, Beam! Mâine băieții vin să doarmă la mine, să mă ajute cu raportul profesorului Kai. Hai și tu să dormi la mine. O să le cer voie părinților tăi pentru tine. Spuse Graf, făcându-l pe Beam să se gândească îndelung.

Pentru că, dacă mergea la casa lui Graf, urma să-l întâlnească pe Kan și să retrăiască imaginile acelei zile în care fusese rănit.

Beam nu știa cât de bine își putea controla gândurile.

-Uh... cred că mai bine merg acasă și dorm, Graf.  Spuse Beam prietenului său.

-De ce?  întrebă Graf imediat.

-Păi... o să fii cu mulți prieteni, eu doar vreau să fiu atent. În plus, casa mea e departe. Mai bine mă întorc singur.  Spuse Beam.

-Poți să mergi acasă și să dormi, dar nu trebuie să mergi singur. Am venit să te iau și te duc eu. Cum să te întorci singur acasă, noaptea târziu? Ah... nu te certa cu mine, doar acceptă, altfel mă supăr serios.  Spuse Graf, strângând pumnii, făcându-l pe Beam să dea din cap, resemnat.

Când orezul fu adus, cei doi se așezară să mănânce și stătură de vorbă. Asta îl făcu pe Beam să uite pentru o vreme de apelul cu Kan. Până când Graf salută pe cineva...

-Oh, hei! Ce faci aici? Vocea lui Graf răsună vesel, dar Beam se înțepeni, pentru că știa exact cui i se adresase.

Inima i se opri o clipă; nu îndrăznea să se întoarcă și să privească în spate. Mâna care ținea lingura începu să-i tremure imediat.

-Cu cine ai venit, Graf? Se auzi vocea unui alt bărbat.

Lingura din mâna lui Beam căzu imediat în farfurie, pentru că recunoscuse clar vocea unuia dintre prietenii lui Kan.

Cei trei se mutară astfel încât să intre în câmpul vizual al lui Beam, făcându-l pe tânăr să se aplece instinctiv. Știa că prietenii lui Kan îl recunoscuseră, dar prefăcură că îl întreabă pe Graf.

-Prietenul meu se numește Beam. Beam, aceștia sunt P’Audi și P’Ray, prietenii lui Hia Kan.  îi prezentă Graf, făcându-l pe Beam să ridice încet privirea.

Chipul lui se albise complet când văzu zâmbetul sarcastic al lui Kan și al prietenilor săi.

Notă 💚Săracul copil, tare milă îmi este de el.🥹

-Salut, micuțule Beam.  îl salută Audi cu un zâmbet, dar cu o privire plină de răutate.

-Huh... murmură Beam încet, fără să îndrăznească să privească pe nimeni.

-Hei, Kan, chiar mă gândeam să mâncăm în restaurantul ăsta, hai să stăm la aceeași masă cu Graf.  Spuse Ray, cu un zâmbet ușor pe buze.

-Hei, putem sta aici?  întrebă Kan pe fratele mai mic.

-Desigur.  Răspunse Graf, așezându-se lângă Beam.

Kan se așeză la capătul mesei, lângă Beam. Ray și Audi se puseră în fața lor, față în față cu Beam și Graf.

Beam simți un nod în piept.

Îi venea să plângă, atmosfera devenise sufocantă.

-Graf, sunt sătul și mi-e somn... vreau să merg acasă.  îi spuse Beam lui Graf cu o voce rugătoare.

-Beam a mâncat foarte puțin. Hai, termină tot. Răspunse Graf, văzând că farfuria lui Beam era aproape neatinsă.

-Dar...  încercă Beam să inventeze o scuză ca să scape de Kan.

Mmm!

Beam încremeni când mâna puternică a lui Kan se întinse și îi apucă genunchiul cu forță, gest pe care nimeni nu-l putea vedea, pentru că Kan o făcuse pe sub masă.

