CAPITOLUL 6

- De când s-a întors soția ta, pari să fii într-o dispoziție foarte bună, Keith nu s-a putut abține să-și tachineze prietenul. Nan a ridicat ușor din umeri.

- Cânt doar pentru distracție. Orice melodie îmi rămâne în cap, o fredonez sau o cânt tot timpul, a răspuns Nan cu nonșalanță, fără să-i acorde prea multă importanță.

- Juri că nu cânți pentru a-ți cuceri soția?, îl tachină Keith din nou. Mac stătea liniștit, simțindu-se timid pentru că se afla în fața lui Keith.

- De ce ar trebui să-l cuceresc?

Deja îl am ca soț. De ce ar trebui să-l cuceresc?, răspunse Nan, zâmbindu-i lui Mac.

- Păi, credeam că vrei să-l cucerești pentru a compensa faptul că ai sărit peste etape și l-ai luat ca soț mai întâi, spuse Keith, ceea ce îl făcu pe Mac să se înroșească și mai tare. Mac nu era supărat că Keith știa detaliile relației sale cu Nan; la urma urmei, asta era în trecut. El era genul de persoană care ținea pică și își dădea seama că asta nu îmbunătățea nimic, ci doar îi provoca mai multă tristețe.

- Hei, vrei să te curtez?, îl întrebă Nan glumeț pe Mac.

- Să mă curtezi? Ce tot spui? Dacă cineva ca tine ar începe să mă curteze, mi s-ar face pielea de găină și aș muri, răspunse Mac pentru a-și ascunde jenă.

- Da, cred că voi doi nu ar trebui să vă curtați încă. Dacă vreți să vă curtați, așteptați până plec eu, îi întrerupse Keith. Mac își mușcă buza pentru a-și ascunde zâmbetul timid, în timp ce Nan râse în liniște și îl lăsă pe Keith să continue. Mac ascultă cu interes. În adâncul sufletului, Mac era încântat că Nan își tatuase numele lui; asta îl făcea să fie sigur că Nan era serioasă în privința relației lor.

- Ar trebui să stăm și să bem bere împreună pentru moment, sau trebuie să ceri mai întâi permisiunea unui tutore?, a spus Nan cu un zâmbet provocator. Keith și-a aruncat o privire ușoară prietenului său înainte de a zâmbi, dar nu a spus nimic.

- Chiar ai de gând să bei alcool după ce ți-ai făcut un tatuaj, Nan?, a întrebat Mac îngrijorat.

- Pot să beau. Știu să am grijă de mine, așa că nu-ți face griji, a spus Nan, mângâindu-i ușor capul iubitului său cu o mână. Mac a dat din cap în semn de aprobare. Keith a avut nevoie de mult timp pentru a termina tatuajul, dar în curând a terminat. Pielea din jurul tatuajului era puțin roșie, dar Nan știa foarte bine cum să îngrijească un tatuaj proaspăt făcut. Keith l-a înfășurat cu o cârpă, conform procedurii obișnuite.

- Nu te apuca încă să lucrezi la mașină, bine? Ai putea să-l murdărești cu ulei de motor și s-ar putea infecta, îl avertiză Keith.

- Da, uitasem complet de asta. E în regulă, o să-i las pe ei să se ocupe de asta, iar eu o să stau și o să privesc, răspunse Nan.

- Deci, ce vei face? O să rămâi să bei bere cu mine?, îl întrebă Nan din nou pe prietenul său.

- Trebuie să-mi pun lucrurile în mașină mai întâi, apoi îți spun, răspunse Keith în timp ce își strângea lucrurile pentru a se îndrepta spre mașină.

- De la cine trebuie să ceară permisiunea?, întrebă Mac din curiozitate.

- Și tu ești pretențios, nu-i așa?, îl tachină Nan pe iubitul său.

- Am învățat asta de la tine. Spune-mi, te rog, replică Mac, iar Nan chicoti ușor.

- Păi... s-ar putea să fie soțul lui, spuse Nan, făcându-l pe Mac să se oprească pentru o clipă, înainte de a da din cap.

