CAPITOLUL 9

  - Ei bine, când îți vei termina treburile, du-te acasă ,a spus tatăl lui Mac.

Mac îl oprește , și îl întreabă nerăbdător.

- Tată, poți să-mi dai 5.000 de bath? Am uitat să-mi aduc portofelul.

Așa că de îndată ce și-a amintit, Mac l-a întrebat pe tatăl său,

care s-a încruntat ușor, dar a luat niște bani și i-a dat fiului său.

- Cum să ieși fără portofelul tău? Și unde este mașina ta? Nu ți-am văzut mașina parcată în fața biroului.

A întrebat tatăl lui Mac.

- Am parcat-o acasă la prietenul meu și el a o să mi-o aducă astăzi, așa mi-am uitat portofelul.

Mac minții.Tatăl său a clătinat din cap.

- Așteaptă până după-amiază și pregătește-te să mergi la fabrică pentru a inspecta.

Mac a dat din cap înainte de ca tatăl său să părăsească biroul, a suspinat încet, lăsându-și fața să cadă din nou pe birou.

Trr....trrr....trrr..

Telefonul lui Mac suna în timp ce acesta intra în birou după ce a fost să inspecteze fabrica alături de tatăl său.

Mac voia să se întoarcă la repede la birou , deoarece avea o durere în zona din spate.Cand mergea cu tatăl său,a încercat să ascundă cât mai bine sintomele,nu dorea sa dea de bănuit.

După ce si-a sters transpirația ,a ridicat telefonul și a răspuns.

- Ce mai faci, Dew? Mac a răspuns la apelului prietenului său înainte de a se așeza pe scaun.

- Cine vine să-ți ia mașina?Dew a întrebat imediat ce Mac

- Prietenul meu, de ce?, a întrebat Mac

- Nu,.... mă gândeam doar, în ziua în care ai plecat, am coborât și ti-am găsit mașina în parcarea.Te-am sunat zilele acestea dar nu ai raspuns,iar astăzi a venit cineva după mașină.Ce ai vrea sa cred? Dew raspunde.

- Nu este nimic, în ziua aceea un alt prieten de-al meu a venit să mă ia , pentru merge într-o altă provincie, a spus Mac.

-Ah, am fost îngrijorat, am crezut că ai fost răpit sau ucis,a glumit Dew.

- Era mai bine să fiu ucis.

Mac a gemut pentru el însuși.

- Ce vrei să spui?a întrebat Dew.

- Nimic, tocmai întrebat despre mașină, nu?

Mac l-a rugat pe prietenul său să schimbe subiectul.

- Vrei să te sun și să te invit la prânz? A fost un telefon la întâmplare.

Nu credeam că vei răspunde la telefon.

- Haide, dar trebuie să vii să mă iei.

Mac a răspuns, el voia să iasă și să se întâlnească cu prietenii lui după ce a stat în carantină în casa lui Nan,timp de două zile.

- Bine. Ești la fabrica cu tatălui tău?

Dew a întrebat din nou.

- Da, haide, mi-e foame.

Mac i-a dat indicații prietenului său înainte de a închide, el s-a așezat trecând peste revistă .

Dew a sunat și a spus că îl așteaptă în fața biroului.

Mac s-a dus să-și vadă tatăl.

- Tată, mă duc să mănânc în oraș ,a spus Mac.

Tatălui său, care era în birou îi răspunse:

- Du-te și te rog întoarce-te la muncă. Nu ieși ca de obicei și să uiți să te mai întorci.

Tatăl lui Mac s-a plâns pentru căobișnuia să iasă la masă cu prieteni și nu se mai întorcea la birou în timpul programului.

- Știu, a răspuns Mac și a plecat repede înainte ca tatăl său să poată

să se plângă în continuare.

Mac a ieșit din birou și a văzut mașina prietenului său parcată,tânărul a deschis portiera mașinii și s-a așezat.

- Unde mergem să mâncăm? a întrebat Mac.

- Hai să mâncăm la mall, ca să nu ne mai fie cald, a răspuns el.

Mac a dat din cap înainte de a pleca.

**********************************

Frate de ce te-ai trezit așa devreme? a întrebat subalternul lui Nan când l-a văzut coborând din dormitor în jurul prânzului.

După ce l-a condus pe Mac dimineata la birou,el s-a întors si a adormit iar doar două ore.

