Special 5 Eternitate - SFÂRȘIT

 Astăzi a fost o zi însorită și luminoasă. Dean i-a trimis un mesaj lui Frederick, invitându-l să meargă împreună la un picnic în grădina de flori. După ce a stat închis în casă și nu a văzut pe nimeni timp de peste o săptămână, Frederick a acceptat în cele din urmă să iasă astăzi, pentru că nu mai suporta să se gândească la gemenii mici. Acest lucru l-a făcut să conștientizeze ce se întâmplă. Bărbatul cu ochi albaștri se uită șocat la tânărul înalt și zvelt, cu fața netedă. Acel bărbat era Frederick, dar în vârstă de douăzeci de ani! Ajunsese în această situație pentru că, în noaptea precedentă, Darlon îl păcălise să bea un ceai aromat, care conținea o poțiune de întinerire. Când s-a trezit dimineața și și-a văzut corpul tânăr în oglindă, a fost atât de șocat încât aproape că și-a pierdut respirația.

 Din fericire, Darlon venise să-i explice, dar totuși, Frederick era supărat și se simțea foarte nesigur, nefiind dispus să iasă din casă sau să vadă pe cineva. După ce au mâncat niște gustări și au lăsat gemenii să se rostogolească pe peluza moale pentru o vreme, aeronava lui Darlon a aterizat în fața casei, conform invitației. Frederick a făcut o față de parcă ar fi văzut o fantomă înainte de a se pregăti să se ridice și să fugă în casă. Cu toate acestea, Zahi, îmbrăcat doar în pantaloni de mătase, a apărut de nicăieri pentru a-i bloca calea.

 - Ugh... îți distrugi complet frumusețea, a spus Zahi, mângâind cu mâna lui mare obrazul neted al lui Frederick, amintindu-și de ridurile adorabile de pe fruntea lui, care acum dispăruseră de mult. Inima lui Frederick a început să bată cu putere; cum putea cineva care arăta atât de bătrân și ridat să fie considerat frumos? 

- Ei bine, vorbești aiurea. Cred că o să mă duc să iau niște prăjitură cu banane, spuse Frederick și încercă să plece din nou. 

- Vin cu tine, spuse Zahi, ridicând silueta zveltă a lui Frederick. 

- Ce faci? Fața lui Frederick se înroși când intră în contact cu pieptul gol al lui Zahi. 

- Vreau să te răsfăț; nu trebuie să mergi pe jos, te voi căra eu, spuse Zahi, ridicându-l pe Frederick și ducându-l în bucătărie.

 Frederick se lăsă surprinzător de cărat și chiar își înfășură brațele în jurul gâtului bărbatului masiv. Întotdeauna se întrebase de ce Dexter și Dean se îndrăgostiseră atât de mult de stăpânul lor și de tânărul lord. 

Astăzi aflase că farmecul regelui dragon era irezistibil de seducător și misterios. Darlon zâmbi în timp ce îi privea pe cei doi plecând. Deși se simțea vinovat că îl înșelase pe majordom, Frederick devenise o parte importantă a familiei Kuche. Ei aveau o viață lungă, iar Darlon spera același lucru și pentru Frederick.

 - Dacă lucrurile continuă așa, voi fi singurul care va îmbătrâni, mormăi Dean pentru sine. Era de necontestat că simțea o ușoară invidie pentru că Frederick, în tinerețea sa, era atât de frumos, în timp ce el însuși părea să îmbătrânească pe zi ce trecea. 

- Nu te gândi prea mult, spuse Alan, întinzându-și mâna pentru a-i sugera lui Dean să meargă la o plimbare cu el, lăsându-i pe Darlon și Dexter să se joace cu gemenii. 

- Întotdeauna îți place să-mi pui idei în cap, răspunse Dean, dar totuși luă mâna lui Alan și urcă dealul verde și luxuriant. 

La aproximativ treizeci de metri distanță, se afla o mică cascadă roz care se formase în mod natural pe planetă, un loc unde Dean și Alan adorau să-i ducă pe gemeni să se joace. Era, de asemenea, locul pe care Elias îl alesese pentru a crea o piatră funerară și a îngropa ochelarii lui Isaac. În fiecare săptămână, Dean și prietenii lui veneau să îngrijească și să curețe piatra funerară a prietenului lor iubit. În acel moment, cele două sori care pluteau împreună pe cer au început să coboare treptat, semnalând că era timpul ca cele două luni să preia sarcinile lor. 

