Capitolul 4 / Final

 - De ce nu ai bătut la ușă, Oy?, întrebă Hin, ușor iritată că fata deschisese ușa și întrerupsese momentul.

- Scuze, am crezut că ești singură, spuse fata, strângând mâinile cu putere. Credea că Mil va rupe legăturile cu Hin pentru că a fost înșelată, dar în schimb, ei se îmbrățișau în biroul lui Hin.

- Din moment ce Oy este aici, pot să-ți prezint iubitul meu. Vă cunoașteți deja. El este Mil, iubitul meu. Mil, ea este Oy, o prietenă de-a mea, îi prezentă Hin, făcând-o pe Oy să-și mărească ochii auzind cuvântul - iubit. Unghiile ei se înfigeau în palme. Mil, care o observa pe fata în secret, își dădu seama că era foarte supărată.

- Bună, o salută Mil pe cealaltă cu un zâmbet.

- Iubit... iubit?, repetă Oy, aproape fără voce, privindu-l pe Mil cu resentimente.

- Da. Sper că Oy se bucură pentru noi, spuse Hin cu prudență. Expresia fetei se schimbă și îi zâmbi ușor lui Mil.

- Sigur că sunt. Sunt doar surprinsă. Hin a fost singură atât de mult timp. Dacă prietenii noștri află, vor fi șocați, spuse fata zâmbind, dar în sufletul ei era foarte geloasă pe Mil.

- Nu te mai deranjez, Hin. Mai bine plec. Ne vedem data viitoare. Oy își dădu seama că nu-și putea controla emoțiile, așa că își luă repede rămas bun.

Hin a suspinat.

- Îmi pare rău că totul a fost atât de brusc, a spus Hin, pentru că o ceruse pe Mil să fie iubita lui foarte brusc.

- Nu-i nimic. Nu trebuie să te gândești la asta. Îmi place așa, a răspuns Mil zâmbind. Dacă cineva ar fi întrebat de ce nu era supărat pe Hin pentru că îl înșelase, răspunsul ar fi fost că Mil credea că Hin nu se apropiase de el pentru a-l înșela de la început; Mil însuși se apropiase de Hin. Hin își făcea doar treaba, așa cum o făcuse întotdeauna... până când totul s-a schimbat.



Hin se aplecă și îl sărută pe Mil pe frunte, făcându-l să roșească de rușine, iar acesta îi dădu o palmă ușoară pe umăr.

- Ce naiba, P'Hin! Ce faci? Nu erai așa înainte, întrebă Mil, jenat.

- L-am sărutat pe frunte pe iubitul meu. Ce e rău în asta? Înainte nu eram nimic și nu voiam să fiu invaziv. Dar acum ești al meu, spuse Hin. Mil strânse ușor buzele.

- Bine, bine. Doar că eram jenat, răspunse Mil, înainte să-și amintească ceva.

- Ce-ar fi dacă ți-aș spune că... de fapt, știam deja cine ești?, spuse Mil. S-ar putea spune că era indiscret, dar Mil voia să-i taie aripile lui Oy, ca să nu aibă șansa să se apropie de Hin.

- Și cum ai aflat?, a întrebat Hin. Mil i-a spus că s-a întâlnit cu Oy și ce i-a spus ea. Hin părea tensionat când a auzit asta.

- De ce nu mi-ai spus imediat? Așa aș fi putut vorbi imediat cu Oy, a întrebat Hin cu voce severă. Mil a ridicat din umeri.

- Mă cerți?, a întrebat Mil. Hin a zâmbit ușor înainte de a-l îmbrățișa pe Mil și de a-l săruta de mai multe ori. Mil a dat din picioare, pe jumătate râzând, pe jumătate prefăcându-se că vrea să scape.

- P'Hin este un vulpoi viclean, nu-i așa?, a spus Mil, fără prea multă seriozitate. Hin a râs încet.

- Pe care o preferi? Pe cea politicoasă sau pe cea vicleană?, replică Hin.

