CAPITOLUL 4

Mac nu durează mult să se uite în sus. Nan și-a tras imediat un scaun și s-a așezat lângă Mac, cu un zâmbet , în timp ce îi privea fața lui Mac care devenea palidă.

- Frate mai mare...!Mac a rămas fără cuvinte pentru că era atât de șocat.

- Cine este el?a întrebat imediat prietenul lui Mac.

- Sunt prietenul lui Mac, numele meu este Nan.

- De mult timp nu ne-am mai văzut așa că am venit să îl salut. Ce mai faci?

Nan vorbea normal, dar gâtul lui Mac era uscat, neajutorat, iar frica din inimă i-a revenit după mai puțin de o lună. Când era pe punctul de a avea o nouă criză de furie, îi era frică să spună ceva față de prieteni săi.

- Ce afacere ai? Mac a decis să întrebe cu o privire aspră pe chipul lui Nan, încercând să nu arate teamă celorlalți prieteni ai săi.

- Am ceva să îți spun, vino afară te rog și vorbește cu mine..spuse Nan încet.

La auzirea a acestor cuvinte, Mac s-a simțit și mai confuz. Îi era teamă că Nan îl va prinde din nou ca data trecută.

Mac privi cu atenție afară din restaurant.

- Vom vorbi doar în fața restaurantului. Nu te voi deranja pentru mult timp, spuse el din nou.

De ce nu poate vedea că Mac este speriat? Mac se întoarce o clipă la prietenul său.

- Stai puțin jos și mănâncă mai întâi, ie-a răspuns Mac față prieteni săi.

- Vrei să ies cu tine? Un prieten l-a întrebat pe Mac când a observat că comportamentul lui Mac era schimbat .

- Bine, vom ieși și vom vorbi 10 minute.spuse Mac, înainte să se ridice și să îl conducă pe Nan în fața restaurantului.

Nan se întoarse pentru a-i oferi prietenului lui Mac un mic zâmbet.

- Cine este acesta mai exact?

Nan îl urmă încet pe Mac. Mac așteaptă în fața restaurantului speră sa treacă cât mai mulți și oameni, vrea să fie într-un loc aglomerat pentru a se putea proteja.

- Mai vrei să-mi spui ceva? întrebă Mac sever, dar nu tare.

Nan îl privi pe Mac de sus și în jos, făcându-l pe Mac să urască expresia de pe chipul lui Nan, care îl privea atât de mult.

- Ce mai vrei de la mine? întrebă Mac puțin mai tare.

- Shh, nu face tam-tam, cineva va deveni suspicios.Nan raspunde cu o voce răgușită.

Mac strânse pumnul în timp ce privea în jur. Cineva s-a întors să se uite la Mac și Nan suspicios. Mac se întoarse și se uită la el.

- Lipsește răbdarea, domnule.... spuse Nan batjocoritor.

Mac a trebuit să respire adânc pentru a se calma.

- Dacă nu ai nimic de spus, mă întorc... îl întrerupse Mac, văzând că Nan încerca doar să-l enerveze.

Mac s-a prefăcut că intră în restaurant dar următoarele cuvinte ale lui Nan l-au oprit.

- Îți dau o oră să mănânci. spuse Nan scurt

Mac se întoarse imediat să se uite la el.

- De ce?întrebă Mac.

- După ce ai mâncat, despartă-te de prietenii tăi, stai aici și așteaptă-mă. Voi merge să mă plimb în apropiere. Nan nu i-a răspuns deloc lui Mac.

- Atunci de ce să te aștept? În aceea zii Itt mi-a că "Oamenii se schimbă." a spus Mac, ar trebuit să încetezi să te mai joci așa cum ti-a zis Day și Itt.

- Acum au mai rămas 59 de minute, ți-am acordat prea mult timp. spuse Nan din nou.

Mac simți că răbdarea îi scade.

- Dacă nu vrei, pot să te asigur că prietenii tăi vor ști că noi doi am fost... a spus Nan, uitându-se din nou la Mac cu ochi frămânzi până când frisoanele lui Mac au revenit.

