Special 2💥

Phiangrak: Phi Jun, te-a contactat cineva să faci o recenzie la un produs?

Penguin: Da, mi-a scris cineva pe IG. Cum de-ai știut?

Phiangrak: Eu te-am recomandat. M-am gândit că ți s-ar potrivi, haha.

Penguin: Loțiune, totuși? Crezi că eu mă potrivesc pentru așa ceva? La ce te-ai gândit?

Phiangrak: Păi, ai pielea frumoasă. Ei caută pe cineva cu piele deschisă, ușor rozalie. Pielea ta e puțin mai închisă la culoare în ultima vreme, așa că îți oferă această loțiune să o încerci gratuit. Vrei să o accepți? Oferă și două mii, pentru că ai un număr bun de urmăritori atât pe IG, cât și pe Twitter.

Jun citi mesajul juniorului său și rămase pe gânduri. Nu era prea preocupat de nuanța pielii sale – ba chiar își dorea să se bronzeze puțin mai mult, dar oricât încerca, nu se închidea la culoare. Din momentul în care nu mai stătea la soare, revenea imediat la paliditatea lui naturală. Totuși, două mii de baht pentru o simplă poză cu brațul păreau o afacere bună. Chiar dacă avea deja un job, nu strica să mai aibă și alte surse de venit, nu?

Penguin: Bine, accept. Dar putem avea încredere în ei?

Phiangrak: E un brand real. Îl găsești la 7-Eleven, nu ai de ce să-ți faci griji. Am recenzat și eu produsele lor înainte.

Phiang confirmă încrezător, zilele astea, nu mai era vorba doar de joburi de modeling pentru el. Începuse și cu recenziile de produse. Persoana care îl contactase îi spusese chiar că, dacă putea aduce și alți oameni cu mulți urmăritori, urma să primească un mic comision. Așa că se gândise să-i paseze jobul lui Jun.

Jun mai schimbă câteva mesaje cu Phi și apoi își puse telefonul pe masa din bucătărie. Se duse să termine treaba cu rufele pe care tocmai le spălase, aruncând hainele într-un coș și pregătindu-se să le întindă în curte. Era ziua lui liberă, așa că în sfârșit avea timp pentru astfel de treburi, în zilele obișnuite abia dacă apuca să se așeze.

După absolvire, se mutase împreună cu Sorn, exact ca în perioada de practică. Lucrau împreună, deși uneori veneau acasă separat. Doar câțiva oameni de la firmă știau de relația lui cu Phi Sorn, pentru că în timpul stagiului adăugase pe Facebook doar colegii apropiați. Unul dintre ei era Phi Korn.

Tipul acela rămăsese complet șocat când aflase că Jun și Phi Sorn se întâlneau – se uitase la ei ca și cum ar fi văzut o fantomă. Asta până când Phi Sorn și-a afirmat clar „drepturile”, trăgându-l pe Jun de lângă el și sărutându-l pe obraz chiar după muncă, fix în fața lui Korn. De atunci, Korn tot făcea mofturi, supărat că pierduse șansa să ofteze după Phi Sorn. Dar toată scena era mai degrabă amuzantă, Phi Korn era destul de fermecător și el, străinii îl curtau constant, doar că nu acceptase până acum pe nimeni.

- Ai Jun! Jun! Jun! Unde naiba ești?

Țipătul răsunător al stăpânului casei se auzi peste tot. Jun întoarse capul și îl văzu pe Phi Sorn apropiindu-se doar în boxeri, cu părul ciufulit de somn.

- De ce strigi așa, Phi? Suntem doar noi doi aici.

- Am crezut că ai plecat, zise Sorn, apucându-l rapid de fund înainte să se ducă înapoi în casă să-și facă o cafea. Jun dădu ochii peste cap și se întoarse la rufele lui, până când acesta termină.

De la absolvire trecuse cam un an de când lucra. La început, adaptarea fusese destul de grea, munca reală era mult diferită de perioada de practică. Atunci se ocupa doar de câteva sarcini, dar adevăratul job era mult mai haotic decât s-ar fi așteptat. Când primise primul salariu, îl arătase cu mândrie lui taică-su și lui Je Poy, cei doi oameni care munciseră din greu să-l sprijine să termine școala.

În lunile ce au urmat, continuase să îi trimită bani lui Je Poy, chiar dacă sora lui îi tot spunea că nu era nevoie. Doar voia să mai ușureze povara familiei. Acum, prăvălia lui Ko Nueng avea doi angajați, așa că tatăl său nu va mai trebui să muncească până la epuizare.

Dar faptul că era „Nong-ul” adorat al lui Hia Thai nu-i aducea vreun tratament special. Dacă făcea greșeli, era certat la fel ca ceilalți. Hia Thai spunea mereu că familia e familie, dar la muncă lucrurile trebuie luate în serios. Asta îl ajutase pe Jun să înțeleagă de ce Hia Thai, Hia Champ și Phi Sorn erau prieteni atât de apropiați, pentru că la muncă erau oameni de cuvânt. Dacă ceva nu le atingea standardele, se transformau în tauri gata să ia totul în coarne.

- Am adus deja mâncare, Phi. Am ieșit să cumpăr.

- De unde?

- De la taraba cu Khao Gaeng Tai din fața cartierului.

Era o tarabă cu curry pe care Phi Sorn o îndrăgea foarte mult, așa că în dimineața aceea Jun luase motocicleta, cea pe care și-o cumpărase din propriii bani munciți. Încă mai plătea rate la ea. Phi Sorn îi oferise să o achite integral pentru el, dar Jun voia să fie responsabil de propriile lucruri. Cât despre banii pe care Phi Sorn i-i dăruise ca surpriză la absolvire, îi ținea neatins într-un cont de economii, ca pe un fel de talisman norocos.

- Ai Jun… De ce naiba îți vibrează telefonul non-stop? Cu cine vorbești pe LINE? Întrebă Sorn calm, ochii fixați pe telefonul care bâzâia nebunește pe masa din sufragerie. Mesaj după mesaj aprindea ecranul, iar curiozitatea lui devenea din ce în ce mai mare.

