Capitolul 13

"Îți mulțumesc mult, Rose. Îmi place foarte mult ultimul proiect pe care ni l-ai arătat. Sistemul de securitate este excelent, atmosfera pare plăcută, iar intrarea este spațioasă. În plus, nu este prea departe de aici. Tu ce părere ai, dragule?"

Pimjit, mama lui Krit, s-a întors să-l întrebe pe soțul ei, care stătea lângă ea. Cei trei revizuiau mai multe proiecte imobiliare din Bangkok pe laptopul lui Rose, câteva dintre acestea fiind sub gestiunea ei.

"Depinde de tine", a răspuns generalul-maior de poliție Phithak cu un ton sec.

Pimjit i-a zâmbit lui Rose în timp ce o privea din nou.

"Vezi tu, așchia nu sare departe de trunchi, Rose."

"Dacă tu și unchiul vreți să vizitați vreunul dintre proiecte personal, doar anunțați-mă. Vă voi duce eu însămi."

"Prefer să mergi cu Krit. Vreau ca el să ne ajute să alegem."

"Eh..."

Rose a ezitat și s-a uitat spre Krit, cerându-i ajutorul în tăcere.

Krit stătea pe prispa din față, stropind cu migală apă dintr-o sticlă peste micii cactuși aranjați în diverse ghivece pe masa de afară. În mod normal, Krit nu se sinchisea de aceste plante; îngrijirea lor era pasiunea mamei sale, nu a lui.

Când Krit s-a prefăcut că nu aude conversația, Rose și-a închis laptopul și i-a zâmbit lui Pimjit.

"Mă voi consulta cu Krit mai târziu să văd când este liber, mătușă. Probabil va dura o zi întreagă să vizităm proiectele. Dar pentru moment, îl voi împrumuta pentru o cafea rapidă."

"Mergeți, Rose."

"Ești gata, Krit? Să mergem."

După ce și-a luat rămas bun de la părinții lui Krit, Rose s-a ridicat.

Când Krit s-a întors în sfârșit, Rose i-a aruncat o privire fulgerătoare pe ascuns, asigurându-se că părinții lui nu o văd. Krit a zâmbit cu complicitate. Desigur, înțelegea adevăratul motiv pentru care părinții săi o invitaseră pe Rose sub pretextul discutării imobiliarelor. Nu erau pur și simplu interesați să cumpere o proprietate pentru investiție; voiau ca el și Rose să viziteze case împreună, împingându-i spre planificarea unui viitor ca și cuplu. Iar casa care era folosită ca scuză, fără îndoială, urma să devină căminul lor conjugal.

"M-ai lăsat complet singură acolo înăuntru", a șoptit Rose în timp ce îl ciupea de talie pe Krit în drum spre mașină.

"Au! Potolește-te! Altfel, mama va crede că viitoarea ei noră își abuzează fiul."

"Krit, spune-le părinților tăi odată că noi nu am putea fi niciodată un cuplu."

"Le-am spus deja de atâtea ori că mi s-a tăiat gura până la urechi, dar refuză să asculte. În ultimul timp, doar s-a înrăutățit", a spus Krit, clătinând din cap.

"Și de ce oare?" a spus Rose cu sarcasm. "Unde te duci în fiecare zi după ce pleci de acasă... Hmm? Cu siguranță nu să mă vezi pe mine."

"Păi...."

"Sunt geloasă."

"Dacă ești geloasă, atunci grăbește-te și găsește pe cineva și tu."

"S-ar putea să o fac. Poate chiar foarte curând."

"Serios?" Krit s-a întors să o privească pe Rose.

"Da, vorbesc cu cineva de ceva timp. Cred că ar putea fi persoana potrivită. Sincer, este cel mai aproape de 'perfect' din ce am găsit până acum. Ea înțelege cine sunt."

"Cum o cheamă?"

"Praew."

"O femeie?"

"Da."

"Să o aduci să o cunosc cândva", a zâmbit Krit călduros. "Mi-ar plăcea să o cunosc."

"Vom vedea. Dacă chiar este ea... poate facem o excursie împreună. Tu cu Wayu, eu cu Praew."