-Hai să mâncăm împreună mai întâi. Unde te grăbești așa?  întrebă Kan pe un ton aparent normal.

-Oh... e... Beam are o durere de stomac. Vreau să merg acasă.  încercă Beam o nouă scuză, sperând că Kan îl va lăsa să plece.

-Când te-a apucat durerea de stomac, Beam? Spune-mi.  întrebă Graf, uimit.

-Mă îndoiesc că mai poate mânca acum. Graf, du-te și cumpără niște pastile pentru stomac de la farmacia de lângă autogară, pentru Beam. Spuse Kan.

-Ah, nu te îngrijora... Beam poate merge acasă și lua medicamentul imediat. Spuse Beam în grabă.

-Nu, am auzit-o pe mama lui Beam spunând că încă are febră. Trebuie să se grăbească să-și ia medicamentele. Graf, hai, du-te. Fratele o să aibă grijă de Beam. Spuse Kan fratelui său mai mic.

Graf ezită o clipă.

-Beam, nu fi încăpățânat. Mă întorc repede.  Spuse Graf, îngrijorat. 

- Hei, te rog, ai grijă de Beam până atunci.  îl rugă pe Kan, fără să-și dea seama că-l lăsa pradă tigrului.

- Gr... Graf...  Beam încercă să-și strige prietenul, dar acesta deja fugise să cumpere medicamente.

Beam rămase așezat, tremurând de frică.

-Huh... ești un mincinos. Chiar mi-a furat inima, Kan.  Glumi Audi, iar Beam se trase imediat de lângă Kan.

-Ce spui? Oricum, nici eu, nici Audi nu putem să-l atingem pe Nong Beam până când nemernicul ăsta nu ne dă voie.   Spuse Ray.

Beam, cu lacrimile curgându-i pe obraji, nu îndrăzni să spună nimic.

Mmm!

Beam se uită imediat la Kan, când acesta îi apucă încheietura mâinii.

-Dacă Graf vine, spune-i că am dus eu băiatul ăsta acasă.  Spuse Kan prietenilor săi, iar Beam dădu din cap repede.

-Beam se va întoarce cu Graf!  Spuse tânărul grăbit. 

Kan îl privi pe Beam cu ochi furioși.

-Dar eu nu te las să te întorci. Ți-am spus să nu-l mai seduci pe fratele meu. Ai uitat?  Spuse el pe un ton înăbușit, dar suficient de scăzut încât nimeni de la mesele din jur să nu audă.

Apoi îl trase pe Beam cu forță, târându-l până la mașina sa.

-Nu coborî. Altfel, îi spun lui Graf despre mine și tine, ai înțeles ?  Spuse Kan amenințător, iar Beam dădu din cap repede, speriat.

-Atunci... unde îl duce fratele Kan pe Beam?  întrebă tânărul, cu vocea tremurândă.

Dar Kan nu răspunse. Se urcă în mașină, pe locul șoferului, porni motorul și plecă imediat.

Beam stătea tăcut, cu inima tremurând.

Kan chiar îl duse până acasă. Când mașina se opri în fața casei, Beam apucă repede rucsacul și se pregăti să coboare.

Deodată 

Lovitura 😭

Capul i se întoarse brusc într-o parte sub lovitura puternică.

Înainte să poată coborî din mașină, Kan îi apucase brațul subțire și îl plesnise peste față cu atâta forță încât colțul buzei i se crăpă.😭😭😭

-Huh... De ce P’Kan l-a lovit pe Beam?  întrebă tânărul cu lacrimi în ochi.

-Asta e pedeapsa pentru că nu mi-ai ascultat porunca. Ți-am spus să nu te mai întorci la Graf, dar tu nu m-ai ascultat. Spuse Kan cu o voce aspră.

