CAPITOLUL 2

 „Cuplul a sosit. A așteptat mult.” se auzi vocea colegului în timp ce îi vedea pe Graf și Beam mergând cu lucrurile lor.

 „Despre ce naiba vorbești, Phon?” îi spuse Beam prietenului său, nu vorbea foarte serios pentru că știa că cealaltă parte glumea doar. 

„O, nu fi timid, uită-te la Graf... zâmbește la fiecare cuvânt pe care îl spun. Înțeleg, nu nega.” spuse Phon zâmbind. Beam nu putu decât să dea din cap. 

„E adevărat. Nu-i așa, dragă?” spuse Graf sarcastic, ridicându-se și îmbrățișându-l pe umerii micuțului. „Graf!” Beam se întoarse să-l certe pe cel mai bun prieten al său.

 „Haha, glumesc... nu face fața asta. Hai să muncim puțin.”

 Graf își luă imediat mâna de pe umărul lui Beam și râse. Beam știa că prietenii lui doar se joacă. Dar Beam nu vrea ca nimeni să se uite la Graf greșit. Chiar și la școală, fetele se împerechează adesea cu elevele.

 „Beam, ce-i asta?” a întrebat Graf, văzându-l pe Beam cum zăbovea în timp ce tăia hârtia pentru a o pregăti pe tablă.

 „Nimic”, a spus Beam în grabă. „Nu te simți bine, vrei să iei o pauză?”, a întrebat Graf îngrijorat.

 „Chiar nu am nimic, Graf. Noaptea trecută am dormit puțin”, a spus Beam, zâmbind ușor. Graf a dat din cap în semn de aprobare. Beam s-a uitat la Graf ezitant, înainte de a se decide să întrebe ceva.

 „Graf, pot să te întreb ceva?”, a spus Beam. 

„Ce?”, l-a întrebat Graf pe Bak, ajutându-l pe Beam să taie hârtia. 

„De cât timp știi despre P'Kan și P'Bee?”, a întrebat Beam.

 „Am aflat abia ieri”, a răspuns Graf, sprâncenele lui Beam încruntându-se de confuzie.

 „Ieri? Serios?”, a întrebat Beam din nou, un sentiment ciudat i-a apărut imediat în inimă. 

„Hei, P'Kan ne-a spus aseară. Mama și tata cred că sunt atât de drăguți împreună, chiar dacă sunt și ei confuzi. Dar tu, când ai aflat?”, a întrebat Graf.

 „Și ieri.” „spuse Beam. Mă îndoiesc că p’Kan ar vrea pe cineva serios dacă nu ar fi sigur. Asta înseamnă că P’Bee trebuie să fie persoana potrivită.” spuse Graf zâmbind, dar inima celeilalte persoane s-a dus brusc.

 „Hei, ăștia doi... încetați cu atâta pasiune. Veniți să mă ajutați să iau o hârtie.” spuse un alt prieten pe un ton glumeț. Beam și Graf s-au ridicat imediat să-și ajute prietenul fără să spună nimic despre asta.

 „S-a terminat. Cât e ceasul?” spuse Graf înainte să se uite la ceas.

 „E trecut de prânz. Hai să mâncăm ceva?” Graf se întoarse să-l invite pe Beam.

 „Nu mă invitați și pe mine?” întrebă Phon. 

„Găsește pe altcineva pe care să-l hărțuiești. Asta are legătură cu mine și Beam.” spuse Graf în glumă. Prietenii grupului vorbesc mereu între ei pe acest ton glumeț. Doar că Beam nu le vorbea niciodată nepoliticos. Nevrând să fie hărțuit. 

„Hai să mâncăm împreună, Graf”, a spus Beam. 

„Uite, Beam te-a invitat”, a spus Phon zâmbind, pentru că știa că Graf va fi cu siguranță de acord.

 „Bine... deci ce mai facem? Nu mi-am adus motocicleta”, a spus Graf.

 „Putem merge cu motocicleta mea. Tu și Beam mergeți pe spate. Hai să mâncăm salată de papaya la restaurantul tău obișnuit”, a sugerat Phon. Ceilalți prieteni au dat din cap în semn de aprobare. 

