Capitolul 24 ☆

   A doua zi, deși școala era într-o scurtă pauză, Khru Nat și Khru Tan trebuiau să vină la examene.  Dar în ritmul lent al după-amiezii, Khru Tan lenevea răsfoind prin telefon,  până când a dat peste povestea lui Kim de la petrecerea din noaptea precedentă. Erau o mulțime de postări, cele mai multe dintre ele erau fotografii dulci de cuplu cu Kim și Mon. Khru Tan a oftat și a murmurat ursuz în sinea sa.

-Copiii din zilele noastre...

-Ce este? a întrebat Khru Nat, făcând o pauză.

- Oh, nimic... a răspuns Khru Tan. Și-a lăsat telefonul jos și s-a întors la notare, dar gândul care îl sâcâia în ultimul timp, nu a dispărut.

-Te-ai gândit vreodată... Că poate  am avut ghinionul să nu fim născuți în această generație?

-Ce vrei să spui? a întrebat Khru Nat confuz.

-Ei bine, uită-te la ei. Gata cu pedeapsa cu bastoane, fără uniformă școlară, fără SOTUS. Lumea este mai deschisă, societatea este mai progresistă şi au și mai multe opțiuni. Pot fi cine vor, pot face ce vor... pot iubii pe cine vor, fără teamă sau ruşine. 

-Faptul că generația tânără se află într-o conjunctură  mai bună decât cea anterioară, nu este neobișnuit...așa ar trebui să fie lucrurile. A răspuns Khru Nat liniștit.

-Și sincer, cred că în fiecare epocă, tinerețea are propriul său farmec.

Khru Tan și-a curbat buzele, în mod clar în dezacord, dar a ales să nu se certe. Khru Nat l-a văzut și a vorbit din nou.

-Ești... Îți regreți propria adolescență, Khru Tan?

-Ce? Haide, a fost doar... Khru Tan s-a oprit înainte de a recunoaște în cele din urmă.

-Da, bine.  Sincer, sunt doar gelos pe copii din ziua de azi.  Termină examenele și pleacă să sărbătorească.  Între timp, noi suntem încă blocați aici cu notarea lucrărilor. 

-Ei, atunci, ce zici să sărbătorim și noi, după ce terminăm de notat în seara asta? a sugerat Khru Nat jovial.

-Să sărbătorim?  La ce oră?  Mai avem o mulțime de lucru.  Vacanțele  școlare sunt raiul pentru copii, dar iadul pentru profesori... Khru Tan a rătăcit printre vorbe până când Khru Nat i-a aruncat o privire liniștită dar fermă. Dându-și seama că a mers prea departe, profesorul și-a revenit în fire și a vorbit cu o voce timidă.

-Um... Unde ar trebui să facem rezervare?  Khru Nat și-a luat repede telefonul pentru a face o rezervare, în timp ce colegul său s-a grăbit să se întoarcă la notare, încercând  fără succes, să ascundă cât de fericit era, că vor petrece timp împreună.

...

Pe un bulevard mărginit de restaurante, Khru Tan stătea nesigur în fața unui local. Nu știa pe care îl rezervase Khru Nat. Şi-a scos telefonul şi l-a sunat.

- Sunt aici. Unde eşti, Khru Nat?

- În spatele tău. Doar întoarce-te... Khru Tan s-a oprit și s-a întors să se uite mirat. L-a văzut pe Khru Nat venind spre el grăbit, din parcare.  Părul său era îngrijit, purta o cămașă elegantă și arăta deosebit de dichisit în seara aceea.  Expresia lui Khru Tan s-a schimbat ușor, devenea mut  de uimire, de câte ori îl vedea bine îmbrăcat pe Khru Nat.

-Ce fel de loc ai rezervat?  Khru Nat a zâmbit și l-a condus într-un restaurant italian elegant  de lux.  Odată ce s-au așezat, Khru Tan a deschis meniul, expresiv-complet opus comportamentului calm al lui Khru Nat.  În timp ce KhruTan a trecut cu privirea peste prețuri, a observat că fiecare fel principal era cu mult peste o mie de baht.  Khru Nat a comandat două sau trei feluri de mâncare și apoi a întrebat.

-Vrei să comanzi și tu ceva, Khru Tan?

- Uh... O să-l iau pe acesta care costă două sute optzeci de baht și apă, te rog. A rostit profesorul vizibil încurcat.

-Este sfârșitul semestrului. Să sărbătorim cum se cuvine, ce zici de niște vin? Aveți vreo recomandare? A întrebat el întorcându-se către chelner. Chelnerul a adus o sticlă de vin roșu cu o etichetă pompoasă.

