CAPITOLUL 8 - O CAMERĂ ÎN CASA CU DOUĂ ETAJE
- Khun, nu te gândi prea mult la asta. Khun a făcut tot ce a putut în acea situație. S- ar putea ca tânărul să nu poată accepta acest lucru la momentul respectiv, iar prietenul tău s- ar putea să fie doar supărat. După ce a dormit și s- a gândit la asta mai mult, poate peste o alta noapte sau doua, va intelege. Va intelege ca ti- ai pierdut vederea Khun.
- Cine ar putea actiona asa de rece intr- o situatie ca asta?
S- a spus în timp ce predau Day braille. Day terminase de studiat elementele de bază ale citirii Braille și acum exersa scrisul. Sunetul instrumentelor care loveau caietele a răsunat în cameră, însoțit de sunetul fredonării unui cântec, arătându- i buna dispoziție.
- Două nopți, Khun? A trecut mai mult de o săptămână, parcă a devenit o fantomă, se plânse Day.
- Dacă nu se întâmplă încă, atunci nu se întâmplă. Khun, nu te gândi prea mult la asta. Khun nu ar trebui să se agațe prea mult în viață, dacă oamenii trebuie să plece, trebuie să- i dea drumul. Nu indiferent cât de mult îi iubim, este singurul lucru pe care îl putem face... Khun, ai auzit despre asta? a răspuns On, gata să- și continue cântecul calm.
Day și Mhok nu puteau decât să râdă. De fapt, ceea ce spusese maiorul era corect. În cele din urmă, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să înțelegi și să accepți decizia fostului tău partener.
- Sensei arata foarte bine in ultima vreme. Ce ai facut cu el? Poate nu ar trebui sa ai incredere in Sensei.
Mhok a glumit cu On.
- Nu sunt japonez, dar nu știu dacă ați auzit vreodată că se spune că oamenii îndrăgostiți tind să pară puțin mai tineri. Continuând să cânte.
- Khun On, ai o iubită? întrebă Day entuziasmată.
- Oh, am o iubită de multă vreme, ea este persoana care îmi este ghidul în curse, ne întâlnim de mult. Deja la acest nivel, nu există nicio îndoială.
Pe dezvăluit.
- Dacă sunteți împreună atât de mult timp, atunci ce veți face acum? întrebă Mhok în timp ce râdea.
- Este timpul să ne propunem. Se pare că și cealaltă parte este de acord. Așa că la următoarea noastră cursă, când trecem linia de sosire, o voi ruga să se căsătorească. Știu că nu s- a gândit la această posibilitate, probabil că ea crede că o voi întreba când plecăm într- o excursie sau poate într- un restaurant elegant. Nu știe că Khun On știe mai bine, nong, a spus o persoană îndrăgostită pe un ton fericit.
- Serios, Khun On? Un cuplu în care unul este orb și celălalt poate vedea bine, poate Khan să supraviețuiască cu adevărat?
Day murmură de parcă s- ar fi întrebat mai mult decât să aștepte un răspuns de la cealaltă persoană.
- Oi, ce ți- am spus despre a nu te judeca pe tine? Oh wow, Day se judecă pe sine, îl întrerupse Mhok jucăuș.
- Day nu ar trebui să credem că orbii sunt inferiori celorlalți. Dragostea nu depinde doar de vedere. Oare personalitatea nu este mai importantă decât orice altceva? În plus, dacă s- ar stinge luminile, nimeni nu ar putea vedea orice, nu?
On și- a încheiat cu îndrăzneală discursul, făcându- l pe Day să clatine din cap. Subiectul iubirii era ceva la care mă gândeam. Cum aș putea să nu mă gândesc la asta? Dar când a știut că va fi orb, a închis ușa pentru acel sentiment. Cum a putut avea acel vis dulce că cineva va veni și va accepta pe cineva în starea lui? Dragostea adevărată ca aceasta există doar în romane.