"Wayu ar fi în al nouălea cer."

"Cum mai este el în zilele astea?"

"Din ce în ce mai popular. Mă scoate din minți."

Rose a râs satisfăcută.

"Asta primești dacă ieși cu cineva atât de popular. Trebuie doar să gestionezi situația. De ce nu-i ceri să lase munca, astfel încât să nu mai ai grija nimănui care încearcă să se dea la iubitul tău?"

"Desigur că vreau să renunțe, să se întoarcă la școală și să-și termine studiile. Vreau de asemenea să am grijă de el. Dar știu că nu va fi de acord. Wayu vrea să se bazeze pe propriile forțe."

"Așa că, în schimb, te amesteci pe ascuns în munca lui", a spus Rose cu o scuturare amuzată din cap. "De câte ori ai trimis oameni să-l rezerve toată noaptea doar ca să nu fie nevoit să servească alți clienți?"

Krit nu avea nicio apărare. Chiar făcuse asta. O rugase pe Rose să organizeze ca prieteni de încredere să-l rezerve pe Wayu pentru noapte (fără să bea cu adevărat) în timp ce Krit acoperea toate cheltuielile.

"Vreau doar să se odihnească din când în când. Să bea alcool în fiecare noapte nu este bine pentru sănătatea lui."

Rose l-a privit pe Krit.

"Chiar îl iubești, nu-i așa?"

"Da. Vreau să fiu cu el în fiecare zi."

Ochii lui Krit s-au îndulcit gândindu-se la Wayu. Legătura lui cu el devenea mai puternică în fiecare zi. Wayu era vorbăreț și grijuliu, uneori puțin încăpățânat. Părea să se enerveze ușor, dar era dispus să asculte rațiunea. Se agăța de Krit ca o pisică, dorindu-și mereu îmbrățișările lui. Dar când se mânia, ardea ca focul. Krit iubea totul la el, atât de mult încât Wayu devenise fericirea lui cotidiană.

"Și ce se întâmplă cu părinții tăi?" Vocea lui Rose a scăzut. "Le vei spune? Sau vei păstra secretul pentru totdeauna?"

"Într-o zi. Vreau să-l cunoască", a răspuns Krit. "Încă mă gândesc cum să fac asta să se întâmple. Să-l prezint ca iubit este exclus, ar fi un dezastru iremediabil. Probabil va trebui să-l introduc treptat, amestecându-l în grupul meu de prieteni de fiecare dată când am ocazia, pentru ca părinții mei să se obișnuiască cu el mai întâi, ca pe un novice sau un prieten al unui prieten."

"Asta sună chiar dificil", a suspinat Rose. "Nu va dura ani de zile?"

"Nu vreau să dureze atât de mult, dar nu am de ales. Știi cum este tata, cât de înrădăcinate sunt credințele lui. Să-i schimbi mentalitatea ca să accepte așa ceva este aproape imposibil. Un an sau doi nu vor fi suficienți. Vreau să începem cu dreptul, nu ca dușmani de la bun început. Sper că, dacă îl cunoaște pe Wayu mai întâi, va ajunge să-l aprecieze."

"Îmi pare rău pentru Wayu... și pentru tine."

"Da", expresia lui Krit a devenit serioasă. "Dar această situație necesită răbdare. Vreau să-mi petrec viața cu el, nu să fie doar un moment trecător. De aceea caut cea mai bună cale posibilă. Nu îmi pot permite să îmi asum un risc nesăbuit și să eșuez. Trebuie să mergem pas cu pas."

"Crezi că el nu va renunța înainte de asta?"

"Nu o va face. Atâta timp cât îl iubesc, Wayu nu va renunța."

"Voi doi chiar aveți încredere unul în celălalt." Rose a întins mâna și a strâns ușor mâna lui Krit. "Sper ca de data aceasta iubirea ta să iasă bine."

"Mulțumesc. Și eu sper."

"Deci, îl vezi diseară? Vei folosi ieșirea noastră la cafea ca scuză ca să dispari toată noaptea?"

Rose l-a privit cu ochi mijiți.