- Nu glumi cu mine, Nan. Uită-te la prietenul tău. Keith este evident un tip potrivit pentru a fi iubit. Cum ar putea fi soția cuiva?, protestă Mac, neputând să creadă, pentru că Keith era înalt și slab, aproape puțin mai slab decât Nan, acoperit de tatuaje, cu un chip frumos și aspru.

Mac se gândea în secret că cineva ca Keith ar fi mai potrivit să aibă o iubită drăguță.

- Și înainte, credeai că ești material de iubit, și uite-te la tine acum; ești soția mea, nu-i așa?, replică Nan, făcându-l pe Mac să ezite și să înceapă încet să fie de acord.

- Da, ai dreptate, răspunse Mac, iar Nan chicoti încet.

- Nu te amesteca în treburile lui. Dacă vrea să te implice, dacă vrea să știi, îți va spune el însuși. Tot ce pot spune este că soțul lui nu este cineva cu care ar trebui să ne amestecăm. Așa că nu-ți mai băga nasul, Alteță, îl tachină Nan pe Mac la final.

- Atunci nu-mi voi mai băga nasul. Mă voi duce să mă joc cu peștii, spuse Mac în timp ce se ridica.

- Cine e Fish?, întrebă Nan pe un ton serios, dar cu un zâmbet pe buze. Mac își dădu seama imediat că iubitul său îl întreba doar ca să-l enerveze.

- Peștele care trăiește în iaz, nu o persoană! Ești atât de enervant, îi răspunse Mac iubitului său înainte de a se îndrepta spre ușa laterală a casei pentru a se juca lângă iazul cu pești din grădină. Nan așteptă o vreme până când Keith se întoarse.

- O să vin și eu mai târziu, dar acum trebuie să trag un pui de somn, spuse Keith pe un ton normal.

- Ai cerut permisiunea?, îl tachină Nan, iar prietenul său aruncă cu o pernă în el, făcându-l pe Nan să râdă încet.

- Atunci du-te și dormi. Eu mă duc să-l mai enervez puțin pe Mac, spuse Nan înainte să-și urmeze iubitul. Între timp, Keith se întinse pe canapeaua din sufragerie.

- Ce? Mac, întins cu fața în jos și cu capul pe o pernă mare, ridică privirea, stropind cu apă în joacă, confuz în legătură cu ce făcea Nan acolo.

- De ce? Nu pot să vin să stau aici? E casa mea, răspunse Nan zâmbind. Mac îi aruncă o privire ușor supărată înainte ca Nan să se întindă, sprijinindu-se cu spatele de Mac.

- Hei, Nan, ești greu, se plânse Mac fără prea multă convingere, zvârcolindu-se puțin. Nan doar râse.

- Când stau întins peste tine și nu te plângi de greutate... stai nemișcat, spuse Nan sever la final. Mac mormăi un blestem în șoaptă, dar încetă să se mai foiască. Nan stătea doar întins peste el în joacă. Se mută să stea întins pe burtă lângă Ma, corpurile lor atingându-se ușor.

- Hai să găsim o zi să curățăm iazul cu pești, a sugerat Nan.

- Dar mâinile tale nici măcar nu pot curăța bazinul cu pești, a replicat Mac, pentru că în iaz era ceva murdărie, inclusiv resturi de mâncare putrezite și deșeuri de pește.

- Cine a spus că o să-l curăț eu? O să te pun să-l cureți singur, a răspuns Nan glumeț. Mac l-a lovit ușor cu cotul pe iubitul său, iar Nan a râs încet.

- De ce nu zâmbeai și nu râdeai prea mult când vorbeam la videochat? Acum pari diferit, întrebă Mac, amintindu-și de perioada în care erau despărțiți și vorbeau la videochat. Observase că Nan avea adesea o expresie serioasă. Chiar și când zâmbea sau râdea, nu părea la fel de sincer ca acum.

- Întreabă-te singur. Nu ești cu mult diferit de mine, replică Nan. Mac rămase tăcut pentru o clipă.

Dacă ar fi trebuit să răspundă, ar fi fost pentru că trebuia să fie departe de casă, departe de iubitul său, departe de tatăl său. Nu se simțise așa înainte, dar de când era cu Nan, Mac își dădu seama cât de mult îi lipseau și îi era dor atât de Nan, cât și de tatăl său.

