CAPITOLUL 9 - RESTAURANT PHILIPPE

- Philippe?... Uau, mâncarea de acolo este atât de luxoasă, a spus îngrijitorul care mirosea mereu a țigări în timp ce Day își mișca unul dintre degete.

Fața lui plictisită se uita la rezervorul de pește. Nong Day și Nozomi s- au înțeles mai bine Bătrânul lui pește de aur părea vizibil mai fericit acum că avea un nou prieten în viața lui.

- Este un restaurant cu mâncare franțuzească, să mănânci tăiței nu va fi suficient și dacă spaghetele se răspândesc peste tot?

Day reclama.

- Hai, Day, sunteți prieteni apropiați. Așa ceva nu este atât de important.

Mhok a încercat măcar să- l consoleze, dar nu a primit niciun răspuns în afară de tăcere și oftat. Day a bătut pe paharul rezervorului de pește chemând Nong Lay, dar cel care a înotat primul a fost Nozomi, noul pește.

- Ați dori să încercați mai întâi să alegeți un meniu? Trebuie să existe ceva care să poată fi mâncat și comandat ușor în ziua respectivă.

Day a auzit asta și a simțit puțină speranță. L- a lăsat pe Mhok să- i citească meniul, în timp ce asculta el a început încet să- și imagineze că mănâncă fiecare lucru, trebuie să existe o cale de ieșire.

O friptură a fost probabil cel mai ușor de mâncat și este ceva pe care îl mănâncă deja în mod regulat. Mhok l- a ajutat să gândească și să planifice fiecare pas al zilei de sâmbătă. Era și îmbrăcăminte din care să aleagă, deoarece Philippe avea un cod vestimentar strict în care era permisă doar ținuta semi- formală. Mhok și Day au golit dulapul lui Day, care a insistat ca îmbrăcămintea lui să fie potrivită, dar nu prea formală.

Cei mai tineri au petrecut mult timp alegând, hotărând cu privire la o cămașă, pantaloni de costum și pantofi cu vârfuri închise. Restul doar aștepta să vină ziua. Pentru Day cele patru zile dintre miercuri și sâmbătă au fost lungi, dar în același timp scurte. În același timp, inima lui dorea să vină ziua, dar cealaltă parte era îngrijorată. Neputând să vadă clar chipul lui August, aproape că uitase zâmbetul lui mare. În adâncul inimii, voia să- l mai vadă o dată, deși știa și că era imposibil să se întâmple.

- Vei merge cu mine?

Day la întrebat sâmbătă.

- Voi veni acum este de datoria mea.

Mhok răspunse calm, starea lui de spirit nefiind cea obișnuită.

- Deci, vei rămâne acolo și mă aștepți? Sau te vei întoarce mai târziu să mă iei? întrebă el cu o voce îndoielnică.

- Voi sta și să aștept în mașină lângă restaurant. Dacă ai nevoie de mine sau dacă există o problemă și aveți nevoie de ajutor, puteți oricând să mă suni.

- Bolnav fii pregătit și așteaptă.

Acea voce a făcut cel mai bun zâmbet pentru prima dată în acea zi. Day la întrebat încă o dată pe Mhok despre cum ii se potrivea hainele , înainte de a coborî din mașină.

Inima abia îi bătea în ritm, mai ales când au ajuns la restaurant. Personalul l- a dus la masă pentru a lua loc. Totul a fost minunat. Aroma proaspătă a umplut locul, muzica clasică a cântat încet tot timpul, în timp ce sunetul oamenilor vorbind o engleză cu accent francez a plutit în urechi. Cu toate acele elemente în fața lui, Day a reușit încet să modeleze toate acele mici detalii din capul lui.

- Mă duc să aștept în parcare. Dacă ai nevoie de ceva, spune- mi, spuse Mhok după ce a stat Day pe scaun.

Apoi s- au retras în mașina lui Night pe care o foloseau mereu. August făcuse programarea la ora 20:00 dar ei sosiseră la 19:30, așa că timpul pe care trebuia să- l petreacă în interiorul mașinii creștese cu câteva minute.

- Nu fuma prea mult, Phi. Îmi pare rău pentru plămânii tăi, a glumit el.

- Sunt plămânii tăi? Sau cum ai observat dacă fumez mult sau puțin.

Cealaltă parte a răspuns fără a renunța.

- Nu sunt plămânii mei, dar parcă ar fi.... În ultimele două- trei zile mirosul țigărilor tale a fost din ce în ce mai vizibil.

A spus cel mic râzând, gândindu- se că persoana din fața lui va răspunde cu ceva .sarcastic în schimb, dar nu a fost cazul.