- Mi-e lene să dorm, așa că mă duc să cumpăr niște lucruri. Frog, Sin, vedeți dacă lipsește ceva? Veți veni cu mine sa facem cumpărături împreună,a adăugat Nan.

Frog și Sin au intrat să se uite în bucătărie și au făcut o listă cu ce este nevoie.

- Am verificat si am notat tot ceea ce avem nevoie ,domnule a spus Sin, înainte ca Nan să meargă spre propria mașină și luându-i pe cei doi subalterni să cumpere lucruri de la Mall.

- Veți cumpăra cee aveți trecut pe listă, eu mă duc mai întâi la baie.

Nan le-a spus subordonaților lui când a ajuns la mall. Sin și Frog s-au dus imediat să cumpere lucrurile comandate, în timp ce Nan a mers separat până la baie.

- Sunt atât de plin, e prea cald.

Dew s-a plâns în timp ce a terminat mâncând sukiyaki la MK.

- Stai jos mai întâi, nu pleca nicăieri ,voi merge puțin la baie.

I-a spus Mac prietenului său. Dew a dat din cap.

- Să nu dureze mult, a spus Dew, înainte ca Mac să se ridice și să părăsească restaurantul.

A mers pe jos spre baia aflată nu departe, fără să se uite în jur pentru a vedea că cineva se uita la el și îl urmărea. Nan a ridicat imediat un zâmbet în colțul gurii atunci când la văzut pe Mac aici.

Nan a ales să meargă la mall-ul de lângă fabrica tatălui lui Mac avea o presimțire. La început, subalternii lui l-au întrebat de ce au venit atât de departe de casă, dar el nu le-a răspuns.

S-a gândit pentru o clipă ar putea să vină și să-l găsească pe Mac aici și asa a și fost.Se dusese deja la baie când l-a văzut pe Mac în MK, așa că s-a ridicat și s-a uitat în altă parte fără Mac să observe. Văzându-l pe Mac plecând singur,l-a urmat imediat .

Drumul spre baia este un coridor lung, intră și o iei la dreapta. Nan s-a sprijinit de perete și la așteptat pe o alee .

În ceea ce-l privește pe Mac,în timp ce se spăla pe mâini, a început să tremure, dar nu s-a gândit prea mult la asta.

Mac a ieșit din baie pentru a se întoarce la prietenul său. Întorcându-se pe o alee,i-a înghețat piciorul când l-a văzut pe Nan sprijinindu-se de perete și uitându-se la el.

Mac a făcut automat un pas înapoi, prefăcându-se că se întoarce la baie, cu gândul de a fugi de el. Dar Nan nu îl lăsa pe Mac să scape cu ușurință.

- Lasă-mă să plec, a spus Nan imediat.l-a reținut.

- Ce faci aici? îți mănânci prânzul, domnule? Nan a întrebat tachinându-l

-Este problema mea,stai departe.

Mac i-a împins pieptul puternic,dar Nan a rămas nemișcat, rigid, fără să se miște.

Oamenii care ieșeau din baie îi priveau confuzi. Mac a încercat să nu fie proeminent.

- Unde te duci așa de grăbit?

Este ora prânzului, nu-i așa? Hai să mergem să vorbim mai întâi. Nan a spus în timp ce îi bloca calea .

- Despre ce vrei să vorbim? trebuie să mă întorc la muncă. Mac i-a spus în grabă lui Nan .

- Atunci grăbește-te . Și cu cine ești?

Nan a întrebat cu blândețe,uitându-se în continuare la Mac. De fapt,el știa deja cu cine era, dar a continuat să întrebe.

- Un prieten, a răspuns Mac cu reticență.

- Hmm, cu 200 de bah poți să vii aici?

Nan a întrebat din nou,iar Mac și-a mușcat buza.

Prietenul meu m-a invitat și el plătește . Ce este atât de ciudat?, a argumentat Mac,încercând să nu arate niciun semn de suspiciune.

Nan și-a îngustat ușor ochii.

- Dă-mi portofelul tău, o să arunc o privire. Nan și-a pus mâna în fața

lui Mac, făcându-l să înghețe pentru că a luat cele cinci mii de baht pe care tatăl său ii dăduse și i-a pus în portofel.

- Ce naiba ai de gând să faci? Ai de gând să îți recuperezi cei 200de baht?a întrebat Mac pe un ton aspru.

Cu toate acestea, cu siguranță nu avea să îl lase pe Nan să-i ia portofelul.

- Să vedem.Nan a spus cu o voce profundă.