Krit a zâmbit cu viclenie. "Nu l-am văzut de trei zile. Dar mama m-a rugat să fac niște treburi diseară, așa că va trebui să aștept. Dacă mai trece timp, nu mai pot rezista."

"Ugh, ești atât de îndrăgostit", s-a plâns Rose.

Deși aceasta era intenția lui, se părea că, a doua zi, Krit era atât de copleșit de muncă încât abia dacă avea un moment liber. Era atât de ocupat cu sarcinile sale încât nici măcar nu a avut timp să verifice mesajele lui Wayu.

"Cum merge? Vreo pistă nouă despre Maestrul Por?"

O mână fermă a aterizat pe umărul lui Krit: inspectorul Athip.

"Încă nu, domnule. Bănuim că se ascunde la una dintre fostele sale soții, dar nu au existat progrese", a răspuns Krit.

Krit făcea parte din Unitatea de Prevenire și Suprimare a Crimei, care era implicată în prezent într-o operațiune de amploare împotriva rețelelor de escrocherii prin call-center din mai multe provincii, lucrând în colaborare cu poliția locală. Anterior, Krit făcuse parte din echipa de intervenție care demantelase o operațiune de SIM box în Pathum Thani, reușind să paralizeze o componentă cheie a sindicatului de escrocherii și confiscând o cantitate semnificativă de probe, cu daune financiare de sute de milioane de baht.

Dar acesta era doar începutul. Rețeaua cuprindea mai multe provincii, iar investigația ajunsese acum la creierele principale din spatele operațiunii. Unul dintre ei era Maestrul Por, un om de afaceri puternic despre care se credea că se pregătește să fugă din țară. Celălalt era Pawarit, cunoscut sub numele de Ice-C, fiul unui politician proeminent. Spre deosebire de Maestrul Por, Ice-C se mișca încă liber în societate, fără să dea semne de îngrijorare. Reputația lui era notorie: cazuri de agresiune, consum forțat de droguri și conduită sexuală inadecvată îl înconjurau, dar reușise să evite justiția de fiecare dată.

"Monitorizăm ambele rute de evadare", a raportat un alt ofițer din echipă. "Aeroportul și granița de la Aranyaprathet. Locotenentul a coordonat deja acțiunile cu cei de la imigrare."

"Nu-l lăsați pe Maestrul Por să scape. În ceea ce-l privește pe Ice-C, este doar o chestiune de timp până va face o greșeală", a spus inspectorul Athip cu fermitate.

Acesta era un caz complex, care acoperea mai multe jurisdicții și implica figuri influente. Necesita o planificare meticuloasă. Krit era atât de absorbit de muncă încât era aproape ora 2 după-amiaza când a avut în sfârșit ocazia să se retragă puțin.

Krit a coborât la zona de recreere, unde se afla un automat de băuturi și echipamente pentru prepararea ceaiului și a cafelei. Sprijinit de tejghea în timp ce aștepta ca apa din cafetieră să fiarbă, și-a scos telefonul.

Wayu îi trimisese mesaje încă de dinainte de prânz. Nu l-ar fi sunat niciodată în timpul orelor de muncă, știind că l-ar putea întrerupe în timp ce era de serviciu sau pe teren.

Krit l-a sunat pe Wayu.

[Krit!] l-a salutat Wayu cu bucurie.

"Nu este nici ora 2 după-amiaza încă. De ce ești treaz atât de devreme?"

[Ies în curând, așa că m-am trezit devreme.]

"Muncă? Ce client?" Krit s-a încruntat. Încă nu era foarte încântat de fiecare dată când Wayu accepta joburi secundare.

[Nu este nimic de genul ăsta. Merg cu Waii să facem niște cumpărături.]

"Oh... Atunci distracție plăcută."

[Mi-e dor de tine, Krit. Te ține munca ocupat?]

"Da. Nu știu de ce a fost atât de agitat toată săptămâna."

[Nu te-am văzut de patru zile... Sunt atât de singur.]

Wayu s-a plâns.

"Dacă te simți singur, doar ascultă niște muzică. Ai opt cântece în lista ta de redare, până la urmă."