- Prietenii mei nu te vor crede. spuse Mac batjocoritor, dar înăuntru era puțin speriat.

- Atunci va trebui să-i arăt prietenului tău clipul. spuse Nan din nou.

Asta l-a făcut pe Mac să tremure de furie.

- Ce vrei de la mine? întrebă Mac din nou.

- Ei bine, vă spun într-un minut, hm... peste 58 de minute. Nan s-a prefăcut că ridică ceasul pentru a seta cronometrul.

Mac strânse din dinți. Voia să lovească persoana din în fața sa dar îi era teamă ca ar putea spune prietenilor sai ce s-a întâmplat între ei.

- Oh, nici să nu te gândești să fugi de mine. Știu unde locuiești, nu uita asta.

Nan îi reaminti lui Mac în timp ce se întorcea la prietenii săi știind că nu mai avea mult timp. Nan s-a uitat la Mac când a intrat în restaurant cu ochi strălucitori.

- E bine să mai ieși o vreme din casă. îşi spuse Nan înainte de a merge în cealaltă direcţie.

- Care este problema? a întrebat prietenul lui Mac îngrijorat.

- Nimic.

Mac răspunse nervos în timp ce se gândea la o modalitate de a scăpa, Mac trebuie să decide dacă într-adevăr îndrăznea să meargă acasă.

- Tipule, te întorci în apartament tau acum? Mac se uită gânditor la prietenul său.

- De ce ? a întrebat un prieten pe nume Dew.

- Vreau să dorm în camera ta o vreme. Mi-e prea lene să merg acasă. spuse Mac pentru că nu voia să meargă acasă .

Ar trebui măcar să fugi, să stai calm și să găsești o modalitate de a nu interacționa cu el.

- Bine. a răspuns Dew.

Mac mânca grăbit, verificându-și din când în când ceasul.

- Hai acasa. spuse Mac după ce a mâncat.

A durat doar o jumătate de oră.

- Unde te duci atât de grăbit? a întrebat un alt prieten.

- Sunt amețit, vreau să trag un pui de somn. Dew, nu ai venit cu mașina nu? Hai cu mine.

Mac a terminat a plătit costumația apoi părăsi restaurantul împreună cu prietenul său.

Mac se uită în jur în cazul în care Nan ar putea apărea dar nu se vedea nicăieri. Mac a zâmbit uşurat înainte de a merge cu prietenii lui în parcare. Prietenul lui Mac a condus și Mac s-a așezat lângă el.

- Hei, crezi că sunt prost? mormăi Nan sarcastic când îl văzu pe Mac pe cale să fugă.

Nan parcase lângă mașina lui Mac pentru că făcuse, investigații stia toate culorile și mărcile mașinilor lui Mac.

A continuat să îi urmărească mașina. Era fericit să urmărească astfel victimele...

Permiteți victimei să moară, apoi interacționați și rezolvați-o problema mai târziu, această urmărire ii dă un mare sentiment de satisfacție.

Nan îl urmă pe Mac până la apartamentul prietenului său, parcând mașina în fața apartamentului.

A așteptat puțin ca Mac să urce în camera lui cu prietenii lui. Nan aștepta nerăbdător în mașină. Un subordonat din domeniu la sunat să raporteze o lucrare. Apoi a continuat la telefon să își rezolve munca fără prea mari dificultăți. Aproximativ 3 ore mai târziu, și-a scos telefonul și a format câteva mesaje.

*************************

După ce a ajuns în camera prietenului său, Mac s-a apropiat și s-a întins imediat pe canapea.

- Vrei să bei apă? întrebă Dew, Mac clătină din cap.

- Mă voi întinde o vreme. Mac îi spune prietenului care se uită la ceas pentru că timpul a trecut așa cum a spus Nan.