- Pe oricare dintre ele... atâta timp cât ești tu, spuse Mil. Hin zâmbi. Se simțea ușurat că îi spusese adevărul lui Mil.

- Dar prietena ta?, întrebă Mil despre Oy.

- O să vorbesc cu ea. O cunosc bine, va inventa o scuză, spuse Hin, pentru că îi cunoștea bine temperamentul fetei.

- Bine. Dar acum să ne întoarcem la prietenii mei înainte să înceapă să se întrebe de ce țipăm unul la altul, spuse Mil zâmbind. Hin zâmbi înainte ca amândoi să se întoarcă la bar.

De data aceasta, Hin nu s-a gândit să se deghizeze. Și acea privire a adevăratei identități a lui Hin i-a surprins foarte mult pe Far și Pam, precum și pe clienții care îl vedeau pentru prima dată pe chipeșul Hin. Iar Mil le-a spus prietenilor săi că se întâlnește cu Hin, ceea ce i-a făcut pe prietenii săi să țipe de entuziasm.

🌸🌸🌸🌸🌸🌸

 

De când Mil și Hin au început să se întâlnească, Hin îl lua adesea cu mașina și îl ducea la universitate ori de câte ori avea timp. Prietenii lui Mil îl tachinau constant în legătură cu asta. Hin îl prezentase chiar și vărului său, Alan — iar Mil fusese foarte nervos la acea întâlnire.

Hin a încetat să mai poarte ochelari și să-și acopere fruntea cu părul ori de câte ori se ducea să-l vadă pe Mil. Acum apărea cu adevăratul său aspect: frumos și periculos. Asta îl făcea pe Mil să se înroșească și mai tare decât înainte.

În ceea ce o privește pe Oy, Hin i-a spus lui Mil că deja vorbise cu ea. Oy își ceruse scuze și spusese că credea că Mil știa deja adevărul. Exact cum prevăzuseră cei doi. Și se părea că fata plecase recent în străinătate, așa că nu-l mai deranja pe Hin. Dar, de fapt, Oy plecase în străinătate pentru a-și descărca furia făcând cumpărături și plănuia să se întoarcă pentru a se ocupa din nou de Mil.

- Deci, P'Hin vine să te ia azi?, a întrebat Pam după ultima oră.

- Nu. Are treburi de rezolvat. A spus că are planuri cu grupul lui de prieteni, a răspuns Mil.

- Și nu te-a invitat să-i cunoști prietenii?, a replicat Far.

- M-a invitat. Dar i-am spus că nu sunt încă pregătit pentru asta, a spus Mil zâmbind. El îi spusese același lucru și lui Hin, care nu s-a supărat.

- Dar uite... nu ți-e teamă că se va întâlni cu fata aia? Ar trebui să-ți marchezi teritoriul, prietene, a spus Pam.

- Am destul timp să-mi marchez teritoriul. În plus, P'Hin nu a fost niciodată interesat de ea. Dacă ar fi vrut, s-ar fi întâmplat înainte să mă cunoască, a spus Mil cu încredere.

După ce au discutat cu prietenii, Mil și prietenii lui s-au despărțit pentru a se întoarce în camerele lor, fără a mai ieși din nou.

Când a ajuns la apartament, Mil i-a trimis lui Hin un mesaj spunându-i că s-a întors în camera lui. De-a lungul relației lor, în ciuda aspectului de băiat rău al lui Hin, acesta nu se grăbea să meargă mai departe cu Mil. Se îmbrățișau, se sărutau și se mângâiau, dar nu merseseră mai departe pentru că Mil nu era încă pregătit, chiar dacă avusese deja experiențe. Lui Hin nu-i păsa, nu se simțea prost din cauza asta, ceea ce îl făcea pe Mil să se simtă și mai în siguranță.

Și, în mijlocul nopții, în timp ce Mil se uita la televizor, telefonul său mobil a sunat pentru că primise un mesaj. Mil l-a ridicat și a văzut că era de la Hin.

- Vino să ne întâlnim la bar...

