INTRODUCERE

Buna seara dragii noștri  🌸

Incepem o noua aventura  cu două personaje foarte dragi și iubite de noi care au o poveste incredibilă de bună.

Ultimul Amurg sau cum o cunoaștem toți ,,Last Twilight"

Vă dorim lectură plăcută și să fiți alături de noi în continuare🌸  Kiri Danika 

INTRODUCEREA EDITORULUI💙

Cu siguranță ai auzit vreodată spunându-se că... ochii sunt fereastra sufletului și că dacă vrei să știi dacă te iubește cu adevărat, trebuie să faci „contact vizual”, pentru că se arată sentimentul numit „dragoste”. mai clar prin ochi... ADEVĂRAT?

Domnul Pinta vrea să răspundă la această întrebare, „Nu este adevărat”, transmițându-l prin romanul „Ultimul amurg”. 

Imaginea pe care nu a uitat-o niciodată era despre povestea lui Day și Mhok. S-au promis unul altuia că se vor iubi prin inimă, și nu prin ochi și, deși nu s-au privit niciodată în ochi... sentimentul numit „dragoste” a crescut puternic.

Acesta nu este doar un roman de dragoste care te face să te simți cald și impresionat atunci când îl citești, ci este despre a învăța din perspectiva unor personaje care gândesc diferit despre dragoste. Și despre viață, unde vor avea suișuri și coborâșuri, speranțe și dezamăgiri. Vor fi momente când va trebui să te decizi să mergi împotriva sentimentelor tale și, chiar dacă este dureros, vei ști că... „Ai dreptate, sunt încă în viață!” Suntem încă în viață... respirăm... și încă putem „iubi” dacă asta „este iubire”.

INTRODUCEREA SCRIITORULUI🌸

De multe ori în viața mea, am simțit că merg la vale, spre orbire, gol, răceală, singurătate insuportabilă. Lumina strălucitoare este ca ultima barieră pâlpâitoare, o temă minoră, dar este subtilă. M-am întins pe piept, m-am întins privind durerea, durerea prind contur într-o cameră pătrată, fără lumină, fără culoare, fără ieșire. Plângând în tăcere, plângând în gol, într-un suspine etern, îmbrățișând frumusețea ultimei raze de lumină. Imaginea cuiva a devenit mai clară, printre fotografii cu nume.

Ultima mea călătorie a început foarte simplu, îndreptându-se către o lumină strălucitoare a speranței care strălucea în depărtare, frecându-se de căldură, ca un animal cu sânge rece care nu poate sta departe de lumină pentru totdeauna, încercând mereu să găsească o modalitate de a dărui cu ultimul drum strălucitor.

Lumina s-a filtrat printr-o ceață de speranță... eu o numesc frumusețe. Sute de vieți pline de speranță, îmi voi aminti mereu acea imagine până în ziua în care voi muri, chiar dacă nu o pot vedea cu  ochii mei. 

Confirm că speranța va menține întotdeauna lucrurile în perspectivă și asta se numește viață.