Nan trebuie sa fie furios . Ce trebuie să fac acum? îşi spuse Mac, încercând să găsească o cale de a scăpa, dar tot nu se putea gândi la o modalitate.Gândindu-se la asta, a adormit. S-a trezit din nou cand auzi mesajul de pe telefon. Mac a tremurat ușor , s-a trezit, a luat telefonul și a văzut că era un număr nou dar totuși a citit mesajul.

- Ai de gând să cobori singur sau o să mă lași să urc și să te trag în jos?

După ce a citit mesajul, tot corpul a tremurat, imediat și -a dat seama cine ia trimis acest mesaj. Dar de unde îi știa Nan numărul?

Mac își găsește prietenul dormind pe o altă canapea. Mac și-a mușcat buza nervos.

Rrrrrrrrrrrrr...

Mac a tresărit când i-a sunat telefonul și era același număr care îi trimisese și mesajul. Mac a oprit rapid sunetul pentru că nu dorea ca prietenul său să se trezească la ora asta. Mac s-a uitat la numărul care suna cu inima bătând cu putere înainte de a se hotărî să ridice telefonul.

- Buna ziua.Mac a răspuns la apel cu inima bătând.

- Poți să cobori?O voce profundă se auzi la celălalt capăt al firului, făcându-l să se grăbească spre balconul camerei.

- Unde ești?!întrebă Mac cu o voce severă, știind cine era cealaltă persoană.

- Hei, crezi că poți sta departe de mine Mac? am întrebat cu blândețe, nu mă placi cu blândețe, nu? Îți place să folosesc forța ca înainte?întrebă Nan cu o voce joasă.

- Oprește-te! Ce ai de gând să-mi faci? Nu mai avem nimic de discutat strigă Mac nerăbdător.

- Ei bine... aș dori să ma implic..a răspuns Nan nonşalant la mârâitul lui

de Mac.

- Nu vorbi prea mult. Vrei să cobori? întrebă Nan din nou. Mac tăcu o clipă pentru că nu știa unde se află.

- Aștept în afara apartamentului prietenului tău. Poți să cobori acum sau vrei să trimit clipul prietenilor tăi? Am toate numerele prietenilor tăi...a spus Nan amenințător, surprinzându-l pe Mac când a aflat că la urmărit până la apartamentul prietenului său.

- De unde știi unde sunt? întrebă Mac.

- Mac, nu sunt un copil care să creadă că mă aștepți. Ți-am dat o oră să te gândești, dar acum îți las doar 10 minute, dacă nu cobori, poți deveni o celebritate peste noapte.

Nan încheie apelul . Lăsându-l pe Mac nemișcat și confuz înainte de a decide să meargă la prietenul său.

- Dew voi pleca . Mac își trezește prietenul.

- Vrei să te întorci, nu-i așa? întrebă Dew încet.

- Hm, trebuie să mă grăbesc să fac niște comisioane. Mulțumesc foarte mult.

I-a spus Mac prietenului său înainte de a-și împacheta rapid lucrurile și de a părăsi camera.

- Hei.., e atât de ușor de păcălit. Mormăi Nan în timp ce îl privea pe Mac ieșind . Coboară din mașină și ii deschide usa mașini . Mac făcu o pauză înainte de a se apropia încet de el, puțin câte puțin.

- Ce vrei? întrebă Mac curios. De ce are Nan încă o problemă cu el?

- Urcă-te în mașină. Nan spuse, Mac clătină imediat din cap.

- Auuuu..... strigă Mac de durere în timp ce Nan îl apucă pe Mac cu o mână de spatele capului.

- Ori te urci în mașină imediat, ori mă forțezi să folosesc forța. spuse Nan cu o voce scăzută la urechea lui Mac.

Mac se preface că se luptă.

- Chiar vrei să fii celebru? Nan amenință din nou, determinând Mac să înghețe imediat.

- Hai să ne urcăm în mașină, bine?

- Nu vrei să te urci? întrebă Nan din nou.

