CAPITOLUL 47

Când s-au trezit dimineața, atât Nan, cât și Mac au aflat că Brick avusese dureri de stomac în noaptea precedentă, așa că Day a trebuit să meargă să-i cumpere medicamente, deoarece mâncase prea mult. Cu toate acestea, Brick a putut să se alăture grupului pentru ieșirea de astăzi. După ce au terminat micul dejun, tuk-tuk-ul angajat de Nan a sosit pentru a-i duce să-și prezinte omagiile la temple.

- Te simți bine?, i-a șoptit Nan lui Mac, care stătea lângă el. Deși fuseseră intimi doar o singură dată în noaptea precedentă, era îngrijorat că iubitul său ar putea avea dureri.

- Sunt bine, a răspuns Mac, zâmbind ușor la amintirea romantismului lor din trecut.

- De ce zâmbești?, l-a întrebat Nan când l-a văzut pe iubitul său zâmbind.

- Mă gândeam doar la ce ne-a adus împreună astăzi, a spus Mac, reflectând la relația lor. Indiferent de câte ori se gândea la asta, tot se întreba cum au ajuns împreună.

- Nebunia ta și a mea!, a glumit Nan. Mac a ridicat o sprânceană.

- Păi, dacă tu nu te-ai fi luat de Brick și eu nu m-aș fi luat de tine, probabil că nu ne-am fi întâlnit. Unele cupluri se pot întâlni datorită unor lucruri bune, dar pentru noi, este haos pur, râse Nan. Mac râse împreună cu el.

- Aici, în acest tuk-tuk, suntem îndrăgostiți datorită haosului și răutăților noastre, interveni vocea lui Brick cu umor, după ce auzise conversația lor.

- Da, este adevărat, interveni Nick, gândindu-se la propria iubită.

- Din fericire, noi ne putem iubi datorită haosului nostru, dar unii oameni s-ar putea să nu aibă o șansă ca asta. Pentru unii, viețile lor s-ar putea destrăma. Pe atunci, eram ca niște oameni fără gânduri, făcând doar ce ne venea în cap – fiind răi, complotând răzbunări, adăugă Neil. Toți dădură din cap în semn de aprobare.

- Cred că ar trebui să nu mai vorbim despre haosul ăsta pentru moment. Astăzi suntem aici să facem bine, a spus Nick în glumă, iar toți au zâmbit și au schimbat subiectul.

Astăzi, cei șase plănuiau să viziteze încă cinci temple, așa cum își propuseseră. După ce și-au terminat rugăciunile și au realizat că mai aveau timp, Nan a sugerat să viziteze câteva situri antice. Șoferul i-a dus la Wat Phra Sri Sanphet, iar fiecare cuplu s-a dispersat pentru a explora, dar a rămas în apropiere.

- Nan, când voi absolvi și mă voi întoarce în Thailanda, putem face o excursie cu motocicleta timp de o săptămână sau două?, a întrebat Mac în timp ce admirau împreună situl antic.

- Tu într-o excursie cu motocicleta?, a râs Nan.

- Parcă n-aș fi mers niciodată cu motocicleta, a răspuns Mac.

- E cald la soare, iar dacă plouă, te uzi leoarcă. Nu ai unde să te odihnești; ești sigur că poți face față?, a replicat Nan. Mac și-a mușcat buza pentru o clipă, apoi a dat din cap în semn de aprobare.

- Să așteptăm până termini facultatea, apoi vom discuta din nou despre asta, a spus Nan, plănuind în secret să-și ducă iubitul în orice călătorie își dorea.

- Cu cine vorbesc Brick și cei doi?, întrebă Mac când îi zări pe Day, Brick, Neil și Nick discutând cu doi tineri. Nan îl conduse pe Mac acolo și află că erau cunoștințe ale lui Day și Brick. Se părea că erau în căutarea unui loc unde să stea, așa că Nan îl sună pe Pom să întrebe dacă are o cameră liberă. Reușiră să găsească o cameră înainte ca cei doi să se despartă pentru a face fotografii, convenind să se întâlnească mai târziu la cazare.

- Brick, cine sunt cei doi?, l-a întrebat Mac pe Brick în timp ce mergeau împreună, pentru că atunci când Day i-a prezentat, a menționat doar că Pat era junior.

- Oh, Pat este din același oraș natal ca Day. Cât despre Miles, cel cu aparatul foto, este iubitul lui Pat. Este mai în vârstă decât noi, dar arată bine, a spus Brick cu un râs ușor, iar Mac a dat din cap în semn de aprobare.

