CAPITOLUL 9

 Și apoi a venit ziua în care Ohm urma să se întoarcă din nou în Thailanda. El a sunat pentru a-i comunica detaliile zborului, care erau deja stabilite. Two i-a răspuns pur și simplu că va vedea dacă poate să-l ia de la aeroport. Dar, pe măsură ce se apropia ora sosirii lui Ohm, Two a început să se simtă puțin neliniștit. A luat telefonul pentru a o suna pe Nan, în speranța că Nan îl va putea lua și ea pe Ohm. Totuși, după ce a vorbit cu Nan, Two a ajuns să conducă până la aeroport pentru a-l lua pe Ohm.

- Deci, care e treaba? Vii cu mine? l-a întrebat Nan pe Ohm când a ajuns să-și ia iubitul de la aeroport.

- E în regulă. Pot să aștept să vină cineva să mă ia, a răspuns Ohm cu un zâmbet.

- Și dacă nu vin?, a întrebat Nan, știind foarte bine la cine se referea Ohm, lăsându-l doar pe Mac să pară confuz.

- Cu siguranță vor veni. Ai încredere în mine, a spus Ohm zâmbind. Nan a dat din cap în semn de aprobare înainte de a-l conduce pe Mac, în timp ce Ohm a mers să aștepte la o cafenea. În acel timp, a luat telefonul și l-a sunat pe Two.

- Unde ești? Înainte ca Ohm să apuce să spună ceva, imediat ce Two a răspuns la apel, l-a întrebat pe Ohm pe un ton sec. Ohm a zâmbit ușor.

- La cafenea, a spus Ohm, dându-i locația sa. Two a confirmat și a închis imediat telefonul.

Ohm nu se simțea deloc supărat. Nu a trebuit să aștepte mult până când o față familiară a intrat în cafenea, căutându-l pe Ohm, ceea ce l-a făcut să nu-și poată ascunde zâmbetul larg. Când Two s-a întors și a văzut zâmbetul lui Ohm, s-a oprit ușor, strângând buzele, apoi s-a îndreptat spre el.

- M-am gândit că vei veni cu siguranță să mă iei, l-a tachinat Ohm.

- Pentru că e sărbătoare, pot să vin să te iau. Dacă te-ai fi întors într-o zi obișnuită, te-aș fi lăsat să te întorci singur, a spus Two, încercând să-și minimizeze sentimentele. De fapt, și lui îi era foarte dor de Ohm, iar acum că se întâlneau în sfârșit, se simțea puțin emoționat și nesigur ce să facă.

- Ești sigur?, a întrebat Ohm cu un zâmbet ușor.

- Vorbești prea mult. Deci, ne întoarcem sau nu?, a răspuns Two puțin iritat. Ohm a râs ușor înainte de a se ridica pentru a împinge valiza împreună cu Two spre parcare. După ce a pus bagajele în portbagajul mașinii și s-a așezat, chiar când Two era pe punctul de a porni motorul, Ohm l-a tras pe Two de ceafă pentru a se apropia și l-a sărutat imediat. La început, Two a fost ușor surprins, dar în cele din urmă i-a răspuns la sărut, pentru că, în adâncul sufletului, tânjea după atingerea lui Ohm. S-au sărutat pasional până când

Ohm s-a îndepărtat în cele din urmă. S-au privit în tăcere, Ohm a zâmbit ușor și i-a sărutat din nou buzele lui Two, ceea ce l-a făcut pe acesta să se încrunte ușor.

- Mi-ai lipsit, a spus Ohm, făcându-i inima lui Two să bată mai repede.

- - Nu o să spui că și ție ți-a fost dor de mine?

- Vorbesc cu tine aproape în fiecare zi, a evitat Two subiectul, pentru că se simțea jenat și nu avea curajul să-l privească pe Ohm în ochi.

- Tot mi-e dor de tine, a insistat Ohm. Two l-a împins pe Ohm să se așeze cum trebuie.

- Pune-ți centura de siguranță, a spus Two. Ohm și-a pus centura cu reticență, simțindu-se puțin supărat că Two nu îi răspundea.