- Oh... voi merge urca, a răspuns Mac înainte ca Nan să-și lase mâna de pe gâtul lui Mac până când Mac se aplecă ușor înainte. Mac întinse rapid mâna și își frecă ceafa. Nan se întoarse să se uite la Mac,acesta a răsuflat uşurat înainte de a accepta să deschidă portiera maşinii şi să se urce pe scaunul de lângă şofer.

- Hmmm.., asta este. îşi spuse Nan .

- Unde mergem?! Nu vreau sa merg cu tine. Dacă ai ceva să-mi spui, spune-o... spuse Mac .

- De ce i-ti este frica? întrebă Nan batjocoritor

- Nu îmi este mi-e frică, dar vreau să vorbești . De ce te mai joci cu mine? Sau te-a trimis Day? întrebă Mac strigând la el . Nu voia că Nan să știe că era de fapt panicat .

- Nu este vorba despre Day. Totul este despre mine. răspunse Nan pe un ton lejer.

- Ce sa întâmplat? Spune-mi.Mac încă îl certa.

- Ascultă muzica, o voi porni... spuse Nan înainte de a întinde mâna să atingă radioul, aceasta reda muzică acustică internațională lentă și puternică, care nu se potrivea cu atmosfera actuală. Mac inchide muzica instantaneu. Nan se întoarce să se uite la Mac.

- Ce? Nu-ți place sau nu vrei să-l asculți pe Molam? L-am lăsat în mașină, am sa caut altă muzică, spuse Nan cu o expresie obișnuită, lăsându-l pe Mac fără să știe ce să facă.

- Eu vreau sa merg acasa. spuse Mac serios. Nan își miji ochii, iar Mac nu se putu abține să nu se uite la tatuajele de-a lungul brațelor lui care ieșeau din tivul cămășii lui.

- O să te iau. spuse Nan nonşalant.

- Nu trebuie să te întorci la mine. Mașina mea este încă la apartamentul prietenului meu. Mă poți aduce și să mă duci dacă nu mai ai nimic de spus...a continuat Mac.

Nan s-a îndepărtat și a continuat să conducă, când mașina s-a oprit la un semafor roșu, Mac s-a prefăcut că deschide ușa pentru a coborât din mașină.

Brusc...

- Doamne, ticălosule, dă-mi drumul! Mac țipă în timp ce încerca să deschidă ușa mașinii, dar Nan îl apucă de păr și îl trase spre el.

- Nu mă mai enerva, stai acolo, înțelegi Mac? spuse Nan pe un ton înăbușit, spre deosebire de privirea care era fixată pe Mac. Mac a încercat să-și scoată mâna din păr, dar Nan îl ținea strâns.

- Sau crezi că poliția te poate ajuta? Nan a râs. Pentru că era un polițist rutier în picioare la semaforul roșu unde s-au oprit. Mac și-a mușcat buza furios pentru că nu putea face nimic. Bineînțeles că putea suna la poliție, dar Mac nu avea curajul să spună nimănui ce sa întâmplat cu el.

- Nu plec nicăieri, dă-mi drumul, mă doare, spuse Mac, cu vocea tremurând il durea scalpul.

- Huh.

Nan a scos un mârâit scăzut și i-a dat drumul lui Mac de îndată ce lumina a devenit verde, apoi s-a întors pentru a continua să conducă.

Mac se mișcă imediat să se așeze pe marginea ușii. Nu voia să fie prea aproape de Nan, voia să fie departe.

- Poți să-mi spui? Unde mă duci?

Mac a decis să întrebe din nou. Apoi au continuat să conducă o vreme. Mac nu a suportat situația jenantă de acum.

- Chiar și așa, vreau să știu. spuse Mac încet.

- Dar nu-ți amintești, unde o să te duc? Nu știi drumul?

Nan a zâmbit și la întrebat, făcându-l pe Mac să acorde atenție modului în care îl spune Nan, pentru că a fost nu a fost prea atent la început el nu a acordat atenție drumului, ochii lui Mac s-au mărit când și-a amintit acest drum .

- Nu merg cu tine, ticălosule! De ce mă duci acolo? Nu merg, parchează acum! Mac țipă din nou când își dă seama că Nan îl duce la el acasă.