[Te referi la lista de redare pe care ți-am trimis-o atunci, care practic dădea de gol că îmi place de tine?] Wayu a râs. [Am făcut o listă de opt cântece în acel moment, șapte dintre ele fiind cântece de dragoste. Păcat că ultimul s-a dovedit a fi un cântec de despărțire.]

"Aș spune că toate erau cântece de dragoste. Inima frântă este tot dragoste, nu? Altfel de ce ar spune versurile că doar gândul la acele amintiri te face fericit?"

[Le-am ascultat de atâtea ori încât m-am plictisit de ele.]

"Eu încă le mai ascult."

Celălalt capăt al liniei a rămas tăcut pentru un moment înainte ca Wayu să vorbească din nou, cu vocea mai moale și ușor tremurătoare spre final.

[De ce continui să mă faci să mă îndrăgostesc și mai mult de tine?]

"Aww, nu te porni cu sentimentalismele astea. Să nu plângi acum. Bine, voi veni să te văd în zilele următoare. Și mie mi-e dor de tine de mor."

[În regulă... Ne vedem curând, Krit. Muah.]

Sunetul unui sărut de la telefon l-a făcut pe Krit să zâmbească. Wayu avea mereu o cale de a-l sâcăi și de a-i ridica moralul. Să vorbească cu Wayu sau chiar doar să schimbe mesaje devenise o sursă de consolare și bucurie, o parte integrantă din viața de zi cu zi a lui Krit.

După aceea, Krit s-a întors sus să continue munca. Dar înainte de a apuca măcar să se așeze, inspectorul Athip a deschis brusc ușa biroului și a strigat un ordin urgent.

"L-am localizat pe Banki! Mișcați-vă repede, tocmai a intrat în depozit!"

Acesta era un alt caz sub jurisdicția echipei. Suspectul făcea parte dintr-o rețea de trafic de vehicule furate, care revindea mașini furate prin intermediul rețelelor de socializare.

Krit a lăsat ceașca de cafea pe masă fără să ia o înghițitură și a ieșit în fugă cu echipa sa.

În timp ce Krit era de serviciu, generalul-maior de poliție Phithak se afla într-o sală de ședințe cu o altă echipă de operațiuni, lucrând la un caz în care Krit nu era implicat. Era o ședință pentru a raporta progresul unui caz de spălare de bani, în care suspectul era un om de afaceri străin dispărut de aproape două luni.

"Am obținut dovezi suplimentare de la o cameră de supraveghere, domnule. A fost înregistrată luna trecută."

Imaginile de pe CCTV au fost proiectate pe ecran. Erau filmate de pe trotuarul unei alei dintr-un district al vieții de noapte de pe Silom Road, în jurul orei 4 dimineața. Oamenii încă mergeau dintr-o parte în alta. Sub luminile străzii, suspectul purta o șapcă, aparent pentru a-și ascunde fața, în timp ce mergea pe trotuar cu alți doi bărbați.

"Există o captură mai clară a chipului său?" a întrebat Phithak.

"Eh... există un alt unghi de la camera de bord a unei mașini parcate în acea zonă, domnule."

"Redă înregistrarea."

Imaginile de pe ecran arătau partea opusă a străzii din alee. Suspectul mergea cu alți doi bărbați. Din acest unghi, chipul său era mult mai clar.

Phithak a înlemnit, ochii i s-au mărit când a observat ceva în fundal, pe unde trecea suspectul: o mașină. Mașina lui Krit. Era parcată exact în fața unui bar de amfitrioni numit Moonlit. Iar ceea ce era și mai rău era că Krit săruta pasional un alt tânăr.

Limbajul corporal al amândurora transmitea clar o dorință sexuală reciprocă. Apoi Krit a deschis ușa mașinii, l-a împins pe tânăr înăuntru și a plecat.

Phithak a privit imaginea fiului său în stare de șoc. În sala de ședințe s-a lăsat o liniște de mormânt. Nimeni nu îndrăznea nici măcar să respire.

Krit a ajuns acasă seara. Cămașa îi era pătată de ulei, iar fața îi purta urmele proaspete ale unei lupte, răni căpătate în urma arestării unui suspect care opusese rezistență. Krit a mers prin sufrageria spațioasă spre interior, unde o parte era amenajată ca salon de zi pentru familie.