- Deci spui că e pentru că îți este foarte dor de mine, că îți faci multe griji pentru mine, și de aceea pari stresat, nu? întrebă Mac direct. Nan zâmbi ușor.

- Asta înseamnă că și tu îmi duci dorul și îți faci griji pentru mine, nu-i așa? răspunse Nan. Mac se întoarse să privească chipul iubitului său.

- Da, îmi duci dorul și îmi fac griji pentru tine. Ce e rău în asta? replică Mac, ușor iritat. Nan zâmbi mulțumit. Se întorse să se întindă pe spate și îl trase pe Mac să se întindă lângă pieptul său puternic. Mac profită de ocazie pentru a-și odihni capul pe pieptul solid al lui Nan, ascultând sunetul bătăilor inimii lui Nan.

- Îți dau toate drepturile. O să mă gândesc la tine, o să-mi fac griji pentru tine și o să fiu posesiv, dar și tu trebuie să-ți păstrezi drepturile. Nu face nimic care să mă supere, ai înțeles? răspunse Nan pe un ton serios.

- Știu, și tu la fel. Nu doar îmi reamintești, replică Mac. Nan zâmbi ușor, iar cei doi rămăseseră tăcuți pentru o vreme.

- Vorbim de parcă m-aș întoarce acolo azi sau mâine, nu?, spuse Mac. Nan râse împreună cu Mac în timp ce stăteau întinși lângă iazul cu pești, vorbind și jucându-se, până când Keith se apropie să li se alăture.

- Voi doi flirtați? Dacă da, pot să mă întorc în casă, glumi Keith.

- Nu flirtăm deloc, doar vorbim, răspunse Mac în timp ce se ridică, făcând-o pe Nan să se miște și să-și odihnească capul pe poala lui Mac în loc să folosească o pernă. Keith se așeză pe podeaua de lemn lângă iazul cu pești.

- Peștele ăla e destul de mare. Îl putem prăji cu sare ca să-l mâncăm cu bere? Keith arătă spre unul dintre pești. Mac păru imediat șocat.

- Ești nebun? Ăla e un pește koi! Cum să-l prăjim cu sare?, strigă Mac. Keith râse.

- Ești atât de ușor de tachinat, nu? Keith glumea, iar tu ai luat-o în serios, spuse Nan tachinând, în timp ce îi ciupi jucăuș obrazul lui Mac. Mac îi dădu la o parte mâna lui Nan.

- Păi, Keith avea o expresie serioasă! De obicei, nu vorbește prea mult.

Dar, când vine vorba de asta, e la fel de enervant ca tine, a profitat Mac de ocazie pentru a-i include pe amândoi.

- Altfel, putem fi prieteni?, a întrebat Nan înapoi. Keith a zâmbit ușor și a continuat să discute cu el despre pește pentru o vreme, până când a venit momentul. Nan i-a invitat pe Mac și Keith la pista de curse și a aranjat ca cineva să cumpere băuturi și mâncare pentru a le aduce la biroul de la pista de curse.

- Stai puțin cu Keith. Mă duc să verific pista, a spus Nan, deoarece trebuia să inspecteze pista din nou înainte de a lăsa oamenii să intre. Mac a dat din cap în semn de acord. Odată ce Nan a plecat, Mac s-a așezat să se uite peste conturile lui Nan în timp ce aștepta.

- Mac, a strigat brusc Keith, care se juca pe telefonul său. Mac a ridicat privirea.

- Ce?, a răspuns Mac scurt.

- Pot să te întreb ceva? Ești despărțit de Nan de câteva luni. Ai avut vreodată suspiciuni în privința lui?, a întrebat Keith, făcându-l pe Mac să se oprească puțin și să se uite prin fereastra biroului la Nan, care era afară și dădea ordine angajaților săi.

- Să spun că nu am avut niciodată suspiciuni ar suna ca o minciună. Știi că prietenul tău trebuie să întâlnească mulți oameni și că sunt mulți care vor să fie cu el, a spus Mac sincer.

- Dar când mă gândesc la ce face el pentru mine, reușesc să las asta deoparte. Chiar dacă nu dispare complet.