„Ce crezi, Beam?” Graf s-a întors să-l întrebe pe băiețel. 

„Voi lua un taxi motocicletă”, a răspuns Beam. „Haide, și eu vreau să mănânc”, a răspuns Beam, înainte de a-l ajuta să-și împacheteze lucrurile și să se ducă la motocicleta lui Phon. Phon era pilotul, Beam stând în mijloc și Graf în spate. La început, Graf a refuzat să-l lase pe Beam să stea în spate, de teamă că va cădea. Așa că cel mai bine a fost pentru el să rămână la mijloc. Când motocicleta a plecat, au ajuns curând la restaurantul local. Toată lumea a găsit o masă la care să se așeze și a comandat mâncare de foame. 

„Nu...” a răspuns Graf. „Beam merge la magazinul P'Day? Ce mai faci?” a întrebat Phon.

 „Nu trebuie, Beam. Am sunat-o și i-am spus lui Hia Kan să mă ia de aici. În curând, Hia va apărea într-o clipă.” a spus Graf. Beam s-a întors imediat să se uite la Graf.

 „Nu, nu trebuie să-ți faci griji, Graf. Pot merge singur.” a spus Beam în grabă. Aceasta este singura modalitate prin care Beam putea uita de Kan. Să nu-i vadă fața și să nu știe ce face Kan. Pentru că, cu cât știe mai multe, cu atât îl doare mai mult pe Beam.

 „Întoarce-te cu mine, Beam.” a spus Graf din nou. Aruncând o privire la Beam, a văzut că mica siluetă avea o expresie tulburată pe față.

 „Bine, nu conduce prea repede”, a ordonat Graff. „E în regulă, Graf, îl voi duce eu pe Beam. Cred că mă voi tunde la salonul P'Day.” a spus Phon. 

„Știu, sunt foarte îngrijorat.”

 „Glumi Phon. Beam se întoarse să se uite la Phon, înainte să se întoarcă să se uite la Graf. 

„Ăă... cred că ar fi mai bine să merg cu Phon. Pentru că Phon o să se tundă și el.”

 Beam forță un zâmbet. Graf ezită o clipă înainte de a da din cap. Nu după mult timp, erau plini. La fel și mașina lui Kan parcată în fața restaurantului, lângă parcarea poliției. Tinerii părăsiră restaurantul. Beam se uită la mașina lui Kan și simți o tresărire ciudată în inimă. Când geamul mașinii coborî, Beam se întoarse imediat.

 „Urcă în mașină, ce mai aștepți?” strigă vocea lui Kan. Ochii ageri se holbau la spatele siluetei mici care îl privea cu o expresie nemișcată. 

„Ao... hei, unde a dispărut P'Bee?” întrebă vocea lui Graf, făcându-l imediat pe Beam să se întoarcă și să descopere că sora lui nu stătea în mașină. 

„Când și-a terminat treaba, s-a dus acasă”, răspunse Kan. Beam se uită inevitabil la Kan.

 „Urcă în mașină”, spuse Kan din nou. Graf se întoarse din nou către Beam. „Beam,„Sigur că nu vrei să vii cu noi?” a întrebat Graf din nou. Beam dă din cap în semn de acceptare și zâmbește timid. 

„Hai să mergem.” a spus Beam, întorcându-se către Phon. Phon a dat din cap în semn de aprobare înainte de a se îndrepta spre motocicleta lui. Beam s-a urcat să se așeze în spate, iar Phon a plecat imediat. 

„De ce nu s-a întors Beam cu noi?” l-a întrebat Kan pe fratele său mai mic în șoaptă.

 „Beam este jenat din cauza lui Hia... Haide, vreau să continui să mă joc.” a spus Graf, iar Kan a pornit imediat la drum. De partea lui Beam, după ce a ajuns la sală, a început să lucreze fericit. Beam este iubit de toți cei din salon, ca un frate adevărat. Beam a lucrat până la sfârșitul zilei. S-a auzit sunetul ușii glisante de sticlă. Belle s-a întors să se uite, înainte de a zâmbi. Beam era cu spatele la ușă și împătura prosoape. 