Mac s-a îndepărtat de el. Acest lucru doar l-a făcut pe Nan să-și dea seama de suspiciunile sale. De fapt îi sau confirmat bănuielile precum că Mac ar cere bani de buzunar,ori de la tatăl sau ori de la prietenul sau.

Nan a schițat un zâmbet privindu-l pe Mac și știind...că Mac își pusese portofelul în buzunarul drept.

Dintr-o dată...

Nan l-a apucat pe Mac de braț și l-a învârtit să se întoarcă spre el, dar Mac s-a împotrivit.

Cei doi s-au oprit la intrarea în baie.

- Ajutor...Mac a arătat cu degetul spre a chema un trecător .

- Dacă chemi acum pe cineva să te ajute ,te avertizez ca ajungerea ta acasă va fi dificilă, Mac.

Nan a spus cu o voce severă care l-a făcut pe Mac să înghețe pentru că și-a dat seama că nu putea scăpa .

- Atunci ce naiba ai de gând să faci?

Dă-mi drumul la braț. Mac și-a scuturat brațul din nou. Nan la tras la el și a pus repede mâna în buzunar. Mac s-a grăbit a apuce mâna și a încercat sa îl împingă dar cu forța lui nu a putut lua portofelul care era deja în mâna lui Nan...

- Dă-mi-l înapoi. Mac a strigat, încercând să-i smulgă portofelul din mână, dar Nan l-a tras din mână, împiedicându-l pe Mac să-l recupereze, și a deschis rapid portofelul.

Mac s-a oprit când l-a văzut pe Nan scoțând banii pe care i-a cerut de la tatăl său.

- Ei..., ei bine, 200 de baht s-au transformat în 5.000?

Nan s-a întors spre Mac, care și-a strâns buzele pentru o clipă înainte de a-și lua banii.

- Tatăl meu m-a rugat să cumpăr câteva lucruri și să i le duc.

Mac a inventat o poveste.

- Ce ți-a cerut tatăl tău să cumperi?Nan a continuat să întrebe în timp ce se uita la Mac cu neîncredere.

Mac a fost surprins de un răspuns.

Pentru că nu a putut găsi unul.

- Hei, ești deștept. Ți-am dat 200 baht ,dar tu poți să-i ceri mai mult tatălui tău.

Serios, nu ți-e rușine?La vârsta asta, încă îi mai ceri tatălui tău.

a spus Nan cu blândețe.

- Ce naiba ai tu de-a face cu asta?Dă-l înapoi. Mac a strigat din nou, dar Nan a refuzat să i-l dea .

- Da nu sunt implicat, dar acum sunt încăpățânat să mă implic .

Nan a întrebat în timp ce se uita la Mac.Mac și-a strâns buzele și îl privea cu dezgust .

- Nu vreau să îți predau o lecție, pentru că nu știu ce să fac....

dacă un bivol ca tine va înțelege.

Dacă vrei să cheltuiești o mulțime de bani,trebuie să-i câștigi prin propriile tale mijloace,eforturi. Nu este vorba doar de a deschide mâna și să-i ceri bani de tatălui tău, să crești ca să devii un bivol. Fă-ți proprii tăi bani.

Nan a spus în timp ce-și împingea cu reticență degetul arătător pe fruntea lui Mac.

- La naiba, muncesc, a răspuns Mac.

Nu-i plăcea ca cineva să îl insulte în felul acesta.

- Huh, cred că salariul tău de la servici,lucrând cu tatăl tău probabil că este cheltuit într-o singură zi. După aceea, tu vii și îi ceri bani tatălui tău, nu?

Nan a vorbit ca și cum ar fi știut, făcându-l pe Mac să se uite la el cu uimire În același timp si Nan se uita la el.

- Deci mi-ai luat banii, mi-ai confiscat cardul de credit, ce vei să fac?, a răspuns Mac.

- Hmmm.banii, și cardul de credit, sunt ai tăi? Nu sunt bani tatălui tău?

- -Dacă sunt banii mei sau al tatălui meu ce contează? Ce treabă ai tu cu acest lucru?Mac a întrebat încăpățânat. nu-i plăcea ca cineva să vină să îl învețe.

- Da, este treaba ta, dar am spus că am de gând să mă implic cu tine,

așa că pregătește-te să te retragi. Oh, grăbește să mergi înapoi la muncă.