"De ce este totul atât de liniște aici?"

Krit a întrebat, nedumerit, observându-și părinții stând împreună pe canapea fără să pornească măcar televizorul.

A intrat în cameră, trecând pe lângă un cabinet robust din lemn, de înălțimea taliei, fixat pe perete. Înăuntru erau diverse plachete comemorative pentru diferite realizări. Deasupra cabinetului se aflau mai multe fotografii înrămate, surprinzând momente din copilăria până la maturitatea lui Krit. Deasupra tuturor, un portret mare de familie era atârnat proeminent pe perete.

Dar atunci Krit a ezitat. Ceva nu era în regulă.

Mama lui stătea lângă tatăl său cu chipul palid, cu mâinile strânse puternic în poală. Tatăl lui îl privea cu o expresie care i-a trimis lui Krit o senzație ciudată de teamă în piept.

"S-a întâmplat ceva?"

Înainte ca Krit să apuce să-și termine fraza, Phithak s-a ridicat brusc, a înhățat un teanc de hârtii de pe masă și i le-a aruncat în față. Krit s-a retras surprins.

"Ceea ce ar trebui să întreb este ce naiba se întâmplă! De ce ai face așa ceva?!" a răcnit Phithak.

"Dragule, te rog, calmează-te", a implorat mama lui Krit, tremurând, în timp ce a întins mâna să atingă brațul soțului ei.

Krit s-a aplecat și a adunat hârtiile împrăștiate. Inima i s-a strâns. Palmele i-au devenit reci ca gheața din cauza șocului. Era o fotografie. O fotografie cu el și Wayu, sărutându-se. În parcare. În ziua în care dăduse buzna la locul de muncă al lui Wayu din cauza geloziei.

Chipul lui Krit a rămas fără culoare. Încet, a ridicat privirea spre tatăl său. Expresia din ochii lui Phithak i-a frânt inima în bucățele. Era plină de dezamăgire. Greață. Repulsie.

Niciodată în viața lui tatăl său nu-l privise așa.

"Ai vreo scuză? Ai de gând să negi că ești tu?!" a lătrat Phithak.

Krit a privit fotografia din mâna sa. Nu era loc de negare. Totul era clar. Krit a forțat cuvintele:

"Eu sunt acela."

PLEASC!

Palma grea a lui Phithak a lovit fața fiului său cu o forță suficientă pentru a-i întoarce capul într-o parte. Sângele a țâșnit pe buza lui Krit din cauza impactului.

"Krit!" a strigat mama lui, îngrozită. Soțul ei nu mai făcuse niciodată așa ceva fiului lor. "Dragule, te rog, nu face asta."

"Nu ai auzit ce tocmai a spus? Asta nu este nimic pe lângă ce merită!"

Krit a rămas încremenit. Nici măcar nu a ridicat o mână să șteargă sângele din colțul buzei, care se sfâșiase sub forța loviturii tatălui său.

"Vă rog, nu-l răniți", a implorat cu disperare mama lui.

"Și ce se întâmplă cu ce a făcut el? S-a gândit vreodată pe cine rănește? Sau are capul plin de nimic altceva decât murdărie la care oamenii decenți nici nu s-ar gândi? Te-ai gândit vreodată cum m-am simțit când am văzut acele poze în sala de ședințe? În fața unei mese pline de subalterni?! Acum tot departamentul bârfește despre cum Krit este..." chipul lui Phithak s-a strâmbat de dezgust, luptându-se chiar și să rostească cuvântul, "un blestemat de pervertit!"

Felul în care a vorbit tatăl său l-a făcut pe Krit să simtă că pieptul i-a fost strivit.

"Îmi pare rău", a șoptit el.

"Asta este tot ce ai de spus?!" a răcnit Phithak, furia lui revărsându-se.

"Krit, spune-i tatălui tău că a fost pentru muncă", a implorat mama lui cu buzele tremurânde. "A fost o neînțelegere! Erai acolo doar pentru muncă!"