- Ah, e grupul pentru recenzii de produse. Phiang mi-a recomandat, așa că m-am gândit să încerc.

- Ce fel de produse?

- Cele obișnuite… suplimente alimentare care se vând în magazinele de proximitate, loțiuni, creme, chestii de genul ăsta.

- Și de ce ai nevoie să faci asta? Nu ai destui bani? Unde se duc toți?

- Nu e că nu aș avea suficienți. Dar dacă am ocazia să mai câștig ceva în plus, de ce nu? Familia mea nu e bogată ca a ta, să știi, răspunse Jun, ridicând telefonul ca să verifice chatul grupului de recenzii. Numărul membrilor crescuse vizibil.

- Dacă ai nevoie de ceva, doar spune-mi cât. Dacă vrei ceva, ți-l cumpăr eu.

- Uau! Modul Sugar Daddy activat.

- Nu sunt tatăl tău. Dar dacă nu pot avea grijă cum trebuie de tine, cum aș putea să dau ochii cu Ko Nueng? I-am luat fiul în grijă, nu am de gând să te las să te chinui.

- Phi Sorn… eu doar vreau să câștig bani singur. Nu am de gând să tot întind mâna la Je Po la tata sau la tine. Sunt mare acum, spuse Jun, așezându-se în fața lui Sorn, care își savura micul dejun târziu la ora 11. Sorn îl privi câteva clipe, apoi zâmbi încet.

- Puștiul ăla de pe vremuri chiar a crescut, nu-i așa?

Jun izbucni în râs și smulse o bucată de chiftea de pește prăjit să o mănânce. Îi plăcea când cineva îi spunea că se maturizase, nu mai era doar „micul Jun” care se juca toată ziua fără nicio grijă. Deja se hotărâse că, imediat ce termina de plătit motocicleta, avea să strângă bani pentru o călătorie în străinătate. Vroia să vadă lumea, să iasă și să-și lărgească orizonturile cât mai mult.

  🐱🐱🐱

Sorn se afla în fața unui raft dintr-unul dintre nenumăratele magazine de proximitate care răsăreau ca ciupercile în toată țara. Creme și seruri erau împrăștiate peste tot pe rafturi, destule cât să amețească pe oricine. Suplimentele alimentare se aflau în altă secțiune, la fel de plină de opțiuni.

- Jun… Care dintre astea ai făcu recenzi? Strigă Sorn către tânărul care era ocupat să-și aleagă o înghețată. Jun aruncă o privire peste rafturi și arătă spre una dintre cremele la pliculeț.

- Aia. Tocmai am făcut recenzia.

Sorn dădu  din cap, semn că înțelesese. Nu avea nicio problemă ca Jun să facă recenzii, văzuse destule ca să priceapă cum merge treaba. Atâta timp cât Jun nu afișa prea mult sau nu se lăuda inutil, era în regulă. În rest, Jun putea să facă orice voia, acum erau amândoi oameni maturi.

Dar era un lucru la care Sorn nu se gândise: unele produse urmau să fie trimise direct la ei acasă de către client… iar cel care aducea coletul? Ei bine, nu era chiar oricine…

- Mulțumesc, Hia.

- Primești cam multe colete în ultima vreme, Jun. Ieri au venit trei cutii, iar azi încă două.

- Da, fac recenzii de produse în ultima vreme. De când am început, mi s-a părut atât de distractiv încât nu mă mai pot opri, răspunse Jun cu un zâmbet larg, ochii micșorându-i-se de cât de tare râdea.

Numărul urmăritorilor lui pe Twitter și Instagram crescuse deja cu câteva mii. Poate și pentru că posta poze cu el alături de produse, oamenilor părea să le placă asta. Phiang îi spusese că e un lucru bun; cu cât avea mai mulți urmăritori, cu atât creștea și tariful.

Deja făcea recenzii de produse de vreo lună. Banii nu veneau în sume mari, ca la un job full-time, dar îl ajutau să-și acopere cheltuielile. Uneori, la final de lună, chiar îi mai rămânea ceva de pus deoparte. În privința utilităților, pe care le împărțea jumătate-jumătate cu Phi Sorn, câștigurile din acest mic job, îi erau mai mult decât suficiente.

Între timp, Sorn privea cum cei doi vorbeau relaxați după o ședință, încruntându-se văzând zâmbetul dulce pe care Jun i-l arunca lui Jom. Deși știa că Jun nu avea niciun gând ascuns, nu se putea abține să-și ridice sprânceana la cât de prietenoși păreau.

- Bine, eu plec. Nu vreau ca iubitul lui Jun să se încrunte și mai tare, glumi Jom, aplecându-se spre Jun cu un zâmbet provocator, doar ca să-l înțepe pe Sorn. Dacă tot era suspectat, de ce să nu-l tachineze puțin?

- Da, da. Ne vedem, Hia, spuse Jun făcând cu mâna după chipeșul curier, apoi se întoarse, doar ca să dea nas în piept cu trupul masiv al lui Sorn.

- Ce e acum? Întrebă el, observând privirea pătrunzătoare a lui Sorn, cu sprâncenele strânse ca ale unui pitbull nervos.

- Nu-l pot suporta pe tipul ăla, Jom.

- De ce nu-ți place Hia Jom? Ți-am spus deja, nu mă curtează.

- Păi… pur și simplu nu-l plac, bine? Mai ales după faza aia când m-am dus la magazinul lui și am întrebat de tine, încă mă enervează. Și serios, încă un colet de recenzat? Ai atâtea cutii încât aș putea să vând ambalajele goale pe bani buni.

Jun oftă la  Sorn, care bombănea ca un urs înțepat de albine. Dar, chiar și așa, Sorn tot îl ajută să care cutiile acasă.

