Capitolul 13

Punctul de vedere al lui Krit

 

 

- Mulțumesc foarte mult, Rose. Îmi place foarte mult ultimul proiect pe care ni l-ai arătat. Sistemul de securitate este excelent, atmosfera pare plăcută, iar intrarea este spațioasă. În plus, nu este prea departe de aici. Ce părere ai, dragă?

Mama mea, Pimjit, s-a întors să-l întrebe pe soțul ei, care stătea lângă ea. Cei trei examinau diverse proiecte imobiliare din Bangkok pe laptopul lui Rose, unele dintre ele fiind sub administrarea ei.

- Depinde de tine, Mae...

L-am auzit pe tatăl meu, generalul de poliție Phithak, răspunzând cu un ton monoton.

Mama i-a zâmbit lui Rose și s-a uitat înapoi la ea. 😊

- Vezi tu, tatăl și fiul sunt la fel, Rose...

- Dacă mătușa și unchiul vor să viziteze unul dintre proiecte personal, doar să-mi spună. O voi duce eu însămi pe mătușa acolo.

- Aș prefera să mergi cu Krit. Vreau ca el să ne ajute să alegem.

- Eh...

Rose părea ezitantă și se uită la mine, cerându-mi în tăcere ajutorul.

În acel moment, stăteam pe veranda din față, stropind cu grijă cu apă dintr-o sticlă micile cactuși aranjați în diverse ghivece pe masa din curte. În mod normal, nu-mi păsa de aceste plante. Îngrijirea lor era pasiunea mamei mele, nu a mea.

Când m-am prefăcut că nu aud conversația, Rose a închis laptopul și i-a zâmbit mamei mele. 😊

- Mai târziu, o să-l întreb pe Krit când are timp liber, mătușă. S-ar putea să dureze o zi întreagă să mă uit la acest proiect. Dar, deocamdată, o să-l împrumut pentru o cafea rapidă.

- Du-te, Rose.

- Ești gata, Krit? Să mergem.

După ce și-a luat rămas bun de la părinții mei, Rose s-a ridicat imediat.

Când m-am întors în sfârșit, Rose m-a privit în tăcere, asigurându-se că părinții mei nu o văd.

- 😊

Nu am putut decât să zâmbesc semnificativ.

Desigur, am înțeles adevăratul motiv pentru care părinții mei au invitat-o pe Rose sub pretextul discuției despre imobiliare. Nu erau interesați doar să cumpere o proprietate de care să se ocupe, ci voiau ca Rose și cu mine să vedem casele împreună, încurajându-ne să ne planificăm viitorul ca cuplu. Atunci, casa pe care o foloseau ca pretext ar fi devenit, fără îndoială, casa noastră.




Mașina lui Krit




- M-ai lăsat singură acolo...

Rose mi-a șoptit imediat, ciupindu-mă de talie în drum spre mașină.

- Oh! Calmează-te! Altfel, mama mea va crede că viitoarea ei noră își torturează fiul.

- Krit, spune-le părinților tăi chiar acum și pentru totdeauna că nu putem fi niciodată un cuplu.

- Le-am spus de atâtea ori încât aproape că îmi curge spumă la gură, dar ei refuză să asculte. În ultima vreme, situația s-a înrăutățit și mai mult...







Am spus, scuturând din cap.

- De ce?

Rose întrebă sarcastic și continuă.

- Unde te duci în fiecare zi după ce pleci de acasă... Hmm? Cu siguranță nu ești să mă vezi pe mine.

- Știi foarte bine...

- Mă simt geloasă.

- Dacă ești geloasă, atunci grăbește-te și găsește-ți și tu pe altcineva.

- Pot să fac asta. Poate în curând.

- Ah, serios?

M-am întors imediat spre Rose.

- Da, vorbesc cu cineva de ceva vreme. Cred că ea este aleasa. Sincer, este cea mai apropiată de - perfect pe care am găsit-o vreodată. Ea înțelege cine sunt...

- Cum o cheamă?

- Praew.

- Este femeie?

- Da...

- Adu-o să mă cunoască într-o zi...


Am zâmbit cald. 😊

- Vreau să o cunosc.

