CAPITOLUL 2

- Cuplul a sosit. A fost o așteptare lungă.  vocea colegului s-a auzit când i-au văzut pe Graf

și Beam venind împreună cu lucrurile lor.

- Despre ce naiba vorbești, Phon?  Spuse Beam către prietenul său, nu foarte serios,

pentru că știa că celălalt doar glumește.

- Oh, nu fi timid, uite-te la Graf… zâmbește la fiecare cuvânt pe care îl spun. Văd asta, nu nega.

Spuse Phon cu un zâmbet. 

Beam nu putu decât să dea din cap.

- Adevărat. Nu-i așa, dragă?  Spuse Graf sarcastic, ridicându-se și cuprinzându-i umerii băiețelului.

- Graf!  Beam se întoarse să-și certe cel mai bun prieten.

- Haha, glumesc… nu mai face fața asta. Hai să lucrăm puțin. 

Graf îi dădu imediat drumul umărului lui Beam și râse.

Beam știa că prietenii lui doar glumesc. Dar Beam nu vrea ca cineva să se uite ciudat la Graf.

Chiar dacă la școală, fetele obișnuiesc să facă perechi cu eleve, nu cu elevi.

- Beam, ce e?  întrebă Graf, văzându-l pe Beam neatent în timp

ce tăia hârtia pentru a o pregăti pe tablă.

- Ah, nimic.  Răspunse Beam grăbit.

- Nu te simți bine, vrei să iei o pauză?  întrebă Graf îngrijorat.

- Nu am nimic, Graf. Azi-noapte am dormit puțin. Spuse Beam, zâmbind ușor. 

Graf încuviință.

Beam îl privi pe Graf cu ezitare, înainte de a decide să întrebe ceva.

- Graf, pot să te întreb ceva? Spuse Beam.

- Ce?  întrebă Graf în timp ce îl ajuta pe Beam să taie hârtia.

- De cât timp știi despre P’Kan și P’Bee?  întrebă Beam.

- Abia ieri am aflat. Răspunse Graf, iar sprâncenele lui Beam se încrunte confuze.

- Ieri? Serios?  întrebă din nou Beam, un sentiment ciudat apăruse imediat în inimă.

- Hei, P’Kan ne-a spus aseară. Mama și tata îi găsesc foarte drăguți împreună, deși sunt și ei confuzi.

Dar tu, Beam  când ai aflat?  întrebă Graf.

- Tot ieri.  Spuse Beam.

- Mă îndoiesc că Hia Kan ar vrea pe cineva serios dacă n-ar fi sigur.

Asta înseamnă că P’Bee trebuie să fie persoana potrivită. 

Spuse Graf zâmbind, dar inima celeilalte persoane se strânse brusc.

- Hei, voi doi… gata cu atâta pasiune. Veniți să mă ajutați să iau niște hârtie. 

Spuse un alt prieten în glumă.

Beam și Graf se ridicară imediat să-l ajute fără să mai zică nimic despre subiect.

- Gata. Cât e ceasul?  Spuse Graf înainte să se uite la oră. 

- E deja trecut de prânz. Mergem să mâncăm ceva?  Se întoarse Graf către Beam.

- Pe mine nu mă inviți?  întrebă Phon.

- Găsește pe altcineva de deranjat. Asta e între mine și Beam.  Spuse Graf în glumă.

Prietenii din grup vorbesc mereu între ei în tonul acesta glumeț.

Doar Beam nu vorbește niciodată urât cu ei, nevrând să pară intimidant.

- Haide să mâncăm împreună, Graf.  Spuse Beam.

- Vezi? Beam a invitat. Spuse Phon zâmbind, pentru că știa că Graf va accepta sigur.

- Ok… și cum mergem? N-am adus motocicleta. Spuse Graf.

- Putem merge cu motocicleta mea. Tu și Beam stați în spate.

Mergem să mâncăm salată de papaya la restaurantul tău obișnuit.  Propuse Phon.

Cei din grup dădură aprobator din cap.

- Tu ce zici, Beam?  Se întoarse Graf să-l întrebe pe băiețel.

- Hai, vreau și eu să mănânc.  Răspunse Beam, înainte să-și strângă lucrurile

și să meargă spre motocicleta lui Phon.