Oh, și a fost o perioadă când eram îngrijorat pentru Nan, iar prietenul meu, Ohm, mi-a spus că, chiar dacă sunt mereu cu Nan, dacă el vrea să fie cu altcineva, nici eu nu pot să-l opresc. Așa că nu te chinui pentru asta, indiferent dacă ești departe sau aproape. Dacă cineva vrea să plece, trebuie să-l lași să plece, spuse Mac cu un ton serios.

- Nan știe că ai avut vreodată suspiciuni în privința lui?, a întrebat Keith.

- Nu cred că ar ști. Nu-i voi spune. Nici nu vreau să știe. Prietenul tău, de îndată ce va afla că am suspiciuni, va găsi o modalitate să se ia din nou de mine, s-a plâns Mac la final, iar Keith a râs încet.

- De ce mă întrebi asta? Ai și tu un iubit la distanță? Mac a profitat de ocazie pentru a-l tachina pe Keith, care a zâmbit cu înțeles.

- Continuă să verifici conturile; asta e tot ce vreau să știu, a răspuns Keith cu un zâmbet. Mac s-a simțit puțin iritat de faptul că Keith nu voia să vorbească despre el, dar nu a insistat.

A continuat să verifice conturile lui Nan până când Nan s-a întors cu Wai, aducând băuturi și mâncare.

- Mac, du-te și adu niște farfurii pentru mâncare, i-a ordonat imediat Nan. Mac s-a dus să ia farfurii dintr-un dulap din apropiere, cunoscându-și responsabilitățile, în timp ce Wai pregătea pahare și un recipient pentru gheață. Odată ce totul a fost gata, Nan, Mac, Keith și Wai s-au așezat să mănânce și să bea împreună. După un timp, pista era gata pentru clienți. Nan a vorbit cu Keith despre instalarea cortului pentru mașini, în timp ce Mac mânca în tăcere.

- Nan, cred că nu ar trebui să instalezi cortul pentru mașini, a intervenit brusc Mac, făcându-i pe Nan și Keith să se întoarcă și să se uite imediat la el, în timp ce Wai îl privea pe Mac cu confuzie.

- De ce?, a întrebat Nan, în timp ce Mak zâmbea ușor, pentru că tocmai își dăduse seama de ceva...

- De ce nu înființezi o casă de discuri? De când m-am întors, am auzit deja multe dintre melodiile tale ciudate, a răspuns Mac zâmbind.

- Ai devenit obraznic în ultima vreme, a spus Nan, împingându-l jucăuș pe Mac peste cap.

- Sunt doar obraznic ca tine, a replicat Mac înainte să audă o agitație afară.

- Mă duc să verific, P,

spuse Wai înainte de a ieși afară, în timp ce Mac se mișcă să deschidă perdeaua pentru a se uita afară.

- Huh, copiii se bat, spuse Mac. Nan suspină obosit.

- Eram într-o dispoziție bună, iar acum am mai multe probleme de rezolvat, se plânse Nan înainte de a se ridica pentru a merge la dulapul din spatele biroului, deschizându-l pentru a scoate un pistol și a-l băga în spatele pantalonilor.

- Stai! Chiar trebuie să folosești un pistol?, îl întrebă repede Mac pe iubitul său, stând în fața lui.

- Îl iau doar ca să-i sperii, pentru orice eventualitate. Tu rămâi aici, nu trebuie să ieși. Mă ocup eu mai întâi. M-am săturat de copiii ăștia zgomotoși, se plânse Nan înainte să iasă. Mac părea că voia să-l urmeze.

- Lasă-l pe Nan să se ocupe de asta. Dacă ieși cu el, va fi mai îngrijorat pentru tine decât pentru situație, îl avertiză Keith. Mac ezită o clipă, pentru că și el era îngrijorat pentru iubitul său, dar nu voia să-l îngrijoreze pe Nan. Așa că Mac rămase lângă fereastră să privească. Îl văzu pe Nan intrând în grupul care se bătea. Părea că deja se loviseră cu pumnii, dar oamenii lui Nan interveniseră pentru a-i despărți.

- Sincer, vreau să renunțe și la pista de curse, spuse Mac cu nonșalanță.

- De ce?, întrebă Keith în răspuns.

- Păi, vezi tu, întotdeauna există oameni care nu respectă regulile și provoacă probleme. Data trecută, a fost lovit și a ajuns cu capul spart. Nu vreau să se întâmple ceva mai grav, și-a exprimat Mac îngrijorarea.