Relația lor era ceva ce oamenii de la firmă cam… știau, dar nu se discuta pe față și nici nu era afișată ostentativ, ca la alte cupluri. Majoritatea celor care știau erau deja conectați cu ei pe Facebook. La etajul 16, aproape toată lumea era prietenă, dar la etajul 15 nu prea se amestecau decât cu Phi Phut. În rest, Jun nu prea vorbea cu alți colegi decât strict pe seama muncii. Cât despre Phi Korn și Phi Praew, aceștia mai aruncau uneori câte o glumă despre el și Sorn, dar îl tachinau mai mult pe Jun, pentru că era mult mai ușor de făcut să roșească decât pe Sorn.

- Hei, Jun, pachetul ăsta includea și crema aia de masaj? Chiar era bună, Hia a fost super încântat de ea, întrebă Champ când îl văzu pe Jun cu o cutie nouă. Data trecută, Jun recenzase o cremă pentru durerile musculare, iar mostrele fuseseră atât de multe încât ajunseseră să o încerce și colegii de birou. Mirosul nu era prea puternic, iar crema nu ardea pielea, ceea ce îl făcuse pe Champ să devină fan.

- Dacă îți place, cumpără-ți una. De ce să aștepți să primești gratis?

- Uau! Zgârcit cu Hia, acum? Am înțeles, te-ai făcut vedetă, nu? Toată lumea știe de „P’Jun”! făcu Champ o față bosumflată, teatrând intenționat, lucru care-l făcu pe Jun să izbucnească în râs.

- Să nu mă uiți când o să devii celebru, da? Dacă apare un impresar să te bage în showbiz, să nu mă lași în urmă, vreau și eu să fiu faimos!

Poc!…

N-apucă Champ să-și termine vorba că dosul unui dosar îl plesni puternic în ceafă, smulgându-i un țipăt scurt. Se întoarse și îl văzu pe Sorn, cu o expresie iritată pe chip.

- Ticălosule, Sorn! A durut! Pentru ce dracu’ a fost asta?

- Ia asta și taci. Thai vrea munca de azi terminată. De când prietenul tău a fost promovat ca șef de echipa , mă stresează mai tare decât Khun Tune.

- Știi cum e Ai Thai. Nu te purta de parcă ar fi ceva nou. Și tu, îți petreci zilele încercând să-ți ții iubitul departe de curier. Chiar ești încă paranoic cu Jom? Nu cred deloc că-l place pe Jun.

- Îmi iubesc ce e al meu. Și ce dacă? Spuse Sorn, trecându-și mâna de-a lungul cefei lui Jun înainte să plece. Gestul lăsă în urmă o căldură provocatoare care îl făcu pe Jun să se înroșească pe loc.

Champ, încă frecându-și ceafa, strigă după el:

- Bivol posesiv ce ești!

🐱🐱🐱🐱🐱

Seara, Sorn l-a dus pe Jun să vadă un târg de noapte nou deschis, nu departe de casa  lor. După ce au găsit un loc de parcare, cei doi au intrat să se plimbe prin târg. Majoritatea tarabelor vindeau mâncare, iar cele cu haine erau așezate într-o zonă separată. Era deja aglomerat încă din amurg, iar acum, după orele de program, era și mai plin de lume.

Jun s-a oprit să-și ia o salată Yam Look Chin, ronțăind bucăți mari până când obrajii i s-au umflat adorabil. Între timp, Sorn scana zona după alte feluri de mâncare de luat acasă pentru cină.

Nota🐱 – Yam Look Chin este o salată picantă thailandeză, făcută din chifteluțe sau biluțe de pește, feliate sau întregi, amestecate cu ardei iute, lime, sos de pește, ceapă și ierburi. E o gustare populară de stradă.

- Luăm și ceva Pad Thai? Arată destul de bine. A întrebat Sorn, aruncând o privire spre cel mai mic, care, în ciuda gurii pline, reușise să-i ofere o îmbucătură. Buzele lui Jun erau roșu aprins de la dressingul picant și acrișor, iar el a dat din cap cu entuziasm, fără să stea pe gânduri. Sorn a zâmbit blând văzând aerul copilăros care încă îl urmărea pe Jun, deși acesta împlinea deja 24 de ani.

Nota🐱 Pad Thai = tăiței de orez prăjiți cu ou, tofu, legume și carne sau fructe de mare, amestecați într-un sos pe bază de tamarind dulce-acrișor-sărat, presărați cu alune și serviți cu lime.

După ce au comandat Pad Thai, Sorn a continuat să caute alte preparate.

Nu l-a ținut pe Jun de mână, așa cum fac unii iubiți în mulțime, de teamă să nu se piardă. În schimb, l-a lăsat pe puștiul obraznic să meargă înainte, urmărindu-l de aproape, câteodată agățându-se cu un deget de tivul tricoului lui Jun, în caz că acesta se lăsa distras de vreo tarabă.

- Sushi, 10 bați bucata! La 10 cumpărate, primești una gratis!  Striga vânzătorul unei tarabe de sushi, cum găseai la tot pasul prin astfel de târguri: bucăți mici, colorate și ademenitoare. Privirea lui Jun s-a aprins imediat. Chiar dacă gustul nu se compara cu cel de la barul de sushi al lui Hia Jom sau cu restaurantele de tip omakase frecventate de Sorn, tot era destul de tentant.

- Phi Sorn, vrei? Ce toppinguri îți plac?

- Îmi place cel cu anghilă. A răspuns Sorn, dând din cap spre tarabă ca semn ca Jun să-și aleagă ce vrea. Între timp, el ținea în mână paharul pe jumătate gol de salată picantă cu chifteluțe de pește, pe care o împărțeau. Jun a ales cu grijă zece bucăți diferite de sushi ca să primească bonusul, dar în timp ce aștepta restul, a sosit un grup de liceeni care au venit și ei să cumpere, așa că el s-a dat un pas înapoi, rămânând la marginea tarabei.

- Ai mâncat prea picant? Buzele tale sunt roșii de tot, l-a întrebat Sorn, privindu-l cum mai îndeasă o biluță de pește în gură. Legumele din pahar dispăruseră aproape complet, Jun le devorase și pe ele.

- Îmi place.

- Dacă tot mănânci așa de iute, o să ajungi iar cu dureri de stomac.