Mhok a rămas neobișnuit de tăcut.Respirația lui a devenit grea și inconfortabilă.Nu se comporta normal, nu putea vedea clar așa că i- a fost imposibil să ghicească emoțiile celeilalte părți. Day și- a mișcat gura de mai multe ori încercând să- și ceară scuze, dar cealaltă parte a protestat că ceea ce a spus avea de ce să- și facă griji și că nu exista niciun motiv pentru care Mhok să fie supărat.

- Mă duc să aștept în mașină.

Spuse el încet înainte ca umbra sa să dispară.

Cel mai mic nu putea face altceva decât să desfășoare șervețelul inconfortabil. Și- a ținut aparatul auditiv într- o ureche pentru a putea monitoriza timpul: în timp ce se concentra asupra a ceea ce avea în fața lui, Mhok l- a informat că chelnerul știe deja să- și gătească friptura pentru confortul lui, astfel încât nimic să nu meargă rău.

Chelnerul i- a adus sifonul și la turnat în pahar. Tânărul a luat- o și a luat o înghițitură, a vrut să liniștească neliniștea pe care o simțea înăuntru, o neliniște care nici măcar el însuși nu știa care este cauza.

Era deja 20 seara fix...

Însă August nu sosise încă. Day a ezitat dacă să- l contacteze sau nu, așa că a decis să continue să stea și să aștepte în tăcere. Cealaltă parte poate să fi fost blocată în trafic, putea auzi sunetul ploii ușoare. Minorul a sunat chelnerul să întrebe și să confirme că afară ploua.

Trecuse deja ora 20:30....

August tot nu a sosit. Day a decis să- și sune fostul partener, dar nimeni nu a răspuns. A început să se simtă ciudat, a mai sunat- o pe cealaltă persoană de trei ori și tot ce a primit a fost liniște deplină. Poate că făcuse o greșeală la ziua intalniri. Day l- a sunat pe Mhok pentru a- l întreba despre data, dar îngrijitorul lui a confirmat că August a făcut programarea pentru astăzi.

Era deja ora 21....

August tot nu a sosit. Emoția pe care o simțea cândva se epuizase acum complet. Era ca un balon care se dezumflase complet până se prăbușise. Nu a mai rămas nicio emoție bună. Nu mai rămăsese alt gând decât să gândești că așa și- a dorit cealaltă persoană. Faptul de a- l batjocori prin neprezentare fusese aranjat pentru a contracara propria lui dispariție pentru o vreme. Probabil că August nu- l iertase cu adevărat. De aceea, Day zâmbea acum ironic în timp ce se lăsă epuizat pe spătarul scaunului.

Era deja ora 21:30....

Peste o jumătate de oră restaurantul se va închide. Angajatul a venit și l- a întrebat dacă vreau să ii se servească ceea ce am comandat sau ar ordona să plece. Simțindu- se trădat, minorul nu a vrut să ducă rușinea înapoi, așa că a ordonat să fie servit, ca să- l lase pur și simplu acolo, fără a se obliga să mănânce doar pentru a nu simți durerea inutilă.

- Dacă îl mai lași acolo, va deveni atât de tare încât nu vei mai putea să- l mănânci.

- P'Mhok

Se întoarse spre locul în care provenea vocea și putu să vadă silueta cuiva în picioare. Chiar dacă nu era sunetul vocii la care se aștepta, băiatul mai mic se simțea ciudat de bine. Mhok a mutat scaunul să stea acolo unde trebuie să fi fost August și i- a turnat discret restul de apă să bea.

- Și acest fel de mâncare? Păcat că proprietarul nu- l vrea. Acum îl voi mânca. Calitatea acestei cărni nu este deloc ieftină, aș putea folosi costul pentru o lună de benzină pentru motocicleta mea, s- a plâns Mhok în timp ce a luat cuțitul și s- a prefăcut că îl mănâncă.

- Există ceva care interferează cu aroma? Nu l- am încercat încă.

- Nu am de gând să- ți spun. Dacă vrei să știi, va trebui să încerci și tu. Chiar dacă văd că ești foarte departe de a o face, a spus Mhok în timp ce ridica mâna să cheme chelnerul si cere sare si piper.

Day a profitat apoi de ocazie pentru a mai comanda și un alt pahar de vin roșu. Mhok chiar a râs.

- Am crezut ca nu vrei asa ceva si ca vei bea suc de portocale. Vrei sa te îmbeți ?

- Este delicios?

- Nu vă spun, dacă vreți să știți, să mâncăm împreună. Veți ști dacă să fiți de acord cu mine sau dacă vreți doar să vă îmbătați sau nu. Voi avea grijă să mănânc preparatul delicios.

- Voi avea grijă să mănânc felul de mâncare delicios, spuse Day pe un ton iritat, în timp ce repeta cuvintele celuilalt.

Mhok râse încă o dată. Amândoi și- au folosit furculița pentru a lua o primă mușcătură din carne și a băgat- o în gură în același timp și, de asemenea, aproape în același timp, amândoi au exclamat că este delicioasă.