- Hmm, chiar arată cool. În funcție de unghi, poate părea dulce sau dur, a comentat Mac pe baza a ceea ce a văzut.

- Ahem! Dar eu?, a întrebat Nan, prefăcându-se că își curăță gâtul. Mac s-a întors spre el cu o ușoară strângere a ochilor.

- Dacă mă uit la tine din unghiuri diferite... hmm... poate e mai bine să nu mă uit, a răspuns Mac glumind, întorcând fața. Nan și-a pus imediat brațul în jurul umerilor lui Mac. Mac a râs ușor.

După ce s-au distrat o vreme, au decis să se întoarcă în camera lor pentru a se odihni. Seara, urmau să discute unde vor merge la cină, deoarece toți șase trebuiau să se întoarcă la Bangkok a doua zi.

- Hai să mergem în camera lui Hia, îi spuse Nan lui Mac după ce folosiseră baia și stătuseră o vreme în camera lor.

- De ce?, întrebă Mac.

- Să vorbim cu el despre cină, răspunse Nan, iar Mac se ridică să meargă cu Nan.

Cioc, cioc.

Nan ciocăni la ușa camerei lui Day pentru o clipă, înainte ca Day să deschidă ușa.

- Ce s-a întâmplat?, a întrebat Brick, rostogolindu-se pe partea cealaltă pentru a face loc lui Nan și Mac să se așeze pe pat.

Bum!

- Haha, Brick, asta se numește a fi prost, a spus Nan, râzând cu voce tare, pentru că, atunci când Brick s-a rostogolit, capul lui s-a lovit accidental de perete.

- Au... doare! De ce râzi, Nan? Încercam doar să-ți fac loc! Brick se plânse lui Nan, ținându-se de capul lovit de perete. Day închise ușa și scutură din cap exasperat, apoi se apropie și se așeză lângă Brick, care se ridică în șezut cu o expresie sumbră.

- Day, uită-te la asta, spuse Brick, întorcându-se spre Day ca să-i arate fruntea. Day îi frecă ușor urma roșie, ușurat că nu era umflată. Sincer să fiu, Brick nu se lovise atât de tare la cap.

- De ce am mereu leziuni? Mai întâi dureri de stomac, acum o lovitură la cap, se plânse Brick.

- Leziunile sunt din vina ta, spuse Day nonșalant, înainte de a se întoarce spre Nan și Mac, care încă râdeau de Brick.

- Deci, ce vrei, Nan?

- Nimic special, voiam doar să-ți spun că prietenul tău, pe care l-am întâlnit mai devreme, s-a cazat la hotel. M-am gândit să-ți spun, în caz că vrei să-l invităm la cină, răspunse Nan, iar Day dădu din cap în semn de aprobare.

- Unde mergem să mâncăm?, întrebă Day.

- Păi, din moment ce prietenul tău tocmai a sosit, ce-ar fi să-l ducem să mănânce la un restaurant cu creveți de râu? Am putea să facem un mic festin, sugeră Nan, iar Brick dădu imediat din cap în semn de aprobare.

- Sună grozav! Vreau să mănânc din nou, a adăugat repede Brick, apoi s-a întors și i-a zâmbit timid lui Day.

- Totuși, astăzi voi mânca doar un crevete. Nu vreau să exagerez și să ajung să am din nou dureri de stomac, a continuat Brick, făcându-i pe Nan și Mac să râdă.

- Cred că e bine că ești cu Day, a intervenit Mac, făcându-i pe toți trei să se uite surprinși la el.

- Dacă aș fi ajuns cu tine, probabil că nu aș fi putut face față, a spus Mac în glumă, amintindu-și cum voia să fie cu Brick doar pentru că era atras de aspectul său fizic. Dar acum, Mac se simțea norocos că nu se întâlnea cu Brick.

- Da, și eu cred la fel. Dacă am fi fost împreună, pun pariu că ne-am fi certat tot timpul.

În plus, să fiu sincer, Mac, tu chiar nu ești potrivit să ai grijă de cineva. E mai bine pentru tine să ai pe cineva care să aibă grijă de tine, îl tachină Brick, arătând spre Nan. Mac făcu o față nedumerită, iar Nan îi împinse capul în joacă, enervată. Mac o lovi ușor pe Nan, în timp ce Brick se sprijini de Day.

- Cuplul ăsta e atât de timid, nu?, îi șopti Brick lui Day, râzând.