- Ți-e foame? Pot să te duc să mănânci ceva mai întâi, întrebă Two în timp ce ieșeau din parcare.

- Mi-e foarte foame. Vreau să mănânc mâncare thailandeză, răspunse Ohm. Two dădu din cap în semn de aprobare chiar în momentul în care tatăl lui Ohm sună, așa că Two îl lăsă pe Ohm să vorbească cu tatăl său în timp ce el conducea în liniște.

- Unde mă duci să mănânc?, întrebă Ohm după ce termină lunga conversație cu tatăl său.

- Ajungem imediat, răspunse Two până când ajunseră la restaurantul la care Two intenționase să-l ducă pe Ohm încă de la început, dar nu crezuse că îi va spune lui Ohm. După ce parcară, intrară amândoi în restaurant, care avea o atmosferă luxuriantă, cu multe copaci plantați, iar Ohm era destul de mulțumit.

Odată ce au ocupat o masă, Two a început să comande mâncare, deoarece Ohm i-a încredințat această responsabilitate. Ohm a ridicat ușor o sprânceană când și-a dat seama că felurile de mâncare comandate de Two erau în mare parte preferatele lui.

- Știai că mâncarea pe care ai comandat-o este preferata mea?, l-a tachinat Ohm. Two a făcut o față de parcă nu înțelegea.

- Serios? Voiam doar să mănânc, a răspuns Two, știind foarte bine ce îi plăcea lui Ohm, deoarece luau deseori masa împreună. Ohm stătea zâmbind mulțumit, știind că Two era încăpățânat, ceea ce nu era cu mult diferit de el însuși. Ohm recunoscu în sinea sa că era răsfățat și acum era conștient de ceea ce simțea pentru Two, dar voia să-l tachineze până când Two o spunea primul.

- Când te întorci? întrebă Two, dorind să știe cât timp va putea sta cu Ohm.

- Ce-i cu asta? Abia am ajuns și deja mă întrebi când mă întorc, glumi Ohm.

- Doar întreb, răspunse Two. Ohm zâmbi fără să răspundă. Ohm întinse mâna să-l ia pe Two de mână, care era așezată pe masă, făcându-l pe Two să se oprească ușor.

- După ce termini de mâncat, te duci direct acasă, bine?, spuse Ohm. Two se uită confuz la mâna lui Ohm care o ținea pe a lui.

- Desigur, mă întorc, a răspuns Two.

- Și când ne întoarcem în camera ta... pot să te îmbrățișez măcar puțin, ca să-mi alin dorul?, a spus Ohm, privindu-l semnificativ pe Two, iar acesta a înțeles imediat ce voia să spună Ohm. Two și-a strâns buzele ezitant, dar, în cele din urmă, a dat din cap în semn de acord, făcându-l pe Ohm să zâmbească larg, satisfăcut.

- Nu ai putut găsi alinare acolo?, îl tachină Doi.

- Sigur că am putut, răspunse Ohm, făcându-l pe Doi să se oprească, simțind o greutate în inimă la gândul că Ohm ar fi cu altcineva.

- Cu toate cele cinci doamne, spuse Ohm ridicând mâna, făcându-l pe Two să roșească. Chiar dacă nu era sigur dacă Ohm vorbea serios, în adâncul sufletului se simțea fericit când li se servi mâncarea. Cei doi mâncară împreună și vorbiră, punându-l la curent pe Ohm cu evenimentele din țară. După ce se sătură, se îndreptară direct spre apartament.

- Vino în camera mea, a spus Ohm. Two a dat din cap și amândoi s-au dus direct în camera lui Ohm. Odată intrați în cameră și după ce au pornit aerul condiționat, înainte să apuce să pună valiza în dormitor, Ohm l-a tras pe Two spre el pentru un sărut, ca și cum amândoi se doriseră unul pe celălalt. Fără să fie nevoie să spună nimic, s-au îmbrățișat și s-au sărutat pasional, amândoi dezbrăcându-se în grabă unul pe celălalt, până când hainele lor au fost împrăștiate prin sufragerie și dormitor. Doar uitându-se unul în ochii celuilalt, păreau să știe cum să se atingă pentru a se simți bine. Amândoi s-au dăruit unul altuia, iar sunetele gemetelor, ale pielii lovind pielea și ale patului scârțâind s-au amestecat timp de peste două ore, până când totul s-a liniștit în cele din urmă.