Phon era la ghidon, cu Beam în mijloc și Graf în spate.

La început, Graf refuzase ca Beam să stea în spate, de teamă că va cădea.

Așa că cel mai bine era ca el să stea la mijloc. Când motocicleta a pornit, au ajuns în scurt timp

la restaurantul local. Toți au găsit o masă și au comandat mâncare, morți de foame.

🐱🐱🐱

- Beam merge la salonul lui P’Day? Cum te duci?  întrebă Phon.

- O să iau un mototaxi. Răspunse Beam.

- Nu e nevoie, Beam. Am sunat și i-am spus lui Hia Kan să vină să mă ia de aici.

Hia ar trebui să apară în curând.  Spuse Graf, iar Beam se întoarse imediat să-l privească.

- Nu, nu-ți face griji, Graf. Pot merge singur.  Spuse Beam grăbit.

Aceasta este singura modalitate prin care Beam poate să-l uite pe Kan.

Să nu-i vadă fața și să nu știe ce face Kan. Pentru că,

cu cât află mai mult, cu atât îl doare mai tare pe Beam.

- Nu...  răspunse Graf.

Privindu-l pe Beam, a văzut că mica siluetă avea o expresie tulburată pe chip.

- E în regulă, Graf, îl duc eu pe Beam. Cred că o să-mi tund și eu părul la salonul lui P’Day. 

Spuse Phon.

Beam se întoarse să se uite la Phon, apoi se întoarse spre Graf.

- Întoarce-te cu mine, Beam.  Spuse din nou Graf.

- Uh... cred că e mai bine să merg cu Phon. Pentru că și Phon își va tunde părul. 

Zâmbi Beam forțat. 

Graf ezită o clipă înainte să dea din cap.

- Bine, să nu conduci prea repede.  îi porunci Graf.

- Știu, ești chiar atât de îngrijorat.  Glumi Phon.

Nu după mult timp, terminaseră de mâncat. Chiar atunci mașina lui Kan parcase în fața restaurantului,

aproape de parcarea poliției. Tinerii ieșiră din restaurant. Beam privi spre mașina lui Kan

și simți o palpitație ciudată în inimă. Când geamul mașinii se lăsă în jos,

Beam se întoarse imediat cu spatele.

- Urcă în mașină, ce mai aștepți?  Vocea lui Kan îl chemă.

Ochii ascuțiți priveau spatele micii siluete care stătea cu fața opusă lui, cu o expresie impasibilă.

- A... hei, unde e Phi Bee?  vocea lui Graf care întrebă îl făcu pe Beam să se întoarcă

și să observe că sora lui nu era pe banchetă.

- Când și-a terminat treaba, a plecat acasă. Răspunse Kan.

Beam privi inevitabil către Kan.

- Urcă în mașină. Spuse din nou Kan.

Graf se întoarse din nou spre Beam.

- Beam, ești sigur că nu vrei să vii cu noi?  întrebă Graf din nou. Beam dădu din cap afirmativ

și zâmbi timid.

- Sa mergem. Spuse Beam, întorcându-se spre Phon.

Phon încuviință din cap înainte să meargă spre motocicleta lui. Beam urcă să se așeze în spate,

iar Phon porni imediat.

- De ce Beam n-a venit cu noi?  întrebă Kan pe un ton scăzut către fratele său mai mic.

- Beam se rușinează de Hia... Mai repede, vreau să continui jocul. 

Spuse Graf, iar Kan conduse imediat.

În ceea ce-l privește pe Beam, după ce a ajuns la salon, a început să lucreze vesel.

Beam este iubit de toți la salon, ca un adevărat frate mai mic.

Beam a lucrat până la închiderea programului. S-a auzit sunetul ușii glisante de sticlă.

Belle se întoarse să privească, înainte să zâmbească. Beam era cu spatele la ușă, împăturind prosoape.

- Magazinul este închis. Spuse Belle figuri înalte care intrase.

- Am venit să-l iau pe Beam.  O voce adâncă și familiară îl făcu pe Beam să se întoarcă brusc.

Inima îi tresări când își dădu seama cine era.

- Phi... Phi Kan?  îl strigă Beam, vocea tremurându-i.

Belle știa cine era Kan, dar nu știa ce relație are cu Beam.

