Special 3 - Rudenie (1) 🔞

 ⚠ Avertisment privind conținutul sensibil, recomandat pentru vârsta de peste 18 ani. ⚠

- Tata își amintește că ar trebui să fie pe aici.

Spunând asta, vorbitorul își învârtea degetele pentru a lumina globul de lumină care plutea în fața lui.

După ce a trăit în pace cu Dean și a crescut gemenii, care deveneau din ce în ce mai conștienți pe zi ce trecea, au fost momente în care Alan a fost chemat să-l ajute pe Darlon să exploreze zona Celeka. Astăzi, din anumite motive, Darlon a spus că în această peșteră de piatră neagră ar putea exista un rudă de sânge a lor — numită simplu - rudă — în somn.

- Nu ai mai fost aici de zeci de milioane de ani. Sigur nu ești încă senil?, l-a tachinat Alan, lovind cu degetul diamantul de pe capul chel al lui Darlon. Darlon era recunoscător pentru mâna fiului său, deoarece arăta nepotrivit.

Niciunul dintre ei nu mai păstra forma umană, deoarece nu vedeau necesitatea, dar chiar și cu coarne care le ieșeau din frunte, asta nu diminua frumusețea acestui duo tată-fiu. Mai mult, se puteau transforma oricând în dragoni, dacă doreau.

- Tatăl tău are doar câteva sute de milioane de ani. Cum aș putea fi senil?, îi răspunse Darlon fiului său, înainte de a-și trece degetele peste scrierea antică gravată pe pereții peșterii – o limbă străveche pe care Darlon o folosea pentru a comunica cu rudele sale.

- Și dacă nu sunt aici?

- Trebuie să fie aici, altfel această planetă ar fi devenit pustie, îi răspunse Darlen fiului său.

Celeka avea un mediu similar cu cel al Pământului; era poate mai tânără, dar nu existau forme de viață care să fi evoluat la același nivel sau la un nivel superior celui al oamenilor. Acest lucru se datora faptului că, înainte ca Darlon să fie trimis pe Pământ, rudele sale fuseseră trimise pe Celeka pentru a încetini evoluția ființelor vii. Odată ce Darlon își extinsese cu succes descendența pe Pământ, se mutase pe această planetă.

- Dacă te vor vedea, tată, nu se vor supăra că nu ai lucrat?

Darlon i-a zâmbit blând fiului său, pentru că nu putea răspunde la această întrebare.

Cei doi au intrat în peștera adâncă, unde au dat peste un piedestal de piatră pe care se afla o celestită roșie frumos tăiată. Darlon a pocnit din degete pentru a crea un glob de lumină pentru iluminare, apoi și-a mușcat vârful degetului până când a curs sânge violet închis, apoi a așezat degetul pe piedestal. După un moment, placa de piatră din fața lor s-a deplasat încet, formând o intrare. Alan s-a dat la o parte pentru a-l lăsa pe tatăl său să intre primul, în timp ce și-a întins brațul drept, lăsând să crească gheare lungi, rămânând vigilent în caz că se întâmpla ceva.

În interior, în centru se afla un altar mare de piatră, pe care erau gravate sculpturi. Darlon a respirat adânc înainte de a folosi degetul însângerat pentru a desena modele în timp ce vorbea limba neamului său. În doar o clipă, a apărut o crăpătură, iar corpul mare al unei creaturi masculine s-a prăbușit la pământ. Avea pielea maro închis, părul lung și alb și două coarne aurii care îi ieșeau din frunte.

- Zahi.

Darlon îl strigă, în timp ce celălalt își deschise încet ochii de un albastru intens, ca safirul.

- Darebi.

Auzindu-și numele original, Darlon se simți ciudat de timid, înainte de a fi tras în îmbrățișarea celuilalt bărbat. Ochii albaștri se întâlni rapid cu silueta înaltă a lui Alan, care stătea cu brațele încrucișate la spate.

- Cine este acesta?

- Fiul meu, îl prezentă Darlon. - Alano.

- Cu adevărat demn de neamul tău, uimitor într-adevăr. Planeta albastră trebuie să fie plină de descendenții tăi până acum.

Darlon se întoarse să-și privească fiul, ca și cum ar fi căutat ajutor, dar Alan era ocupat să-l tachineze telepatic pe Dean, care avea grijă de gemeni acasă. Voia să se întoarcă curând, așa că Darlon decise să-i transmită informații lui Zahi, permițându-i rudelor sale să înțeleagă ce se întâmplase în ultimele milioane de ani.

- Tu! Refuzi să urmezi ordinele? mârâi Zahi, destul de supărat. - Am vegheat asupra acestei planete pentru tine, dar tu totuși... heh.

- Haide, Zahi. Nu trebuie neapărat să urmăm ceea ce au spus strămoșii. Patria noastră a fost distrusă de multe generații. De acum înainte, ar trebui să trăim fericiți, spuse el, bătând de două ori pe umărul gol al lui Zahi.