„Magazinul este închis.” i-a spus Belle siluetei înalte în timp ce intra.

 „Vin să-l iau pe Beam.”

 „O voce profundă și familiară l-a făcut pe Beam să se întoarcă brusc. Inima i-a bătut cu putere când și-a dat seama cine era.

 „P'... P'Kan?” l-a strigat Beam pe celălalt, cu o voce tremurândă. Belle însăși știa cine era Kan, dar nu știa ce relație avea el cu Beam. „Tatăl tău m-a rugat să te iau. Te așteaptă să mănânce.” a spus Kan.

 „Ah... Ei bine, Beam se poate întoarce primul. Lasă-i pe ceilalți să termine, mai e puțin de terminat.” a spus Belle când a aflat că părinții lui Beam îl așteptau la cină. Beam a ridicat mâinile și a ezitat să-și ia rucsacul, înainte de a-l urma pe Kan la mașină fără să spună un cuvânt. 

„Simt că ești prea aproape de bărbați.” Kan a vorbit brusc în timp ce conducea, făcându-l pe Beam, care stătea încordat, să se uite la el nedumerit. 

„Despre ce vorbești?” a întrebat Beam. 

„Hm, în mijlocul zilei. Te-am văzut mergând cu bicicleta cu un tip, trebuie să-ți placă.” a repetat Kan, făcându-l pe Beam să se încrunte. 

„Beam era pe spatele unui prieten”, spuse Beam, uluit.

 „Hm.” Kan scoase un sunet batjocoritor din gât. Dar nu spuse nimic până nu ajunse la casa lui Beam. Beam coborî imediat din mașină. Kan îl urma și el înăuntru. „Te-ai întors, Beam. Du-te și fă un duș, apoi coboară să mănânci”, spuse Bee zâmbind. 

„Mulțumesc mult, Kan, că l-ai luat”, spuse mama lui Beam. 

„E în regulă. O accept ca recompensă pentru cina de azi”, răspunse Kan zâmbind. Beam se uită la Kan neîncrezător, pentru că în mașină Kan nu părea să fie într-o dispoziție bună. Dar când văzu fețele părinților lui Beam, Kan se îmblânzi imediat.

 „Beam o să facă un duș mai întâi”, le spuse Beam tuturor înainte de a urca grăbit în cameră. Așa cum face Beam în fiecare zi: porniți computerul pentru a primi capturi de ecran.

 „Acum Beam trebuie să fie fericit pentru sora lui, nu? Dar de ce se simte Beam atât de rănit,...”Fratele Kan? Beam se așează și se uită la poza lui Kan și vorbește despre sentimentele sale. 

„De ce, trebuie să fii iubitul lui P'Bee?”, a spus Beam din nou, înainte de a respira adânc și a se ridica să facă duș, a se îmbrăca și a coborî să mănânce.

 „Mulțumesc, P'Kan”, a spus o voce dulce. Când Kan a luat orezul și l-a pus în farfuria lui Bee, Beam s-a uitat la cei doi cu inima bătându-i nebunește. Băiețelul nu mai poate mânca așa cum a mâncat ieri, dar nu are cum să scape de asta. Această imagine va fi o rutină atâta timp cât Kan va continua să vadă familia lui Beam.

 „Beam, mănâncă mai mult. Ești foarte mic, eu sunt mai mare decât tine”, a spus Bee, zâmbindu-i frățiorului ei. 

„Beam a mâncat multe gustări cu P'Belle, așa că mă simt sătul”, a spus Beam. „Tu mănânci doar gustări, când o să crești?”, a răspuns Bee. Beam și-a întors privirea de la Kan, care se holba la el. Se simțea ciudat în inima lui.

 „Ăă... Beam e plin. Mă duc mai întâi la baie.” spuse Beam, înainte să se ridice să meargă la baia din bucătărie. Beam se ridică și se privi în oglindă cu o expresie tristă. Nu știa ce să facă ca să-și revină după durerea din piept când o vede pe Kan și pe sora ei una lângă alta. Beam rămase nemișcat și se privi în oglindă.