- Tatăl tău m-a rugat să te iau. Te așteaptă pentru cină.  Spuse Kan.

- Ah... Bine, Beam poate să plece primul. Lăsați-i pe ceilalți să termine, mai e puțin. 

Spuse Belle când află că părinții lui Beam îl așteptau la cină.

Beam își ridică mâinile și ezită înainte să-și ia rucsacul, apoi îl urma pe Kan

spre mașină fără să spună un cuvânt.

- Simt că ești prea apropiat de bărbați. Spuse brusc Kan în timp ce conducea, făcându-l pe Beam,

care stătea foarte încordat, să-l privească nedumerit.

- Despre ce vorbești?  întrebă Beam.

- Huh, la prânz. Te-am văzut pe motocicletă cu un tip, sigur îți place. Spuse din nou Kan,

făcându-l pe Beam să-și încrunte sprâncenele.

-Beam doar mergea în spatele unui prieten.  Spuse Beam uimit.

-Huh.  Kan scoase un sunet batjocoritor din gât.

Dar nu mai spuse nimic până ajunseră la casa lui Beam.

Beam coborî imediat din mașină. Kan îl urmă înăuntru.

- Te-ai întors, Beam. Fă un duș, apoi coboară la masă. Spuse Bee cu un zâmbet.

- Mulțumesc mult, Kan, că l-ai adus.  Spuse mama lui Beam.

- Nu, e în regulă. O voi considera răsplata pentru cina din seara asta.  Răspunse Kan cu un zâmbet.

Beam îl privi pe Kan neîncrezător, pentru că în mașină părea prost dispus.

Dar când a văzut fețele părinților lui Beam, Kan deveni imediat mai blând.

-Beam merge să facă un duș mai întâi.  Spuse Beam tuturor înainte să urce repede în cameră.

Ca în fiecare zi, Beam pornește computerul pentru a privi capturile de ecran.

Acum Beam ar trebui să fie fericit pentru sora lui, nu? Dar de ce îl doare atât de tare, frate Kan?

Beam se așază și privește fotografia lui Kan, vorbindu-și despre ceea ce simte.

🔸️De ce trebuie să fii iubitul lui P’Bee?   Spuse Beam din nou. Apoi trase aer adânc în piept

și se ridică să facă duș, să se schimbe și să coboare la cină.

-Mulțumesc, P’Kan.  Se auzi o voce dulce.

Când Kan luă orez și îl puse în farfuria lui Bee. Beam îi privi pe cei doi cu inima bătând nebunește.

Băiatul nu poate mânca precum ieri, dar nu are cum să evite asta. Această imagine va deveni rutină,

atât timp cât Kan va continua să vină la familia lui Beam.

-Beam, mănâncă mai mult. Ești prea mic, eu sunt mai mare decât tine. Spuse Bee zâmbind fratelui

mai mic.

- Beam a mâncat multe gustări cu P’Belle, așa că mă simt plin. Spuse Beam.

- Doar gustări mănânci, când ai de gând să crești?  Spuse Bee.

Beam evită privirea lui Kan care îl fixa. Se simțea ciudat în suflet.

-Uh... Beam e sătul. Merg puțin la baie. Spuse Beam, înainte să se ridice

și să meargă spre baia de lângă bucătărie.

Beam se ridică și se privi în oglindă cu o expresie tristă. Nu știe ce să facă pentru

a se vindeca de durerea din piept pe care o simte când îi vede pe Kan și sora lui împreună.

Beam rămase pe loc și se privi în oglindă.

🔸️Suntem bărbați, nu uita asta, Beam... El niciodată nu va fi atent la tine.

Trebuie să reușești să treci peste asta!  își spuse Beam si ieși, înainte să se oprească o clipă

și să iasă din baie.

- Grăbește-te și mănâncă desertul, Beam.  Spuse Bee.

În sala de mese, părinții și Bee încă erau așezați. Dar silueta înaltă a lui Kan dispăruse.

- Uh... Phi Kan s-a întors?  întrebă Beam.

- P’Kan a mers la baie. Răspunse Bee.

Beam făcu o față confuză, pentru că atunci când ieșise din baie, nu îl văzuse pe Kan așteptând afară.

- Mama a văzut că întârzii, așa că Kan a mers la baia din camera ta.  Continuă mama,

lăsându-l pe Beam împietrit.