Nan i-a înmânat lui Mac portofelul înapoi. El a pus doar 200 de baht, ca de obicei si i-a rămas cei 5.000 de baht pentru el. Nu are de gând să folosească banii lui Mac, doar vrea să îl ajute economisească .

- Cum rămâne cu ceilalți 5.000 de baht pe care tatăl meu mi-a dat pentru a cumpăra lucrurile? a strigat din nou Mac.

- Vrei să îl întreb pe tatăl tău dacă ți-a dat banii sa îi cumperi lucruri sau nu? Te provoc, în cazul în care nu vrei să mă asculți.

Nan a spus sarcastic, Mac a strâns din pumnii strâns.

- Idiotule! Dacă vrei să o iei, dă-i drumul!, a strigat Mac cu voce tare înainte de a pleca nervos.

Nan la privit cu un zâmbet, el nu intenționa să îl urmeze pe Mac, pentru că știa că va veni să-l ia de la birou în seara asta.

++++++++++++++++++++++++++++++++

- Ce s-a întâmplat? te încrunți. Dew a întrebat când l-a văzut pe Mac mergând morocănos spre masă și să se așeze.

- Nimic, mi-am dat seama doar că am uitat să îmi aduc portofelul, i-a răspuns Mac simțindu-se prost.

-Nui problema, voi plăti eu.Dew a răspuns cu indiferență.

- Oh, mulțumesc, o să ți-i dau înapoi, Mac a răspuns cu un oftat de

ușurare.

- Ce te deranjează?

Dew a întrebat din nou, văzând expresia lui Mac.

- Sunt obosit, atâta tot, a spus Mac pur și simplu pentru că nu voia să

ca prietenul său să fie suspicios.

Dew a chemat ospătarul si a plătit,apoi au părăsit restaurantul.

Trr... Trr.. Trr...

A sunat telefonul lui Mac, s-a uitat la el și a trebuit să se oprească.

Deși nu avea un nume, el a recunoscut nr de telefon fiind a lui Nan.

Mac a ezitat o clipă înainte de a se întoarce spre stânga spre dreapta pentru a vedea dacă el îl urmarea.

- Nu răspunzi? a întrebat Dew

Mac s-a hotărât să răspundă la apel.

- Ce sa întâmplat?, a întrebat Mac sec.

- Deseara vin să te iau, te rog sa mă aștepți,...haha)) ia zis Nan apoi a închis apelul fără să aștepte ca Mac să îi răspundă.

Mac si-a mușcat buza înainte de a se întoarce să vadă privirea suspicioasă a prietenului său.

- Idiotul ăla a greșit numărul, a spus

Mac a spus înainte ca Dew să întrebe mai departe.

Chiar dacă avea îndoieli, Dew l- a condus pe Mac spre birou.

- La ce oră ieși de la serviciu în seara aceasta? Dew a întrebat în timp ce și-a parcat mașina în fața biroului lui Mac.

- La ora cinci, de ce?, a întrebat Mac.

- Ei bine, ticăloșii ăia au pus la cale o întâlnire pentru o seară pentru băut la casa lui Tim.

Dew a răspuns, Mac a fost un pic tăcut.

- Hai să lăsăm asta pentru altă zi, pentru că trebuie să iau mașina de la prietenul meu. Poate o să fie nevoie să fac unele lucruri pentru el.

a răspuns Mac.

Dew s-a încruntat.

- Cine este prietenul tău? Îl cunosc? Dew a întrebat din nou, Mac

a clătinat din cap.

- Este un prieten cu care am studiat în Statele Unite. Mac și-a mințit

prietenului său, astfel încât să nu fie prea curios în legătură cu el.

- Apropo de studiile din America, nu e te întorci la școală? Dew a întrebat pe un ton serios, ceea ce la făcut pe

Mac să tacă pentru o clipă.

- Nu știu. Mac nu a putut să dea un răspuns complet.

El nu a terminat studiile deoarece acolo se comporta foarte rebel,

călătorind, petrecând, irosind banii tatălui său în fiecare zi.

El s-a întors în Thailanda pentru că tatăl său l-a chemat înapoi dacă a văzut ca nu dorește să își termine studiile.

- Ei bine, gândeste-te la asta. Doar să nu îți pară rău mai târziu. a spus Dew, iar Mac a dat din cap.

- Mulțumesc, i-a spus Mac celui mai bun prieten al său înainte de a ieși din mașină și de a se îndrepta înapoi la birou.

- Ai ieșit la prânz, Dao?. Mac a întrebat-o pe secretara tatălui său.

