Capitolul 26 - Te iubesc

Nu mă întorc. Dacă mă întorc, când o voi recupera pe soția mea?

Thian a făcut un pas înapoi, încercând să nu invadeze prea mult spațiul personal al lui Mangkon. Știa că totul trebuia să se întâmple încet și treptat și că va dura mult timp.

Inspectorul din Chiang Mai a continuat să fie transferat temporar pentru a ajuta la secția de poliție din Mae Sai. Toată lumea știa și susținea adevăratul motiv din spatele acestei decizii, cu excepția inspectorului Phuwin.

- Satisfăcător. Nu-i așa, Plub?

- P'Phu, nu-ți pare rău pentru inspectorul Thian?

- I se potrivește.

Amândoi îl priveau pe Thian apropiindu-se de Mangkon, lipindu-se de tânăr ca lipiciul, aproape posedându-l. Ajunsese la punctul în care fiecare respirație trebuia să fie în raza lui vizuală. Dacă era vorba de nerușinare, Thian era cu siguranță pe primul loc. Din fericire, când Phuwin o curta pe Plub, nu era atât de dificil. Altfel...

Probabil ar fi fost în aceeași situație în care se află Thian acum.

- De ce este P’Mangkon atât de rece? Plub a încercat să ia cuvântul, dar seniorul său nu părea să mai vrea să discute despre asta.

- E bine că Plub nu este rece.

- P’Phu, du-te și ajută-l pe inspectorul Thian! Plub vrea ca ei să fie fericiți.

Oricât de mult ar fi vrut Plub să ajute, când venea vorba de sentimente, era greu să intervină. Trebuie să învețe cum să se descurce singuri.

Mangkon stătea și lucra în liniște în colțul său, ignorându-l pe cel care vorbea insistent. Nu că nu vorbea cu el. Când fostul său soț îl întreba, el răspundea, dar nu spunea mai mult decât era necesar.

- Poți să-mi povestești despre acest caz, Nong Mangkon? Tonul neobișnuit de politicos îl făcea pe Mangkon să vrea să se întoarcă. Ura faptul că inspectorul vorbea atât de frumos, pentru că îi afecta inima.

Nu voia să se trădeze. Stabilise regula că nu se va implica cu bărbați promiscui, chiar dacă își dăruise inima inspectorului Thian. Nu făcea excepții de la această regulă.

Rana din inima lui nu se vindecase, inclusiv resentimentul față de ceva.

- Ar fi mai bine dacă inspectorul Phu ți-ar spune. Probabil că el ar putea să-ți povestească mai bine decât mine.

- Dar tu mi-ai spune, Nong Mangkon?

- Chiar nu am chef.

După ce spuse asta, se ridică de la birou și plecă undeva. Thian lăsă capul în jos, cuprins de disperare și frustrare. Încercase să se apropie de el în fiecare zi, să discute cu el, dar răspunsul era indiferență, ca și cum cei doi ar fi fost doar colegi.

- Inspectorule, luptă! Sergentul Tri ridică două degete în semn de încurajare.

- Nu voi renunța. Voi găsi o nouă cale.

Nu putea renunța, nu se putea întoarce fără soția lui la mama lui. De ce ar renunța?

Între timp, Mangkon intrase în camera arhivelor pentru a găsi un loc unde să-și calmeze emoțiile. Inima lui începea să se clatine din cauza acțiunilor pe care le primea în fiecare zi, atât ajutorul, cât și expresiile de sinceritate. Nu era vorba că nu simțea nimic, dar nu era încrezător.

- P'Mangkon?

- Oh, Nong Plub.

Brusc, un apel de la un coleg mai tânăr l-a făcut pe polițist să tresară. În ultima vreme, părea să se sperie ușor. O cauză majoră care se întâmpla din cauza faptului că era tot timpul cu gândul în altă parte.

- Pot să te întreb ceva, P'Mangkon? Plub se apropie.

- Sigur, ce este?

- Îți place inspectorul Thian?

Întrebarea a fost adresată și a lovit chiar în centrul inimii ascultătorului. Bărbatul cu fața rotundă nu putea minți sau nega, așa că a dat din cap în semn de confirmare.

Și el îl plăcea foarte mult.

- Atunci de ce nu încerci să-i dai inspectorului o șansă?

- Nu sunt încrezător... Vocea era atât de slabă, încât era aproape inaudibilă.

- În legătură cu ce? Foștii iubiți, vechile iubiri ale inspectorului sau altceva?

Asta e... în ce nu are încredere?

- Când m-am căsătorit cu inspectorul, era foarte flirtos...

- Și când erați căsătoriți, inspectorul nu a curtat pe nimeni altcineva, nu-i așa? Și îi acorda lui P'Mangkon mai multă atenție decât oricui altcuiva.