Mil s-a încruntat ușor, pentru că Hin îi cerea să meargă la acea oră, când barul ar fi trebuit să fie închis. Dar nu a bănuit nimic, pentru că uneori se întâlneau la acea oră. Pentru că era un mesaj de la Hin, Mil nu l-a sunat, gândindu-se că se vor întâlni la bar.

Mil s-a schimbat de haine și a condus direct la barul lui Hin. Când a ajuns, barul era deja închis. Mil și-a parcat mașina în parcare, gândindu-se că va coborî și îl va suna pe Hin. De îndată ce a coborât din mașină, înainte să apuce să facă ceva, un grup de oameni l-au înconjurat, printre care erau femei și bărbați homosexuali.

- Tu ești Mil, nu-i așa?, l-a întrebat un bărbat care era homosexual, la fel ca Mil.

- Da, eu sunt. Ce doriți? a răspuns Mil, uitându-se deja în jur după pază.

- Despărțește-te de P'Hin, a spus una dintre fete cu fermitate. Mil s-a uitat la ea, fără să-i recunoască fața.

- Și tu cine ești, de fapt? Apari aici din senin și-mi spui să-mi părăsesc iubitul?! a replicat Mil cu voce iritată.

- Gata cu vorbăria. Să terminăm odată cu el, spuse o altă fată nerăbdătoare.


Grupul de oameni avansă spre Mil pentru a-l ataca. Deși Mil reuși să se apere puțin, nu era suficient împotriva unui grup care îl ataca împreună. Dar Mil nu a dat înapoi. Până când cineva a venit să-l salveze: Dol, prietenul său din facultate care lucra la pub-ul VIP.


- AU! Strigătul unui tânăr, evident gay, a răsunat când a fost lovit cu piciorul. Dol l-a ajutat pe Mil, l-a tras de braț și l-a târât departe.

- MIL, FUGI! a strigat Dol, trăgându-l pe Mil să fugă după el. Mil a fugit cu Dol. Dol l-a dus pe Mil înapoi în zona barului unde lucra, convins că cel puțin cineva trebuie să mai fie acolo.

- P'PHU! a strigat Dol imediat ce l-a văzut ieșind din bar.

- Eh? Dol?! Ce se întâmplă? De ce alergi așa?, întrebă Phu, ușor alarmat. Mil respira greu, pentru că tocmai se luptase și alergase.

- Un grup îmi ataca prietenul afară. L-am ajutat să scape, explică Dol, ținându-l în continuare pe Mil.

- Dar... Mil?! Ce s-a întâmplat? Intrați înăuntru! Nimeni nu îndrăznește să intre aici, spuse Phu, care îl cunoștea bine pe Mil, alarmat, înainte de a-i duce pe Dol și Mil să se odihnească în biroul său din zona barului. Se părea că acei oameni chiar nu îndrăzneau să-i urmărească înăuntru.

- Ești bine, Mil?, întrebă Dol, îngrijorat.

- Doar câteva zgârieturi... nimic grav, răspunse Mil. Phu le aduse apă de băut amândurora. Dar când se îndepărtă să o aducă, profită de ocazie pentru a suna discret pe cineva.

- Cine erau oamenii aceia? De ce voiau să te bată?, întrebă Dol, intrigat. Mil suspină și îi aruncă lui Phu o privire semnificativă.

- Are legătură cu Khun Hin, nu-i așa?, întrebă Phu. Mil dădu din cap, cu o expresie impasibilă. Dol nu îndrăzni să mai pună alte întrebări.

- Dar telefonul tău mobil, Mil? Unde este?, a întrebat Phu apoi.

- Dar telefonul tău mobil, Mil?, a întrebat Phu.

- Probabil a căzut undeva..., a răspuns Mil cu fermitate. Era sigur că își pierduse telefonul mobil în timpul agitației.

Phu nu a pierdut timpul: a luat propriul telefon mobil și l-a sunat imediat pe Hin.

- Da, să ne întâlnim altă dată, a spus Hin, luându-și rămas bun de la prietenii săi când a venit momentul să plece.