Mhok îl întrerupse spunând ceva, dar nu terminase de vorbit când sună sunetul soneriei din față. Singura persoană cu o vedere bună din casă a ieșit să deschidă ușa. Day a continuat să lucreze la Braille- ul său, deoarece fuseseră distrași din greșeală multă vreme, iar acum trebuia să se concentreze și să citească din nou, apoi să scrie un scurt rezumat a ceea ce a citit despre „Ultimul amurg”.
- Day
La început, proprietarul numelui a crezut că a auzit vocea lui Mhok, dar odată cu zgomotul pașilor, distanța și zgomotul ușii care se închidea, l- au făcut să gândească altfel. În plus, mirosul obișnuit slab al țigărilor a fost acum înlocuit de cel al plasturelui analgezic pe care sportivii îl folosesc în mod regulat.
- August? A întrebat deși știa deja
- Îmi pare rău.
Cealaltă persoană a spus, iar asta l- a făcut să confirme că persoana din fața lui era fostul său partener.
- În acel moment am fost supărat. Dar revenind și gândindu- mă în profunzime, m- a făcut să realizez că ai avut mult mai multe dificultăți decât mine.
- Îmi cer scuze și pentru că am dispărut așa.
- Îmi pare rău că am plecat așa, a spus Day.
- Nu mai știu nimic despre asta, nici nu- mi amintesc de ce am fost atât de supărat.
August a râs, apoi l- a tras și l- a îmbrățișat ca întotdeauna. A fost modul în care s- au încurajat reciproc, mai ales când pierduseră un meci important. De data asta nu a fost diferită, poate chiar mai dificilă ca niciodată. Atât el, cât și August au fost complet învinși o parte a pierdut multe ocazii, în timp ce cealaltă a pierdut mult mai multe.
- La naiba, te- ai antrenat? Unde ți s- au dus toți mușchii? Acum chiar și un copil te- ar bate, spuse August în glumă în timp ce se îndepărta și îl conducea pe Day să stea pe canapea să vorbească. Day ia prezentat lui August lui Mhok și On înainte de a- și continua discuția.
- Dacă ți- ai pierde vederea, crezi că ceea ce te- ar îngrijora cel mai mult ar fi faptul că un copil ar putea să te doboare?
Pe măsură ce timpul trecea, Day începuse să se împace cu realitatea lui.
- Este incurabil? August a întrebat sincer:
- De fapt, se poate face un transplant de cornee. Dar așteptarea este lungă, deoarece trebuie să așteptați
pentru un donator. În plus, persoana trebuie să fi pierdut complet vederea înainte de a putea să o facă. Ar trebui să încep deja să mă rog pentru ca el să grăbească totul și să orbească complet
acum?
A spus tânărul în glumă, dar cel care asculta probabil că nu știa că nimic din ceea ce era spus mai devreme a fost amuzant și August l- a îmbrățișat din nou în timp ce își freca spatele
reiterând celeilalte părți că acum are pe altcineva lângă el și nu ar trebui să- i rețină lacrimile. Boala lui îl făcuse să uite de mulți oameni pe parcurs, ceea ce fusese groaznic, din moment ce erau oameni care erau dispuși să- i fie alături și să- l sprijine.
Day a plecat capul , ștergându- și lacrimile în timp ce August continua conversația. Parcă s- ar fi întors vechea atmosferă dintre cei doi.
- Îți mai amintești acel restaurant? Acel restaurant luxos unde am promis că vom merge să mâncăm dacă câștigăm competiția internațională? întrebă August.
- Îmi amintesc foarte bine.
- Este foarte scump și greu să obții o rezervare, a spus Day râzând.
- Am rezervat două locuri pentru tine și cu mine să mergem să mâncăm acolo duminică, a spus August fără ezitare, lăsându- l pe Day uluit și neputincios.
Până în ziua de azi, Day nu a ajuns la punctul de a exersa să mănânce la fel cum ar fi făcut- o în afara casei și în fața tuturor, așa că s- a gândit la mâncarea comandată de On.
- La naiba, nu te grăbești? Încă nu am câștigat nimic la nivel internațional, a spus el în glumă.