Plub cunoștea întreaga poveste de la ambele părți. Inspectorul Thian îi spusese totul, inclusiv faptul că nu avusese relații fizice cu nimeni.

- Așa este...

Era așa cum spusese Plub. La acea vreme, erau doar fete care îl hărțuiau, nimic altceva. Nu a curtat pe nimeni în fața lui, cu excepția fostei sale iubite, dar asta a fost abandonată pentru că Belle era pe cale să se căsătorească.

- Inspectorul este foarte îngrijorat pentru tine, P'Mangkon. Din ce am auzit, atât când ai fost împușcat, cât și când ai fost răpit. Nu poate fi asta un semn bun?

Mangkon a suspinat, gândindu-se profund la aceste cuvinte. Dacă ar elimina aspectele flirtante, jucăușe, enervante și iritante, inspectorul ar fi un om bun. Din această cauză, a devenit tulburat când s-a îndrăgostit.

- Sau P'Mangkon este supărat că inspectorul a cerut divorțul?

Seniorul a scuturat repede din cap. Era doar supărat pentru că nu era încă momentul potrivit. Dar, cu o singură frază rostită pe un ton aspru, el încă își amintea.

- Inspectorul mi-a răspuns aspru.

- Serios!

Plub se opri imediat, cu ochii mari și dorința de a afla mai multe, și ceru repede detalii. Mangkon acceptă să povestească totul. În timp ce asculta, Plub se gândi și își dădu seama că, dacă ar fi fost în locul lui Mangkon, și el ar fi fost foarte supărat.

Să fii criticat cu emoție fără să știi motivul

- Atunci de ce nu-i spui inspectorului?

- E mai bine să nu-i spun.

- Inspectorul Thian este probabil pe moarte. P'Mangkon ar trebui să se gândească încă o dată, altfel cineva ar putea muri brusc.

Plub a spus glumind, dar nu în totalitate în glumă. Voia ca seniorul său să fie fericit și să redevină aceeași persoană veselă care era înainte.

- Gândește-te la asta.

Conform spuselor lui Plub, chiar există cineva pe moarte.

.

.

.

- Ce naiba să fac ca Mangkon să mă ierte?

Un alt pahar de lichior i-a fost turnat pe gât mai repede decât curge apa. Pe tot parcursul după-amiezii, Mangkon l-a evitat în mod evident. Nu știa dacă a mai comis vreo greșeală sau nu.

Dar e al naibii de rău.

Într-un magazin de băuturi alcoolice din districtul Mae Sai, ofițeri de poliție de rang înalt, precum inspectorul Phuwin și căpitanul Kanin, stăteau acolo. Cei doi se uitau la tipul care voia să se îmbete astăzi.

- Nong Mangkon nu-i plac bețivii de genul ăsta.

- Ugh, Phu, spune-mi ce fel de persoană îi place lui Nong. Pot fi orice pentru el!

Inspectorul viclean, care nu curtase niciodată pe nimeni, bărbat sau femeie, era acum la capătul puterilor, incapabil să găsească o soluție. Nu era ciudat că i-ar putea plăcea un bărbat, pentru că îi plăcea Mangkon însuși.

I-ar plăcea Mangkon indiferent de sex.

- Hic, Phu, Kanin...

- Calmează-te, l-a avertizat Kanin.

- Nu mă mai pot calma!

S-a comandat băutură și i s-a dus la buze din nou și din nou. Timpul a trecut până în jurul orei 22:00. Afară a început să plouă, iar cei doi polițiști au trebuit să-l care pe bărbatul complet beat înapoi la reședință.

Mașina a intrat încet înăuntru. Thian stătea mai ales la Phuwin acasă. Când picioarele lungi au ieșit din mașină, ochii ascuțiți s-au uitat la fețele celor doi prieteni ai săi.

- Phu are o soție.

- Kanin pare să flirteze cu Nadol.

- La naiba, iar eu nu am pe nimeni.

- Mangkon, îmi pare rău... te rog.

- Hei, Thian, unde te duci?

Mai rapidă decât cuvintele a fost acțiunea. Inspectorul din Chiang Mai mergea pe jumătate, pe jumătate alerga, complet beat, alergând prin ploaie fără să acorde atenție strigătelor prietenilor săi. Destinația lui era casa fostei sale soții.

- Nu mai suport. Nu mai pot.

Când pașii lungi s-au oprit, Thian a respirat adânc și a strigat peste zgomotul ploii.

- Mangkon! Te iubesc!

- Te iubesc, mă auzi, Mangkon?

- Îmi pare rău. Te iubesc.