- Ce cicălitor.

- E pentru că ești încăpățânat. Ai Jun, încăpățânatul,  i-a zis Sorn cu un zâmbet strâmb, acel surâs șmecheresc care îi încolțea mereu în colțul gurii când Jun îi făcea fața aceea semi-bosumflată.

- Restul dumneavoastră, domnule,  l-a chemat vânzătorul de sushi, întinzându-i banii. Jun i-a luat cu un „mulțumesc” politicos și s-a întors, intenționând să-și ia o băutură de la taraba următoare. Dar înainte să apuce, Sorn deja îi întindea o sticlă rece de apă, ca și cum i-ar fi citit gândurile.

- Uau... mă cunoști prea bine. Cred că o să-ți dau două dok în seara asta.

- Ce fel de dok? Nu vreau flori. Vreau felul care vine cu o tăvăleală bună,  Sorn s-a aplecat și i-a șoptit ultima parte chiar la ureche, cu voce joasă și sugestivă.

Nota🐱 (dok) – joc de cuvinte în thailandeză:  Sens literal: floare (dok mai = floare); 2. Sens colocvial / cu dublu înțeles: într-un context flirtant sau sexual, „dok” poate însemna o partidă de sex sau o „împunsătură/tăvăleală”.]

Dacă Jun nu avea filtru când venea vorba să-l tachineze, Sorn nu avea frână când venea vorba să răspundă, mai ales când Jun se apuca să se joace cu focul în public. Adevărul era că lui Jun îi plăcea la nebunie să-i apese butoanele, la fel de mult cât îi plăcea lui Sorn să-i intre în joc. Dar când lucrurile deveneau serioase? Jun o lua la fugă de fiecare dată.

Jun nu a răspuns, doar s-a întors pe călcâie și a pornit înainte, cu obrajii înroșiți până peste poate, trădându-l instantaneu. Sorn a chicotit încetișor și l-a urmat îndeaproape, amuzat de încercarea lui de a se face nevăzut.

 🐱🐱🐱

Sunetul telefonului care vibra necontenit dis-de-dimineață l-a trezit pe proprietarul lui. Rafala de mesaje era destul de zgomotoasă încât să-l facă pe Sorn să se întoarcă pe cealaltă parte. Jun, încă buimac, a clipit de câteva ori și a întins mâna după telefon ca să vadă cine scrie. Când a văzut că era un client care îi trimitea mesaje  direct, sărind peste orice intermediar , a oftat lung.

- Cine te  caută așa devreme?  A mormăit Sorn, cu ochii încă închiși.

- Un client. A răspuns Jun, întinzându-se într-un căscat mare.

- Pune-l pe silențios. Vreau să dorm. A bombănit Sorn, înainte să-și înfășoare brațul în jurul lui Jun și să-l tragă aproape de piept. Jun a mormăit ceva neinteligibil și părea că pe dată adoarme la loc, dar notificarea s-a auzit din nou.

- Scrie-i înapoi și întreabă-l dacă a auzit vreodată de bunele maniere. A zis Sorn iritat. Era doar 6 dimineața și era ziua lor liberă. Ar fi trebuit să doarmă, nu să fie trezit de telefonul lui Jun care tot vibra.

- Mmm, bine, nu mai fi morocănos. Doar dormi, eu vorbesc cu el repede. A murmurat Jun. Sorn nu a răspuns, și-a îngropat doar fața în curbura gâtului lui Jun, în timp ce acesta deschidea aplicația să verifice mesajele.

Era într-adevăr un client, dar mesajul nu era deloc legat de muncă, așa cum se așteptase. În schimb, îl invita la prânz în ziua aceea. Și nu era prima oară când acel client anume îi făcea avansuri de felul acesta.

Era clar că i se făceau avansuri… Cel care îi trimitea mesaje se numea Khun Krit. La început, Jun a crezut că poate pur și simplu să ignore, presupunând că tipul era doar jucăuș și flirta din complezență. Dar adevărul era că se întâlnise cu el o dată, trebuia să fie doar o întâlnire rapidă, dar s-a transformat într-o cină și un film. După aceea, Jun nu a mai ținut legătura cu el. De cele mai multe ori, lăsa mesajele doar pe „văzut”.

Dar de data asta lucrurile păreau altfel. Nu mai putea să se eschiveze la nesfârșit. Dacă ar fi lăsat situația să continue și Phi Sorn ar fi aflat, s-ar fi putut transforma într-un adevărat dezastru. În cel mai rău caz, Sorn ar putea exploda și s-ar putea ca Jun să nu mai aibă voie să continue să facă recenzii.

- Încă mai scrii mesaje?  vocea lui Sorn, adormită, se auzi în timp ce deschidea un ochi, privindu-l pe Jun. Chiar atunci, Jun a stins rapid ecranul telefonului, ca Sorn să nu apuce să vadă conversația.

- Gata, gata. Dormi la loc, bine? Nu te încrunta,  l-a tachinat Jun, mângâindu-i părul ușor. Sorn a chicotit scurt și a adormit din nou la scurt timp după aceea.

Mai târziu, în acea dimineață, Jun a coborât. Sorn, care plănuise să doarmă mai mult, a reușit să mai prindă doar câteva ore înainte să se ridice să ude plantele. Jun l-a auzit vorbind la telefon cu Mae Wandee, mama lui Sorn, pe care Jun ajunsese să o considere ca pe propria mamă, de când ea îl primise în familie anul trecut. Acum îi spunea și el „Mae”, fără ezitare.

Jun a salutat-o și a schimbat câteva vorbe, apoi a intrat în bucătărie să caute ceva de mâncare. În acea zi, Sorn făcuse Kaeng Jued Tao Hoo Moo Sap (supă limpede cu tofu și carne tocată de porc) – un fel simplu și reconfortant, deși sărise peste tăițeii de sticlă, pentru că lui Jun nu îi plăceau. Alături, pregătise Kai Tod Cha-Om (omletă cu Cha-Om) și Nam Prik Kapi (pasta de creveți fermentați cu ardei iute), pe care Jun bănuia că Sorn le cumpărase de la taraba cu curry de la intrarea în sat.