- Dar am câștigat ultimul joc. Acum voi câștiga categoria. De asemenea acum joc doar simplu, revenirea la categoria de dublu va dura ceva timp.
Chiar dacă Day încerca să nu se simtă fericit de ceva atât de egoist, a trebuit să recunoască în sinea lui că era bucuros că August nu găsise încă pe cineva care să- i ia locul pe teren.
- Oh, atunci să considerăm asta ca pe o sărbătoare pentru tine, putem împărtăși asta.
Day acceptată în timp ce emoția îi umplea pieptul. Chiar și știind că August nu putea mânca alimente în afara programului său de hrănire, decât dacă era mâncare specială, așa că cealaltă parte s- a scuzat spunând că trebuie să se întoarcă, deși în adâncul sufletului, adevărul era că Day nu a vrut să facă. o mizerie mâncând în fața fostului său coleg.
- Trebuie să stau aici astăzi, a fost ordinul lui P'Night. El a spus că are o problemă importantă de rezolvat și că are nevoie de cineva care să aibă grijă de casă, a spus Mhok în timp ce lua pizza și o împărțea pentru a o pune pe farfuria lui Day apropiindu- și mâna ca să știe care era sosul iute și care era sosul ketchup.
- Stai, ce spui? Day a continuat să se plângă când și- a pus mai multe inele de ceapă în gură.
- Așa e, o să petrec noaptea aici. Poate ar trebui să dorm în sufragerie? spuse Mhok.
- Este o fantomă în cameră, t- am mai spus. Când construiau casa,o bătrână a căzut de pe una dintre schele și a murit.
Acum, noaptea târziu poți oricând auzi țipetele de durere, a spus Day cu o față serioasă în timp ce- și împături pizza ca să o mănânce.
- Spui adevărul? spuse Mhok încet.
- Nu este adevărat, spuse Day, râzând zgomotos de satisfacție. Asta l- a făcut pe Mhok să se plângă puțin, dar
era deja un obicei între ei să se înțeleagă așa.
- Poți dormi în dormitorul meu este suficient spațiu disponibil. Dacă un hoț intră cu o armă și vrea să mă omoare, tu
m- ai putea ajuta la timp, a continuat Day.
- Și când sunteți doar tu și P'Night aici, el doarme în camera lui Day?
- Nu, cel mai tânăr doar a ridicat din umeri.
- Și dacă tâlharul cu pistolul ar intra în camera lui Day, ce ar face Night ? bărbatul mai în vârstă a întrebat.
- Night mă vrea mort, ce nu știai? Probabil că el este cel care a plănuit să- i trimită pe hoți în primul rând. S- ar putea să încerce să jefuiască casa noaptea, să pregătească un pistol sau un cuțit pentru orice eventualitate.
Day s- a desprins și s- a întors în camera lui într- o dispoziție bună, spunându- i lui Mhok că va lua un pui de somn și nu va avea probleme. Că dacă avea nevoie de ceva, l- ar anunța.Cel mai mic s- a scuzat în timp ce cel mai mare îl însoțea pe celălalt până în cameră.
Când s- a trezit din nou, cerul era deja complet întunecat. Bătaie în uşă l- a trezit, expresia lui arătându- ne că dormea greu din cauza stresului provocat de faptul că August a insistat să- i întoarcă favoarea. Așa că îi era greu să adoarmă.
- Pot să trec?
Vocea s- a auzit mai târziu după ce au bătut din nou la uşă. Day s- a apropiat și i- a deschis ușa lui Mhok. Mhok, care era treaz, a intrat în cameră și l- a întrebat unde va dormi.
- Alege tu.
El a răspuns, fără să se gândească prea mult la asta, în timp ce a sărit în pat și și- a pus căștile pentru a continua să asculte un podcast. Apoi s- a întors să se uite la Mhok vag în timp ce îl privea încercând să ia o decizie gândindu- se probabil dacă să doarmă pe podea lângă pat și fereastră să stea de pază în cazul în care ar fi un hoț.