- Nu fi supărat. Vom sta doar să vorbim.

Nan a râs înainte de a se întoarce pe aleea care ducea la casa lui și la hipodrom. Nan s-a dus direct la casa mare unde toți îi așteptau. Mac privi în jur în panică.

- Ieși mai întâi, cu siguranță te voi conduce în acasă. Nan a spus când a parcat mașina în garaj și a deschis ușa mașinii.

Brusc...

De îndată ce ușa s-a deschis, Mac a coborât în ​​grabă și s-a îndreptat ușor spre ușa de la intrare, în nedumerirea subordonaților săi, pentru că nu se așteptau să-l vadă pe Mac din nou aici.

- Hei, unde mergi așa grăbit? Nan alergă spre Mac, punându-și brațul în jurul gâtului lui Mac.

- Dă-mi drumul! Mă întorc imediat, nu am ce să-ți spun.Mac mârâi, încercând să-i tragă mâna lui Nan, dar, ca de obicei, nu reuși.

Nan îl trase pe Mac cu el și se îndreptă spre ușa din față a casei principale. Mac trebuie să țină pasul, altfel va cădea la pământ iar Nan trăgându-l de gât pe parcurs.

- Frog, iti multumesc mult ca m-ai rugat sa ies la plimbare. Acum sunt mult mai bine. Nan le-a zis subordonaților săi în glumă.

- Ce sa întâmplat, sunt confuz. Cum ai ajuns aici? întrebă Frog confuz.

- Iată-l pe al tău, ceva care mă va vindeca. îi spuse Nan grupului înainte de a-l târî pe Mac în casă. Mac se agită, dar Nan îl trase pe Mac. la etaj.

- Ce naiba încerci să faci? O să murim amândoi. spuse Nan în timp ce Mac se zbătea în timp ce-l trase în sus pe scări.

- Lasă-mă să plec, ticălosule. Mac la certat, dar Nan a răspuns cu un zâmbet .Nan l-a târât pe Mac în cameră. Mac a înghițit pentru că își amintea foarte bine ce sa întâmplat în această cameră.

- Idiotule, dă-mi drumul, te implor. Mac îi vorbi .

- Hei, asta e ciudat. De ce vocea ta este atât de joasă acum? îl tachina Nan înainte de a deschide ușa și al împinge Mac înăuntru apoi a închis imediat ușa dormitorului. Mac a fugit cât mai departe de pat, Mac a privit în jur, nimic nu se schimbase.

În plus, patul avea încă aceleași cearșafuri cu model ca și originalul, întărind felul în care și-a amintit acea zi.

- De ce te gândești la ziua aceea? a întrebat Nan de parcă ar fi știut la ce se gândește Mac.

Nan își luă portofelul și îl așeză pe noptieră, ca de obicei. Doar Mac a intrat în panică când Nan a intrat în cameră.

- Am uitat complet.

Mac își forță vocea să nu tremure. Nan ridică o sprânceană și se prefăcut surprins.

- Serios? Sunt ușor de uitat? întrebă Nan tachinând.

- Dar încă îmi amintesc totul. Îți vei aminti. Ai vrea să-l vezi? Îl deschid într-o clipă... spuse Nan, dar nu a așteptat răspunsul lui Mac.

Nan se duce să-și deschidă laptopul. Apoi s-a întors să se uite la Mac pentru o clipă. Mac a rămas acolo unde era, neîndrăznind să se miște prea mult pentru că știa că, chiar dacă ar ieși din cameră, subalternii lui Nan tot vor fi în casă, nu l-ar lăsa să scape atât de repede. Nan își luă un moment să deschidă fișierul arhivat, apoi întoarce ecranul .Imaginea și sunetul de pe ecran determină blocarea lui Mac.

Mâinile și buzele îi tremură.

- Ce mai faci? Evident, pot să-ți văd fața clar. Nu, pot să văd fiecare parte din tine, haha.