În timp ce mânca, Jun i-a scris lui Phiang despre mesajele lui Khun Krit, care clar încerca să-l agațe. Phiang i-a spus că trecuse și el prin aceeași situație, dar cum spusese direct că are deja iubit, tipul până la urmă se lăsase păgubaș și îl contacta doar pentru chestiuni de muncă.

Penguin: Ce fac, frate? Dacă află Phi Sorn, sunt mort.

Phiangrak: Spune-i pe față. Zici că ai iubit și gata.

Penguin: I-am zis deja, dar nu mă crede. Am și postat poze cu Phi Sorn. Ce, nu se uită pe IG-ul meu?

Phiangrak: Atunci postează mai multe, simplu.

Penguin: Nu se potrivește cu estetica iubitului meu.

Phiangrak: Și atunci ce alegi? Un iubit frumos sau o despărțire? Decide-te.

Ultimul mesaj l-a lovit pe Jun fix în stomac. Dacă Phiang ar fi fost lângă el, l-ar fi pocnit atât de tare încât să-i lase o cocoloașă cât o lămâie.

- Ești lipit de telefon în ultima vreme. A spus Sorn, scoțând hainele din mașina de spălat și ieșind să le întindă. Jun, care încă stătea la masă, la mijlocul mesei, a tresărit ușor la comentariu. Reacția lui vinovată nu i-a scăpat lui Sorn, așa că Jun s-a ridicat repede și s-a dus la frigider să-și toarne un pahar de apă, încercând să pară relaxat.

- Sunt doar chestii de muncă. Trebuie să țin pasul, dacă pierd șansa să fiu adăugat într-un grup de review, s-a dus. A spus el.

Sorn n-a zis nimic mai mult, dar privirea i-a rămas atentă, cu o suspiciune clară. Expresia lui Jun când era pe telefon nu era deloc relaxată, părea mai degrabă cineva care se confrunta cu ceva stresant, nu doar cu muncă. Pe Sorn nu-l deranjau deloc recenziile de produse; ba chiar Jun vorbise cu Thanu despre cum să facă poze mai bune, transformând spațiul din fața televizorului într-un mini-studio.

Dar dacă altceva îl măcina pe Jun, Sorn voia să facă parte din asta. Nu voia ca Jun să ducă singur povara.

- Cum e cu taică-tu? N-a mai sunat în ultima vreme, e ocupat la magazin?  A întrebat Sorn, încercând să ducă discuția pe un ton mai relaxat. Dar Jun părea că nici nu a auzit, ocupat să scrie din nou, cel mai probabil răspunzându-i lui Khun Krit.

- Ai Jun,  l-a strigat Sorn, de data asta cu un ton mai ferm, gândindu-se că dacă îl mai ignora, chiar s-ar fi dus să-i muște o ureche, doar ca să-l trezească la realitate.

- Hmm? Ce-ai zis, Phi?  A ridicat în sfârșit privirea Jun, luând o lingură din supa de tofu, acum călduță. Se lăsase atât de prins în conversația cu Khun Krit, încât mâncarea se răcise de tot.

- Te-am întrebat ce mai face tatăl tău?

- Ah, e bine. A fost la un control zilele trecute. Doctorul chiar l-a lăudat pentru cum își ține glicemia sub control.

- Ai planuri azi? Vrei să mergem la un film?

- Mă inviți la întâlnire? Hai, fă-o romantic, ca atunci, la absolvirea mea,  l-a tachinat Jun cu un zâmbet jucăuș, ducând farfuria la chiuvetă, doar ca să-l necăjească puțin înainte să se apuce de spălat.

Se rezemă de tocul ușii, cu brațele încrucișate, privindu-l pe bărbatul său în modul cel mai domestic cu putință, întinzând rufele în spate. Soarele ardea din plin, iar parfumul ușor al balsamului de rufe plutea prin aer. Hainele aveau să miroasă, ca de obicei, minunat.

Ori de câte ori Sorn spăla rufele, lui Jun îi venea să se închine cu respect; miroseau mereu de parcă le-ar fi spălat o mamă grijulie, iar parfumul rămânea zile întregi. Rufele lui Jun nu ieșeau niciodată la fel, motiv pentru care, de obicei, el se ocupa de celelalte treburi: măturat, spălat pe jos, curățat baia.

Sorn aruncă o privire spre silueta sprijinită de tocul ușii, care îl tachina. Zâmbetul acela șiret al lui Jun era prea tentant. Nu se putu abține, făcu un pas și îi atinse buzele cu un sărut ușor. Iar Jun, de parcă l-ar fi așteptat, îi răspunse imediat.

- Mmm... Un sunet scăpat printre buzele lui Jun se auzi atunci când Sorn se desprinse. Buzele lui pline rămăseseră ușor întredeschise, poftind clar la mai mult, dar Sorn doar își lipi nasul de obrazul neted al celuilalt, mângâindu-l cu tandrețe.

 

- Puști lacom. Și mie îmi vine să fac chestii, dar dacă începem acum, n-o să mai ajungem la film, o să ajung să te privesc doar pe tine. Hai, termină vasele și îmbracă-te. Eu mai am puțin cu rufele și plecăm, spuse Sorn cu un zâmbet șugubăț.

Jun încuviință și se întoarse în bucătărie să spele vasele. Apoi urcă să se îmbrace și să se împrospăteze. Phi Sorn îl urmă și spuse că vrea să mai facă un duș, pentru că se simțea lipicios. Jun se întinse pe pat și butonă telefonul cât aștepta.

- Hai să mergem, Ai Jun, zise Sorn, acum gata pregătit, întorcându-se spre cel tolănit pe pat.

- Stai puțin, fug repede la baie, răspunse Jun și intră iute înăuntru. Exact atunci apăru un nou mesaj pe ecran, iar Sorn ridică telefonul. Cum nu era blocat, putu să vadă foarte clar cine scria, același tip care încerca să-l agațe pe Jun.