- Huh… în camera lui Beam?

- Da.  încuviință Bee.

- Beam urcă să vadă un pic.  Beam era extrem de neliniștit. Avea prea multe secrete în camera lui.

- Spune-i lui P’Kan să coboare și să mănânce desert și el. Spuse Bee la final, înainte ca Beam

să fugă imediat spre camera lui.

O siluetă mică deschise ușa și îl găsi pe Kan stând în picioare, cu brațele încrucișate,

privindu-l cu o expresie impasibilă.

- Uh… Frate Kan, ai fost deja la baie? Sora Bee l-a chemat pe Phi să vină să mănânce.

Spuse Beam repede și privi spre biroul computerului, cu inima tremurând.

- Închide ușa și încui-o! Răsună o voce, făcându-l pe Beam să simtă frică. 

- Închide ușa… acum. Spuse Kan pe un ton adânc.

Făcându-l pe Beam să o închidă imediat, exact cum i se ceruse  și să o încui, așa cum voia Kan.

- Ce e în neregulă, P’Kan, ce se întâmplă?  întrebă Beam, vocea tremurându-i. 

Kan zâmbi batjocoritor.

- Am ceva ce vreau să te întreb. Spuse Kan, făcându-l pe Beam să încremenească.

- P’Kan… Rosti Beam încet.

Nu s-ar fi gândit niciodată că Kan îi va vorbi cu un asemenea ton, sau cu asemenea cuvinte.

- De ce nu mă lași să te ascult?  întrebă Kan, așezându-se relaxat la marginea patului lui Beam.

- Ce vrei, P’Kan?  întrebă Beam nedumerit. Nu-l mai văzuse niciodată pe Kan comportându-se așa.

- Ce înseamnă asta?  încheie Kan, luând ceva de pe patul lui Beam și aruncându-i în față.

Dintr-o dată…

O fotografie a lui Kan, pe care Beam o ascunsese în secret, a fost aruncată în fața lui Beam.

Silueta mică avea inima zvâcnind și ochii fierbinți.

Beam se plecă repede să o ridice, dar nu apucă la timp, când îi fu smuls brutal  brațul.

- Ah... Beam are durere, P’Kan.  Spuse Beam cu voce tremurată, șocat de atitudinea lui Kan

în acel moment.

- De ce ți-e frică… Dacă nu aș fi venit în camera ta? Probabil că n-aș fi știut că ești obsedat de mine.

Atâtea poze cu mine, pe ecranul computerului tău… jurnalul tău… totul e despre mine, nu-i așa?

Spuse Kan din nou.

-Huk( plâns)... Beam își cere scuze... hic...

Beam nu știa ce să spună acum. Tot ce putea face era să lase lacrimile să-i curgă încet.

Nu și-ar fi imaginat că Kan îi va descoperi secretul. Și Beam fusese neatent, lăsând totul deschis,

pentru că știa că familia sa nu intră niciodată în camera lui,  în afară de această dată,

când îl lăsase pe Kan să folosească baia.

- Chiar vreau să știu… dacă sora ta ar afla că frățiorul ei iubit este în secret îndrăgostit de iubitul ei.

Cum crezi că s-ar simți?  Spuse Kan cu o voce severă. 

Beam îl privi imediat.

- Nu… nu spune lui P’Bee… Huk( plâns)… Beam promite!

Beam promite că nu se mai uită deloc la P’Kan… (plâns)… P’Kan poate arunca toate fotografiile.

Dar… heh… dar nu-i spune lui P’Bee… Beam imploră!  tânărul imploră printre lacrimi.

- Nu-i prea ușor? Te comporți ca un psihopat. Mi-ai făcut poze pe ascuns tot timpul, nu-i așa?

Ah… și există și un fișier cu fotografiile mele pe care mi le-ai furat din laptop, nu-i așa? 

Spuse Kan pe un ton dur, strângând brațul lui Beam atât de tare, încât acesta simți că oasele i se vor rupe.

- Huuh… Phi Kan… Beam te roagă,  nu-i spune lui Phi Bee, nu le spune părinților mei.

Te implor. Beam imploră din nou.

- Kan râse disprețuitor înainte să-i dea drumul brațului și se ridică în picioare.