- Relaxează- te Phi. Dacă vrei să faci ceva, mergi înainte. Dar dacă vrei să fumezi, te rog fă- o afară și apoi fă un duș. A spus proprietarul camerei.
- Dependența mea nu este atât de mare, nu fumez prea mult. Cealaltă parte s- a plâns.
- Singurul miros pe care îl miros la tine este mirosul de țigări. Dacă nu- l numești dependent, cum l- ai numi? zise Day nepăsător.
Mhok și- a încrețit nasul încercând să- și adulmece hainele și trunchiul, prefăcându- se că nu era așa. nu contează.Dar de fapt își pierduse încrederea, așa că a spus că va merge mai întâi să facă un duș.Proprietarul camerei s- a prefăcut că doarme.Deodată, nu a putut să nu se simtă nervos fiind singur cu Mhok.
Mhok a terminat de scăldat și s- a întins pe futon pe podea și a încercat să poarte conversație, dar cealaltă parte a continuat să pretindă că doarme și l- a întrerupt. Curând, vocea lui Mhok a dispărut și ea. Day a ascultat ora pe telefon cu căștile încă conectate și și- a dat seama că era aproape miezul nopții.
Vocea lui Gee a răsunat în capul lui... I- ai văzut vreodată fața clar?
Îl văzuse o dată, dar acum nu- și mai amintea.
- P'Mhok.
Cel mai tânăr l- a strigat cu voce joasă, dar când nu a primit niciun răspuns a coborât din pat cat putea de atent. Îngrijitorul lui zăcea acolo, dar tot ce putea vedea era un bulgăre neclar prin perdeaua de apă care îi acoperea ochii. se apropia încet.
Day se apropia din ce în ce mai mult, iar imaginea devenea uniformă
mai ascuțit, până când distanța a fost mai mică de un deget. Și astfel, imaginea feței lui Mhok a putut fi văzută
în mod clar pentru prima dată de când s- au întâlnit.
Dacă ar fi să accepte lucrurile fără prejudecăți, tot ceea ce spusese Gee despre Mhok ca fiind foarte frumos, era ceva ce nu și- a imaginat niciodată înainte.
Dar acum, inima lui Day tremura și nu știa de ce.
☆
- Cine ar putea actiona asa de rece intr- o situatie ca asta?
S- a spus în timp ce predau Day braille. Day terminase de studiat elementele de bază ale citirii Braille și acum exersa scrisul. Sunetul instrumentelor care loveau caietele a răsunat în cameră, însoțit de sunetul fredonării unui cântec, arătându- i buna dispoziție.
- Două nopți, Khun? A trecut mai mult de o săptămână, parcă a devenit o fantomă, se plânse Day.
- Dacă nu se întâmplă încă, atunci nu se întâmplă. Khun, nu te gândi prea mult la asta. Khun nu ar trebui să se agațe prea mult în viață, dacă oamenii trebuie să plece, trebuie să- i dea drumul. Nu indiferent cât de mult îi iubim, este singurul lucru pe care îl putem face... Khun, ai auzit despre asta? a răspuns On, gata să- și continue cântecul calm.
Day și Mhok nu puteau decât să râdă. De fapt, ceea ce spusese maiorul era corect. În cele din urmă, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să înțelegi și să accepți decizia fostului tău partener.
- Sensei arata foarte bine in ultima vreme. Ce ai facut cu el? Poate nu ar trebui sa ai incredere in Sensei.
Mhok a glumit cu On.
- Nu sunt japonez, dar nu știu dacă ați auzit vreodată că se spune că oamenii îndrăgostiți tind să pară puțin mai tineri. Continuând să cânte.
- Khun On, ai o iubită? întrebă Day entuziasmată.
- Oh, am o iubită de multă vreme, ea este persoana care îmi este ghidul în curse, ne întâlnim de mult. Deja la acest nivel, nu există nicio îndoială.
Pe dezvăluit.
- Dacă sunteți împreună atât de mult timp, atunci ce veți face acum? întrebă Mhok în timp ce râdea.