-Acesta este cel mai popular vin al nostru. Se potrivește de minune cu felurile tale de mâncare și este foarte fin, șase mii de baht.  Ochii lui Khru Tan s-au mărit de șoc.  A ridicat repede mâna pentru a-l opri pe chelner. 

-Bine, ia asta înapoi, nu este nevoie! A spus el, apoi s-a întors către Khru Nat.

-Cred că trebuie să vorbim mai întâi.

Khru Nat părea confuz, dar i-a făcut semn chelnerului să ia vinul.  Apoi s-a întors și a întrebat mirat.

-Ce s-a întâmplat?

-Acest loc este al naibii de scump. De ce m-ai invitat aici fără să întrebi dacă îmi pot permite? A rostit în șoaptă dar răspicat profesorul Tan.

 -Oh, nu-ţi face griji pentru asta. Plănuiam să te cinstesc eu.

- Și de ce ai vrea să mă cinstești? Doar luăm masa, de ce să nu  mâncăm undeva mai ieftin și să împărțim nota de plată? A murmurat fâstâcit  Khru Tan.

-Aceasta este prima noastră întâlnire. Eu doar... Am vrut sa te impresionez. A răspuns Khru Nat ușor jenat.

- Mă impresionezi cumpărând mâncare scumpă?  Khru Tan a făcut o pauză la mijlocul propoziției.

-Stai... Ce tocmai ai spus?  O întâlnire? Khru Nat a tăcut. Apoi Khru Tan a întrebat, puțin stângaci.

-Spui... M-ai invitat la o întâlnire?

- Bine... Da, asta am spus! A recunoscut Khru Nat.

-De ce?

-Pentru că îmi place de tine.  Khru Tan a tăcut din nou, apoi a râs nervos.

-În niciun caz! Nu glumi așa, te rog . A râs, dar expresia inițial ușor jenată a  lui Khru Nat a început să se  transforme în frustrare.  Văzând asta, Khru Tan și-a schimbat tonul.

-Ești sigur că îți place de mine? A întrebat el neîncrezător.

- De ce ai întreba asta?  Khru Nat era surprins.

-Te aștepți să cred că cineva atât de frumos și bine pus la punct ca tine, și-ar dori pe cineva ca mine? Sigur, mă eclipsezi, asta are sens...dar ce am eu, ce și-ar dorii cineva ca tine? Am aproape treizeci de ani și nimeni nu m-a plăcut vreodată.  Nici măcar o dată.

-Nu este adevărat !  I-a spus ferm Khru Nat, făcându-l să înghețe. 

-Ce?  Nu cred că cineva atât de dulce ca tine nu a fost niciodată plăcut de nimeni.  Problema este că nu te placi tu, pe tine însuți. Afirmația lui Khru Nat l-a lăsat pe Khru Tan fără cuvinte. După un moment, Khru Nat a oftat și a încheiat conversația. 

-Îmi pare rău dacă te-am făcut să te simți inconfortabil. Putem pur și simplu să plecăm. A continuat el, complet dezamăgit de tot ce tocmai se întâmplase. Nu i-a luat mult timp lui Khru Tan, să-și revină. Înainte ca totul să se destrame  complet, s-a grăbit să-l urmărească pe Khru Nat și I-a prins chiar în fața restaurantului, pășind în fața lui pentru a-l opri. 

-Khru Nat, stai... Îmi pare rău. Profesorul s-a oprit și a ascultat calm, lăsându-i spațiu să vorbească. Khru Tan a profitat de ocazie pentru a se confesa.

-Pur și simplu nu eram sigur că sunt cu adevărat... suficient de bun pentru tine. Și ai avut dreptate,  problema mea este că nu-mi place de mine.  Auzind asta, Khru Nat s-a înmuiat, dând din cap încet în timp ce aștepta ca Khru Tan să continue.

-Dar adevărul este... Sunt foarte fericit să știu că și tu mă placi. Deci... Crezi că ne-am putea întoarce?

-Unele lucruri în viață... odată ce au plecat, nu se mai întorc. A spus Khru Nat părând extrem de serios.  Pe fața lui Khru Tan se putea vedea șocul.  A rămas înghețat pentru o clipă până când Khru Nat a zâmbit, amuzat de reacția lui.

-Glumesc. Mă bucur că mi-ai dat o șansă. Deci... Să ne întoarcem înăuntru?

-Dar... nu mă cinstești tu, bine? Vreau să spun, voi plăti eu mâncarea. Tu vei acoperii vinul.

-Bine, sunt de acord. Khru Nat i-a întins mâna, iar Khru Tan a primit-o fără să ezite. Apoi cei doi s-au întors în restaurant, împreună.