Mac se întoarse să se uite la Nan.

- Bastard! strigă Mac în timp ce alerga spre el.

Lovitură...

Nan se întoarse ușor când pumnul lui Mac îl lovi pe obraz. Dar nu a durat prea mult de la impact că si și a venit a doua lovitură. Apoi și-a prins pumnul drept în centrul corpului lui Mac cu mare forță.

- Hmm...strigă Mac înainte de a cădea în genunchi pe podeaua sufrageriei. Nan și-a scuturat ușor umerii înainte de a se ghemui lângă Mac, care căzuse la pământ. Nan a prins părul lui Mac în fața feței lui și l-a tras în sus, astfel încât celălalt bărbat să poată vedea.

- Este prea ușor să te dobori. Nu este distractiv. Ridică-te și încearcă altceva. spuse Nan cu un zâmbet pe buze.

Mac se uită la el cu ochi strălucitori, dar nu se putea abține asa ca il lovește.

Lovitură....

- Auu... ticălosule. Nan a fost sarcastic când Mac l-a lovit din nou cu pumnul, deși încă stătea pe podea și Nan încă îl tragea de păr. Dar Nan a reușit să blocheze pumnul lui Mac cu celălalt imediat. Mac se uită trist la el.

- Vreau sa mori.spuse Mac supărat.

- Nu mă grăbesc, dar dacă vrei să mor, te iau cu mine, nu pot să merg singur, mi-e lene. spuse Nan sarcastic.

Acest lucru l-a enervat pe Mac și mai tare cu agitația lui, Nan i-a dat drumul părului lui Mac și s-a ridicat.

- Întinde-te mă întorc imediat, a spus Nan pe un ton obișnuit, potrivit dispoziției lui Mac.

- Unde ai de gând să mergi ?ai de gând să mă lași aici ? întrebă Mac brusc, dar încă stătea pe podeaua dormitorului.

- Să mânanc, știi câte ore m-am uitat la tine? Tu ai mâncat, ești bine,eu nu am mâncat încă, sau mă lași să mănânc aici...?spuse Nan în timp ce se preface că îl privește pe Mac cu ochi pofticiosi.

- Du-te, du-te să îți iei ceva de mâncare! Mac l-a alungat în grabă. Nan râse încet .

- Fii un băiat bun, așteaptă-mă aici mai întâi. Mă întorc și vom vorbi mai târziu.i-a spus Nan lui Mac înainte de a iși opri laptopul , apoi s-a întors și a scos telefonul lui Mac din buzunar. Mac sa repezit sa il prindă , dar nu a reușit.

- Dă-mi telefonul! Ce naiba ai de gând să faci? strigă Mac imediat sărind în sus.

- Nu ai nevoie de el aici, când mă voi întoarce cu siguranță te voi lua..... Atât a spus Nan înainte de a ieși din cameră, lăsându-l pe Mac singur cu frica în inimă.

Sunetul ușii care se închidea îi spuse lui Mac că nu putea părăsi camera. Mac se apropie și se așeză pe canapea, același scaun pe care dormea ​​când a fost înlănțuit dată trecută .Mac a ridicat ambele picioare și și-a îmbrățișat genunchii. Sprâncenele i se încruntară de frică, frustrare și confuzie.

De ce ar vrea Nan să se implice în asta? Deși trecuseră mai bine de două luni, gândindu-se la imaginile și evenimentele din acea zi, Mac a început să tremure.

- La naiba, de ce trebuie să mă urmărească așa? mormăi Mac .

- Încalzeste-mi mâncare pentru mine, le spuse Nan subalternilor ei cu voce tare.

- Da, așteaptă puțin. Subordonații lui Nan au răspuns înainte ca Nan să se așeze pe canapea din mijlocul sufrageriei.

- Hei, de ce l-ai adus pe băiatul ăla? Frog întreabă curios.

- Deci ce ți-am spus? Tocmai am trecut peste plictiseala. Nan a spus zâmbind , doar că toată lumea îl considera un zâmbet viclean.