- Mmm… s-ar putea să nu-i spun. Rosti Kan, iar ochii lui Beam se măriră plini de speranță. 

- Dar mâine, la ora 10, trebuie să vii la mine acasă. Am de făcut o înțelegere cu tine.

- De ce… de ce… de ce trebuie să merg?  întrebă Beam, cu voce tremurată.

- Nu trebuie să știi prea multe. Ți-am spus să vii, dar dacă nu vii…

vestea ajunge la urechile părinților tăi și, cu siguranță, și la sora ta. Spuse Kan în final,

înainte de a se îndrepta spre ușa camerei lui Beam și de a pleca imediat.

Micuța siluetă rămase șocată de cele întâmplate. Beam se prăbuși pe podeaua camerei,

ținând fotografia lui Kan cu o mână tremurândă.

🔸️Nu… asta… nu s-a întâmplat… huk(plans)… De ce e P’Kan așa? Huk…

Nu e același P’Kan pe care Beam îl iubea în secret… 

Beam încă era complet derutat de modul în care atitudinea lui Kan s-a schimbat atât de brusc,

ca de la cer la pământ. Se ridică și încuia ușa dormitorului. Nu voia să mai coboare.

Micuța siluetă se afundă în pat, izbucnind în plâns.

Dragostea lui secretă fusese atât de ușor dată în vileag.

🐱🐱🐱

- Unde mergi, Beam?  întrebă Bee, văzându-l pe fratele ei mai mic coborând în grabă din sufragerie.

- Uh… merg… merg la Graf… Spuse Beam cu voce joasă, evitând privirea surorii sale.

- Ce s-a întâmplat?  întrebă Bee, încruntând sprâncenele.

- Noaptea trecută, Beam a stat să joace până târziu. Zise el, înainte să plece repede. 

- Beam pleacă primul. Graf așteaptă de mult timp deja.

Beam spuse asta și ieși imediat din casă în grabă, pentru că nu voia ca sora lui să afle despre greșeala

pe care a făcut-o.

Beam nu avea idee ce are de gând Kan să-i facă.

Tânărul porni imediat motocicleta și se îndreptă spre casa lui Graf. Casa era separată,

în spatele magazinului.

Grădinarul îi deschise poarta lui Beam, ca de obicei.

- Ce cauți aici, Nong Beam? Domnul Graf nu e acasă azi.  Spuse unchiul Kong.

- Unde a mers Graf?  întrebă Beam imediat.

- A ieșit cu părinții lui. Va dura ceva.  Răspunse unchiul Kong, făcându-l pe Beam să se neliniștească,

pentru că nu înțelegea de ce Kan îl chemase acolo.

- Uh… și fratele Kan?  întrebă din nou Beam.

- Aici, intră. O voce îl strigă.

Beam tresări speriat.

- Unchiule Kong, spune-i mătușii Im să nu pregătească nimic pentru mine.

Am ceva de discutat cu Nong Beam. Dacă am nevoie de ceva, te chem din nou. 

Spuse Kan, apoi îl privi pe Beam. 

- Urmează-mă.  îi spuse Kan lui Beam, înainte să pornească,

făcându-l pe Beam să alerge imediat după el.

Kan îl conduse pe Beam într-o altă casă, construită separat, dar pe același teren.

Beam știa că aceea era casa în care Kan locuia singur.

Kan îl duse pe Beam înăuntru. Beam se opri brusc când văzu doi prieteni de-ai lui Kan stând acolo. 🥺

- Stați jos. Am o treabă de rezolvat, va dura ceva.  Le spuse Kan prietenilor săi.

Beam se apropie temător de Kan, simțindu-se extrem de incomod sub privirile prietenilor acestuia.

- Unde îl duci pe Beam? întrebă , cu o expresie neliniștită.

- Urmează-mă! Spuse Kan furios, apucând brațul lui Beam și trăgându-l în interiorul casei.

De îndată ce intrară, Beam își dădu seama că era un dormitor.

- P’Kan… nu… Beam vrea să meargă acasă. Spuse Beam cu voce tremurândă,

simțind frica urcându-i în piept.

- Unde te grăbești așa? Nici măcar n-am apucat să vorbim. Spuse Kan încet,

împingându-l pe Beam să se așeze pe patul lat.

- Despre ce vrei să vorbim? întrebă Beam.