- Unde crezi că te duci?, a întrebat Ohm repede când l-a văzut pe Two făcând mișcarea de a se da jos din pat, după ce amândoi avuseseră două orgasme și zăceau goi unul lângă celălalt.

- Mă duc să fac un duș, a răspuns Two. Ohm a sărit repede în picioare.

- Vin cu tine!, a spus Ohm și l-a târât pe Two în baie.

În cele din urmă, s-au încurcat din nou în baie, până când Two a fost aproape epuizat de insistența lui Ohm, dar nu s-a simțit deloc rău.

În timpul cât Ohm a fost acasă, a petrecut aproape tot timpul cu Two, întorcându-se ocazional să-și vadă părinții, dar revenind întotdeauna la Two după câteva zile. În cele din urmă, părinții lui au început să bănuiască că fiul lor avea un partener romantic. Ohm le-a spus părinților săi fără ocolișuri că are pe cineva special în viața lui, dar că nu sunt încă oficial împreună și că acea persoană este un băiat. Părinții lui moderni nu s-au opus; au spus doar că, dacă va ajunge să se întâlnească cu cineva, ar trebui să-i aducă pe acea persoană să le-o prezinte.

Ring... ring... ring

Telefonul lui Ohm a sunat în timp ce Two se juca pe canapeaua din sufrageria lui Ohm, iar Ohm coborâse să ridice o comandă de mâncare de la parter. Când Two s-a uitat la numărul apelantului, a văzut că era un apel internațional. A ezitat o clipă, dar a decis să răspundă.

(Iubito, nu mi-ai spus deloc că te întorci în Thailanda) Vocea unui tânăr se auzi în engleză, făcându-l pe Two să ezite puțin.

- Îmi pare rău, nu sunt Ohm. Și-a lăsat telefonul în cameră, răspunse Two.

(Ești prietenul care locuiește în același apartament cu Ohm, nu?) întrebă celălalt, surprinzându-l puțin pe Two.

- Da, a răspuns Two.

(Oh, Ohm a spus că sunteți foarte apropiați. Ești un prieten bun. A menționat că ai avut grijă de el cât a fost în Thailanda) Celălalt a vorbit vesel, ceea ce l-a făcut pe Two să-și dea seama că Ohm probabil îi povestise despre el, dar felul în care cel care sunase se referise la el ca la un - prieten i-a provocat lui Two o durere profundă.

- Nu e așa, a răspuns Two, cu inima bătând cu putere, gândindu-se să pună capăt conversației, dar a trebuit să se oprească la următoarele cuvinte ale interlocutorului.

(Nu, trebuie să-ți mulțumesc pentru că ai avut grijă de iubitul meu) Two simți că inima îi îngheață la auzul cuvintelor - iubitul meu.

- Da, trebuie să închid acum. Îl voi ruga să te sune înapoi, răspunse Two, înainte de a închide imediat apelul, fără să țină cont de etichetă. Stătu în tăcere pentru o vreme, iar în curând Ohm veni cu o pungă cu mâncare.

- Uite! Am comandat toate mâncărurile tale preferate!, spuse Ohm, ținând punga cu un zâmbet. Doi se uită la fața lui Ohm, simțindu-se confuz în privința a ceea ce trebuia să facă în continuare. Ohm ridică ușor o sprânceană.

- S-a întâmplat ceva?, întrebă Ohm. Doi scutură din cap.

- Nimic. Te-a sunat prietenul tău. Am răspuns la telefon, așa că poți să-l suni înapoi, spuse Doi. Ohm dădu din cap în semn de înțelegere.