Krit: Vreau doar să te invit la masă, atât. Tu ai făcut produsul meu mai cunoscut. Retweet-urile pe Twitter au ajuns la zeci de mii.

Penguin: Dar nu m-ai plătit deja pentru asta?

Krit: Totuși, vreau să-ți dau mai mult. Doar câteva mii de baht nu-s de-ajuns pentru cineva ca Jun.

Dinții lui Sorn se încleștară în timp ce răsfoia mesajele mai vechi dintre cei doi. Chiar dacă aproape toate replicile veneau din partea celuilalt, era clar ca lumina zilei, tipul ăsta sigur încerca să-l agațe pe Jun.

- Phi Sorn... șopti Jun când ieși din baie și îl văzu pe celălalt cu telefonul în mână. Un fior rece îi străbătu șira spinării; se temea că Phi Sorn se va înfuria pe el.

- N-am vrut să-l las să creadă că poate... doar că nu știam cum să-l refuz fără să stric treaba cu jobul. Și nici n-am vrut să-ți ascund nimic, eu doar...

- N-am zis nimic încă, îl întrerupse Sorn, întinzându-i telefonul. Jun rămase cu o expresie nedumerită, privindu-l pe cel care părăsea camera. Era cu adevărat surprins că Phi Sorn nu explodase așa cum se așteptase.

Își lăsase telefonul nesupravegheat fiindcă nu crezuse că Krit va mai trimite mesaje. Dar când îl văzuse pe Phi Sorn citindu-le, înghețase pe loc, pregătit de ceartă. Totuși, reacția calmă a lui Sorn îl făcu să întrebe:

- Chiar ești ok cu asta? Se vede clar că flirtează cu mine.

- Mhm.

- Nici măcar nu ești supărat? Jun se încruntă, simțind brusc că ceva nu e în regulă. Nu era stilul lui Phi Sorn. Sau poate... după un an împreună, gelozia se mai domolise? Nu mai era ca la început, când reacționa imediat la orice.

- Mhm, mormăi cel de la volan, conducând spre mall. Jun se lăsă pe spate, iritat de indiferența aparentă a lui Phi Sorn. Observând atitudinea iubitului său mofturos, Sorn îi ciufuli ușor părul.

- Nu vreau să fac o scenă și să-ți stric jobul. Și-apoi, nu ai tu felul tău de a rezolva lucrurile?

Văzuse că Jun încerca să-l refuze politicos pe celălalt. Dacă vreodată ar fi trecut linia până în punctul în care Jun nu s-ar mai fi descurcat singur, atunci ar fi intervenit. Nu era noul ArrowShot, calm și stăpân pe sine, pur și simplu îi păsa mai mult de sentimentele lui Jun. Dacă ar fi acționat pur și simplu din impuls, Jun ar fi putut ajunge să se simtă inconfortabil

După ce auzi explicația, Jun zâmbi imediat. Înțelese de ce Phi Sorn putea să rămână atât de calm: faptul că avea încredere în el și îl lăsa să gestioneze situația arăta cât de mult îl respecta. Așa că Jun ridică telefonul și filmă o poveste pentru Instagram. Nu surprinse decât mâna lui Sorn pe volan, vene proeminente, incredibil de sexy. Adăugă text: 

- N-am fan club, dar am un faen care mă duce cu mașina.

Ajunși la mall, primul lucru pe care-l făcură fu să caute un loc unde să mănânce. Chiar dacă Jun mâncase mai devreme, trecuseră deja trei ore, iar blocajul din trafic îi lăsase pe amândoi flămânzi. Așa că aleseră un bufet cu mâncare liberă.

- Phi Sorn... ridică un pic capul, îi spuse Jun celui din fața lui. Toată mâncarea era deja întinsă pe masă. Sorn ridică privirea din telefon și îl găsi pe Jun făcându-i o poză.

- Zâmbește! De ce pari mereu așa serios? Zâmbește, hai!

- Bine, bine, răspunse Sorn, înclinând capul și afișând un zâmbet larg, cu ochii micșorați, genul de zâmbet pe care nu-l arăta prea des altcuiva. Crezuse că Jun o să păstreze poza doar pentru el, dar nu. Jun o postă direct pe Instagram și îl etichetă.

„Am pierdut șirul întâlnirilor <3”

Doar citind subtitlul, Sorn nu se putu abține să zâmbească. Încercă să-și ascundă stinghereala îndesând în gură o lingură mare de orez prăjit. Sub masă, piciorul suplu al lui Jun îl atinse ușor, iar apoi Sorn simți cum acesta își scoase pantoful și își plimbă încet degetele de la picioare pe piciorul lui, tot mai sus, până îi atinse coapsa.

- Ai Jun, nu fi obraznic.

- Ce? N-am făcut nimic, răspunse Jun cu o față nevinovată care nu păcălea pe nimeni. Sorn îi prinse degetele de la picior sub masă și i le strânse tare.

- O să vezi tu acasă, mormăi el. Cel mai tânăr izbucni în râs văzând expresia serioasă a lui Phi Sorn, care încerca să pară sever, deși coapsele i se mișcau ușor sub atingerea jucăușă a lui Jun.

După ce terminară de mâncat, se îndreptară spre cinematograf. Win îi trimise lui Jun un mesaj despre cât de mult postase în ultima vreme cu Phi Sorn.

WinNgai: Ești prea bun la dat mare cu iubitul tău, frateee.

Penguin: Vreau doar să am momente drăguțe cu iubitul meu, naibii.

WinNgai: Da, da, Hia Sorn arată adorabil, ca un pui de dinozaur care învață să zâmbească.🤣🤣🤣

Jun izbucni în râs citind și îi întinse telefonul lui Sorn să vadă și el. Văzând că era luat peste picior de nong-ul prietenului său, Sorn îl înjură pe loc.

- Ai Win, ticălosule. Spune-i că dacă mai apare la bar, o să-i cer preț întreg pentru băutură.

Penguin: Ai făcut mișto de Phi Sorn. A zis că data viitoare, la bar, plătești totul la preț întreg.