- Și pentru ce m-ai trezit?

- Mi-era teamă că te vei trezi din nou din somn și vei fi confuz în legătură cu ce s-a întâmplat aici.

Zahi intra într-un somn profund la fiecare o sută de ani, iar la trezire, călătorea pentru a explora planeta și a încetini evoluția vieții. Darlon, neștiind ce se va întâmpla în viitor, a considerat că trezirea lui Zahi de data aceasta va da cele mai bune rezultate, și a fost exact așa cum se aștepta.

- Ei bine, dacă vrei să mai dormi, nu mă deranjează. Alan, tatăl tău se întoarce acum.

- Stai puțin, spuse Zahi, coborând de pe piedestalul de piatră și apucându-l pe Darlon de braț. - Am dormit destul; vreau să văd cum arată orașul pe care l-ai construit cu atâta trudă.

- Bine, dar... Darlon coborî privirea spre pământ, cu o expresie ușor nemulțumită. - Ar trebui să te îmbraci.

- Să mă îmbrac pentru ce? întrebă Zahi cu o privire nedumerită, privindu-și pielea de un maro închis. Brațele și picioarele îi erau împodobite cu solzi argintii strălucitori, aranjați frumos ca un model floral, iar abdomenul îi era musculos. Mai jos se afla ceea ce îl mândrea cel mai mult...

- Așa. Darlen își întinse brațele, arătând o robă fluidă.

- De ce aș purta asta? Îmi acoperă membrul măreț. Tu ești la fel. De ce să acoperi o piele atât de frumoasă cu prostia asta?

Când Alan se uită la tatăl său, văzu că Darlon se simțea jenat din nu știu ce motiv, pentru că pe planeta lor natală, hainele erau considerate inutile. Toată lumea era goală, afișându-și cu mândrie formele frumoase.

- Cred că ar trebui să ne comportăm mai civilizat.

- Civilizat? Zahi tot nu înțelegea. - Nu, eu merg așa.

- Cred că ar fi mai bine să porți ceva, Alan nu se mai putea abține. În plus, astăzi nu venise pregătit să vadă organele genitale ale nimănui.

- De ce, nepotule? Am ceva atât de frumos; cum aș putea să-l acopăr? Spunând asta, își apucă membrul atârnat, arătându-l clar amândurora. Darlen coborî capul, scuturându-l, în timp ce Alan suspină exasperat.

- Tată, poți rămâne aici gol dacă vrei. Eu mă întorc la Dean și gemeni acum. Cu asta, Alan dispăru din scenă.

- Ce înseamnă «să rămâi gol»? întrebă Zahi, nedumerit.

..

..

- Au adormit deja? întrebă Alan, apropiindu-se de iubitul său și îmbrățișându-l. Ochii lui albastru intens se uitară la gemeni, care dormeau liniștiți în leagăn. Dean dădu din cap în semn de răspuns.

- Ai terminat treaba?

- Da, răspunse Alan, apoi făcu o față nemulțumită gândindu-se la carnea de culoare închisă care era numită unchiul său. Apoi se îndreptă spre masa din sufragerie, agățându-se de spatele lui Dean.

- Ia o gustare.

Dean a ridicat capacul vasului, dezvăluind un tort de morcovi frumos aranjat. Morcovii folosiți în tort proveneau din grădina pe care o cultivase în curtea din spate, iar ouăle și laptele proveneau de la o fermă din apropiere, deținută de Andrew, un fost supererou cunoscut sub numele de Wind, care era seniorul lui Dean. Soția lui era Rebecca, o fostă răufăcătoare numită Blackwitch. Alan a luat o bucată de tort pentru a-l gusta, având grijă să nu-și jignească iubitul înainte de a-l complimenta: - Delicios.

- Serios?

Alan dădu din cap în semn de aprobare. Inițial, Dean nu era un bucătar prea bun, dar după ce a avut copii, a devenit mai interesat de gătit, deoarece gemenii mâncau din ce în ce mai mult în fiecare zi. După ce termina munca la birou, Dean deschidea adesea o carte de bucate și căuta rețete noi, singurii degustători fiind Alan și Frederick, care încă locuiau împreună.

- Mănânci doar o bucată?

- Acum, vreau să te mănânc pe tine, spuse Alan direct, făcându-l pe Dean să roșească brusc. Apoi îl lăsă pe Alan să-l ducă în dormitor, dezbrăcându-l până când rămase complet gol. Alan îi despărți larg picioarele lui Dean, coborând pentru a-și aduce fața la același nivel cu membrul lui Dean, care începea să se ridice ușor.

- Această parte a ta este cea mai frumoasă, spuse el în timp ce se uita și îl tachina cu mâinile.

- Ah… Tânărul gemu, deoarece atingerea bărbatului frumos era prea greu de suportat. Talia lui subțire se mișcă ușor, indicând că era excitat și voia ca Alan să facă mai mult. Alan își scoase limba pentru a linge fanta roz și dulce.

