Capitolul 29

 Kit lua cina cu familia lui acasă.

- Mănâncă, Gale. Am făcut asta din toată inima, a spus tatăl său cu căldură.

- Așa voi face!  Întotdeauna mă îngraș de fiecare dată când vin acasă.

-Bun! Ești mult prea slabă. Toată lumea a râs și a vorbit în jurul mesei o vreme, până când Gale s-a întors către Kit cu o privire serioasă.

-Hei... Kit, ai menționat că vrei să studiezi animația. Vorbești serios în legătură cu asta?

-Uh... Da... De ce? Gale și-a ținut ochii asupra lui, pregătind în mod clar un fel de plan.

-Colegiul de artă din SUA?  a întrebat Shane, după ce Kit I-a sunat să-i spună despre conversația pe care tocmai o avusese cu Gale. 

-Da... Gale a spus că nu este atât de greu să intri acolo.  Aș putea să învăț mai întâi elementele de bază, apoi să-mi dau seama cum să aplic la o universitate mai târziu.

-De fapt, sună grozav.  Shane a spus ceea ce credea cu adevărat, dar în adâncul sufletului, ceva l-a tras într-un mod ciudat înapoi.

-Crezi că ar trebui să încerc să aplic? A întrebat Kit, din nou.

-Desigur. De ce nu ai face-o? Shane a spus cuvintele cu ușurință, dar greutatea din interiorul lui a crescut.  Și Kit... simțea la fel.  Amândoi au tăcut.  Din acea zi, Kit și Shane nu au mai adus  subiectul în discuție până într-o după-amiază, când Gale a venit să-l viziteze pe Shane la el acasă.  Ceea ce a spus ea l-a lăsat profund uimit .

-Kit nu merge?

-Nu. Mi-a spus că nu vrea să meargă. Dar i-am spus să se gândească mai bine. Cred că este doar ezitant. Nu crezi și tu, Shane, că nu ar trebui să rateze această ocazie?

-Da...

-Vreau să-l conving să studieze acolo. Shane, sper că nu te vei supăra pe mine, dar pot să vorbesc sincer? A întrebat Gale cu blândețe.

-Cred că unul dintre motivele pentru care ezită, este pentru că nu vrea să fie departe de tine. Shane a înghețat. Nu a putut răspunde.

-Dar nu mă înțelege greșit, nu spun că este vina ta.  Nici eu nu mă simt grozav să spun asta, dar sunt foarte îngrijorată de viitorul fratelui meu. Ce zici? Ai putea vorbi cu el? Spune tot ce este necesar pentru a-l ajuta să ia decizia corectă. Știu că Kit te va asculta, pe tine mai mult decât pe oricine.

-I-am spus deja că cred că ar trebui să plece... A rostit încet Shane.

-Atunci te rog... spune-o din nou, Shane.  Fă tot ce este necesar pentru a-l face să plece.  Pentru viitorul lui Kit, te rog.

Shane stătea singur pe o bancă din parc.  În scurt timp, Kit s-a apropiat de el.

-Ai așteptat mult? Unde vrei să mergi astăzi? Când Shane a rămas tăcut, Kit s-a aşezat lângă el.

-Vrei să mănânci ceva? Să găsim un loc bun. Kit și-a scos telefonul să caute un local cu mâncare, dar  Shane a vorbit serios.

-De ce nu ai de gând să studiezi în SUA?

- Pentru că nu vreau. A răspuns Kit scurt.

- Nu vrei... din cauza mea?

-Nu. Pur și simplu nu vreau să plec. Aș prefera să studiez aici. Dacă ajung să fiu la școală cu tine, cu atât mai bine.  Dar în timp ce Shane asculta, și-a dat seama că, în adâncul sufletului, era din cauza lui.

-Poate ar trebui să pleci, dacă nu vrei să ne despărțim. Kit a înghețat, uitându-se la Shane neîncrezător.

-Ce? Ce ar trebui să însemne asta?