- Haide, o să pun eu mâncarea pe farfurie. Poți să-ți suni prietenul mai întâi, spuse Two pe un ton normal, luând punga cu mâncare și îndreptându-se spre bucătărie. Între timp, Ohm își luă telefonul să verifice și ieși pe balcon să dea telefonul, iar Two nu putea auzi despre ce vorbea Ohm. După ce a terminat de aranjat mâncarea, când s-a dus să-l caute pe Ohm, l-a văzut pe acesta încă la telefon, râzând și zâmbind. Chiar dacă voia să știe ce spunea Ohm, a

ales să nu iasă până când Ohm nu s-a întors și i-a ridicat o sprânceană, întrebându-l în tăcere dacă era ceva. Two a dat din cap spre bucătărie, iar Ohm a dat și el din cap, parcă spunându-i la revedere celeilalte persoane înainte de a se întoarce înăuntru.

- Să mâncăm, a spus Ohm vesel. Two nu a spus nimic și s-au așezat amândoi să mănânce împreună. Two a mâncat în tăcere, în timp ce Ohm îl privea din când în când.

- Ce ți-a spus cel care te-a sunat? Ohm s-a referit la cel care a sunat fără să folosească cuvântul - prieten, ceea ce l-a făcut pe Two să ezite puțin.

- Nimic important. A întrebat de tine, așa că i-am spus că o să-ți spun, răspunse Two. Ohm dădu din cap în semn de acceptare, zâmbind.

- Vrei să ieșim să bem ceva diseară? Mă gândeam să-i invit și pe Tha și pe ceilalți, sugeră Ohm.

- Sigur, răspunse Two, pentru că și el voia să bea.

Nici prietenii lui, nici prietenii lui Ohm nu ar fi bănuit nimic dacă i-ar fi văzut împreună, deoarece știau că locuiau în același bloc și ieșeau adesea împreună când se socializau. După ce Two a fost de acord, Ohm i-a sunat imediat pe Tha și prietenii lui.

.......

- Am impresia că voi doi sunteți mereu lipiți unul de celălalt, i-a tachinat Tha pe Ohm și Two când au ajuns la barul unde se adunaseră toți și s-au așezat într-un loc liber unul lângă celălalt.

- Dacă am fi lipiți ca doi gemeni, ar fi așa, Tha, spuse Ohm, ridicând brațul pentru a-l înfășura în jurul gâtului lui Two, trăgându-l aproape până când Two a trebuit să-i dea mâna lui Ohm la o parte în repetate rânduri.

- Hei, ia-o ușor! Doare, se plânse Two. Ohm zâmbi și îi dădu drumul, permițându-i lui Two să stea confortabil.

- Te-ai întors de ceva vreme, dar este prima dată când ne întâlnești, spuse Mew, un prieten al lui Ohm.

- Am fost puțin ocupat, răspunse Ohm cu nonșalanță. Ceea ce Ohm considera - ocupat era doar petrecerea timpului cu Two.

- Credeam că ești blocat cu un copil, interveni Non. Two ridică paharul de whisky pe care Tha i-l preparase și îl bău în mod normal.

- Blocat cu un adult, nu cu un copil, a răspuns Ohm, aruncând o privire nonșalantă către Two.

- Serios? Te vezi cu o femeie mai în vârstă acum?, a întrebat Pak. Ohm a râs încet.

- Are aceeași vârstă ca Tha. Se poate considera că e mai în vârstă?, a spus Ohm. Two aproape s-a înecat cu băutura, dar a rămas impasibil, știind exact că Ohm vorbea despre el.

- Nivelul meu nu se pune la socoteală ca fiind mai în vârstă. Suntem încă tineri, a replicat imediat Tha, provocând râsul tuturor celorlalți.

- Nu-i așa, Two? Abia am absolvit acum câțiva ani, l-a întrebat Tha pe Two, care a dat din cap în semn de aprobare, fără să spună nimic.

- Și când te întorci? l-a întrebat Non pe Om.

- Mă întorc la începutul lunii viitoare, a răspuns Ohm, ceea ce l-a făcut pe Two să ezite puțin, deoarece începutul lunii viitoare era peste doar două săptămâni.

- Și când te întorci de data asta, când te vei întoarce din nou?, a întrebat Tha.