- Mmm... ah, bine. Dean își ridică șoldurile de pe pat și le mișcă ritmic pentru a întâmpina limba obraznică a lui Alan. Sucurile dulci și limpezi curgeau împreună cu saliva lui Alan. El sugea

și lingea până când intrarea iubirii sale era moale. Apoi își strecură limba în interiorul corpului bronzat. Mâna lui dreaptă mângâia și trăgea lungimea lui Dean până când aceasta era tare.

- Alan... haide. Dean nu mai voia să aștepte, pentru că se temea că va ejacula primul. Alan și-a scos vârful limbii înainte de a o înlocui cu trei degete lungi.

- Nu-ți folosi degetele! Dean a făcut o mutriță, iar văzând asta, Alan s-a aplecat pentru a săruta tandru petalele de culoare portocalie.

Acum, amândoi puteau fi considerați parteneri de viață. Dean nu-și mai ascundea dorințele pentru Alan; devenea din ce în ce mai atrăgător pe zi ce trecea, cu un farmec complet diferit de cel pe care îl avea când s-au cunoscut. Dacă se gândea bine, Alan își amintea și de Dean când era un cal rebel, dar în acea perioadă nu împărtășiseră cu adevărat fericirea împreună, iar el nu îl tratase deloc bine pe Dean.

Având în vedere această nouă oportunitate, Alan jură că nu-l va mai face niciodată pe Dean să verse lacrimi de tristețe.

- Ahh ahh ahh ahh, Alan, e atât de bine. Din nou, ahh.

Dar îl va face să verse lacrimi de fericire și emoție. Doar din dragoste!

Gândul acesta îl entuziasma. Alan își împinse rapid șoldurile în canalul fierbinte. Sunetul cărnii lovind carnea răsună în toată camera. Urmează urletele pline de poftă ale frumosului Alan, amestecate cu gemetele lungi ale persoanei de sub el. Alan îl întoarse pe Dean cu capul în jos, înainte de a-i apuca picioarele lungi, de culoarea mierii, și de a le despărți.

- O ascunzi pentru soțul tău, nu?

Dean nu răspunse, ci își mușcă buza, făcând ceea ce voia celălalt.

- Ssssss... Ahh, ce bine. Suge-l. Oh. Frumosul chip se contorsionă, tremură și mârâi încet, incapabil să se oprească. Pentru că felul în care Dean își despărțea picioarele, ritmul împingerilor sale rapide și felul în care își mișca șoldurile în cercuri, alternând cu rotații numerice, creau plăcerea supremă.

Nu a durat mult până când lava fierbinte a țâșnit în abdomenul inferior al lui Dean, curgând în jos și pătând coapsele.

- Iubita mea soție, ești atât de perversă.

Dean Meredith, sau Dean Kuche, devenea din ce în ce mai priceput în pat pe zi ce trecea. De la a fi timid și rezervat, acum era mai deschis și mai pasional. Alan se trezea îndrăgostindu-se de el din ce în ce mai mult în fiecare zi, până la punctul în care uneori era șocat de propriile sentimente. Cele două mâini albe îi strângeau și îi frământau fesele moi și bronzate. Dean își mișcă încet șoldurile de câteva ori înainte ca Alan să ridice privirea, eliberându-și sucurile iubirii înainte de a se prăbuși pe pieptul larg al iubitului său. Alan îi sărută tâmplele transpirate și, deși voia să mai facă încă un tur sau două, se gândi că ar fi mai bine să se abțină și să facă totul dintr-o dată noaptea, așa că îl luă pe Dean să facă un duș pentru a-și curăța corpul.

- Nu e de ajuns?

Alan întrebă în timp ce celălalt îngenunche în fața lui, înainte de a folosi vârful limbii pentru a înconjura capul dragonului alb. Când acesta începu să se întărească, el își acoperi încet buzele și intră. Fața lui Dean era înroșită, iar corpul îi era înfierbântat. Își mișca capul înainte și înapoi, sunetul de supt răsunând în toată baia.

Nu că nu era jenat, dar dorința care încă îi curgea prin corp îi spunea că nu putea să renunțe încă la scena de amor din timpul zilei, așa că tânărul prefera să-și păstreze rușinea pentru el, deocamdată. Văzând expresia lui Dean, Alan a răspuns așa cum se dorea. L-a apucat pe Dean și l-a așezat pe chiuveta mare, i-a ridicat ambele picioare și le-a așezat pe umerii lui, apoi și-a introdus penisul mare și fierbinte în fanta deschisă, lovind cu putere până când Dean a țipat, lacrimile curgându-i pe față, sufocându-se de plăcere până când aproape a leșinat.

Când furtuna iubirii s-a sfârșit, Dean a tras frumosul chip mai aproape pentru a-l săruta, împletindu-și limbile. Cele două mâini i-au înconjurat gâtul alb, care purta urme slabe de săruturi, strângându-l puternic și adânc.