Vocea profundă reflecta sentimentul copleșitor din pieptul său. A repetat cuvintele de dragoste de nenumărate ori, fără să-i fie rușine de vecini. Ochii lui rămăseseră fixați pe

fereastra de la etajul al doilea, nu știa dacă erau picături de apă de ploaie sau lacrimi care îi curgeau pe chipul frumos.

Thian plângea, stând în picioare și așteptând persoana pe care o dorea cel mai mult.

Lumina din dormitor era încă aprinsă. Persoana care era pe punctul de a închide ochii s-a trezit brusc când a auzit strigătele. Asta a făcut ca două picioare să se îndrepte repede spre fereastră pentru a trage imediat perdelele.

- Doamne. Inspectorul Thian stă în ploaie, complet ud...

- E nebun? Nebunule. De ce ar face asta?

Inima lui problematică s-a înmuiat, nu mai era la fel de încăpățânată ca înainte. A coborât repede scările, a luat o umbrelă și s-a dus îngrijorat în fața casei.

- Ești nebun, inspectore? De ce stai așa în ploaie?

- Aaa, te iubesc. Mangkon, te iubesc.

- Îmi pare foarte rău, Mangkon. Sunt un om rău. Sunt prost, dar te iubesc. Te iubesc cu adevărat.

Ochii lui Thian tremurau. Tonul care bolborosea reflecta toate sentimentele lui. Indiferent de motiv, voia cu adevărat să ceară o altă șansă. Ar fi stat și ar fi fost lovit de fulger dacă ar fi putut să-și aibă din nou tânărul în brațe.

- I-Inspectorule... Plânge? Acest bărbat atât de puternic plânge. Nu-i venea să creadă ochilor.

- Iubitule, te iubesc. Te iubesc atât de mult. Nu știu când am început să te iubesc, dar un dormitor fără tine nu este deloc un dormitor, Mangkon.

- Nu pot dormi singur. Nu mai pot dormi.

- Mangkon, putem începe din nou? Eu... Atât apa de ploaie, cât și lacrimile curgeau.

- Chiar dacă nu-mi accepți iubirea astăzi, mâine voi veni din nou.

- Te iubesc...

- Nu mai vorbi, inspectore! Ești atât de egoist! De ce nu mă lași să vorbesc?

- Tu ești cea mai nebună!

- Mangkon...

- Dacă mă întrerupi, să nu mai apari niciodată, nebunule!

Mangkon a strigat înapoi. Mărturisirile repetate de dragoste, lacrimile și acțiunile nebunești au înmuiat în cele din urmă această inimă.

- Ce se întâmplă dacă te îmbolnăvești, fiind atât de ud?

- Nebunule. Tu ești cel mai nebun.

Mangkon nu a mai așteptat. A aruncat umbrela și a alergat să-l îmbrățișeze imediat pe inspector. Nu voia să-și lase creierul să-i dicteze ce să facă. Voia doar să-și încerce inima și să-și acorde o șansă. Voia doar să fie fericit.

Fericit alături de persoana pe care o iubește...

- De ce ești tăcut? De ce nu spui nimic?

Mangkon își lipi fața de pieptul puternic și ud al inspectorului. Se îmbrățișară în ploaie, sub privirile curioase ale multor oameni care urmăreau scena, iar toți se simțeau fericiți.

- Acum pot să vorbesc? Mi-e teamă că nu mă vei lăsa să-ți văd fața, Thian era uimit. Creierul care odată era atât de strălucit dispăruse complet. Brațele lui puternice se ridicară pentru a-l îmbrățișa înapoi cu dragoste deplină, ca și cum ar fi visat să-l îmbrățișeze din nou pe Mangkon.

- Ești prost, inspectore?

- Te ud. O să te îmbolnăvești.

Ploaia continua să cadă puternic, dar căldura îmbrățișării care nu lăsa aproape niciun spațiu între ei le umplea inimile amândurora.

Thian nu putea decât să zâmbească slab. Inima lui încă bătea cu putere din cauza acțiunii neașteptate a persoanei din fața lui. Mâna lui groasă și udă mângâia ușor capul tânărului.

- Prost, da. Foarte prost. Atât de prost încât am crezut că Mangkon nu mă va ierta niciodată.

- Am spus că te voi ierta?

- Nu-l voi mai întrista pe Mangkon. Promit.

Vocea lui avea o notă de seriozitate. Thian însuși credea că nu va mai putea iubi pe nimeni altcineva în această viață. Sentimentele lui îi spuneau să se oprească și să-și petreacă restul vieții cu această persoană.

- Poți să-mi dai o șansă?

Ochii lui rotunzi se întâlni cu ochii ascuțiți ai lui Thian. Mangkon dădu ușor din cap în semn de răspuns. Credea în promisiunea acestui inspector.

Persoana care îl putea proteja de pericol...

Credea din toată inima.

- Dacă o strici, inspectore...

- Niciodată, iubirea mea.