- Nu sunt încă sigur. S-ar putea să rămân până la absolvire, a răspuns Ohm, conform gândurilor sale. Two stătea liniștit, ascultând în timp ce prietenii lui Ohm discutau despre alte lucruri.

Nimeni nu bănuia că ceva era în neregulă cu Two pentru că era tăcut, deoarece era tipic pentru el. Two și Ohm au vorbit și au băut până când a început să se facă târziu.

- Ohm, a strigat o voce, determinându-l pe Two să se întoarcă și să vadă că era Ta, ceea ce l-a făcut să suspine de frustrare că trebuia să se întâlnească cu fosta lui Ohm. A crezut că era o coincidență.

- Bună, Ta, l-a salutat Ohm, aruncând în același timp o privire către Two. De fapt, Two nu știa că Ohm pusese capăt relației cu Ta când aflase că Ta îi sugerase să se despartă la restaurant, când Ohm se întorsese anterior. După aceea, Ohm aranjase să se întâlnească cu Ta în particular pentru a discuta despre relația lor și a pus capăt acesteia. Deși Ta inițial nu voia să accepte, după o conversație bună și după ce Ohm i-a explicat despre Two, Ta a fost de acord și a cerut să se întâlnească ca prieteni, ceea ce Ohm a acceptat fără ezitare. Ohm nu-l informase pe Doi despre acest lucru.

- Nu mă așteptam să te întâlnesc aici. Lumea e mult prea mică, îl salută Ta cu un zâmbet. Ohm îi zâmbi înapoi.

- Apropo, Ohm, poți veni la masa noastră pentru o clipă?, spuse Ta, amintindu-și de ceva.

- De ce?, întrebă Ohm.

- Trebuie să discut ceva, a spus Ta. Ohm a dat din cap, apoi s-a întors către toți cei de la masa lor pentru a le spune că se va întoarce, înainte de a se întoarce către Two.

- Mă întorc imediat, a spus Ohm. Two a dat din cap în timp ce Ohm s-a ridicat pentru a-l urma pe Ta la o masă nu prea îndepărtată. Two a privit cum Ta i-a prezentat pe cineva de la masă lui Ohm și cum au discutat veseli. Two a stat liniștit, bând și simțindu-se puțin tulburat.

- - Dacă nu ești fericit, du-te și invită-l să plece, îi șopti Tha lui Two, făcându-l să tresară puțin.

- De ce să fiu nefericit?, întrebă Two imediat, ridicând paharul.

- Two, știu despre tine și Ohm, dar chiar dacă nu știu totul în detaliu, pot ghici natura relației voastre, spuse Tha din nou, făcându-l pe Two să se simtă puțin amorțit.

- V-am văzut sărutându-vă, dezvălui Tha, făcându-l pe Two să-și dea seama că trebuie să fi fost în noaptea aceea când Ohm se întorsese anterior. Se înțeleseseră să bea împreună, iar în acea noapte, Ohm îl sărutase în parcare, când credea că nimeni nu-i vede. Fața lui Two se încruntă puțin.

- Nu o să te întreb ce s-a întâmplat și nu o să aprofundez subiectul.

Poți să-mi spui când ești pregătit, dar acum, dacă nu ești fericit că Ohm vorbește cu masa aceea, invită-l să plece și vezi ce va face, îl sfătui Tha. Two stătu în tăcere pentru o clipă, apoi își termină băutura. - Ei bine, eu plec primul, spuse Two. Tha zâmbi aprobator, în timp ce ceilalți păreau puțin confuzi.

Two se îndreptă spre locul unde Ohm discuta cu grupul lui Ta. Îl împinse ușor pe Ohm, făcându-l să se întoarcă imediat.

- S-a întâmplat ceva?, întrebă Ohm.

- Eu plec. Tu rămâi?, întrebă Two, așteptând cu nerăbdare un răspuns. Ohm se uită la Two pentru o clipă, apoi dădu din cap.