- Înțeleg, dar trebuie să ai încredere în Nan. Știe să aibă grijă de el. Întotdeauna a reușit să se descurce singur și știe exact ce să facă, a spus Keith pentru a-i liniști îngrijorarea lui Mac. Mac s-a uitat la Nan și a suspinat ușor înainte de a se întoarce la masă. Nu după mult timp, Nan s-a întors cu o expresie plictisită.

- Cum a fost?, l-a întrebat Keith pe scurt, în timp ce Nan se așeza lângă Mac, ca de obicei.

- Se certau pentru o fată, a spus Nan, părând iritat, și a dat din cap.

- Nimic grav, nu?, a întrebat Mac, pentru a se liniști. Nan a zâmbit ușor și a dat din cap. Mac nu a mai întrebat nimic și a continuat să discute și să mănânce. În cele din urmă, când Keith a plecat, Nan l-a dus și pe Mac să se odihnească.

.......

- O să mă duci, nu? întrebă Mac în dimineața unei noi zile, pentru că urma să-și ajute tatăl la birou, așa că se trezise devreme să facă duș și să se îmbrace.

- Da, mai târziu o să mă duc să văd niște mașini cu Wai. O să trec pe la tine după-amiază, răspunse Nan, după ce termină de făcut duș și se pregătea să-și pună pantalonii.

- Hmm, a murmurat Mac când l-a văzut pe Nan îmbrăcând blugii pe care îi cumpărase cu o zi înainte. Mac era surprins, pentru că nu îi spusese lui Nan că îi cumpărase în secret. Pusese pe furiș punga în dulap, știind că Nan probabil nu o va deschide niciodată. Dar s-a dovedit a fi puțin neașteptat.

- De ce? Nu i-ai cumpărat pentru mine?, întrebă Nan, ridicând colțurile gurii într-un zâmbet, în timp ce își punea imediat blugii.

- De unde ai știut că i-am cumpărat pentru tine?, întrebă Mac în glumă.

- Tu nu porți mărimea asta, a răspuns Nan. La început, era curios de ce Mac nu a scos blugii din geantă când a venit să facă duș mai devreme. Ieri, a scăpat accidental geanta din dulap, iar blugii au căzut și ei. Nan a văzut mărimea și a știut imediat că Mac îi cumpărase pentru el, pentru că își amintea ce mărime de blugi purta Mac.

- Nu crezi că i-aș putea cumpăra pentru altcineva?, întrebă Mac din nou, glumeț. Nan zâmbi răutăcios.

- Pentru cine altcineva i-ai cumpăra? Ești suficient de curajos să-i cumperi pentru altcineva? De ce nu mi-ai spus?, replică Nan. Mac ezită puțin, pentru că Nan avea dreptate.

- Și... ți se potrivesc bine? Am cumpărat o mărime mai mare, pentru că am simțit că ai crescut, a spus Mac încet la final.

- Se potrivesc perfect! Ești bun la asta, știi exact ce mărime să cumperi, l-a complimentat Nan cu un zâmbet. Era încântat că Mac era atent la astfel de detalii.

- Nu crezi că ar trebui să le speli înainte să le porți?, întrebă Mac, uitându-se cu satisfacție la pantalonii pe care Nan îi purta, pentru că arătau bine și i se potriveau lui Nan exact așa cum își imaginase.

- Cine spală hainele? Ar trebui să fiu fericit că le-ai cumpărat pentru mine? De ce simt că eu le-am cumpărat, din moment ce eu le-am plătit?, răspunse Nan glumind, în timp ce lua un tricou simplu să se îmbrace.

- Tu mi-ai dat banii, așa că trebuie să fie banii mei. În plus, am adăugat și niște bani din buzunarul meu ca să le cumpăr, răspunse Mac, ceea ce îl făcu pe Nan să-i împingă capul în glumă, enervat, înainte ca amândoi să coboare din dormitor. Nan se duse repede să cumpere micul dejun, iar el și Mac se așezară să mănânce înainte de a pleca în grabă, Wai conducându-i până la biroul tatălui lui Mac.

- Așteaptă-mă un minut, Wai.