- Vom vedea. Dacă este într-adevăr sufletul meu pereche... poate vom putea ieși împreună. Tu și Wayu, eu și Praew.

- Wayu va fi foarte fericit.

- Cum se simte acum?

- Devine din ce în ce mai popular. Mă înnebunește.

- Hahah...

Rose a râs mulțumită. 😄

- Asta se întâmplă când te întâlnești cu cineva foarte popular. Trebuie să te descurci cu asta. De ce nu-l rogi să renunțe la slujba lui, ca să nu mai trebuiască să-ți faci griji că oamenii vor încerca să se apropie de iubitul tău?

- Desigur că vreau să renunțe, apoi să se întoarcă la universitate și să-și termine studiile. Vreau și să am grijă de el. Dar știu că nu va fi de acord. Wayu vrea să trăiască independent.

- Așa că, în schimb, te amesteci în secret în munca lui...spuse Rose, scuturând amuzată din cap.

- De câte ori ai trimis oameni să comande pentru el toată noaptea, doar ca să nu fie nevoit să servească alți clienți?

Nu aveam nicio apărare. Chiar făcusem asta. O rugasem pe Rose să si aranjeze  prietenii ei de încredere să comande pentru Wayu în acea seară (fără să bea efectiv), iar eu am acoperit toate costurile.

- Voiam doar să se odihnească din când în când. A bea alcool în fiecare seară nu-i face bine la sănătate.

Rose s-a uitat apoi la mine.

- Îl iubești cu adevărat, nu-i așa?

- Da. Vreau să fiu cu el în fiecare zi.

Ochii mi s-au înmuiat când m-am gândit la Wayu. Legătura mea cu el devenea mai puternică pe zi ce trecea. 😊

Wayu era vorbăreț și atent, uneori puțin încăpățânat. Părea să se enerveze repede, dar era dispus să asculte rațiunea. Se agăța de mine ca o pisică, dorind mereu să fie îmbrățișat de mine. Dar când era supărat, ardea ca focul.

Iubesc totul la el, atât de mult încât Wayu a devenit fericirea mea de zi cu zi.

- Dar părinții tăi?


Vocea lui Rose se înmui.

- O să le spui? Sau o să păstrezi secretul pentru totdeauna?

- Într-o zi. Vreau să-l cunoască...

Am răspuns.

- Încă caut o modalitate de a face asta. Să-l prezint ca fiind iubitul meu este imposibil și ar fi un dezastru, un dezastru care nu ar putea fi reparat. S-ar putea să trebuiască să-l prezint încet, amestecându-l cu grupul meu de prieteni ori de câte ori am ocazia, astfel încât părinții mei să-l cunoască mai întâi, ca pe un junior sau un prieten al unui prieten.

- Pare foarte dificil...

Am auzit-o pe Rose suspinând.

- Nu va dura ani de zile?

- Nu vreau să dureze atât de mult, dar nu am altă opțiune. Nu-l cunoști pe tatăl meu, cât de puternice sunt convingerile lui? Să-l faci să-și schimbe părerea și să accepte așa ceva este aproape imposibil. Un an sau doi nu vor fi suficienți. Vreau să începem cu dreptul, nu ca dușmani de la început. Sper că, dacă îl va cunoaște mai întâi pe Wayu, îl va aprecia.

- Îmi pare rău pentru Wayu... și pentru tine.

- Da...

Expresia mea a devenit serioasă. 😑

- Dar această situație necesită răbdare. Vreau să-mi petrec viața cu el, nu doar un moment trecător. De aceea caut cea mai bună cale. Nu pot să-mi asum riscuri imprudente și să eșuez. Trebuie să o facem pas cu pas.

- Crezi că nu va renunța până atunci?

- Nu va renunța. Atâta timp cât îl iubesc, Wayu nu va renunța.

- Voi doi aveți cu adevărat încredere unul în celălalt.

Rose mi-a întins mâna și mi-a strâns-o ușor.

- Sper că de data asta iubirea voastră va merge bine.

- Mulțumesc. Și eu sper asta.

- Deci, te duci să te vezi cu el diseară? O să folosești scuza noastră cu cafeaua ca pretext pentru a dispărea toată noaptea

Rose m-a privit cu ochii mijiți.