- Să mergem împreună. Toată lumea, eu plec acum, a anunțat Ohm, ceea ce l-a făcut pe Two să se simtă puțin mai ușurat, știind că Ohm nu rămânea. După ce Ohm și-a luat rămas bun de la toată lumea, a ieșit din bar împreună cu Two.

- De ce te grăbești atât să pleci?, a întrebat Ohm.

- Sunt obosit, a mințit Two. Ohm a zâmbit ușor.

- Haide, te duc eu cu mașina, s-a oferit Ohm și s-a urcat la volan pentru a-l duce pe Two înapoi la apartament.

- Hai să dormim în camera mea în seara asta, a sugerat Two când au ajuns la apartament. Ohm l-a privit surprins pe Two, deoarece era neobișnuit ca Two să-l invite primul; de obicei, Ohm era cel care îl invita sau găsea o modalitate de a ajunge în camera lui Two.

- Chiar vrei asta?, l-a tachinat Ohm. Two s-a întors să-l privească.

- Tu vrei?, a întrebat Two înapoi.

În inima lui, Two hotărâse deja să profite la maximum de timpul petrecut de Ohm în Thailanda pentru a-și satisface sentimentele profunde. Se gândea că, odată ce Ohm se va întoarce în străinătate, va trebui să renunțe la el. Chiar dacă Ohm ar fi ales să se întoarcă cu el în seara aceea, asta nu însemna că relația lor ar fi progresat, mai ales cu

cineva din străinătate, precum Ta, fără a mai menționa și alții de care nu știa. Prin urmare, Two voia să renunțe, pentru că nu era deloc sigur în privința lui Ohm.

- Dacă vrei, eu sunt întotdeauna gata, spuse Ohm, punându-și brațul în jurul umerilor lui Two. Two zâmbi în sinea lui, gândindu-se că, dacă ar putea da timpul înapoi, nu ar fi ales să fie partenerul de pat al lui Ohm, știind că asta nu i-ar fi adus decât suferință.

..........

În sfârșit, venise ziua în care Ohm trebuia să se întoarcă din nou în America. El i-a cerut lui Two să-l conducă, la fel ca înainte.

- Te întorci cu Mac?, a întrebat Two primul, pentru că astăzi era ziua în care decisese să pună capăt relației sale cu Ohm și nu voia să-i vadă pe Mac și Nan, chiar dacă Nan știa despre relația strânsă dintre Two și Ohm.

- Nu, mă întorc singur, a răspuns Ohm. Two a dat din cap în semn de înțelegere. L-a ajutat pe Ohm să-și ridice bagajul în mașină și a condus direct la aeroport. Ohm i-a cerut lui Two să stea și să aștepte cu el o vreme. Two s-a așezat pe scaun, în timp ce Ohm stătea în fața lui. Au discutat normal, glumind ușor. Lui Ohm îi plăcea să-i răvășească părul lui Two în joacă, iar Two îl alunga și se plângea, dar el a absorbit acest moment ca fiind ultimul.

Apoi Two l-a văzut pe Ohm uitându-se în spatele lui și dând din cap cuiva. Two s-a întors și a înghețat pentru o clipă.

- Ai spus că te întorci singur, nu? a întrebat Two când i-a văzut pe Nan și Mac împreună. Se părea că Mac urma să călătorească înapoi în America cu Ohm astăzi. Ohm a ridicat ușor din umeri.

- Hei! strigă Nan glumeț.

- Hmm, Two dădu din cap în semn de salut către Nan și Mac.

- De ce...? spuse Mac și se uită alternativ la Ohm și la Two.

- Cred că e mai bine să plec primul, spuse Two, neștiind cum să reacționeze când îl văzu pe Mac. Încercă să se ridice pentru a pleca, dar Ohm îl ținu pe loc.

- Stai puțin! Tocmai ai spus că ți-e foame, nu? Hai să găsim mai întâi ceva de mâncare. În plus, ai spus că o să aștepți până intru, nu-i așa?, spuse Ohm zâmbind. Mac, care auzi asta, își dădu seama de câteva lucruri.

- Vino să mănânci cu noi mai întâi, îl invită Nan din nou.