- Hin, du-mă acasă, a spus Oy. Hin era pe punctul de a refuza, dar atunci i-a sunat telefonul. De îndată ce a răspuns și a auzit vocea lui Phu care îi spunea ce se întâmplase, ochii lui Hin au strălucit de furie. S-a urcat direct în mașină și a plecat, lăsând-o pe Oy să stea acolo, mușcându-și nervos buza.

Hin a ajuns repede la bar, sunându-și vărul pe drum, deoarece și el era cu Mil. De îndată ce a intrat, s-a dus direct la biroul lui Phu și l-a găsit pe Mil stând acolo, cu o expresie posomorâtă. Când l-a văzut, Mil i-a aruncat imediat o privire din colțul ochiului.

- MIL, CE FĂCEAI AICI LA ORA ASTA?! Îngrijorat, Hin i-a vorbit fără să vrea cu voce tare lui Mil, ceea ce l-a enervat.

- ȘI CINE MI-A SPUS SĂ VIN, HUH? a replicat Mil. Hin l-a privit pe Mil fără să înțeleagă.

- De ce nu m-ai sunat? a continuat Hin să întrebe.

- Cine ar fi putut să-și imagineze că se va întâmpla asta?! Am mai venit să te văd la ora asta, nu-i așa?! a argumentat Mil. Hin a respirat adânc, încercând să se controleze.

- Îl iau pe Mil acum. Dol, mulțumesc că l-ai ajutat. Vorbim mai târziu, a spus Hin, înainte de a-l apuca pe Mil de încheietură și de a-l conduce afară din biroul lui Phu. Cu cealaltă mână, a sunat pe cineva.

- Vreau să aflu cine l-a atacat pe omul MEU în 24 de ore. Și mâine, adu-mi toți agenții de pază care erau de serviciu în seara asta, spuse Hin cu voce fermă, făcându-l pe Mil să tresară ușor, pentru că nu mai văzuse niciodată acea latură a lui Hin.

După ce închise telefonul, Hin îl duse pe Mil la mașina lui.

- Am venit cu mașina mea, spuse Mil cu voce iritată.

- Las-o aici deocamdată, spuse Hin, înainte de a pleca imediat. Îl duse pe Mil la apartamentul său, unde Mil mai fusese înainte, dar nu rămăsese niciodată peste noapte.

- O să dormi aici în seara asta. Mâine, când rezolv problema asta, te duc la apartamentul tău, spuse Hin, care se calmase puțin, cu voce blândă. Mil suspină ușor înainte să dea din cap. Apoi Hin îl duse pe Mil sus, în dormitorul său.

- Lasă-mă să văd unde te doare, a întrebat Hin cu blândețe, pentru că știa că Mil era supărat pe el.

- Ai țipat la mine mai devreme, a spus Mil. Hin l-a îmbrățișat imediat pe Mil.

- Îmi pare rău. Eram îngrijorat. Și de ce te-ai dus la bar la ora asta, Mil?, se scuză Hin înainte de a întreba curios, mângâindu-i capul și fața lui Mil în același timp, făcându-l să se simtă bine. Deși era puțin iritat, se simțea mângâiat.

- Pentru că am primit mesajul tău în care îmi spuneai să vin să te văd. Verifică-ți telefonul, spuse Mil, pentru că telefonul său nu mai era la el. Hin luă telefonul și apăsă câteva butoane, dar nu găsi nimic.

- Era chiar numărul tău. Am verificat, insistă Mil.

- Lasă-mă să încerc ceva, a spus Hin, înainte de a apăsa ceva pe telefonul său mobil. După un moment, mesajul menționat de Mil a apărut.


Hin a strâns din dinți de furie când și-a dat seama că cineva îi umblase în telefonul mobil. A sunat imediat un prieten.

- Bob, când m-am dus la toaletă, cineva mi-a umblat în telefonul mobil? ... Ești sigur? ... Bine, nu spune nimănui despre asta încă, îi spuse Hin prietenului său înainte de a închide, cu o expresie dură pe chip.