Krit a zâmbit răutăcios. 😏

- Nu l-am văzut de trei zile. Dar mama m-a rugat să mă ocup de niște treburi diseară, așa că trebuie să aștept. Dacă va dura mai mult, nu voi mai putea rezista.

- Aizz... ești cu adevărat îndrăgostit...

Rose s-a plâns din nou.





Secția de poliție




Chiar dacă asta era intenția mea, a doua zi...

Păream copleșit de muncă, încât aproape nu mai aveam timp liber. Eram atât de ocupat cu sarcinile mele, încât nici măcar nu aveam timp să verific mesajele lui Wayu.

- Ce mai faci? Ai vreo pistă nouă în cazul Maestrului Por

O mână puternică mi s-a așezat pe umăr: inspectorul Athip.

- Nu încă, Khun. Bănuim că se ascunde la una dintre fostele sale soții, dar nu am înregistrat niciun progres...

Am răspuns.

Făceam parte din Unitatea de Prevenire și Combatere a Criminalității, care era implicată în acel moment într-o operațiune de amploare împotriva unei rețele de fraudă prin call center în mai multe provincii, în colaborare cu poliția locală.

Anterior, am făcut parte din echipa de raid care a descoperit operațiunea cu cartele SIM din Pathum Thani. Am reușit să destram componenta principală a sindicatului de fraudă și să confisc o cantitate mare de dovezi, ceea ce a dus la pierderi financiare de sute de milioane de baht. Dar acesta este doar începutul. Această rețea se întinde pe mai multe provincii, iar ancheta a ajuns acum la creierele din spatele operațiunii. Unul dintre ei este Master Por, un om de afaceri puternic, despre care se crede că se pregătește să fugă din țară. Apoi... cealaltă persoană este Pawarit, cunoscut sub numele de Ice-C, fiul unui politician proeminent. Spre deosebire de Master Por, Ice-C se mișcă încă liber în societate, fără a da semne de îngrijorare. Are o reputație notorie pentru agresiuni, consum forțat de droguri și infracțiuni sexuale, dar a reușit întotdeauna să scape de justiție.

- Monitorizăm ambele rute de fugă...

Am auzit raportul unui alt membru al echipei.

- Aeroportul și granița Aranyaprathet. Locotenentul coordonează deja cu serviciul de imigrări.

- Nu-l lăsați pe Master Por să scape. În ceea ce-l privește pe Ice-C, trebuie doar să așteptăm să facă o greșeală...

Inspectorul Athip a spus cu fermitate.

Era un caz complicat, care implica mai multe jurisdicții și persoane influente. Era nevoie de o planificare atentă. Eram atât de absorbit de munca mea, încât era aproape ora 14:00 când am avut în sfârșit ocazia să mă opresc.




Bucătăria secției de poliție




M-am dus apoi în sala de pauză, unde se aflau băuturi și echipamente pentru prepararea ceaiului și a cafelei. Sprijinindu-mă de masă în timp ce așteptam să fiarbă apa din filtrul de cafea, am scos telefonul mobil.

Wayu îmi trimisese un mesaj înainte de prânz. Wayu nu m-ar fi sunat niciodată în timpul programului de lucru, pentru că știa că m-ar fi deranjat în timp ce eram de serviciu sau pe teren.

L-am sunat imediat pe Wayu.

- Alo... Krit...

Wayu a răspuns imediat și m-a salutat vesel.

- Nici nu e încă ora 14. De ce te-ai trezit atât de devreme?

- Plec în curând, așa că m-am trezit devreme...

- La muncă? Cine e clientul?

Am încruntat sprâncenele.🤨

Încă nu eram foarte fericit când Wayu accepta slujbe secundare.

- Nu e așa... Mă duc la cumpărături cu Waii...

- Oh... Atunci, distracție plăcută.

- Mi-e dor de tine, Krit... Munca te ține foarte ocupat?

- Da. Nu știu de ce am fost atât de ocupat toată săptămâna.

- Nu te-am văzut de patru zile... Mă simt atât de singur...

L-am auzit pe Wayu plângându-se.

- Dacă te simți singur, ascultă muzică. La urma urmei, ai opt melodii în playlist...