- Bine, răspunse Two, apoi îi dădu la o parte brațul lui Ohm de pe gâtul său.

- Hai să ne înregistrăm bagajele mai întâi, îi spuse Ohm lui Mac, iar cei doi se îndepărtară pentru a se înregistra împreună, lăsându-l pe Two cu Nan.

- Deci, te-a târât aici?, îl tachină Nan.

- Păi... cam așa ceva, răspunse Two încet.

- Și tu și Ohm? Cum merge?, a întrebat Nan din nou, făcându-l pe Two să ezite ușor, ca și cum ar fi căutat o minciună. Dar, uitându-se în ochii lui Nan, și-a dat seama că Nan probabil știa deja ceva cu siguranță.

- Nan, poți să nu-i spui încă lui Three despre asta?, a spus el. Intenționa să păstreze acest secret, deoarece plănuia să se despartă de Ohm astăzi.

- Fratele tău mai mic nu știe încă despre tine și Ohm?, a întrebat Nan înapoi.

- Nimeni nu știe. Doar că... eu și Ohm nu suntem chiar nimic. Doar vorbim, așa că nu vreau să știe nimeni încă, pentru că nu e clar, răspunse Two, bâlbâindu-se la început și terminând cu voce slabă. Nu voia ca Nan să afle acum despre planul său de a rupe relația cu Ohm, așa că pretinse că răspunde ambiguu.

- Deci, sunteți doar în faza de discuții?, întrebă Nan, ridicând o sprânceană. Two dădu din cap.

- Sincer, nu știu ce suntem, recunoscu Two cu voce tensionată. Nan păru surprinsă.

- El vorbește cu mai multe persoane, iar eu sunt doar una dintre ele, a spus Two.

- Ești sigur?, a întrebat Nan. Two nu a răspuns, iar Nan nu a insistat, pentru că era o chestiune între Two și Ohm. Curând, Mac și Ohm s-au întors la ei.

- Hai să căutăm ceva de mâncare, a sugerat Mac. Ohm a sugerat un restaurant din interiorul aeroportului și a început să se îndrepte spre acolo împreună cu ei.

- Hei, trebuie să vorbesc cu tine o clipă, îi șopti Two lui Ohm, pentru că nu voia să se prefacă în fața lui Nan și Mac.

- Mergeți voi înainte, spuse Ohm înainte de a se separa pentru a vorbi cu Two.

- Ce s-a întâmplat?, întrebă Ohm când văzu expresia lui Two.

- Nimic. Vreau doar să mă întorc primul. Duceți-vă voi să mâncați cu Nan și Mac, a spus Two. Ohm s-a încruntat imediat.

- De ce? E doar o masă împreună. Ce-i așa mare lucru? Ți-e rușine în fața lui Nan și Mac?, a întrebat Ohm pe un ton iritat, văzând reticența lui Two de a-l însoți.

- Da, mi-e rușine, a răspuns Two, pentru că voia ca Ohm să se supere pe el.

Asta îl făcu pe Ohm să se încrunte și mai tare.

- Dacă ai fi în locul meu, nu ai înțelege nimic, Ohm, spuse Two, exprimându-și dezamăgirea.

- Dacă nu ai fi în locul meu, nici tu nu ai înțelege, răspunse Ohm. De la conversația plăcută de mai devreme, ajunseseră repede să fie iritați unul de celălalt.

- Sunt obosit, spuse Two pe un ton sumbru. Ohm se încruntă imediat.

- Ce s-a întâmplat cu tine, Two? La început erai bine. Ești supărat pentru că am spus că mă întorc singur, dar Mac se întoarce cu mine?, a întrebat Ohm, confuz. Two a zâmbit ușor. Nu era supărat pentru asta; dacă era sincer, Two era confuz. O parte din el voia să întrerupă relația, în timp ce o altă parte voia să mai aștepte puțin.

- Ohm, vorbesc serios. Ce suntem noi unul pentru celălalt în acest moment?, întrebă Two înapoi. Ohm ezită puțin. Ar fi putut răspunde imediat, dar nu voia să răspundă și apoi să se întoarcă în America. Voia să aștepte până când va absolvi, să se întoarcă să-l vadă pe Two și apoi să discute din nou despre relația lor.

