Capitolul 25 ⛤

 O lună mai târziu...

    Cu o zi înainte de începerea celui de-al doilea semestru, directorul Chatchana i-a chemat pe toți profesorii la o întâlnire.  În timpul zilei, Khru Paan, i-a prezentat noua sa inițiativă directorului: un proiect intitulat ,, Studentul Model al Școlii”.  Khru Paan s-a adresat superiorului cu o expresie mândră. 

-Acesta este un proiect pe care eu l-am dezvoltat, domnule director.  Vom selecta și recunoaște elevi remarcabili, cei cu un comportament excelent și note mari, pentru a promova calitatea predării noastre și pentru a spori reputația școlii. Cred că ne-ar putea ajuta să avem o imagine publică deosebită.

-Sună bine. Mai ales acum că numărul de urmăritori ai școlii noastre începe să scadă, acești copii ca ambasadori, ar ajuta la creșterea și dezvoltarea   noastră, ca școală. Ce părere aveți? A întrebat directorul restul colegilor din sală. Profesorii au încuviințat, dar Khru Nat nu părea pe deplin de acord.

-Nu i-ar încuraja asta pe studenți să se compare prea mult unii cu ceilalți? Ce criterii vom folosi pentru a decide cine este un „student model” și cine nu? Este o chestie subiectivă.

-Sunt de acord cu Khru Nat! Khru Tan a ridicat repede mâna în semn de susținere. Dar când a simțit privirea mortală a lui Khru Paan, s-a clătinat puțin și și-a schimbat tonul.

- Dar... Asta nu înseamnă că proiectul este prost. Recunoașterea  elevilor model i-ar putea motiva și pe alții să devină mai buni. A fost rândul lui Khru Nat să-l privească pe Khru Tan, cu reproș. Profesorul s-a oprit din nou, stângaci.

-Bine, destul! Există argumente pro și contra. Dar poate că nu este o idee rea să încercăm... nu? Hai să încercăm!  A spus directorul Chatchana. 

-Khru Paan, mergeți înainte și înființați un comitet pentru proiect. Cred că ar putea fi un lucru bun. A rostit directorul încrezător. 

-Desigur.  Am deja câțiva oameni în minte pentru comitet. A spus Khru Paan, întorcându-și privirea direct spre Khru Nat și Khru Tan.

-În niciun caz! Nu am cum să mă alătur acelui comitet. V-am spus deja... nu sunt de acord cu  ideea. A refuzat categoric profesorul Nat.

....

- La întâlnire, nici măcar nu ai încercat să fii de partea mea, serios? A izbucnit furios Khru Nat în momentul în care s-au întors în camera de aprovizionare.

-Oh, haide, nu te supăra... Ști că Khru Paan avea de gând să ducă acest proiect la bun sfârșit indiferent de situație. 

-Oh, da? Am crezut că vrei doar să o impresionezi pe Khru Paan.

-Nu fi ridicol... Khru Tan a încercat să se apere, dar când a văzut  privirea dezaprobatoare a lui Khru Nat, a oftat înfrânt.

-Bine, bine.  Sunt blocat în camera de aprovizionare de doi ani.  Mi-ar plăcea foarte mult să am un birou adecvat.

- Deci, de ce nu-l poți obține singur?

-Pentru că nu am mai lucrat niciodată direct cu Khru Paan. Dacă lucrurile merg prost, vreau ajutorul tău. Khru Tan s-a uitat la Khru Nat cu ochi rugători, dar Khru Nat l-a întrerupt.

-Nu-mi arunca această privire. Crezi că voi ceda?  Dar Khru Tan nu a dat înapoi, continuând să-l  privească drăguț până când, în cele din urmă, Khru Nat a cedat.

-Bine, bine, bine. Ai câștigat! De când ai devenit atât de bun la cerșit?

-De când am un faen, cred.

 -Fac asta pentru tine, nu pentru Khru Paan, să știi. L-a asigurat Khru Nat.

-Mulțumesc! A spus Khru Tan cu recunoștință. Khru Nat a luat materialele de care avea nevoie pentru clasă, s-a aplecat și a rostit în șoaptă la urechea lui Khru Tan înainte de a ieșii.

-Nu-mi mulțumi încă, pentru că aștept o recompensă în seara asta. I-a oferit lui Khru Tan un zâmbet răutăcios și a plecat, lăsându-l acolo, roșu și furios.

.....

Kit dormea adânc în camera sa, când cineva a trecut pe lângă el și s-a îndreptat direct spre fereastră. Fără avertisment, perdelele au fost trase, inundând camera cu lumina puternică a soarelui.  Amețit și strâmbând din nas, Kit a încercat să se îngroape mai adânc sub pătură, dar Shane s-a apropiat și a început să-l tragă în  sus.