Mă duc să-l văd pe tata mai întâi, îi spuse Nan lui Wai înainte să-l ajute pe Mac să care gustările pe care le cumpăraseră pentru angajații din biroul tatălui său. De îndată ce Mac intră, saluturile prietenoase și zâmbetele izbucniră. Mac zâmbi înapoi și împărți gustările.

- Bună, P'Dao, îl salută Mac pe secretarul tatălui său.

- Khun Mac, tocmai ieri am vorbit cu ei despre momentul în care vei veni. Bună, Khun Nan, spuse Dao, întorcându-se să o salute călduros pe Nan, deoarece ea ajuta adesea la biroul tatălui lui Mac și devenise apropiată de toată lumea.

- Bună! Tata e deja aici?, întrebă Nan.

- Da, e în birou, răspunse Dao.

Mac a trimis gustările, iar tânăra i-a mulțumit din suflet înainte ca Mac și Nan să intre în biroul lui Kitcha. Tatăl lor a ridicat privirea spre ușă când a auzit ciocănitul și pe cineva intrând.

- Hei, ai venit să ajuți la muncă?, l-a întrebat tatăl lui Mac.

- Da, l-am adus pe copil aici, dar nu voi rămâne. Am de gând să verific mașina puțin, a răspuns Nan.

- Bine, sincronizare perfectă. Mă duc să verific fabrica. Vii cu mine?, l-a întrebat Kitcha pe fiul său.

- Sigur, pleci acum, nu?, a răspuns Mac, apoi s-a întors să o întrebe pe Nan. Nan a dat din cap în semn de aprobare.

- Bine, plec acum. Dacă ai nevoie de ceva, sună-mă. Probabil nu mă voi întoarce la prânz, l-a informat Nan pe Mac, ca să nu fie nevoit să aștepte.

Mac dădu din cap în semn de înțelegere înainte ca Nan să-i ceară să se despartă, în timp ce Mac intră în fabrică cu tatăl său. Dacă ar fi fost înainte, Mac nu ar fi pășit în zona fabricii, dar astăzi trebuia să intre pentru a învăța cât mai multe, astfel încât să-și poată ajuta tatăl cu diverse sarcini. După ce inspectă fabrica, Mac se întoarse în propriul birou și ajută cu hârtiile cât de mult putu.

- Domnul Mac, președintele, vă cheamă în biroul său, se auzi vocea secretarei tatălui său prin interfon. Mac răspunse și se întoarse să se uite la ceas, observând că era aproape prânz. Se gândi că tatăl său probabil îl va invita să mănânce ceva. Mac ieși din biroul său și se îndreptă direct spre biroul tatălui său.

- Sunt oaspeți acolo, a spus Dao înainte ca Mac să ajungă la ușa biroului tatălui său.

- Wow, pot intra așa?, a întrebat Mac confuz, gândindu-se că tatăl său probabil discuta mai întâi afaceri cu oaspeții.

- Desigur, poți intra, a răspuns Dao. - Se pare că oaspetele vrea să te cunoască și pe tine. Mac părea nedumerit în legătură cu oaspetele la care se referea Dao, așa că a bătut la ușa biroului tatălui său înainte de a o deschide. Mac a aruncat o privire spre biroul tatălui său și a văzut spatele unui tânăr îmbrăcat într-un costum elegant, ceea ce l-a făcut pe Mac să-și încrunte ușor sprâncenele. Bărbatul se întoarse și îi zâmbi lui Mac. Mac se opri o clipă când văzu cine era.

- Um... bună ziua, spuse Mac, ridicând mâna pentru a-l saluta pe celălalt.

- L-am văzut întâmplător intrând pentru a discuta chestiuni legate de fabrica noastră, spuse tatăl lui Mac.

- Da, răspunse Mac, neștiind ce să spună.

- Și, deoarece este aproape ora prânzului, Ten te-a invitat să ieșiți să luați masa, a adăugat tatăl lui Mac.

- Da, probabil că va trebui să te deranjez în această după-amiază să-mi arăți fabrica, așa că am vrut să te invit mai întâi la prânz, a spus Ten. Mac nu se aștepta ca cealaltă persoană să apară aici.

- Tata vine și el?, l-a întrebat imediat Mac pe tatăl său.