- Când te-au atacat, au spus ceva?, întrebă Hin. Mil spuse adevărul, dar nu recunoscu niciunul dintre chipurile acelea.

- Deci, ce se întâmplă?, a întrebat Mil, confuz.

- Cineva a folosit telefonul meu mobil pentru a-ți trimite un mesaj și a te ademeni afară. Dacă nu mă înșel, a fost pentru a-ți face rău, a spus Hin cu voce rece, amintindu-și fața persoanei care făcuse asta. Era sigur, dar încă nu avea dovezi pentru a incrimina cealaltă persoană.

- Cine? Mil îl privi fix și întrebă.

- Oy, răspunse Hin. Pentru că prietenul său îi spusese că Oy îi luase telefonul mobil ca să se joace cu el, dar la momentul respectiv Bob nu se gândise prea mult la asta, așa că nu îi spusese lui Hin.

- Credeam că și-a revenit în fire... mormăi Mil.

- Nu-ți face griji, Mil. Mă ocup eu de asta. Îmi pare rău... că plătești prețul pentru mine, spuse Hin cu vinovăție. Mil își sprijinise capul pe umărul puternic al lui Hin și îi îmbrățișase brațul, pentru că știa că Hin se învinovățea.

- Nu-i nimic. A fost și vina mea că nu am sunat înainte să confirm. Asta le-a dat ocazia celor răi să ne atace. Dar te avertizez: dacă continui să fii prietenă cu ea, nu voi accepta! Oamenii vor spune că am distrus prietenia, dar nu-mi pasă. Ea m-a atacat prima, spuse Mil cu seriozitate.

- Bine. P'Hin va face tot ce vrea Mil, a spus Hin cu seriozitate, făcându-l pe Mil să zâmbească. Cine ar fi crezut că un tânăr atât de dur și de neînfricat ca Hin, care nu se supunea nimănui, ar ceda atât de mult în fața lui?


- Dacă mă lași să-ți dau ordine... atunci lasă-mă să-ți îndeplinesc și eu o dorință, a spus Mil vesel. Credea că amânase destul. Hin, auzind asta, a ridicat ușor sprânceana.

- Mil... vrei să spui că...? a întrebat Hin ezitant.

- Dacă te prefaci că nu ai înțeles, voi retrage tot ce am spus!, replică Mil, dar rămase fără suflare când Hin îl ridică în brațe ca pe o prințesă. Mil se agăță de gâtul lui, speriat.

- P'Hin! Ce faci? Mă sperii!, spuse Mil, bătând ușor pe pieptul iubitului său.

- Mi-era teamă că te vei răzgândi. Așa că... hai să mergem în dormitor, Mil. Lasă-mă să merit acest cadou, murmură Hin, înainte de a-l duce în dormitor.

Și în acea noapte, trupurile lor zăceau goale și îmbrățișate pasional pe patul mare, amândoi gâfâind puternic. Acum Hin purta ochelari în timp ce se mișca, pentru că Mil îi ceruse asta, deoarece îl excita mai mult. Hin zâmbi și făcu ce voia iubitul său. Mil gemu până rămase fără voce, până în zori, când Hin se opri.


După ce Hin l-a dus să facă duș și să se schimbe, îmbrăcând hainele lui Hin pentru moment, Mil a adormit imediat de oboseală, cu Hin întins lângă el, îmbrățișându-l.


🌸🌸🌸🌸🌸🌸🌸🌸🌸🌸🌸🌸

Mil s-a trezit la ora unu după-amiaza, chiar când Hin a intrat în cameră.

- Te-ai trezit? Tocmai voiam să vin să te iau. Nu ai mâncat nimic la ultimele două mese, știi?, a spus Hin. În parte, voia ca Mil să se odihnească bine.

- Cât e ceasul?, întrebă Mil, cu vocea încă răgușită.