-Ridică-te!

- Nu, încă cinci minute...

-Nu, ridică-te acum! Shane a fost atât de insistent încât Kit nu a avut de ales decât să se ridice în picioare în cele din urmă.  Mulţumit, Shane i-a aruncat un prosop.

-Voi aştepta jos. Dar Kit,  jucăuș, a decis să se distreze cu el scoțându-și cămașa înainte de a merge la duș.  Așa cum era de așteptat, Shane s-a întors imediat, agitat. 

-Pentru ce naiba îți scoți cămașa!? Văzându-l pe Shane agitat, Kit a vrut să-l tachineze și mai mult. A întins mâna, încercând să-l tragă înapoi pentru a avea o discuție.

-Nu mi-ai spus tu să fac duş? Vrei să mi te alături? 

-Foarte amuzant. Am făcut deja duș, de ce să risipesc apa? 

-Aw... eşti timid, nu?

- Du-te la duș. Shane a împins imediat obrazul lui Kit, încercând în mod clar să reziste tachinării, dar părea că era pe cale să se piardă cu firea. Kit a ridicat repede mâinile în semn de predare și a început să meargă spre baie. 

-Bine, bine. Deci, spre ce  ne îndreptăm astăzi? Mă trezești atât de devreme...

-E prima zi a celui de-al doilea semestru îți amintești?!

- Oh... corect. Kit a zâmbit vesel, în timp ce Shane I-a privit cu o expresie ușor exasperată.

....

-Hei, atenție... Khru Paan a spus că școala noastră selectează un grup de elevi model. Fiecare clasă trebuie să nominalizeze o persoană. Pe cine ar trebui să alegem? I-a întrebat președintele clasei pe colegii săi. 

-Eu! Alegeți mă pe mine!  Scrie numele meu! Kim s-a oferit voluntar, dar președintele clasei I-a ignorat.

 -Per, putem să-ți scriem numele?

- Nu.  Abia am timp pentru ceea ce fac acum, am și antrenament la alergare! A răspuns Per. 

-Vreau eu!  Serios, trece numele meu! Kim a continuat să încerce.

-Bine, Shane, fă-o tu! Completează formularul și trimite-l lui Khru Paan. Mulțumesc!  Înainte ca Shane să poată spune nu, președintele clasei i-a pus formularul de nominalizare în mâini. Kim părea bosumflat, în mod clar, nimeni nu-i acorda atenție.

 -E în regulă, Kim. Toată treaba asta cu „elevul model” este oricum inutilă. Nu lăsa asta să te afecteze, a încercat Mon să-l liniștească.

-Nu sunt supărat, Mon. Mai este o săptămână până la selecția finală. Cred că mai am timp să fac o impresie bună. Ce crezi că ar trebui să fac pentru atrage atenția comisiei?

-Chiar vorbești serios acum? Ce zici de o campanie Go Green?  Încurajează pe toată lumea să folosească paie de hârtie și să fie totul mai ecologic. Sau poate îi împingem pe studenți să înceapă din nou să folosească codul vestimentar în mod voluntar!  Sau... pur și simplu nu facem nimic?

Mon a scăpat ultima replică fără să vrea.  Kim s-a uitat la el, clar descurajat.

-Haide, Mon... ajută-mă să gândesc.

-Pur și simplu nu văd de ce este atât de important, Kim.  De ce vrei atât de mult să fii un student model?  Încerci să-mi impresionezi mama sau ceva de genul ăsta? Mon a oftat.

-Sincer, nu trebuie să mergi atât de departe. Kim a tăcut pentru o clipă înainte de a spune în cele din urmă.

-Mă simt... suntem pe cale să absolvim și vreau și eu, cel puțin un moment în care să mă simt remarcat. Remarcat cu adevărat...

-De ce crezi că nu ești? A întrebat Mon.

-Toată lumea de la şcoală te place.

- Sigur, oamenii mă plac pentru că sunt amuzant, este distractiv să fiu prin preajmă. Am devenit un fel de exemplu pentru că nu iau lucrurile în serios.  Sunt un tip pe care nu se pot baza cu adevărat.

 Mon a ascultat pe deplin vulnerabilitatea lui Kim.

- De aceea m-am gândit.., dacă aș deveni unul dintre studenții model, poate că oamenii ar începe să vadă o altă latură a mea. Nu doar clovnul.

-Bine. Haide, o să ne dăm seama de ce vom face, împreună.

-Mulțumesc, Mon.  Kim și-a privit iubitul cu recunoștință. Tânărul s-a întins și l-a prins  de mână pe Kim, oferindu-i atât mângâiere, cât și promisiunea de a-l sprijini.