 „Suntem bărbați, nu uita că Beam... Nu-ți va acorda niciodată atenție. Trebuie să treci peste asta!” își spuse Beam, înainte de a se opri o clipă și a ieși din baie. „Grăbește-te și ia desertul, Beam.” spuse Bee. În sufragerie, părinții și Bee încă stăteau. Dar silueta înaltă a lui Kan dispăru.

 „Ăă... Phi Kan s-a întors?” întrebă Beam. 

„P'Kan s-a dus la baie.” răspunse Bee. Beam făcu o grimasă nedumerită, pentru că atunci când ieși din baie nu o văzu pe Kan așteptând afară. 

„Mama a văzut că ai întârziat atât de mult, așa că Kan s-a dus la baia din camera lui Beam.” a continuat mama, lăsându-l pe Beam anesteziat. 

„Ăă... în camera lui Beam?” a întrebat Beam imediat.

 „Da.” Bee a dat din cap. 

„Beam se va duce sus și se va uita mai întâi.” Beam era foarte nerăbdător. Sunt multe secrete în camera lui. 

„Spune-i lui P'Kan să coboare și să mănânce și dulciuri.” a spus Bee la sfârșit, înainte ca Beam să alerge imediat în camera lui. O siluetă mică a deschis ușa și l-a găsit pe Kan stând cu brațele încrucișate, privindu-l cu o expresie nemișcată pe față. 

„Ăă... Frate Kan, ai fost la baie? Sora Bee l-a chemat pe P' la desert.” a spus Beam în grabă și s-a uitat la biroul computerului cu inima tremurândă.

 „Închide ușa și încuie-o!” a strigat o voce, făcându-l pe Beam să se teamă.

 „Închide ușa... acum.” a spus Kan cu o voce gravă. Făcându-l pe Beam să o închidă repede așa cum a spus și să o încuie așa cum a vrut Kan. 

„Ce s-a întâmplat, P'Kan, ce s-a întâmplat?” întrebă Beam, cu vocea tremurândă. Kan rânji disprețuitor.„Vreau să te întreb ceva”, spuse Kan, făcându-l pe Beam să se înțepenească.

 „P'Kan...”, vorbi Beam încet. Nu crezuse niciodată că Kan i-ar putea vorbi pe acel ton sau în acele cuvinte. 

„De ce nu mă lași să te aud?”, întrebă Kan, în timp ce stătea relaxat la picioarele patului lui Beam.

 „Ce vrei, P'Kan?”, întrebă Beam curios. Nu-l mai văzuse niciodată pe Kan comportându-se așa. 

„Ce înseamnă asta?”, termină Kan, ridicând ceva din patul lui Beam și aruncându-i-l în față. Deodată, o fotografie cu Kan, pe care Beam o ținuse secretă, îi fu aruncată în față. Micuța siluetă avea inima bătându-i vitejește și ochi calzi. Beam se aplecă repede, dar nu se prinse la timp, fiind lovit grav de braț.

 „Oh... Beam suferă, P'Kan.” spuse Beam cu o voce tremurândă, pe lângă faptul că era șocat de atitudinea lui Kan în acel moment.

 „De ce ți-e frică... Dacă nu vin în camera ta? Probabil că nu aș ști că ești obsedat de mine, atâtea poze cu mine, pe ecranul computerului tău... jurnalul tău... totul e despre mine, nu?” spuse Kan din nou.

 „Heek... Beam își cere scuze... Heek...” 

. „Beam se va duce sus și se va uita mai întâi.” Beam era foarte nerăbdător. Sunt multe secrete în camera lui. 

„Spune-i lui P'Kan să coboare și să mănânce și dulciuri.” a spus Bee la sfârșit, înainte ca Beam să alerge imediat în camera lui. O siluetă mică a deschis ușa și l-a găsit pe Kan stând cu brațele încrucișate, privindu-l cu o expresie nemișcată pe față. 

„Ăă... Frate Kan, ai fost la baie? Sora Bee l-a chemat pe P' la desert.” a spus Beam în grabă și s-a uitat la biroul computerului cu inima tremurândă. 