- Te referi la lista de melodii pe care ți-am trimis-o atunci, care practic dezvăluia că te plac? Haha...

Wayu a râs. 😄

- Am făcut o listă de redare cu opt melodii atunci, dintre care șapte erau melodii de dragoste. Păcat că ultima s-a dovedit a fi o melodie despre despărțire...

- Cred că toate sunt cântece de dragoste. Inima frântă este tot dragoste, nu? Altfel, de ce versurile spun că doar amintirea acelor momente ne face fericiți?

- Am auzit-o de atâtea ori încât m-am plictisit de ea...

- Eu încă o ascult.
- ...

După ce am spus asta, Wayu a tăcut pentru o clipă, apoi a vorbit din nou, cu vocea mai moale și ușor tremurândă spre final.

- De ce mă faci să mă îndrăgostesc din ce în ce mai mult de tine?

- Aww, nu fi atât de sentimentală cu mine. Nu plânge acum. E în regulă, voi veni să te văd în următoarele zile. Și mie îmi e dor de tine.

- Bine... Ne vedem, Krit. Muah...

Sunetul unui sărut din telefon m-a făcut să zâmbesc. 😊

Wayu avea mereu un mod de a mă tachina și de a mă înveseli. Discuțiile cu Wayu sau chiar simplul schimb de mesaje deveniseră o sursă de confort și bucurie, o parte integrantă a vieții mele de zi cu zi.




Biroul lui Krit




După aceea, m-am întors sus pentru a-mi continua munca. Dar înainte să apuc să mă așez... Inspectorul Athip a deschis ușa biroului meu și a strigat un ordin urgent.

- L-am găsit pe Banki! Grăbește-te, tocmai a intrat în depozit!


Acesta era un alt caz care ținea de competența echipei. Suspectul făcea parte dintr-o rețea de trafic de vehicule furate care revindea mașini furate prin intermediul platformelor de socializare.

Am pus imediat ceașca de cafea pe masă fără să beau nici măcar o înghițitură și am alergat împreună cu echipa mea.






Punctul de vedere al lui Phithak



În timp ce Krit era de serviciu, generalul-maior de poliție Phithak (tatăl lui Krit) se afla în sala de ședințe cu o altă echipă operațională care se ocupa de un caz în care eu nu eram implicat.

Era o ședință pentru a raporta progresul unui caz de spălare de bani, în care suspectul era un om de afaceri străin care dispăruse de aproape două luni.

- Am obținut dovezi suplimentare de la camerele de supraveghere, domnule. Acestea sunt imagini CCTV de luna trecută.

Imaginile CCTV au fost proiectate pe ecran. Au fost filmate de pe trotuarul unei alei din cartierul de divertisment de pe Silom Road, în jurul orei 4 dimineața.

Oamenii încă se plimbau sub luminile stradale.

Suspectul purta o pălărie, aparent pentru a-și ascunde fața, în timp ce mergea pe trotuar împreună cu alți doi bărbați.

- Există o fotografie mai clară a feței sale?

Am întrebat imediat din nou.

- Păi... există un alt unghi de filmare de la camera de bord a unei mașini parcate în zonă, domnule...

- Arată-mi-l.

Imaginile de pe ecran arătau partea opusă a drumului din alee. Suspectul mergea împreună cu alți doi bărbați. Din acest unghi, fața lui era mult mai clară.

Am înghețat imediat, ochii mi s-au mărit când am văzut ceva în fundal, acolo unde suspectul a trecut pe lângă o mașină. Era mașina lui Krit. 😳

A parcat mașina chiar în fața unui bar numit Moonlight. Apoi... și mai rău, Krit a fost văzut sărutând pasional un alt tânăr.

Limbajul corpului lor transmitea clar dorința sexuală reciprocă. Krit a deschis apoi ușa mașinii, l-a împins pe tânăr înăuntru și a plecat.

Am privit imaginea fiului meu cu o expresie de șoc. Sala de conferințe a amuțit. Nimeni nu îndrăznea să respire.






Casa lui Krit



Punctul de vedere al lui Krit


M-am întors acasă târziu în noapte. Cămașa mea era pătată cu ulei, iar pe față aveam răni noi din lupta cu suspectul care s-a opus arestării.