WinNgai: Uau! Ai turnat! Bine, bine, spune-i că îmi pare rău. Promit să mă port frumos de acum, să-l fac pe Hia să mă placă. LOL

- Ai Jun, lasă telefonul, zise Sorn odată ce se așezară în sala de cinema. Jun mai trimise câteva răspunsuri lui Win înainte să lase în sfârșit telefonul deoparte și să se concentreze pe film, deși atenția i se risipise ori de câte ori Sorn îi apuca mâna și o săruta.

Jun nu înțelegea obsesia lui Sorn pentru mirosul lui. Îi spusese deja că loțiunea pe care o folosea era doar unul dintre produsele primite pentru review, nimic special. Dar Phi Sorn tot îi mirosea pielea de parcă ar fi fost dependent de aroma aceea.

🐱🐱🐱

- Ah... aah... Phi Sorn... mmh.  Geamăt după geamăt răsunau cu fiecare mișcare înfometată a celui ce-l strângea cu putere în brațe. Ușa dormitorului, deschisă abia la timp, se izbi de perete cu un bubuit puternic. Stăpânul camerei își înfipse buzele în ale celuilalt, sărutul adâncindu-se imediat, pasional și neîndurător, întâmpinat cu aceeași ardoare.

Sărutul era adânc și devorator, mâinile rătăceau nestăpânite, hrănind focul ce ardea de ore întregi. Hainele fură smulse cu grabă, fiecare atingere aprinsă de dorința mocnită dinainte. Sorn aproape că-l trăsese pe Jun în toaleta mall-ului, atât de stârnit fusese de tachinările lui Jun, dar se stăpânise, gândindu-se că mai bine așteaptă acasă. Acolo putea să-și savureze în tihnă micuțul răsfățat.

Dar, de cum pășiseră în casă, Jun fu lipit de ușă. Buzele lui Sorn îi acaparară gura într-un sărut fără  răsuflare, coborând apoi pe pielea lui de parcă nu s-ar fi putut sătura. Și imediat, Jun fu ridicat de la pământ și dus în brațe la etaj, cu picioarele strânse în jurul iubitului, amândoi pierduți complet unul în celălalt.

- Ah! Nu atât de tare, Phi Sorn, ia-o mai ușor...  strigă Jun, în timp ce Sorn îl împingea cu fața în jos și îi cuprinse ferm rotunjimea șoldurilor. Dorința lui Phi Sorn devenise atât de copleșitoare încât celălalt nu mai putu opune rezistență. Rămase pur și simplu întins, cu trupul slăbit, în timp ce Phi Sorn îi acoperea spatele cu sărutări blânde, pline de dragoste.

Sorn se aplecă deasupra lui, iar dorința încordată îi pulsa nervos pe șira spinării lui Jun. Chiar și cu pielea goală lipită una de alta, căldura nu se domolea, dimpotrivă, devenea tot mai intensă. Cu o mișcare scurtă, Sorn luă telecomanda și coborî aerul condiționat la douăzeci de grade, ca să mai răcorească încăperea.

- Mmmh...

- Sunt blând, îi șopti Sorn, în timp ce își lăsă degetele să exploreze intrarea deja familiară, smulgându-i lui Jun un geamăt adânc. Gelul pe care îl folosea era din belșug, fără nicio zgârcenie. Lângă ei, un prezervativ aștepta, pregătit pentru a fi folosit.

Jun își ridică șoldurile ca răspuns la mișcările degetelor care intrau și ieșeau. Degetul mare al lui Sorn apăsă și mângâie locul sensibil dintre testicule și marginea strâmtă a intrării, un punct despre care știa că trezește plăcere intensă la bărbați. Era una dintre zonele lui preferate pentru a-l tachina.

- Ah! Aaah... sss... Phi Sorn, nu mă mai tachina!  țipă Jun, lovindu-l cu mâna pe cel ce-l  încăleca, în timp ce degetul acela continua să apese și să deseneze cercuri, împingându-l periculos de aproape de eliberare.

Nu voia să sfârșească înainte să înceapă cu adevărat. Un chicotit scăpat din pieptul lui Sorn trădă cât de mult îl amuzau reacțiile lui. Se aplecă și îi sărută obrazul, apoi coborî cu mușcături și săruturi pe gâtul lui, îmbătat de parfumul dulce al pielii lui Jun.

- Să încep acum? întrebă Sorn, cu o voce joasă, răgușită de dorință.

- Dacă mai amâni, pe bune că nu-ți mai dau voie. Doamne, ești atât de încet, bombăni Jun, răsucindu-se chiar în clipa în care Sorn îi ridică șoldurile, ghidându-l într-o poziție de patruped. Lungimea lui, întărită până la extrem, era deja prinsă în palmă, pregătită. Își dădu câteva mișcări înainte să alunece în protecție.

Chiar dacă erau doar ei doi, dragostea lor nu putea fi numită „obișnuită”, așa că trebuiau să se protejeze. Totuși, în zilele în care lucrurile erau neplanificate, uneori se descurcau fără

Un oftat tăios îi scăpă printre dinți lui Sorn când vârful pătrunse încet, forțând inelul strâmt al intrării lui Jun, centimetru cu centimetru. Jun își afundă fața în saltea, încercând să înăbușe plăcerea copleșitoare, în timp ce mâna i se mișca singură, ținând pasul cu ritmul.

Dar tocmai când atmosfera se încinsese, telefonul lui Jun se lumină cu o notificare pe aplicația verde. N-ar fi fost mare lucru, dacă nu ar fi început să vibreze continuu, una după alta, ca și cum cineva încerca disperat să-i capteze atenția.

- Cine naiba a murit, de bubuie așa telefonul?  mormăi Sorn, vizibil iritat. Îl ignoră și își continuă mișcările, adâncindu-și șoldurile în căldura strânsă care îl învăluia. Jun nu intenționa nici el să se uite, dar vibrațiile nesfârșite deveniseră atât de enervante încât întinse mâna după telefon.