Notă 🐱Ce nenorocit  și-a permis să-mi lovească copilul? Auzi la el: «pedeapsă, pedeapsă» dar pentru ce, mă rog? Sunt furioasă pe Kan până la pagina 300. 😤😤😤 Aștept ziua răzbunării. (Ups- capitolul, nu viața reală! 🤣)

-Dar Graf e fratele mai mic al lui P’Kan... huk... și e prietenul meu. P’Kan, nu pot să nu-l mai văd pe Graf.  Spuse Beam printre sughițuri.

-Nu mă interesează. Dacă data viitoare îmi mai încalci ordinele, o să iei bătaie și mai rău.😡 Coboară! Coboară imediat!  țipă Kan.

Beam deschise imediat portiera, apoi fugi în grabă spre casă, fără să se mai uite înapoi la mașina lui Kan.

Când urcă în cameră, auzi motorul mașinii îndepărtându-se. Corpul micuțului se prăbuși pe podea, izbucnind în plâns neputincios. Nu credea că Kan putea fi atât de crud cu el dintr-un motiv ca acesta.

Puțin mai târziu, telefonul lui Beam sună. Îl luă și văzu că era Graf. Încercă să-și regleze vocea ca să pară normală.

📲-Ei, Graf? Răspunse Beam la apelul celui mai bun prieten.

📲(Unde ești, Beam? De ce-ai fugit așa, fără să mă aștepți?)  se auzi vocea grăbită a lui Graf.

📲-Păi... mă durea stomacul. Așa că l-am rugat pe P’Kan să mă ducă acasă. Îmi pare rău, Graf.  Spuse Beam, aținându-se sa plângă.

📲-(Ce-i asta? Vocea ta nu sună deloc bine.)  întrebă Graf din nou.

📲-Nu e nimic... mi-e doar somn.  Spuse Beam, prefăcându-se că oftează și cască pentru ca Graf să creadă.

📲(Hmm, atunci nu te mai deranjez. Fă un duș și du-te la culcare. Pune-ți o pătură groasă, că încă nu te-ai refăcut de la febră. Nu uita.)  îi spuse Graf.

📲-Înțeles, tată.  Glumi Beam, ca să-l facă pe Graf să nu-și mai facă griji.

📲(Bine, atunci mergi și te culcă. Ne vedem mâine.)  încheie Graf înainte să închidă apelul.

Beam rămase un timp așezat pe pat, apoi se duse să facă duș, își puse pijamalele și se întinse în pat.

Privind rana din colțul gurii, inima i se strânse de durere.

🔸️De ce este P’Kan  atât de crud?  șopti pentru sine, înainte să adoarmă.

🐱🐱🐱

-Hei, ce s-a întâmplat cu gura lui Beam?  întrebă Phon curios, pentru că îl tot chinuia întrebarea încă de dimineață.

Era aproape ora școlii când Beam răspunse la fel ca de fiecare dată:

-Am alunecat în baie și m-am lovit cu gura de podea. Spuse Beam, aceeași scuză pe care o dăduse toată dimineața și pe care majoritatea colegilor o crezură. Dar Phon nu părea convins.

-Ce tot întrebi, Phon?  îl întrebă Graf.

-Nimic, doar eram curios.  Răspunse el. 

- Deci, când mergem la tine acasă, Graf?  întrebă Phon, punându-și cărțile în ghiozdan.

-Vă duc după antrenamentul de fotbal. N-o să dureze mult. Spuse Graf, apoi se întoarse spre Beam. 

- Beam, lasă-mă să vin după tine la salon când termini lucrul. Spuse el.

Beam dădu din cap afirmativ.

Chiar dacă în adâncul inimii nu voia să meargă la casa lui Graf, grupul de prieteni trebuia să se întâlnească pentru proiectul școlar, așa că nu avea cum să evite.

După ce se termină orele, Beam merse la salonul de înfrumusețare. Astăzi, Day se întorsese.

-Phi Day, bună!  Spuse Beam vesel, făcându-i cu mâna.