- Tu însuți ai spus-o. Eu n-am făcut nimic, spuse Alan, făcându-l pe tânăr să se oprească. Oare a spus asta fără să se gândească?

 - Tu nu vei muri niciodată de bătrânețe, spuse Alan, așezându-se sub copacul Haragara, un copac mare cu flori roz asemănătoare cu florile de cireș de pe Pământ, înainte de a-l trage pe Dean de mână să se așeze lângă el. 

- De ce?, întrebă Dean.

 - Crezi că aș lăsa sufletul meu pereche să plece așa, pur și simplu? Trebuie să fim împreună pentru mult, mult timp. Trebuie să fii puternic, și vom face dragoste cu pasiune în fiecare zi, având sute și mii de copii.

 - Probabil că trupul meu nu mai poate suporta, râse Dean, simțindu-se puțin rușinat de cuvintele lui Alan. 

Apoi se aplecă pentru a se sprijini de frumosul bărbat, trecând cu mâna peste pielea lui Alan, fină ca diamantul. Alan îl îmbrățișă pe Dean, care avea acum talia mai groasă, deoarece făcuse exerciții fizice intense în fiecare zi, și spuse:

 - Ce poate face tatăl meu, pot face și eu. Și deja o făcuse... Dean privi chipul frumos al lui Alan, fără să mai întrebe nimic, pentru că știa bine că o persoană ca Alan nu l-ar lăsa niciodată să îmbătrânească și să moară primul.

 - Dacă vrei să trăiesc o viață lungă, trebuie să mă iubești și să rămâi cu mine mult timp.

 Buzele lui roșii se curbară într-un zâmbet înainte să se aplece pentru a-i săruta obrazul neted, ca și cum ar fi pecetluit o promisiune. 

- Te iubesc, Dean, îi șopti Alan lângă urechea adorabilă, înainte de a-i mai da un sărut. 

- Și eu te iubesc, Alan, nu avea niciun motiv să-și nege sentimentele. 

Ochii lui indigo adânci priveau fix trăsăturile ascuțite din brațele sale, transmițând un sens profund, înainte de a împărtăși un sărut strâns, dar blând și dulce. Mâinile albe îi mângâiară părțile laterale, coborând până la abdomenul inferior, înainte de a se opri.

 - Dean... - Hmm... ochii frumoși clipiră rapid când Alan se îndepărtă brusc de sărut. 

- Tu... Alan ridică tivul cămășii lui Dean și îi mângâie burta de culoarea mierii, care avea valuri moi care se mișcau ușor.

 - Ești însărcinat. 

- Huh? 

Ochii tânărului se măriră instantaneu, în timp ce începu să-și atingă propriul stomac.

 - Sunt din nou însărcinat? Adelphi și Diorni abia au împlinit un an! 

Alan zâmbi șiret... ceea ce nu era deloc ciudat. Făceau dragoste aproape în fiecare zi și nu luaseră niciun fel de măsuri de precauție. Se părea că era timpul ca uterul și ovarele lui Dean să revină la muncă. 

- De data asta e doar unul, dar ce zici să încercăm să facem tripleți data viitoare?

 Dean rămase cu gura căscată, incapabil să răspundă la întrebarea persoanei frumoase. Ochii lui albaștri strălucitori priveau direct spre căsuța albă de jos, întrebându-se dacă era timpul să dărâme zidurile și să se extindă din nou. 

- Acum lasă-mă să salut copilul, spuse Alan, profitând de ocazie în timp ce Dean era pierdut în gânduri și întins pe iarba verde luxuriantă. 

- Ce nerușinare! Suntem afară, să știi, îi răspunse Dean iubitului său, dar mâinile lui încă se agățau de gâtul lui Alan. 

- Ce e rău în a schimba puțin atmosfera? În acest moment, nu e nimeni aici să ne întrerupă, spuse Alan înainte de a se apleca pentru a-i săruta imediat buzele dulci.

 Dean nu putea face altceva decât să accepte de bunăvoie atingerea iubitoare a lui Alan.




 ********SFÂRȘITUL ❤*********