- Ce e, vrei să afle sora ta?  Replică Kan, făcând inima lui Beam să tresară violent.

- Frate Kan, ce poate să facă Beam… Beam va face orice. Doar te rog, nu-i spune lui sora Bee.

Beam îi scutură brațul lui Kan, implorând.

Un zâmbet viclean apăru pe buzele lui Kan.

- Mă întreb… de ce păstrezi atâtea fotografii cu mine?  întrebă Kan pe un ton scăzut.

- Oh… Beam… Beam…  tânărul se rușina teribil să spună adevărul.

- Spune-mi. Rosti Kan cu o voce adâncă.

- Beam… Beam îl place pe P’Kan.  Spuse tânărul, plecându-și capul.

Kan deja văzuse toate secretele lui Beam, așa că acesta îi mărturisi direct.

- Dar Phi Kan nu-i va spune lui P’Bee despre asta, nu? Phi Kan s-ar simți rău.

Beam promite că Beam nu va…  spuse Beam cu o expresie panicată.

- Dacă nu vrei să spun… atunci fii al meu.  Spuse Kan, făcându-l pe Beam să înghețe,

incapabil să interpreteze corect sensul cuvintelor.

- Beam… nu… nu înțelege. Răspunse tânărul.

- Acum te faci inocent și te prefaci că nu știi nimic? Și tu mă placi, nu-i așa? Ce răspuns îmi dai?

Oricum… adevărul e că nu am încercat niciodată cu un bărbat. Dar când te-am văzut, am vrut să încerc.

Atât. Spuse Kan.

- Ce înseamnă să „încerci”?  întrebă Beam, vocea tremurându-i.

Kan îl trase pe băiat spre pieptul său și îi înconjură talia subțire cu brațul.

Inima lui Beam bătea nebunește, cuprinsă de teamă, dar și de un sentiment ciudat, plăcut,

atunci când Kan îl îmbrățișă. Apoi mâna lui Kan coborî pentru a-i strânge fesele rotunde.

Ochii lui Beam se măriră imediat  în sfârșit înțelesese ce dorea Kan.

O mână fină se ridică brusc și împinse pieptul ferm al lui Kan.

- Nu face asta...

Beam îl implora pe P’Kan!  Strigă Beam cu spaimă.

Indiferent cât de mult îi plăcea Kan, Beam nu se gândise niciodată la asta.

- Nu poti. Dar pot să-i spun surorii tale despre asta.  Spuse Kan cu o expresie blândă.

Beam tremura, pentru că nu știa ce să facă în continuare.

- Kan... Kan, te rog, dă-mi timp. Tânărul încerca mai întâi să găsească o cale de scăpare.

- Îmi pare rău, nu am prea mult timp pentru tine. Trebuie să decizi chiar acum. 

Spuse Kan cu o voce severă.

Ochii lui Beam ardeau, privi chipul lui Kan pe neașteptate.

​- Huh... Phi Kan nu este genul acela de persoană... Hukk( plans)...

P’Kan chiar nu o să-i facă una ca asta lui Beam, nu-i așa? Băiatul a suspinat.

Oricât se lupta, nu putea ieși din îmbrățișarea lui Kan.

- Ce fel de persoană crezi că sunt? Crezi că sunt o persoană bună?

Ai fost un pic prea optimist... ține minte, asta e latura mea întunecată.

Îmi pare rău că te-ai îndrăgostit de persoana greșită. A spus Kan batjocoritor, înainte de a-l imobiliza pe Beam pe patul lat. 

- Sunt prea leneș să aștept un răspuns. Pentru că deja am ales eu răspunsul pentru tine.

A spus Kan sever, înainte de a apuca în grabă piciorul lui Beam,

care era pe cale să se târască jos din pat.

​- Nu!! Dă-i drumul lui Beam... Nu.... Nu... Nu...  Beam se luptă și lovește cu picioarele,

dar este incapabil să se lupte cu forța lui Kan.

​Kan s-a urcat imediat pe corpul lui. Lacrimi curgeau pe fața lui de frică.

​Beam avea doar 17 ani și nu avusese niciodată o iubită. Beam nu văzuse niciodată așa ceva.

Așa că s-a simțit speriat, chiar dacă persoana din fața lui este cineva pe care îl place în secret.