Capitolul 4

  - Anop.

Vocea lui Neung răsună calm, dar ferm, în timp ce pășea în camera unde Anop îl supraveghea pe micul Kanom, care dormea liniștit în pătuț.
Anop se întoarse surprins Neung era îmbrăcat elegant, ca pentru o ieșire de seară, deși afară deja se lăsase întunericul. 🌙

 - Da? întrebă el ușor nedumerit.

 - Poți rămâne puțin cu Kanom? Trebuie să ies să rezolv ceva.

 - Oh… sigur. răspunse Anop rapid, deși pe limbă îi stătea întrebarea - Unde mergeți?  dar nu îndrăzni să o rostească.
De la ziua acelui sărut pe obraz, cei doi nu mai aduseseră vorba despre incident, însă apropierea lor crescuse tăcut, în mod subtil, clipă de clipă.

Neung îl privi și, zâmbind ușor, adăugă:

 - Mă duc să mă întâlnesc cu un prieten. N-o să întârzii prea mult.

 - Înțeleg… spuse Anop, simțind cum inima i se strânge și bate atât de tare încât îl durea. 💓

 - Dacă ai nevoie de ceva, sună-mă.

 - Da… ah… Khun Neung, aveți grijă la drum. spuse el instinctiv, incapabil să-și ascundă grija din voce.

Neung zâmbi, mulțumit de reacția lui.

 - Desigur.

Doar acel cuvânt, spus pe tonul acela cald, îi făcu lui Anop genunchii să se înmoaie. Își duse mâna la piept, încercând să-și potolească inima care bătea nebunește. ❤️

Neung se aplecă, sărută ușor fruntea fiului său și ieși din cameră. Ușa se închise încet, lăsând în urmă o liniște încărcată.

Anop își sprijini spatele de marginea patului și oftă adânc.

- De ce... îmi bate inima așa de tare ori de câte ori îl văd? se întrebă în gând.


Mai târziu, în seara aceea…

 - Dacă ai ceva de spus, spune direct. vocea lui Neung răsună rece, dar controlată, în timp ce se așeză pe scaunul din restaurantul discret unde fusese chemat. 🍷

Într-adevăr, trebuia să se întâlnească cu un prieten mai târziu, dar mai întâi trebuia să termine această conversație pe care o amâna de prea mult timp cea cu viitoarea lui fostă soție.

 - Ce-i cu graba asta? întrebă femeia cu un zâmbet fals, ridicând sprânceana.

 - Nu am la fel de mult timp liber ca tine, Phrao.

Răspunsul său, tăios și lipsit de orice urmă de nostalgie, o făcu pe femeie să-și înăsprească privirea.
Se așteptase la altceva la remușcări, la rugăminți, la o urmă de durere în vocea lui.
Dar în loc de asta... Neung era distant, de gheață. ❄️

Phrao se căsătorise cu el pentru confort, pentru lux dar și pentru libertatea de a trăi aventurile ei secrete.
În mintea ei, cât timp Neung nu afla, totul era perfect.
Numai că uitase un detaliu simplu: niciun secret nu rămâne ascuns pentru totdeauna. 🕰️

- Chiar vrei să divorțezi de mine? întrebă Phrao, sperând că el se va răzgândi.

Neung zâmbi ironic, cu o privire disprețuitoare.

- Și de ce aș mai rămâne cu tine? replică Neung, făcând fața femeii să palideze. Nu era o insultă directă, dar lovi la fel de tare.

- Nu credeam că te voi auzi punând astfel de întrebări, continuă el. - Dacă vrei să fii cu alții, îți ofer libertatea pentru asta.

Phrao mușcă ușor din buze, fără replică.

- Nu îți e teamă că fiul tău va crește fără mamă? Am greșit doar o dată. Nu poți să-mi ierți? încercă ea, disperată să nu-și piardă sursa de bani.

- O singură dată? Hah! Ești sigură, Phrao? răspunse Neung cu sarcasm, în timp ce își blestema în gând propria naivitate pentru că o alesese ca soție.

- Ce vrei să spui cu asta? întrebă femeia, neliniștită.

- Cred că ar fi mai bine să semnezi actele de divorț. Așa nu trebuie să ducem totul în instanță, spuse Neung ferm.

- Dacă e așa, îmi iau fiul cu mine! amenință Phrao, încercând să-l folosească pe copil ca miză.

O flacără de furie îi aprinse privirea lui Neung când o fixa pe femeie.

- Încearcă, și vezi dacă reușești. Dacă vrei să mergem în instanță, fă-o. Să vedem cine câștigă, răspunse Neung, glasul lui plin de răceală și hotărâre.

- Am irosit deja prea mult timp cu tine, continuă el. - Gândește-te bine ce vei face. Îți dau o săptămână să decizi. Avocatul meu te va contacta.

Spuse acestea, se ridică și plecă din restaurant fără să atingă paharul din fața lui, lăsând-o pe Phrao singură, copleșită de îngrijorare.

…
…
…

- Vii să bei cu noi... și cine are grijă de copilul tău? întrebă Patt, prietenul lui Neung.

După despărțirea de Phrao, Neung venise direct la restaurantul unde se întâlnea cu prietenii. Toți știau acum că era pe cale să divorțeze.

- Am angajat o bonă să mă ajute, dar mă întorc curând, răspunse Neung.