„Închide ușa și încuie-o!” a strigat o voce, făcându-l pe Beam să se teamă.

 „Închide ușa... acum.” a spus Kan cu o voce gravă. Făcându-l pe Beam să o închidă repede așa cum a spus și să o încuie așa cum a vrut Kan. 

„Ce s-a întâmplat, P'Kan, ce s-a întâmplat?” întrebă Beam, cu vocea tremurândă. Kan rânji disprețuitor.

„Vreau să te întreb ceva”, spuse Kan, făcându-l pe Beam să se înțepenească.

 „P'Kan...”, vorbi Beam încet. Nu crezuse niciodată că Kan i-ar putea vorbi pe acel ton sau în acele cuvinte.

 „De ce nu mă lași să te aud?”, întrebă Kan, în timp ce stătea relaxat la picioarele patului lui Beam. 

„Ce vrei, P'Kan?”, întrebă Beam curios. Nu-l mai văzuse niciodată pe Kan comportându-se așa. „Ce înseamnă asta?”, termină Kan, ridicând ceva din patul lui Beam și aruncându-i-l în față. 

Deodată, o fotografie cu Kan, pe care Beam o ținuse secretă, îi fu aruncată în față. Micuța siluetă avea inima bătându-i vitejește și ochi calzi. Beam se aplecă repede, dar nu se prinse la timp, fiind lovit grav de braț.

 „Oh... Beam suferă, P'Kan.” spuse Beam cu o voce tremurândă, pe lângă faptul că era șocat de atitudinea lui Kan în acel moment.

 „De ce ți-e frică... Dacă nu vin în camera ta? Probabil că nu aș ști că ești obsedat de mine, atâtea poze cu mine, pe ecranul computerului tău... jurnalul tău... totul e despre mine, nu?” spuse Kan din nou. 

„Heek... Beam își cere scuze... Heek...” 

Beam nu știa ce să spună acum. Tot ce putea face era să lase lacrimile să-i curgă încet. Nu credea că Kan își va vedea propriul secret. Și Beam era neglijent în a lăsa totul deschis, pentru că știa că familia lui nu intră în camera lui Beam, doar că de data aceasta l-a lăsat pe Kan să folosească baia.

 „Chiar vreau să știu dacă sora ta află că iubitul ei frate este îndrăgostit în secret de iubitul ei. Cum se va simți?” spuse Kan cu o voce severă. Beam s-a uitat imediat la Kan.

 „Hm... nu-i spune lui P'Bee... Huk... Beam promite!” Beam promite să nu se mai uite deloc la P'Kan... Heek... P'Kan poate accepta toate pozele. Dar... heh. 

„Dar nu-i spune lui P'Bee... Beam te imploră!”, a implorat tânărul cu lacrimi în ochi. „Nu-i foarte ușor? Te porți ca un psihopat. Mi-ai făcut poze în secret tot timpul, nu-i așa? Oh... există și o arhivă cu fotografiile mele pe care mi le-ai furat de pe laptop, nu-i așa?”, a spus Kan pe un ton sever, strângându-l puternic pe Beam de braț,până când Beam a simțit că propriul os o să i se rupă din cauza presiunii lui Kan.

 „Hm... P'Kan... Beam te roagă, te rog... hek... nu-i spune lui P'Bee, nu-i spune părinților mei. Te rog.”, a implorat Beam din nou. Kan a rânjit disprețuitor, înainte de a-i da drumul brațului lui Beam și de a se ridica în picioare.

 „Hm, s-ar putea să nu spun”, a spus Kan, ochii lui Beam mărindu-se de speranță. 

„Dar mâine la ora 10 trebuie să vii la mine acasă. Am un lucru de rezolvat cu tine”, a spus Kan. 

„De ce... de ce... de ce trebuie să merg?”, a întrebat Beam, cu vocea tremurândă.

 „Nu, nu trebuie să știi prea multe. Ți-am spus să mergi, dar dacă nu mergi...”