Am traversat sufrageria spațioasă și am intrat în partea interioară a casei, unde într-o parte se afla camera de zi, destinată relaxării.

- De ce totul pare atât de liniștit aici?

Am întrebat confuz și i-am văzut pe părinții mei stând împreună pe canapea, fără să fi aprins televizorul. 🙄

Am intrat în cameră, trecând pe lângă un dulap robust din lemn, înalt până la talie, fixat de perete. În interior se aflau mai multe plăci comemorative pentru diverse realizări. Deasupra dulapului se aflau mai multe rame foto, care surprindeau momente din copilăria mea până la maturitate. Deasupra tuturor, un portret de familie mare atârna în mod vizibil pe perete.

Dar apoi, m-am simțit ezitant. Ceva nu era în regulă. 🤨

Mama stătea lângă tata, cu fața palidă, cu mâinile strânse în poală. Tata m-a privit cu o expresie care mi-a provocat un sentiment ciudat de teamă în piept. 😨

- S-a întâmplat ceva?

Înainte să apuc să termin propoziția, tatăl meu s-a ridicat brusc, a luat o grămadă de hârtii de pe masă și mi le-a aruncat în față.


Bum!



Am dat înapoi, șocat.

- Eu ar trebui să te întreb ce s-a întâmplat cu adevărat! De ce ai făcut asta?!

Tatăl meu a răcnit imediat.

- Iubitule, calmează-te...

A spus mama cu voce tremurândă, întinzând mâna să-l atingă pe soțul ei.

M-am aplecat și am adunat hârtiile împrăștiate.

Inima mi s-a strâns. Palmele mi s-au răcit de șoc. 😨

Era o fotografie.

O fotografie cu Wayu și cu mine sărutându-ne. În parcare. În ziua în care m-am dus la locul de muncă al lui Wayu pentru că eram geloasă.

Fața mi s-a făcut imediat palidă. L-am privit încet pe tatăl meu. Expresia din ochii tatălui meu mi-a sfâșiat inima. Se simțea foarte dezamăgit, privindu-mă cu dezgust și respingere.

Niciodată în viața mea tatăl meu nu m-a privit așa. 😟

- Ai vreo scuză? O să negi că nu ești tu?!

Tatăl meu a strigat din nou furios.

Nu puteam decât să mă uit la fotografia din mâna mea. Nu era loc de negare. Totul era clar. Am forțat aceste cuvinte să-mi iasă din gură.

- Eu sunt.



Poc!



Palma grea a tatălui meu a lovit fața fiului său cu o forță suficientă încât să-mi întoarcă imediat capul într-o parte. Sângele mi-a țâșnit din buze ca urmare a palmei.

- Crack!

Mama a țipat imediat de frică. Tatăl meu nu mi-a mai făcut niciodată așa ceva, mie, fiului său.

- Dragule, te rog, nu face asta.

- Nu ai auzit ce a spus? Asta nu e nimic în comparație cu ce merită!

Am înghețat imediat. Nici măcar nu mi-am ridicat mâna să șterg sângele din colțul gurii, care fusese rănit de forța loviturii tatălui meu.

- Te rog, nu-i face rău...

Mama a implorat disperată.

- Atunci ce zici de ceea ce a făcut? S-a gândit vreodată la cine a fost rănit din cauza asta? Sau poate că mintea lui e plină de mizerii la care oamenii decenți nici nu s-ar gândi? S-a gândit vreodată la ce simt eu când văd aceste fotografii în sala de ședințe? În fața unei mese pline de subordonați?! Acum tot departamentul bârfește despre Krit...

Fața tatălui meu se contorsionă de dezgust, luptându-se să scoată cuvintele...

- Tu... perversule!

Felul în care vorbea tatăl meu mă făcea să simt că mi se rupe inima.

- Îmi pare rău...

Nu puteam decât să șoptesc aceste cuvinte.

- Asta e tot ce ai de spus?!

Tatăl meu a strigat din nou, furia lui ajungând la cote maxime. 😠

- Krit, spune-i tatălui tău că te-ai dus doar la muncă...