Chiar dacă felul de mâncare era acolo de mult timp, gustul poate fi considerat excelent. Nu era prea gras și nici nu era prea gătită. Era în punctul exact. La exterior poate un pic uscat, dar la interior era tot bine,

- Acesta trebuie să fie un spectacol de farse, spuse Day, în timp ce își ridica paharul de vin pentru a cere a doua turnare.

- Day... ia- o ușor.

Mhok a încercat să- l oprească, dar nu- i păsa. Ceva în interiorul lui i- a spus să pună mai mult din vin în gură, de parcă prin magie ar vindeca rănile și durerea pe care le simțea înăuntru. Chelnerul a venit să- i informeze că era deja ora 22 și a întrebat dacă vor să comande
băuturi suplimentare le putea aduce pentru ultima oară. Cât despre mâncare, puteau sta acolo să mănânce, dar
nu durează atât de mult. Mhok a spus inițial că nu mai este nimic de adăugat, dar a fost întrerupt.

- Încă trei pahare din același vin roșu, spuse Day râzând.

- Day, spuse vocea furioasă.

- Ce mai faci Phi? Sunt doi, vrei și tu o băutură sau ce? Nu- i așa?destul de rău? Aici, o să vă împărtășesc una.

Știa bine la ce se gândea Mhok, pentru el a continuat în mod deliberat să- l deranjeze.

- Cred că ești deja beat. E suficient. Nu mai e nevoie să bei.

O forță l- a tras, apropiindu- se să- i ia paharul de vin din mână, dar minorul s- a împotrivit să- și strângă toate puterile, arătând clar că nu va permite celuilalt să- l deranjeze. Amândoi au stat acolo câteva minute înainte ca îngrijitorul să cedeze și să- și scoată mâna. Day a ridicat al treilea pahar și a dat jos dintr- o înghițitură.

- Totul s- a terminat, domnule, a spus Mhok fără să primească un răspuns, dar știa că cealaltă parte îi era derening.

- Când am început să nu pot vedea nimic. Am ales să evadez pentru mine. Mi- a fost frică că adevărul avea să iasă la iveală și am crezut că astăzi am fost mai pregătit. Am crezut că am acceptat deja problema, că acum asimilasem totul. Dar când totul este expus, parcă încă o dată nu aș putea accepta, spuse cel mai mic cu voce tare.

În același timp, a încercat să- și împiedice vocea să tremure, dar nu a reușit. Astăzi a fost un eșec total. Day a încercat să- și ascundă suspinele cât a putut de bine, deși știa că cealaltă parte va observa cu ușurință.

- Întotdeauna am încercat să mă mint că nu voi deveni orb, Phi... Dar eu sunt, sunt orb și nu văd. Problema sunt eu, toți oamenii din jurul meu rămân la fel. Asta e adevărul, doar mă păcăleam.Cine naiba ar vrea să se întâlnească cu orbul căruia îi este jenă să meargă undeva?

Day a râs, în timp ce vorbea cu lipsă de respect despre sine.

- Nu cred că ar trebui să vă fie rușine, îl întrerupse Mhok.

- Crezi că mă cunoști acum? Dacă m- ai fi întâlnit înainte și ne- am fi întâlnit, m- ai fi părăsit, a continuat Day.

- Nu este adevărat, Day. Uite, întotdeauna m- am comportat normal cu tine.

- Dar cu Gee şi August nu e acelaşi P'Mhok. Înţelegi?

Făcuse tot posibilul. Se străduise din răsputeri să nu pară slab față de persoana din fața lui, dar fusese complet inutil. Day simțea lacrimile curgând din colțurile ochilor, pe nas și curgându- i încet pe obraji. Day putea să încerce să nege adevărul, dar nu putea nega faptul că inima lui nu mai suporta. Cel mai mic ridică al patrulea pahar de vin și l- a golit în gură.

- Întotdeauna mi- a plăcut August. Nu l- am văzut niciodată doar ca pe un prieten.

Castelul de nisip pe care încercase să- l construiască fusese în mod clar distrus de valuri și nu a mai rămas nimic. După aceasta, nici măcar prietenia lor nu va dura. Luna era mai încețoșată, cu atât copilul devenea mai iritabil.Voia să se ridice și să dea cu piciorul în masă, făcând să cadă totul de pe ea.Încercând să scape de toate emoțiile care clopoteau înăuntru, să le distrugă, până nu mai era nimic....

- Day..

Mhok părea să spună ceva, dar în același timp sună sunetul telefonului mobil din zona uși restaurantului și sunetul pașilor se apropia.

Chiar dacă mai avea puțină luciditate, Day putea auzi clar fiecare mișcare.

O râslă îi strigă numele ferm.

- Day... și proprietarul vocii era August.