„Se întoarce la părinții tăi și cu siguranță la sora ta.” a spus Kan la sfârșit, înainte de a merge spre ușa camerei lui Beam și de a pleca imediat. Micuța siluetă a fost uluită de evenimentele care tocmai se întâmplaseră. Beam s-a prăbușit și s-a așezat pe podeaua dormitorului, ținând poza lui Kan în mână tremurândă.

 „Nu... asta... nu s-a întâmplat... hek... De ce e P'Kan așa?” Huk... Nu e același P'Kan pe care îl place în secret lui Beam... 

Heek... 

Beam era încă nedumerit de atitudinea lui Kan, care se schimbase ca de la cer la abis, pur și simplu. Beam s-a ridicat și a încuiat ușa camerei ei. Nu voia să se lase pradă. Micuța siluetă s-a prăbușit pe pat plângând. Toate secretele lui au fost ușor dezvăluite.

 „Unde te duci, Beam?” a spus Bee, în timp ce fratele ei mai mic cobora din cameră. 

„Ăă... Mă duc... Mă duc la casa lui Graf...” a spus Beam în șoaptă, evitând privirea surorii sale. 

„Ce s-a întâmplat?” „întrebă Bee, încruntându-se.

 „Aseară, Beam se juca până târziu”, spuse Beam, înainte de a se îndepărta grăbit. 

„Beam, du-te primul. Graf va aștepta mult timp”, spuse Beam în timp ce ieșea în grabă din casă, pentru că nu voia ca sora lui să știe despre greșelile lui. Beam nu știe ce își permite Kan să facă. Tânăra siluetă și-a condus imediat motocicleta spre casa lui Graf. Casa este în spate, separat de magazin. Grădinarul i-a deschis poarta lui Beam într-un mod familiar.

 „Ce faci aici, Nong Beam?” Domnul Graf nu este aici astăzi”, spuse unchiul Kong. „Unde s-a dus Graf?”, întrebă Beam imediat. 

„A ieșit cu părinții lui. Trebuie să dureze”, răspunse unchiul Kong, făcându-l pe Beam să se simtă inconfortabil, pentru că nu înțelegea de ce Kan îl rugase să vină la el. 

„Ăă... și fratele Kan?”, întrebă Beam din nou. 

„Uite, intră”, strigă o voce. Făcându-l pe Beam să se sperie puțin. 

„Unchiule Kong, spune-i mătușii să nu-mi pregătească nimic. Am ceva de discutat cu Nong Beam.” „Dacă am nevoie de ceva, te sun din nou.” spuse Kan, înainte să se uite la Beam. 

„Urmează-mă.” îi spuse Kan lui Beam, înainte să plece, făcându-l pe Beam să alerge repede după el. Kan îl duse pe Beam la o altă casă, proiectată separat, dar pe același teren. Beam știe că este casa în care Kan locuiește singur. Kan îl duse pe Beam în casă. Beam se opri când văzu doi dintre prietenii lui Kan stând înăuntru.

„Așezați-vă primii. Am o treabă de rezolvat pentru mult timp.” le spuse Kan prietenilor săi. Beam se îndreptă spre Kan de frică, pentru că se simțea rău din cauza privirilor prietenilor lui Kan care se uitau la Beam. 

„Unde îl duceți pe Beam?” întrebă tânărul cu o expresie de frică. 

„Urmează-mă!” spuse Kan furios înainte de a-l trage pe Beam de braț pentru a-l duce în casă. De îndată ce intră, știa că era un dormitor.

 „P'Kan... Nu...”„Beam vrea să meargă acasă”, a spus Beam cu o voce tremurândă, simțindu-se speriat de ceea ce va auzi.

 „Unde te grăbești atât de tare? Încă nu ne-am vorbit”, a spus Kan încet, înainte de a-l împinge pe Beam să se așeze pe patul lat. 

„Despre ce vorbești?”, a întrebat Beam. 

„Ce, vrei ca sora ta să știe?”, a răspuns Kan, făcându-i inima lui Beam să tremure.

 „Frate Kan, ce poate face Beam... Beam va face orice. Tot ce-ți ceri este să nu-i spui surorii Bee.” Beam l-a scuturat pe Kan de braț implorător. Kan i-a afișat un zâmbet malițios pe buze. 