Domnul Kitcha ne-a dus mâncare la pachet pentru a mânca la birou.a răspuns secretara, făcându-l pe Mac să se oprească o clipă.

Tatăl lui Ma și-a ridicat privirea surprins.

- Te-ai întors mai devreme, a spus tatăl lui Mac ,văzând că fiul său se întorsese mai repede ca niciodată.

- De ce nu te duci să mănânci ceva, tată? Nu este de ajuns doar să ceri o cutie de prânz aici.

Mac a întrebat, uitându-se la rămășițele de unei cutii de prânz de pe masă.

- De ce? La urma urmei, cutia de prânz este și ea bună, a răspuns tatăl .

- Mi-e teamă că nu este bună mâncare, a răspuns Mac cu calm.

- Unele dintre tarabele cu mâncare de pe stradă sunt mai bune decât cele celebre din mall, a spus tatăl lui Mac, fără să se gândească o clipă, ceea ce l-a făcut pe fiul să tacă.

Câteva ore mai târziu.

Mac s-a uitat la ceas și a văzut că era cu zece minute înainte de ora 17:00, ceea ce înseamnă că este ora la care trebuia să se întâlnească

Nan. Mac a suspinat adânc.

Trr... Trr... Trr...

Mac a fost surprins când telefonul săua sunat, tânărul l-a ridicat și a văzut că era numărul lui Nan.

Mac s-a gândit că probabil îl aștepta deja.

- Ce este? a răspuns Mac în liniște.

- Ai terminat lucrarea? Vocea lui

Nan a întrebat.

- Am terminat, ce nu poți să aștepți? a întrebat Mac înainte de al auzi pe Nan râzând.

- Nu, am sunat doar ca să spun că sunt ocupat. Nu pot să vin să te iau.

Nan a răspuns, făcându-l pe Mac să tacă.

- Atunci mă duc acasă cu tatăl meu a răspuns Mac în grabă.

- Ți-am spus să vii acasă cu mine. Trebuie să te întorci în casa mea. Nu mă face să mă repet.

- Atunci cum vrei să mă întorc acasă mașina mea este la tine? a strigat Mac.

- Ia autobuzul. Nu știi să mergi cu transportul în comun? L-ai folosit vreodată?) Nan l-a întrebat.

- De ce trebuie să iau autobuzul? Există taxiuri, a răspuns Mac.

- Hei, ai suficienți bani ca să iei un taxi? Am calculat suma aproximativă a timpului de călătorie de la locul tău de muncă. Dacă mai ai cei 200 de baht pe care ți i-am dat, tot nu vor fi suficienți pentru a te aduce la mine acasă.

- Oh, și nu-l întreba pe tatăl tău, altfel voi reduce banii mâine.

Nan la amenințat. Mac a strâns din dinți.

- Cine naiba te crezi tu să -mi spui ce sa fac si cum să fac ?Mac a strigat furios.

- Cel care îți controlează viațaacum, ticălosul care te urmărește

te urmărește. i-a răspuns Nan.

- Ia autobuzul înapoi. Este un ordin. Asa ca fa cu îți spun nu fii

nesăbuit.

- Îți dă o iritație sau ești alergic la mirosul de transpirație al oamenilor obișnuiți? a întrebat Nan cu o voce aspră.

- Eu nu am luat niciodată , autobuzul Nu pot să fac asta. Ce linie trebuie să iau? Nu știu!a strigat Mac, întrucât nu stia nimic despre liniile de autobuz din Bangkok. Tot timpul folosea mașină.

-Cobori și aștepți autobuzul în stația din fața fabricii tale. Așteptați până când vine linia XXX și urci să plătești la aparatul din autobuz. Coborâți la semnul din fața străzi WWW. Vă voi aștepta în fața aleii. Nan a răspuns.

Mac a fost imediat nervos pentru că ar fi fost prima dată când călătorea cu autobuzul.

- Nu mai suport, a spus Mac din nou cu calm.

- -Dacă nu ai mai făcut-o niciodată de când te-ai născut, ia un loc, pentru că este linia care merge până la capătul orașului fără să fie nevoie să iei un alt autobuz. Este foarte simplu. Când se va termina călătoria probabil că îți vei aminti unde se află intrarea în oraș. Dacă nu înțelegeți nimic,suna-mă și întreba-mă sau întreba-l pe șoferul autobuzului.Nan a spus cu un ton serios.