Krit trimisese un nou mesaj, de data asta cu un sticker drăgălaș cu un ursuleț. Chiar și după ce Jun postase azi mai multe poze de cuplu cu Sorn pe Instagram, Krit tot nu se lăsa. Îl întreba dacă ajunsese acasă cu bine și dacă filmul fusese plăcut.

- Dă-mi telefonul, Ai Jun.

- Ce vrei să faci?

- Dacă nu se prinde din aluzii, atunci mă ocup eu în felul meu, spuse Sorn, luând telefonul lui Jun și apăsând pentru a apela prin Line. La capătul celălalt răspunse aproape imediat , iar Sorn aruncă telefonul pe pat.

-  Ahh! A-Ahh-! Jun nu și-a putut opri geamătul care i-a scăpat când Sorn a început brusc să-l penetreze fără să se abțină. Plăcerea intensă l-a făcut să se încordeze, strângând strâns cearșafurile. Chiar dacă cineva era încă pe LINE, așteptând la celălalt capăt al apelului, niciunul dintre ei nu și-a oprit activitatea din dormitor

- Te simți atât de  bine, Jun, mormăi Sorn, în timp ce strânsoarea fierbinte din jurul lui îi trimitea unde de plăcere prin tot corpul. Aruncă o privire spre telefonul lui Jun și văzu că Krit încă nu închisese.

📲- Îți place să asculți oameni care se fut, asta e? Întrebă Sorn cu o voce joasă și rece, strângându-i ușor talia lui Jun, deja bănuitor că celălalt încerca să-l provoace.

📲[...Eu?] Krit amuți pentru câteva clipe după acea întrebare. La început, nici nu pricepu prea bine ce auzea, crezu că poate Jun uitase că apelul era încă deschis. Dar cu cât asculta mai mult, cu atât devenea mai limpede: sunetele acelea gâfâite, disperate... îl șocară.

📲- Încetează să mai flirtezi cu partenerul meu. Dacă nu te oprești, poate că ar trebui să ne vedem față în față, domnule Krit. Vrei să te comporți ca un angajator, sau ești doar un pervers care încearcă să fure partenerul altuia?  tonul adânc și amenințător al lui Sorn, o voce pe care nu o mai folosise de multă vreme, tăie ascuțit liniștea. La celălalt capăt se făcu din nou tăcere pentru o clipă, apoi se auzi un „îmi pare rău” și apelul se închise.

Sorn pufni disprețuitor spre telefon, apoi îl puse pe noptieră. Dacă Krit voia claritate, ei bine, tocmai îi oferise toată claritatea de care avea nevoie. Și dacă tot nu se oprea? Sorn nu avea nicio problemă să se întâlnească față în față cu el.

- Ahh! De ce trebuie eu să suport, ah, ah, e prea mult, Phi Sorn, prea adânc, ia-o mai ușor!  strigă Jun cu voce tare, în timp ce întregul lui trup tremura sub împingerile neîndurătoare. Presiunea repetată asupra punctului său cel mai sensibil îl împinse peste limită, obligându-l să-și caute eliberarea. Sorn își încleștă maxilarul în timp ce strânsoarea fierbinte din jurul său îl ducea și pe el în prag,  până când se lăsă în cele din urmă învins și se revărsă în prezervativ, cu un fior.

- Dacă nu mai primești contractul de recenzie de la Krit... o să fii supărat pe mine?   întrebă Sorn, întorcându-l pe Jun cu fața spre el. Cu câteva clipe înainte, frustrarea îl făcuse să uite complet de munca lui Jun.

- Nu sunt supărat, răspunse Jun imediat, înțelegând perfect. Chiar dacă fiecare recenzie de la Krit aducea mii de dolari , nu era ca și cum pierderea acesteia le-ar fi distrus traiul. 

-  Dar sunt supărat că m-ai făcut să fiu atât de dureros. La naiba... Ai Phi Sorn, ești un pervers. La tine nu e nimic ușor, și totuși nu te-ai abținut deloc, bombăni el, lovindu-l ușor cu pumnul în piept, în timp ce Sorn se lipi strâns de el.

Sorn scrâșni din dinți, amuzat și totodată ațâțat. Nu rezistă să nu-l mai muște puțin, înainte să se avânte direct într-o altă rundă de dragoste, aproape fără pauză.

- Ei bine... care puști a crezut că e drăguț să mă ispitească cu piciorul pe sub masă? Hai, urcă pe mine și fă-o cum trebuie, murmură Sorn, răsturnându-l pe Jun și lăsându-l să preia controlul.

Jun își mușcă buza și îi privi ochii întunecați de sub el.

- Sss... se simte atât de bine, suspină Jun, în timp ce mâinile mari ale lui Sorn îi încleștau șoldurile, ținându-l apăsat ca să poată primi fiecare centimetru. Senzualitatea lui Jun era suficientă pentru a-l înnebuni, și așa era de fiecare dată. Indiferent când sau unde, erau întotdeauna scânteia care aprindea dorința celuilalt, fără greș.

  🐱🐱🐱

Phiangrak: Echipa lui Krit mi-a scris și a spus că de acum înainte poți primi direct prin mine lucrările. O să te adaug într-un grup separat.

Mesajul veni târziu, aproape de miezul nopții, chiar când Jun era pe punctul de a se culca. Zâmbi la text, se pare că Phi Sorn rezolvase cum trebuie cu tipul care avusese îndrăzneala să-l provoace.

Penguin: Ok.

Phiangrak: Deci ce i-a făcut Phi al tău ca să-l facă pe Khun Krit să renunțe?

Penguin: Phi Sorn s-a descurcat. 

Phiangrak: Cum?

Jun nu răspunse direct, trimise doar un sticker cu un zâmbet larg și cuvântul „Oops!”. Așa era Phi Sorn, oricine încerca să se pună cu el, de obicei era pus la punct repede și dur.

Jun aruncă o privire spre bărbatul deja adormit lângă el, apoi se aplecă și îi dărui un sărut lung.

Îl iubea cu adevărat, chiar dacă felul lui de a rezolva problemele era, uneori, puțin cam... picant.