- Sincer, nu m-aș fi așteptat ca Phrao să fie așa. Ce risipă a binecuvântării noastre din căsătorie, nu? comentă Pat, alt prieten din grup.

- Cine s-ar fi gândit? spuse Patt, încă mirat. Între timp, Neung sorbea băutura în tăcere.

- Și părinții lui Phrao, ce au spus? întrebă Patt, amintindu-și contextul.

- N-au argumentat; le-am arătat toate dovezile. răspunse Neung. Din fericire, părinții ei aveau puțin bun simț; doar i-au spus că lasă decizia în seama fiicei și nu vor interveni, recunoscând greșeala ei. Au cerut doar dacă e posibil să poată vedea nepotul din când în când.

- Mai bine așa. Nu merită să-ți plângi viața după cineva ca ea. Mai bine găsești altcineva. Pot să-ți recomand eu câteva fete, glumi Patt cu un zâmbet.

- Și dacă eu nu vreau femei? întrebă Neung înapoi, fără să știe exact de ce.

Atunci chipul lui Anop îi veni în minte. În tot timpul în care Anop lucrase ca bonă la casa lui, Neung ajunsese să discute și să se apropie de el. Anop îl ajuta cu adevărat la creșterea fiului nu lăsa toate responsabilitățile doar pe umerii lui. Voia să fie implicat în educația copilului. Prin această apropiere, Neung observase latura adorabilă a lui Anop. Mai mult, fiul său se atașase profund de tânăr.

- Nu-mi spui că începi să te interesezi de bărbați? întrebă Patt imediat. El însuși era gay, iar prietenii acceptau asta.

- Mă gândesc la asta, răspunse Neung deschis.

- Dacă vorbești așa, înseamnă că ai pe cineva în minte. Cine te face să-ți dorești să-ți schimbi preferința? curiosă, întrebă Patt. Neung doar ridică paharul și sorbi din băutură, fără să răspundă.

 

- Neung, ți-o spun ca prieten: nu e nimic rău dacă te plac bărbații, dacă asta îți dorești. Dar gândește-te bine. Nu o face doar din curiozitate sau din răzbunare la adresa fostei, îi sfătui Patt.




- Nu e nici răzbunare, nici curiozitate, răspunse Neung cu o voce calmă, dar hotărâtă.
- Ceea ce s-a întâmplat cu Phrao m-a făcut să înțeleg că genul unei persoane nu are nicio legătură cu reușita unei relații. Fie că e bărbat sau femeie, există oameni buni și oameni răi. Așa că m-am gândit... dacă într-o zi voi întâlni pe cineva sincer, care să mă iubească cu adevărat și să-l iubească și pe fiul meu, genul nu va conta. Aș accepta.

Cuvintele lui ferme îl făcură pe Patt să zâmbească ușor.

- Deci... ai găsit deja acea persoană, nu-i așa? întrebă el, cu o privire șireată, de parcă ar fi știut răspunsul.

Neung încuviință din cap, fără ezitare.

- Cine e? Prezintă-ne-o! interveni imediat Pat, curios.

- Când va fi momentul potrivit, o veți cunoaște, spuse Neung simplu.

Abia acum își înțelegea cu adevărat propriile sentimente. Afecțiunea pe care o simțise la început pentru Anop amestec de grijă și admirație se transformase încet într-un sentiment mai profund.
Dragoste.

Și, dacă instinctul lui nu-l înșela, Anop simțea același lucru.
Singura barieră era diferența dintre ei el era șeful, iar Anop, doar bona fiului său.

- Bine, atunci așteptăm, spuse Patt cu un zâmbet cald, înainte ca discuția să se îndrepte spre alte subiecte.

După o vreme petrecută la povești și câteva pahare, Neung hotărî să plece acasă înainte să se facă prea târziu.

Conduse în liniște prin noaptea calmă și ajunse aproape de miezul nopții. 🌙
Nu se așteptase să stea atât de mult plecat, așa că urcă direct în dormitor. Deschise ușa încet... și zâmbetul îi înflori pe buze.

În fața lui, o imagine liniștitoare:
Anop dormea adânc, îmbrățișat cu Kanom, amândoi respirați încet, în același ritm.

Neung intră în baie fără zgomot, făcu un duș rapid și își schimbă hainele. Când se întoarse, îi privi din nou doi oameni dragi, dormind în pace. Nu avea de gând să-i trezească.

Fiul său adormise sprijinit lângă pătuț, așa că Neung luă o pernă și o pătură, așezându-le ca o mică barieră de protecție în jurul lor. Apoi, se apropie.

Cu o mișcare blândă, îi atinse obrazul lui Anop pielea moale, caldă. O dorință i se strecură în piept... și, fără să-și mai poată stăpâni impulsul, se aplecă și îi atinse ușor fața cu buzele. 💋

- Mmmh… murmură Anop în somn, ușor deranjat de atingere.

Neung chicoti în surdină, înduioșat de reacția lui. Apoi, stinse lumina, se întinse în spatele lui și, cu un gest instinctiv, îl cuprinse într-o îmbrățișare discretă.

Căldura trupului lui Anop îl liniști.
În timp ce închidea ochii, un singur gând îi traversă mintea:

 

- De mâine... o să-i spun ce simt. Nu mai pot ascunde asta. ❤️