- Este timpul să ne propunem. Se pare că și cealaltă parte este de acord. Așa că la următoarea noastră cursă, când trecem linia de sosire, o voi ruga să se căsătorească. Știu că nu s- a gândit la această posibilitate, probabil că ea crede că o voi întreba când plecăm într- o excursie sau poate într- un restaurant elegant. Nu știe că Khun On știe mai bine, nong, a spus o persoană îndrăgostită pe un ton fericit.
- Serios, Khun On? Un cuplu în care unul este orb și celălalt poate vedea bine, poate Khan să supraviețuiască cu adevărat?
Day murmură de parcă s- ar fi întrebat mai mult decât să aștepte un răspuns de la cealaltă persoană.
- Oi, ce ți- am spus despre a nu te judeca pe tine? Oh wow, Day se judecă pe sine, îl întrerupse Mhok jucăuș.
- Day nu ar trebui să credem că orbii sunt inferiori celorlalți. Dragostea nu depinde doar de vedere. Oare personalitatea nu este mai importantă decât orice altceva? În plus, dacă s- ar stinge luminile, nimeni nu ar putea vedea orice, nu?
On și- a încheiat cu îndrăzneală discursul, făcându- l pe Day să clatine din cap. Subiectul iubirii era ceva la care mă gândeam. Cum aș putea să nu mă gândesc la asta? Dar când a știut că va fi orb, a închis ușa pentru acel sentiment. Cum a putut avea acel vis dulce că cineva va veni și va accepta pe cineva în starea lui? Dragostea adevărată ca aceasta există doar în romane.
Mhok îl întrerupse spunând ceva, dar nu terminase de vorbit când sună sunetul soneriei din față. Singura persoană cu o vedere bună din casă a ieșit să deschidă ușa. Day a continuat să lucreze la Braille- ul său, deoarece fuseseră distrași din greșeală multă vreme, iar acum trebuia să se concentreze și să citească din nou, apoi să scrie un scurt rezumat a ceea ce a citit despre „Ultimul amurg”.
- Day
La început, proprietarul numelui a crezut că a auzit vocea lui Mhok, dar odată cu zgomotul pașilor, distanța și zgomotul ușii care se închidea, l- au făcut să gândească altfel. În plus, mirosul obișnuit slab al țigărilor a fost acum înlocuit de cel al plasturelui analgezic pe care sportivii îl folosesc în mod regulat.
- August? A întrebat deși știa deja
- Îmi pare rău.
Cealaltă persoană a spus, iar asta l- a făcut să confirme că persoana din fața lui era fostul său partener.
- În acel moment am fost supărat. Dar revenind și gândindu- mă în profunzime, m- a făcut să realizez că ai avut mult mai multe dificultăți decât mine.
- Îmi cer scuze și pentru că am dispărut așa.
- Îmi pare rău că am plecat așa, a spus Day.
- Nu mai știu nimic despre asta, nici nu- mi amintesc de ce am fost atât de supărat.
August a râs, apoi l- a tras și l- a îmbrățișat ca întotdeauna. A fost modul în care s- au încurajat reciproc, mai ales când pierduseră un meci important. De data asta nu a fost diferită, poate chiar mai dificilă ca niciodată. Atât el, cât și August au fost complet învinși o parte a pierdut multe ocazii, în timp ce cealaltă a pierdut mult mai multe.
- La naiba, te- ai antrenat? Unde ți s- au dus toți mușchii? Acum chiar și un copil te- ar bate, spuse August în glumă în timp ce se îndepărta și îl conducea pe Day să stea pe canapea să vorbească. Day ia prezentat lui August lui Mhok și On înainte de a- și continua discuția.
- Dacă ți- ai pierde vederea, crezi că ceea ce te- ar îngrijora cel mai mult ar fi faptul că un copil ar putea să te doboare?
Pe măsură ce timpul trecea, Day începuse să se împace cu realitatea lui.