- Tu ce crezi?, întrebă Ohm înapoi.

- Prieteni de pat, a răspuns Ohm în glumă, neștiind ce simte Two. Two a râs ușor, simțindu-se puțin rănit. Dacă Ohm ar fi spus ceva care să-i dea speranță, Two ar fi putut lua în considerare să mențină relația lor în acea formă încă puțin timp. Dar auzind cuvintele lui Ohm, a simțit o durere profundă.

- Mă întorc acum.

Te rog să le spui lui Nan și Mac, a decis Two să se despartă de Ohm în acel moment, pentru că se temea să-și dezvăluie vulnerabilitatea.

- Hei, hai măcar să mergem împreună mai întâi, a spus Ohm, apucându-l pe Two de braț. Two a dat la o parte brațul lui Ohm și a plecat imediat. Ohm a vrut să-l urmeze, dar, deoarece timpul era limitat, s-a gândit că o să-l sune mai târziu pe Two să-și ceară scuze și s-a întors la Nan și Mac, simțindu-se frustrat.

De când îl văzuse pe Ohm plecând, Two nu mai răspunseseră la apelurile lui Ohm. Răspundea la mesaje, dar doar pe scurt. Two voia să dispară încet din viața lui Ohm, gândindu-se că, dacă Ohm nu îl contacta, acesta se va plictisi în curând și își va pierde interesul – fără ca Two să știe, Ohm era neliniștit.

Ring... Ring... Ring...

Telefonul lui Two a sunat în timp ce lucra la birou. Când a verificat, a văzut că era Nan, așa că a răspuns la apel.

- Ce s-a întâmplat?, a răspuns Two cu un ton monoton.

- De ce nu răspunzi la apelurile lui Ohm?, a întrebat Nan imediat, fără preambul. Two a tăcut pentru o clipă.

- Am vrut să pun capăt totul, a răspuns Two cu tristețe.

După ce a decis să rupă legăturile cu Ohm și să pună capăt relației lor ocazionale, și-a dat seama cât de proastă era starea lui mentală. Își petrecea tot timpul lucrând, ieșind la băuturi după serviciu, încercând să se țină ocupat pentru a evita să se gândească la Ohm.

- A renunța înseamnă a pune capăt relației cu el, nu? a întrebat Nan.

- Da, a răspuns Two.

- Two, pot să te întreb ce se întâmplă între voi doi? a întrebat Nan direct. Two a făcut o mică pauză înainte de a povesti cum Ohm îi oferise ceva, împreună cu celelalte relații ale lui Ohm și propriile sale sentimente. Two simțea că avea nevoie să se descarce cuiva, pentru că își ținuse aceste sentimente pentru el prea mult timp. Nan, auzind asta, a tăcut pentru o clipă.

- Nu crezi că poate și Ohm te place? a întrebat Nan. Two a râs ușor de el însuși.

- Imposibil. Pentru că în ziua în care s-a întors, l-am întrebat care era relația noastră, iar el mi-a răspuns că eram doar prieteni cu beneficii. Vrei să mă faci să cred în iluzii? a răspuns Two.

- La naiba cu prostul ăla de Ohm, l-a blestemat Nan în gând pe Ohm.

- Cred că ar trebui să mai vorbești o dată cu el înainte să renunți, a încercat Nan să medieze.

- Nu, nu vreau să fiu rănit din nou, a răspuns Two.

- Bine, depinde de tine. Oh, în ziua aceea... Voi face o donație și voi deschide un cort pentru mașini. Vrei să vii? l-a invitat Nan, sperând că poate în acea zi va putea fi un intermediar pentru ca Two și Ohm să vorbească din nou.

- Nu pot veni. Trebuie să merg la Phuket pentru muncă în ziua aceea, a răspuns Two după ce și-a verificat calendarul. Nan nu a mai spus nimic înainte de a închide. Two a suspinat ușor. În realitate, nu mergea pentru muncă; mergea în vacanță pentru a-și limpezi mintea.