-Hei, Belle mi-a spus că nu te simțeai bine. Ești mai bine acum?  întrebă Day.

Notă 💚Day, dragul meu, te rog, fă dreptate cu Kan. Promit solemn că nu te voi mai urî atât de tare. Kan ți-a luat locul...

-M-am însănătoșit. Dar P’Night?  întrebă Beam despre adevăratul frate al lui Day, pe care îl iubea la fel de mult ca pe Day.

-În câteva zile,  urmează să se întoarcă în Thailanda. În timpul ăsta trebuie să mă grăbesc să aranjez lucrurile pentru facultatea lui Night. Mă bucur că Beam o ajută și pe sora Belle la magazin. Dacă se întâmplă ceva, sună-mă imediat, bine? Spuse Day.

Beam avea un zâmbet larg pe față.

-Ce s-a întâmplat cu gura ta?  întrebă Day, observând rana de la colțul buzelor.

-Uh... Beam a alunecat și a căzut.  Răspunse el, spunând aceeași minciună ca și prietenilor lui.

Day își îngustă ușor privirea, pentru că nu-l credea, dar nu spuse nimic.

Notă 🐱Pe cine minți tu, pe Day care este un mafiot🤣

-Ai grijă data viitoare. Hai să ne apucăm de treabă. Ah, te duc eu acasă diseară. Spuse Day, știind că Beam nu adusese mașina.

-Beam trebuie să meargă la Graf acasă, pentru raportul de la școală. Spuse el.

-Și atunci de ce ai venit la lucru cu temele? Oricum terminăm mai devreme azi, nu-ți face griji. Te duc eu personal la casa lui Graf.  Spuse Day.

Beam știa bine că nu putea să-l contrazică pe Day, așa că nu avu de ales și trebui să-l sune pe Graf să-l anunțe.

Beam lucră până la ora 13:00, apoi Day îi spuse să se oprească și să se pregătească să plece.

-La casa prietenului tău Graf… există un frate numit Kan, nu?  întrebă Day în timp ce conducea, amintindu-și că auzise acel nume, dar nu-l mai ținea minte bine.

-Huh… Murmură Beam ușor.

-Ce e?  întrebă Day.

-Nimic...  Spuse Beam, dând din cap.

La scurt timp, Day opri mașina în fața porții lui Graf.

-Mulțumesc, P’Day.  Spuse Beam, făcând o mică plecăciune de respect înainte să deschidă portiera.

Day se întoarse și văzu portofelul lui Beam căzut. Îl ridică imediat și deschise portiera din nou.

-Beam, ți-a căzut portofelul. Ai grijă.  Spuse Day, zâmbind ușor, fără să dea mare importanță, și i-l întinse lui Beam.

-Ah... mulțumesc, P’Day. Spuse Beam repede, luându-l.

Day clătină ușor din cap și îi mângâie părul.

-Chiar trebuie să am mereu grijă de tine. Spuse el cu blândețe.

-Frate Day, ah... Beam nu mai e copil.  Spuse Beam în glumă.

-Copile, ai doar 17 ani. Ai grijă. Nu te încrede ușor în vorbe dulci, bine? Gândește înainte să crezi. Oamenii din ziua de azi nu mai sunt de încredere. Unii par frumoși și prietenoși, dar ascund obiceiuri urâte. Spuse Day, dorind să-l învețe ceva.

Notă :🐱 Day, dragul meu, tocmai tu să zici asemenea vorbe? Tu, psihopatul mafiot! Bine, să nu uităm și de Nan, al doilea psihopat. Dar Kan este monstrul suprem, așa că, Day, Nan, răzbunați copilul! 😭

El nu voia ca un copil drăguț ca Beam să treacă prin aceleași lucruri rele prin care trecuse fratele său, Night.

Night fusese trimis până în Anglia ca să scape de tot ce se întâmplase, dar urma să se întoarcă în curând.

-Huh...  murmură Beam încet.