- Să nu mă lași să te văd în taxi, Mac a ordonat Nan.

Mac și-a încruntat buzele.

- Înțelegi? a întrebat el din nou.

- Idiotule! Spune-mi încă o dată, unde este stația? Nu-mi amintesc, a întrebat Mac

Nan a povestit apoi din nou traseu liniei de autobuz ce să ia înainte de a închide.Fața lui Mac s-a blocat imediat,înainte de a se hotărî să-și facă bagajele și să părăsească biroul. S-a dus să îi spună tatălui său că pleacă .

Mac a părăsit biroul.A vrut să cheme un taxi, dar ia fost teama că Nan îl va pedepsi așa că Mac a decis să meargă pe jos până la stația de autobuz din fața fabricii, unde erau și muncitorii . Mulți dintre ei s-au întors să se uite la Mac, surprinși să îl vadă pe fiul proprietarului cu ei în autobuz

Mac părea confuz, simțindu-se foarte jenat în ochii celorlalți.Pentru că tot timpul în fabrică el a fost foarte exigent și arogant cu toată lumea. Spre deosebire de tatăl său, care era destul de prietenos cu toată lumea.Mac știa că mulți oameni nu îl plăceau, dar nu îndrăznea să spună sau să exprime ceva.

Mâinile sale erau reci, pentru că nu a mai mers niciodată cu autobuzul.

- Um, Domnule Mac, vrei să iei tu autobuzul?Vocea unei fete de la

Fabrica se pregătea să întrebe.

Mac a dat din cap, încercând să nu își arate nervozitatea sa.

- Ce linie? a întrebat femeia?

- XXX", a răspuns scurt Mac.

Femeia a dat din cap înainte de a-și deschide ochii ușor când a văzut linia în care urma să intre Mac.

Domnule Mac, aceasta este linia pe care o veți urma., a spus din nou femeia, și Mac s-a întors repede să vadă numărul de pe partea din față a autobuzului... era aceeași linie pe care voia să îl ia,dar Mac nu a fost singura persoană care s-a urcat, mulți oameni sau urcat in autobuz.

S-a chinuit să se ridice în picioare, dar nici măcar nu s-a întors să îi mulțumească femeii.

Imediat ce autobuzul s-a oprit, o mulțime de oameni au coborât, Mac s-a înghesuit cu toți ceilalți și a așteptat să se urce și el.

El si-a înclinat ușor capul datorită forței de presiune împreună cu

mirosul de transpirație de la oamenii care tocmai își terminaseră munca miros de usturoi....

Imediat ce a intrat, Mac s-a uitat în jur și cu siguranță nu avea unde să unde să se așeze, s-a uitat la ceilalți care se agățau de balustradă și a apucat una. Fiind înghesuit de oameni, a încercat să ajungă cât mai departe posibil, dar nu a putut să se îndepărteze prea mult, pentru că erau atât de apropiați unii de alții.

- Biletul, vă rog să mi-l dați.

Sunetul pe care îl scotea aparatul de bilete a răsunat . Mac s-a uitat la ceilalți și a văzut că bărbatul primea bani de la un bărbat de vârstă mijlocie.O femeie de vârstă mijlocie a scos din poșetă și aștepta cu un bilet mic în mână.

Mac și-a băgat mâna în buzunarul pantalonilor și a scos o sută de baht pentru că nu cheltuise nici un ban astăzi.

Când a venit controlorul, Mac i-a dat banii iar el s-a uitat puțin la ei.

- Nu ai nici o monedă, nu-i așa? Este doar 12 baht, a întrebat controlul

Fața lui Mac a dispărut puțin din privirile oamenilor.

- Nu, a răspuns Mac, dorind cu disperare să coboare din autobuz,mirosul de transpirație și de căldură îl făcea să se simtă puțin amețit.

- Ia Domnule Mac. Un bărbat de vârstă mijlocie care lucra în fabrică i-a întins o monedă de 12 baht.

Mac s-a întors și a fost puțin gânditor, dar a luat-o și a înmânat-o șoferului de autobuz. Era bine pentru că nu voia să fie ținta a tuturor privirilor, era de ajuns când a primit biletul.

Mac s-a întors către persoana care a plătit pentru el.

- Cum te numești, în departament lucrați? Mâine voi trimite pe cineva să îți de-a banii înapoi , a întrebat Mac cu voce tare, el era încă la fel,încercând să fie arogant cu toții angajați, ca de obicei.

******