- Ora unu după-amiaza. Poți să te ridici?, întrebă Hin, înainte de a-și ajuta iubitul să se ridice în pat. Mil îl privi pe Hin cu o umbră de reproș, apoi ridică sprânceana când văzu că Hin era îmbrăcat de parcă tocmai venise de afară.


- Unde ai fost?, întrebă el suspicios.

- M-am întors. Tocmai am ajuns... și te-ai trezit la momentul potrivit, spuse Hin zâmbind, înainte de a se așeza lângă Mil și de a-l îmbrățișa. Mil se lăsă și el pe pieptul puternic al lui Hin.

- M-am dus să rezolv ce s-a întâmplat ieri. Totul e rezolvat, spuse Hin. Mil ridică sprânceana, surprins.

- În doar jumătate de zi?! întrebă Mil.

- Da. Oamenii vărului meu lucrează repede, răspunse Hin calm.

- Deci, concluzia..., a continuat Mil. Hin i-a spus că oamenii lui Alan i-au prins pe toți cei care l-au atacat pe Mil și au găsit telefonul mobil al lui Mil. Grupul care l-a atacat pe Mil era format din juniorii lui Thim, fratele lui Oy. Mil a aflat apoi că fratele lui Oy era cel care îl hărțuise.

Oy era cea care planificase totul, iar Thim îi angajase pe juniori să-l atace pe Mil, făcând să pară că era o dispută între tineri. În felul acesta, ea credea că va rămâne în afara problemei fără să fie prinsă.

Hin credea că Oy uitase că el era vărul lui Alan. Alan avea mulți oameni care puteau investiga cu ușurință. După ce a aflat cine erau vinovații, Hin s-a dus la casa lui Oy și a găsit-o împreună cu Thim și părinții lor. Hin s-a plâns părinților amândurora, le-a arătat dovezile și l-a bătut pe Thim în fața tuturor, înainte de a amenința afacerea familiei lui Oy, fără să se teamă de nimic. Tatăl lui Oy, care ținea la reputația sa și îi păsa de afacere, pentru că știa trecutul lui Hin, a lovit-o chiar și pe propria fiică până a căzut, promițând că îi va trimite pe amândoi în străinătate și că nu îi va mai lăsa să-l deranjeze pe Hin.


Hin însuși a spus că va întrerupe prietenia cu fata și o va considera doar o străină, ceea ce a făcut-o pe Oy să izbucnească în lacrimi. Apoi Hin a plecat. Dar, în realitate, Hin nu avea nicio intenție să-i lase pe Oy și Thim să plece atât de ușor. El urma să aștepte ca amândoi să fie trimiși în străinătate, apoi să-i pună în dificultate cu ajutorul oamenilor lui Alan.

Mil a ascultat totul în tăcere și, în final, a dat din cap, acceptând decizia iubitului său.


- Mil, după ce ai auzit toate astea... ți-e frică de mine?, întrebă Hin, privindu-l în ochi.

- Sigur că nu. Ai făcut-o pentru a mă proteja, răspunse Mil, ferm.

- Dar știu că îți place Hin cel calm, Hin cel politicos... iar acum ai văzut Hin cel periculos, spuse el, pe un ton serios. Mil râse.

- Îmi plac amândoi. Cel calm și cel periculos. Pentru că amândoi sunt P'Hin. Aspectul este doar un detaliu. Ce contează este cât de sincer ești cu mine, spuse Mil. Hin îi sărută obrazul iubitului său.

- Îți mulțumesc că mă iubești pentru cine sunt cu adevărat, spuse Hin. Mil zâmbi.

- Atunci să facem așa: de acum încolo, la ora aceea, o să-mi pun ochelarii, spuse Hin zâmbind. Mil știa exact ce voia să spună Hin prin - la ora aceea și roși când își aminti ce se întâmplase.

- Hmm... Cred că va fi bine, răspunse Mil, înainte ca amândoi să râdă amuzați.

Și din acea zi, Hin și-a ținut promisiunea — ori de câte ori - venea momentul, ochelarii erau acolo.


Sfârșit..