Mama a spus asta cu buzele tremurânde.

- E doar o neînțelegere! Te-ai dus acolo doar pentru a munci!

- Oprește-te! Crezi că nu știu exact la ce caz lucrează Krit? Nu există niciun caz care să-l oblige să se culce cu prostituați!

Am ascultat cu maxilarul încleștat. 😠

L-am privit intens pe tatăl meu, realizând că ceea ce urma să spun le va străpunge inimile părinților mei ca un cuțit. Dar asta era adevărul. Cu inima grea, am forțat cuvintele să iasă.

- Nu e adevărat, tată. Nu e prostituat. Lucrează doar într-un bar. E o slujbă cinstită. Demnitatea lui nu e mai mică decât a mea sau a oricui altcuiva. E partenerul meu. Iubesc bărbații. Sunt gay.



Bam!



M-am clătinat imediat înapoi, lovindu-mă de dulap, în timp ce pumnul tatălui meu mi-a lovit corpul.


Bum!



Fotografiile înrămate au căzut și s-au spart pe podeaua de marmură. Cioburile de sticlă erau împrăștiate peste tot. Mama a țipat și a alergat să-l oprească pe soțul ei să mă mai lovească. Sângele îmi curgea pe podea din rănile mele. M-am ridicat și l-am privit din nou pe tatăl meu în ochi. Vocea mea era fermă, chiar dacă în interior eram distrus.

- Îmi asum întreaga responsabilitate pentru acțiunile mele și știu că te-am făcut de rușine. Este vina mea. Poți să mă pedepsești cum consideri de cuviință. Totuși, faptul că sunt atras de persoane de același sex nu se va schimba, chiar dacă mă vei bate până la moarte, așa cum ai spus odată că vei face.

- Ce vrei să spui cu asta? Chiar intenționezi să rămâi de râsul tuturor?!

- Atunci... de ce ar trebui viața mea să depindă de aprobarea altora, tată? Doar pentru că nu este căsătoria sau familia ideală pe care tu sau alții o imaginați, de ce ar trebui considerată anormală și inacceptabilă? El este partenerul meu. Nu deranjăm și nu rănim pe nimeni. Așa că spune-mi, eu sunt cel anormal sau lumea este greșită?

- Krit! Nu vorbi așa cu tatăl tău!

Mama părea că plânge și că este panicată.

- Copil nerecunoscător!

Tatăl meu s-a năpustit asupra mea și a avansat, în timp ce mama încerca disperată să-l oprească, cu fața acoperită de lacrimi.

Furia tatălui meu a explodat într-un mod nemaiîntâlnit până atunci în casa noastră.

- Ahh!

Mama a țipat când și-a pierdut echilibrul și a căzut, mâna ei aterizând pe sticla spartă. Sângele curgea din palma ei delicată.

Tatăl meu și cu mine ne-am repezit imediat la ea, dar tatăl meu m-a împins cu forță și și-a îmbrățișat propria soție.

Tatăl meu a arătat cu degetul spre fața fiului său, furia lui arzând. 😡👉


- Ai inimă, Krit? Uită-te la mama ta! Vezi lacrimile ei? Am petrecut treizeci de ani cu ea și niciodată nu i-am provocat o astfel de suferință! Îți dai seama cât de groaznice sunt acțiunile tale? I-ai frânt inima! M-ai umilit! Ai dezonorat numele familiei noastre! Ești cea mai mare dezamăgire din viața mea! Înainte știai să deosebești binele de rău, erai responsabil, dar ce ai devenit acum? Nici măcar nu știu dacă mai ești fiul meu!

Mama plângea de parcă i s-ar fi rupt inima, în timp ce tata fierbea de furie din cauza a ceva ce nu putea accepta.

Scena din fața mea mi-a sfâșiat inima. Simțeam că îmi distrug propria familie, că îi rup în bucăți doar pentru că sunt eu însumi.

- Trebuie să te oprești!!

Vocea tatălui meu suna ca o sentință la moarte.

- Gândește-te la mama ta! Dacă continui să faci asta, vrei să mă vadă împușcându-te? Îl voi împușca pe nemernicul ăla mic? Sau mă voi împușca în cap?