„Mă întreb, de ce păstrezi atâtea poze cu mine?”, a întrebat Kan încet. „Oh... Beam... da... Beam...” tânărul s-a simțit jenat să spună asta.

 „Spune-mi.” a spus Kan cu o voce gravă.

 „Beam... Lui Beam îi place de P'Kan.” „spuse tânărul, lăsându-și capul în jos. Kan văzuse deja toate secretele lui Beam, așa că se hotărî să-i spună.

 „Dar P'Kan nu-i va spune lui P'Bee despre asta, nu-i așa?” Probabil că P'Kan s-ar simți prost. Beam promite că Beam nu va...” spuse Beam cu o expresie frenetică

 „Dacă nu vrei să spun. Fii al meu.” spuse Kan, făcându-l pe Beam să-și înghețe cuvintele, pentru că nu știa cum să interpreteze ce spusese Kan. 

„Beam... nu... înțeleg”, spuse tânărul. 

„Acum ai devenit naiv și nu știi nimic. Și ție îți plac de mine, nu-i așa? Ce-mi vei răspunde? În plus, adevărul e că n-am încercat niciodată cu un bărbat. Dar când te-am văzut, am vrut să încerc. Asta e tot.” 

„a spus Kan.

 «Ce vrei să spui prin a încerca?» a întrebat Beam, cu vocea tremurândă. Kan l-a tras pe băiat la piept și i-a îmbrățișat talia subțire. Inima lui Beam a bătut de frică și de un sentiment plăcut când Kan l-a îmbrățișat. Înainte ca mâna lui Kan să se miște pentru a-i strânge fesele rotunde. 

Acest lucru l-a făcut pe Beam să se mărească, pentru că a reușit să înțeleagă semnificația cuvântului Kan. O mână subțire s-a ridicat imediat și a apăsat pe pieptul puternic al lui Kan.

 «Eliberează-l pe Beam!! Nu face asta... Beam îl imploră pe P'Kan!» a țipat Beam de frică. Indiferent cât de mult l-ar plăcea pe Kan, Beam nu s-a gândit niciodată la asta. 

«Nu pot. Dar pot să-i spun surorii tale despre asta.» a spus Kan cu o expresie blândă. Beam tremura, pentru că nu știa ce să facă în continuare. 

«Beam... Beam cheamă timpul.» tânărul a încercat să găsească o modalitate de a scăpa mai întâi.

 «Îmi pare rău, nu am prea mult timp pentru tine. Trebuie să te decizi chiar acum.»” 

„spuse Kan cu o voce severă. Ochii lui Beam erau încinși și se uită pe neașteptate la fața lui Kan. 

„Hm...P'Kan nu e genul ăla de persoană... Hukk... P'Kan chiar nu i-ar face așa ceva lui Beam, nu-i așa?” suspină băiatul. Oricât se zbătea, nu se putea desprinde din îmbrățișarea lui Kan.

„Ce fel de persoană crezi că sunt? Crezi că sunt o persoană bună? Ai fost puțin mai optimist... ține minte, aceasta este latura mea întunecată. Îmi pare rău că te-ai îndrăgostit de persoana nepotrivită.” a spus Kan pe un ton batjocoritor, înainte de a-l opri pe Beam pe patul lat. 

„Sunt prea leneș să aștept un răspuns. Pentru că am ales deja răspunsul pentru tine.” a spus Kan sever, înainte de a-l apuca în grabă pe Beam de picior, care era pe punctul de a se târî din pat.

 „Nu! Eliberează-l pe Beam... Nu... Nu... Nu...” Beam se zbate și lovește, dar nu este capabil să lupte împotriva forței lui Kan. Kan s-a urcat imediat călare pe corpul lui.

Lacrimile i-au șiroit pe fața speriată. Beam avea doar 17 ani și nu avusese niciodată o prietenă. Beam nu mai văzuse niciodată așa ceva. Apoi s-a speriat, chiar dacă persoana din fața lui este cineva pe care îl place în secret.