- Desigur, a răspuns Ten în locul lui, ceea ce l-a ușurat puțin pe Mac, pentru că măcar tatăl său va fi acolo, întrucât nu știa despre ce să vorbească cu Ten.

- Mergem atunci?, a întrebat Ten. Tatăl lui Mac s-a uitat la fiul său și a dat din cap în semn de aprobare.

- Stați, trebuie să iau ceva din birou, a spus Mac înainte de a se întoarce la birou pentru a-și lua geanta personală. Când a ieșit din nou, l-a văzut pe tatăl său așteptându-l.

- Ten așteaptă în mașină, a spus tatăl lui Mac. Mac a dat din cap în semn de înțelegere.

- Ten te place?, a întrebat tatăl lui Mac, părând curios. Fața lui Mac s-a întunecat imediat auzind asta.

- Nu sunt sigur, dar chiar îi plac băieții, tată? Se pare că are multe fete după el, spuse Mac, exprimându-și gândurile.

- Nu e nimic, voiam doar să întreb dinainte, ca să știu cum să mă comport. Așa, pot să mă pregătesc să vorbesc cu Nan, în cazul în care Ten chiar te place, spuse tatăl lui Mac cu seriozitate, pentru că nu voia ca fiul său să aibă probleme cu iubitul său.

- Nan nu va veni să-mi facă probleme, tată, răspunse Mac înainte ca el și tatăl său să se îndrepte spre Ten, care aștepta lângă o mașină de lux. Mac observă că era un șofer, dar îl rugă să aștepte acolo, pentru că voia să conducă el însuși.

- Nu uita să-l suni pe Nan, bine? Nu vreau să afle mai târziu, îi șopti tatăl lui Mac fiului său. Mac dădu din cap în semn de aprobare.

El trebuia să stea pe scaunul din față, lângă șofer, în timp ce tatăl său stătea în spate.

- Am rezervat deja o masă la restaurantul hotelului. Pot confirma că mâncarea de acolo este delicioasă, spuse Ten.

- Sincer, am putea mânca la un restaurant din apropiere. Nu este nevoie să ne batem capul cu rezervarea unei mese la hotel, spuse Mac. Ten se întoarse să-l privească și zâmbi.

- Chestia e că vreau să-i scot pe Nong Mac și pe unchiul la masă într-un loc frumos și relaxant, răspunse Ten. Mac se gândi în sinea lui că orice loc poate fi relaxant și, când se gândi la asta, nu se putu abține să nu râdă, realizând că absorbise aproape în totalitate modul de viață al lui Nan. Când Ten se uită la el și îl văzu pe Mac zâmbind, se gândi că Mac trebuie să fie mulțumit de ceea ce spusese. În scurt timp, au ajuns la hotelul de lux unde rezervaseră o masă la restaurant.

- Stai puțin, trebuie să merg la toaletă. Așteaptă-mă, a spus Mac în timp ce intra în restaurant. Ten a dat din cap în semn de înțelegere înainte de a-l conduce pe tatăl lui Mac înăuntru. Mac s-a îndreptat spre toaletă, dar nu avea de gând să intre. A scos telefonul și l-a sunat imediat pe iubitul său.

- Alo?, se auzi vocea gravă a lui Nan.

- Când vii la mine?, întrebă Mac pentru a începe conversația.

- Ți-am spus că voi ajunge după-amiază. S-a întâmplat ceva? Apropo, ai mâncat deja? E deja prânz, răspunse Nan.

- Sunt pe cale să mănânc. Tu?, întrebă Mac, simțindu-se puțin prost.

- Și eu sunt pe cale să mă duc să caut ceva de mâncare. Nan a răspuns, iar Mack și-a mușcat ușor buza.

- Ascultă... P'Ten a venit la birou să verifice fabrica și ne-a invitat pe tata și pe mine să ieșim la prânz, l-a informat Mac pe Nan. La auzirea acestor cuvinte, a urmat o scurtă tăcere la capătul celălalt al firului.

- Unde mâncați? întrebă Nan. Mac îi spuse numele hotelului unde îi dusese Ten.

- La naiba, e departe de locul unde mă aflu acum. se plânse Nan iritat, pentru că, dacă ar fi condus până la hotel pentru a se întâlni cu Mac, probabil ar fi întârziat.