- Dacă alegi să renunți la viitorul tău pentru asta... Nu va veni o zi când vei regreta? Și când va veni acea zi, vei da vina pe mine, pentru că te-am tras înapoi?

- Vorbeşti serios acum?Shane nu a răspuns, doar s-a uitat la Kit cu o expresie liniștită.

-Ce părere ai despre mine, Shane? Eu te iubesc. A rostit Kit fără să ezite.

-Am văzut-o pe mama învinovățindu-l pe tatăl meu toată viața, pentru că a târât-o în jos. Și înainte de toate acestea și ei se iubeau ca nebunii. Nu vreau să simt vreodată că sunt un motiv  în viața ta, pentru care să fi plin de regret.

-Noi nu suntem părinții tăi, Shane.  De ce continui să vezi ce-i mai rău în mine?  Cum poți să crezi ceva atât de toxic? Shane l-a privit pe Kit în ochi și a recunoscut sincer.

-Da, așa gândesc.  Pentru că nu merit, relația asta nu merită să-ți schimbe viitorul.  Spune-i lui Gale că vei merge să studiezi.  Dacă nu... Atunci am terminat! Chiar acum!

-Deci asta e? Ne vom despărții? Chiar este atât de simplu? Cum poți să spui asta ca și cum nu ar fi nimic Shane?

-Nimic? Shane a răbufnit.

-Crezi că este ușor pentru mine? Tânărul nu se mai putea abține. Vocea îi tremura, în timp ce el a început să reverse tot ce ținea înăuntru lui. Crezi că este ușor pentru cineva ca mine să... iubească pe cineva ca tine?  Nici măcar nu-mi vine să cred cât de mult simt pentru tine.  Dacă aș putea, dacă aș avea puterea, magia sau orice altceva, aș îngheța timpul.  Te-aș ține cu mine pentru totdeauna.  Te-aş închide pe loc, ca să nu mai pleci nicăieri.  Dar nu pot, Kit.  Şi nici tu nu poți. Nimeni nu poate.  Suntem doar doi copii de optsprezece ani.  Nu ne putem opri din creștere și din dezvoltare.  Avem drumuri de parcurs și trebuie să mergem pe ele.  Shane s-a întors și a plecat, lăsându-l pe Kit singur pe bancă, cu fața strânsă de emoție, cu ochii gata să lăcrimeze.

-E deja după-amiază, dragă. De ce nu cobori? Mae a lui Kit s-a apropiat și a tras perdelele pentru a lăsa lumina soarelui să intre.  Dar Kit încă părea abătut, suficient încât să o îngrijoreze. S-a apropiat și s-a așezat lângă pat.

- Te simți rău?

-Nu, Mae. Sunt bine. Atunci de ce ești atât de sumbru? Haide, să coborâm. Toți frații tăi sunt astăzi aici.

- Voi coborî în curând. Mae a lui Kit s-a uitat la el încă o clipă, apoi s-a întors să plece. Dar Kit a strigat-o brusc.

-Mae! Femeia s-a oprit și s-a întors. Kit a respirat adânc și i-a pus întrebarea care îi apăsa inima.

-Dacă... dacă într-adevăr decid să nu merg să studiez în SUA, ați fi dezamăgiți, tu și tata?

-Nu vrei să mergi?

-Tu și tata vreți să plec, nu? Ca să puteți fi mândri de mine sau, ceva de genul? Mae a tăcut pentru o clipă. Apoi s-a așezat din nou lângă el, tonul ei devenind sincer și blând.

-Kit... știi despre ce am vorbit cu tatăl tău în ziua în care te-ai născut? Ce am sperat de la tine? Ea a zâmbit ușor, apoi a continuat.

-Am spus că sperăm doar că vei fi sănătos...  vei crește și vei fi fericit. Atât ! Oh, și am sperat în secret că vei fi bun și că vei ști cum să-i iubești pe ceilalți și pe tine însuți.  Kit nu a răspuns cu cuvinte.  În schimb, și-a înfășurat brațele în jurul mamei sale, profund mișcat de tot ceea ce tocmai auzise.