"Termină! Crezi că nu știu exact la ce cazuri a lucrat Krit? Niciunul nu necesită să meargă să se culce cu prostituați bărbați!"

Krit a ascultat, cu maxilarul încleștat. A întâlnit privirea tatălui său, știind că ceea ce era pe cale să spună va tăia inimile părinților săi ca un cuțit. Dar era adevărul. Cu inima grea, a forțat cuvintele.

"Nu este adevărat, tată. Nu este un prostituat. Doar lucrează într-un bar. Este o muncă cinstită. Demnitatea lui nu este mai mică decât a mea sau a oricui altcuiva. Este partenerul meu. Îmi plac bărbații. Sunt gay."

Buf!

Krit s-a împleticit în spate, lovindu-se de cabinet când pumnul tatălui său a luat contact cu corpul lui. Fotografiile înrămate au căzut, spărgându-se pe podeaua de marmură. Cioburile de sticlă s-au împrăștiat peste tot. Mama lui a strigat și a alergat să-și oprească soțul de la a-l lovi din nou. Sângele a picurat pe podea din rănile lui Krit.

Krit s-a ridicat și a înfruntat din nou ochii tatălui său. Vocea lui era fermă, în ciuda agoniei care îl sfâșia pe dinăuntru.

"Îmi asum întreaga responsabilitate pentru acțiunile mele și știu că v-am dezonorat. Este vina mea și numai a mea. Poți să mă pedepsești cum vrei. Dar în ceea ce privește faptul că sunt atras de persoane de același sex, chiar dacă mă bați până la moarte, așa cum ai spus odată, asta nu va schimba adevărul."

"Ce naiba vrei să spui cu asta?! Chiar plănuiești să rămâi în continuare un ciudat de care să râdă toată lumea?!"

"Și de ce trebuie ca viața mea să depindă de aprobarea celorlalți, tată? Doar pentru că nu este căsătoria sau familia ideală pe care tu sau alții v-o imaginați, de ce trebuie să fie privită ca fiind anormală și inacceptabilă? Este partenerul meu. Nu deranjăm și nu rănim pe nimeni. Atunci spune-mi, eu sunt cel care este împotriva naturii, sau lumea?"

"Krit! Nu-i vorbi tatălui tău așa!" a plâns mama lui, cuprinsă de panică.

"Malditule de ingrat!"

Tatăl lui Krit s-a repezit înainte, în timp ce mama lui încerca cu disperare să-l oprească, cu fața plină de lacrimi. Furia lui Phithak a izbucnit într-un fel care nu mai fusese văzut niciodată în această casă.

"Ahh!"

Mama lui Krit a strigat când și-a pierdut echilibrul și a căzut, mâna ei aterizând pe cioburile de sticlă spartă. Sângele a țâșnit din palma ei delicată. Atât Krit, cât și tatăl său au alergat spre ea, dar Phithak l-a împins pe Krit cu forță și și-a luat soția în brațe.

Phithak a arătat spre fața fiului său, cu furia arzând:

"Oare ai inimă, Krit? Uită-te la mama ta! Vezi lacrimile ei? Am petrecut treizeci de ani cu ea și niciodată n-am făcut-o să sufere așa! Îți dai seama cât de îngrozitoare sunt acțiunile tale? I-ai frânt inima! M-ai făcut de rușine! Ai dezonorat numele familiei noastre! Ești cea mai mare dezamăgire a vieții mele! Obișnuiai să știi ce este bine și ce este rău, să fii responsabil, dar în ce te-ai transformat acum? Nici nu mai știu dacă mai ești fiul meu!"

Mama lui Krit suspina de parcă inima i se rupea, în timp ce tatăl lui fierbea de furie pentru ceva ce nu putea accepta. Scena din fața lui Krit i-a strivit inima. Se simțea de parcă își distrugea propria familie, sfâșiind-o pur și simplu pentru că era cine era.

"Trebuie să încetezi", vocea lui Phithak a fost ca o sentință la moarte. "Gândește-te la mama ta! Dacă continui cu asta, vrei ca ea să vadă cum te împușc? Îl împușc pe micul ăla nenorocit? Sau îmi trag eu un glonț în cap?"