În gând, îi răspunse lui Day că era deja prea târziu.

-Beam o să intre acum. Spuse el către Day.

Chiar înainte să apese soneria, grădinarul veni și îi deschise poarta. Graf încă nu se întorsese de la antrenamentul de fotbal.

Când Day văzu că Beam intrase în curtea prietenului său, plecă. Beam se îndreptă spre casa mare în care locuia Graf împreună cu părinții săi.

-Huh, wow... unde te mai duci tu să seduci bărbați? Până și aici ai venit. O voce adâncă se auzi din spate.

Beam tresări ușor și se întoarse. În fața lui, pe aleea care ducea spre casa lui Kan, stătea chiar Kan.

Beam nu răspunse, ci încercă să meargă repede spre casa mare, dar grădinarul dispăruse deja. Kan îi apucă încheietura și îl trase cu forță spre casa lui.

-Lasă-l pe Beam, P’Kan... ah... nu-i face nimic lui Beam!  Strigă tânărul speriat.

-Termină cu rugămințile, da? Știi că nu te las să pleci ușor. Așa că de ce te mai zbați? Dacă tot vrei să te împotrivești, mai bine dormi cu mine. Spuse Kan, făcându-l pe Beam să-și mărească ochii de groază.

-Ah, nu, nu... Beam nu-l va lăsa pe fratele Kan să facă asta din nou... Spuse tânărul, tremurând, amintindu-și de durerea din trecut.

Kan îl târî în casa lui, care era complet goală. Îi puse mâna pe gât și strânse puternic.

-Mă doare... Beam simte durere, P’Kan...  Spuse tânărul plângând.

-Cum îndrăznești să mă întrerupi?!  Strigă Kan cu voce răgușită.

-Beam nu vrea să greșească față de Phi Bee... Phi Kan, te rog... P’Kan... nu-i face nimic lui Beam...  îl imploră el, disperat.

-Heh heh. Nu vrei să o superi pe Bee? Atunci vreau să aud de la tine că nu mă mai iubești. Spune că nu te mai gândești la mine, spune!  urlă Kan.

Beam rămase mut, simțindu-se ca și cum i se blocase gâtul. Voia să spună, dar nu putea. Pentru că, în adâncul inimii, Beam încă îl iubea pe acest om crud.

Oricât de mult îl rănise, nu putea înceta să-l iubească. Kan zâmbi batjocoritor văzând tăcerea lui Beam.

Se auzi doar un strigăt scurt de durere, când Kan îl apucă de ceafă.

-Beam!! Unde ești, Beam?!  Se auzi vocea lui Graf din fața casei lui Kan.

Kan mormăi nemulțumit, apoi îl lăsă pe Beam și se duse să deschidă ușa.

-Hei, l-ai văzut pe Beam? Unchiul Sin a spus că a ajuns, dar nu e în casă.  întrebă Graf.

Beam ieși încet din spatele lui Kan, cu inima bătându-i nebunește, temându-se că Graf ar putea bănui ceva.

-Oh, Beam, ce faci aici?  întrebă Graf, confuz.

-E în regulă, Beam venise să vorbească despre Bee. Am terminat de discutat.  Spuse Kan calm, cu o expresie liniștită. Graf dădu din cap, acceptând explicația.

-Ah... credeam că te-ai pierdut. Hai sus, Beam, băieții te așteaptă.  spuse Graf zâmbind. 

- Mergem înainte, frate. Adăugă el către Kan, luându-l pe Beam de mână.

Poc!

Un zgomot puternic de sticlă spartă îi făcu pe amândoi să se întoarcă.

-Scuze... ușa glisantă era cam blocată, am tras un pic mai tare.  Spuse Kan, privind fix mâna lui Graf, care încă o ținea pe a lui Beam.

Beam înțelese imediat ce însemna acel gest. Își smulse încet mâna din strânsoarea lui Graf și intră în casa mare, urmat tăcut de prietenul său.