- Este incurabil? August a întrebat sincer:
- De fapt, se poate face un transplant de cornee. Dar așteptarea este lungă, deoarece trebuie să așteptați
pentru un donator. În plus, persoana trebuie să fi pierdut complet vederea înainte de a putea să o facă. Ar trebui să încep deja să mă rog pentru ca el să grăbească totul și să orbească complet
acum?
A spus tânărul în glumă, dar cel care asculta probabil că nu știa că nimic din ceea ce era spus mai devreme a fost amuzant și August l- a îmbrățișat din nou în timp ce își freca spatele
reiterând celeilalte părți că acum are pe altcineva lângă el și nu ar trebui să- i rețină lacrimile. Boala lui îl făcuse să uite de mulți oameni pe parcurs, ceea ce fusese groaznic, din moment ce erau oameni care erau dispuși să- i fie alături și să- l sprijine.
Day a plecat capul , ștergându- și lacrimile în timp ce August continua conversația. Parcă s- ar fi întors vechea atmosferă dintre cei doi.
- Îți mai amintești acel restaurant? Acel restaurant luxos unde am promis că vom merge să mâncăm dacă câștigăm competiția internațională? întrebă August.
- Îmi amintesc foarte bine.
- Este foarte scump și greu să obții o rezervare, a spus Day râzând.
- Am rezervat două locuri pentru tine și cu mine să mergem să mâncăm acolo duminică, a spus August fără ezitare, lăsându- l pe Day uluit și neputincios.
Până în ziua de azi, Day nu a ajuns la punctul de a exersa să mănânce la fel cum ar fi făcut- o în afara casei și în fața tuturor, așa că s- a gândit la mâncarea comandată de On.
- La naiba, nu te grăbești? Încă nu am câștigat nimic la nivel internațional, a spus el în glumă.
- Dar am câștigat ultimul joc. Acum voi câștiga categoria. De asemenea acum joc doar simplu, revenirea la categoria de dublu va dura ceva timp.
Chiar dacă Day încerca să nu se simtă fericit de ceva atât de egoist, a trebuit să recunoască în sinea lui că era bucuros că August nu găsise încă pe cineva care să- i ia locul pe teren.
- Oh, atunci să considerăm asta ca pe o sărbătoare pentru tine, putem împărtăși asta.
Day acceptată în timp ce emoția îi umplea pieptul. Chiar și știind că August nu putea mânca alimente în afara programului său de hrănire, decât dacă era mâncare specială, așa că cealaltă parte s- a scuzat spunând că trebuie să se întoarcă, deși în adâncul sufletului, adevărul era că Day nu a vrut să facă. o mizerie mâncând în fața fostului său coleg.
- Trebuie să stau aici astăzi, a fost ordinul lui P'Night. El a spus că are o problemă importantă de rezolvat și că are nevoie de cineva care să aibă grijă de casă, a spus Mhok în timp ce lua pizza și o împărțea pentru a o pune pe farfuria lui Day apropiindu- și mâna ca să știe care era sosul iute și care era sosul ketchup.
- Stai, ce spui? Day a continuat să se plângă când și- a pus mai multe inele de ceapă în gură.
- Așa e, o să petrec noaptea aici. Poate ar trebui să dorm în sufragerie? spuse Mhok.
- Este o fantomă în cameră, t- am mai spus. Când construiau casa,o bătrână a căzut de pe una dintre schele și a murit.
Acum, noaptea târziu poți oricând auzi țipetele de durere, a spus Day cu o față serioasă în timp ce- și împături pizza ca să o mănânce.
- Spui adevărul? spuse Mhok încet.
- Nu este adevărat, spuse Day, râzând zgomotos de satisfacție. Asta l- a făcut pe Mhok să se plângă puțin, dar
era deja un obicei între ei să se înțeleagă așa.
- Poți dormi în dormitorul meu este suficient spațiu disponibil. Dacă un hoț intră cu o armă și vrea să mă omoare, tu
m- ai putea ajuta la timp, a continuat Day.
- Și când sunteți doar tu și P'Night aici, el doarme în camera lui Day?
- Nu, cel mai tânăr doar a ridicat din umeri.
- Și dacă tâlharul cu pistolul ar intra în camera lui Day, ce ar face Night ? bărbatul mai în vârstă a întrebat.
- Night mă vrea mort, ce nu știai? Probabil că el este cel care a plănuit să- i trimită pe hoți în primul rând. S- ar putea să încerce să jefuiască casa noaptea, să pregătească un pistol sau un cuțit pentru orice eventualitate.
Day s- a desprins și s- a întors în camera lui într- o dispoziție bună, spunându- i lui Mhok că va lua un pui de somn și nu va avea probleme. Că dacă avea nevoie de ceva, l- ar anunța.Cel mai mic s- a scuzat în timp ce cel mai mare îl însoțea pe celălalt până în cameră.
Când s- a trezit din nou, cerul era deja complet întunecat. Bătaie în uşă l- a trezit, expresia lui arătându- ne că dormea greu din cauza stresului provocat de faptul că August a insistat să- i întoarcă favoarea. Așa că îi era greu să adoarmă.
- Pot să trec?
Vocea s- a auzit mai târziu după ce au bătut din nou la uşă. Day s- a apropiat și i- a deschis ușa lui Mhok. Mhok, care era treaz, a intrat în cameră și l- a întrebat unde va dormi.
- Alege tu.
El a răspuns, fără să se gândească prea mult la asta, în timp ce a sărit în pat și și- a pus căștile pentru a continua să asculte un podcast. Apoi s- a întors să se uite la Mhok vag în timp ce îl privea încercând să ia o decizie gândindu- se probabil dacă să doarmă pe podea lângă pat și fereastră să stea de pază în cazul în care ar fi un hoț.
- Relaxează- te Phi. Dacă vrei să faci ceva, mergi înainte. Dar dacă vrei să fumezi, te rog fă- o afară și apoi fă un duș. A spus proprietarul camerei.
- Dependența mea nu este atât de mare, nu fumez prea mult. Cealaltă parte s- a plâns.
- Singurul miros pe care îl miros la tine este mirosul de țigări. Dacă nu- l numești dependent, cum l- ai numi? zise Day nepăsător.
Mhok și- a încrețit nasul încercând să- și adulmece hainele și trunchiul, prefăcându- se că nu era așa. nu contează.Dar de fapt își pierduse încrederea, așa că a spus că va merge mai întâi să facă un duș.Proprietarul camerei s- a prefăcut că doarme.Deodată, nu a putut să nu se simtă nervos fiind singur cu Mhok.
Mhok a terminat de scăldat și s- a întins pe futon pe podea și a încercat să poarte conversație, dar cealaltă parte a continuat să pretindă că doarme și l- a întrerupt. Curând, vocea lui Mhok a dispărut și ea. Day a ascultat ora pe telefon cu căștile încă conectate și și- a dat seama că era aproape miezul nopții.
Vocea lui Gee a răsunat în capul lui... I- ai văzut vreodată fața clar?
Îl văzuse o dată, dar acum nu- și mai amintea.
- P'Mhok.
Cel mai tânăr l- a strigat cu voce joasă, dar când nu a primit niciun răspuns a coborât din pat cat putea de atent. Îngrijitorul lui zăcea acolo, dar tot ce putea vedea era un bulgăre neclar prin perdeaua de apă care îi acoperea ochii. se apropia încet.
Day se apropia din ce în ce mai mult, iar imaginea devenea uniformă
mai ascuțit, până când distanța a fost mai mică de un deget. Și astfel, imaginea feței lui Mhok a putut fi văzută
în mod clar pentru prima dată de când s- au întâlnit.
Dacă ar fi să accepte lucrurile fără prejudecăți, tot ceea ce spusese Gee despre Mhok ca fiind foarte frumos, era ceva ce nu și- a imaginat niciodată înainte.
Dar acum, inima lui Day tremura și nu știa de ce.
☆
.jpg)
Comentarii
Trimiteți un comentariu