- Te-am auzit, îi răspunse imediat Nan. Brick zâmbi și continuă să vorbească despre restaurant până când simțiră că era timpul să se adune în holul cazării și apoi ieșiră la o cină de rămas bun, deoarece trebuiau să se întoarcă la Bangkok a doua zi.

......

A doua zi, toată lumea trebuia să se întoarcă la Bangkok, inclusiv Pat și Miles. Pom s-a oferit voluntar să-i ducă pe toți la gară. După ce și-au luat rămas bun, s-au așezat pe locurile lor pentru călătorie. Mac a continuat să ațipească și să discute cu Nan până când au ajuns în Bangkok. Nan l-a sunat pe Wai să-i ia pe toți și să-i ducă înapoi la casa lui.

- Cum e terenul?, l-a întrebat Nan pe Wai după ce au ajuns acasă și i-au dat câteva suveniruri mici.

- Nicio problemă, șefule, a răspuns Wai.

- Bine, și cum rămâne cu faptul că te duci să verifici magazinul lui Day în loc de Frog? Ia mașina mea, va fi mai convenabil pentru deplasare, a spus Nan, iar Wai a dat din cap în semn de aprobare.

- Când se întoarce Mac la școală?, a întrebat Wai despre Mac, care se dusese deja în dormitorul său.

- Va pleca poimâine, a răspuns Nan, simțindu-se puțin gol în interior, deoarece timpul trecea cu adevărat repede. Mac abia se întorsese de puțin timp când a trebuit să plece din nou să studieze. - Doar încă un an, Hia, îi spuse Wai pentru a-l încuraja. Nan zâmbi ușor înainte de a se îndrepta spre dormitor. Când intră, nu-l văzu pe Mac, dar bănuia că probabil făcea duș, deoarece se plânsese că îi era cald și că se simțea lipicios în timpul călătoriei cu trenul.

Nan își scoase cămașa și blugii, rămânând doar în boxeri, apoi se întinse pe patul larg. După un timp, Mac ieși din baie, mirosul de săpun plutind în aer, determinându-l pe Nan să ridice capul să se uite.

- I-ai dat deja suvenirurile lui Wai?, întrebă Mac în timp ce își usca părul ud cu un prosop.

- Da, le-am dat, a răspuns Nan înainte să se așeze pe marginea patului, incapabil să-și ia ochii de la Mac.

- Vino aici, o să-ți usc părul, a spus Nan, iar Mac s-a așezat pe podea, la picioarele patului, înmânându-i lui Nan prosopul.

- Au, Nan, îmi usuci părul sau picioarele?, a protestat imediat Mac când Nan i-a uscat părul prea brutal, în glumă.

Nan râse înainte să se aplece pentru a-i da lui Mac un sărut mare pe cap, făcându-l pe Mac să tacă pentru o clipă, apoi Nan se relaxă.

- Poimâine plecăm, menționă Nan în treacăt, iar Mac știa că se referea la el.

- Uh-huh, răspunse Mac în șoaptă, iar cei doi tăcură. Nan continuă să-i usuce părul lui Mac.

- O să cumperi ceva pentru băieți? Nan a întrebat pentru a rupe tăcerea.

- O să cumpăr ceva de la aeroport, a răspuns Mac, neavând chef să mai iasă. Nan a confirmat cu un mormăit.

- Întotdeauna e așa între noi, a spus Mac în glumă. Nan i-a ridicat capul lui Mac pentru a-l privi în ochi.

- Ce s-a întâmplat?, a întrebat Nan curios.

- De fiecare dată când trebuie să ne despărțim, ne simțim așa. E ca și cum am vrea să ne comportăm normal, dar nu putem să nu ne gândim la despărțire, spuse Mac pe un ton normal. Nan chicoti încet.

- Da, e adevărat, fu de acord Nan.

- Deci, hai să ne comportăm normal, bine? Când e așa, mă simt atât de trist, din nu știu ce motiv, sugeră Mac. Nan îi ridică capul lui Mac pentru a-l privi. Nan s-a aplecat pentru a-l privi pe Mac, care stătea pe pat, făcându-l puțin mai înalt decât Mac. Amândoi s-au privit în ochi pentru o clipă, apoi Nan s-a aplecat ușor pentru a-l săruta pe Mac. Mac i-a răspuns cu bucurie sărutului lui Nan, buzele lor întâlnindu-se într-o îmbrățișare familiară. Vârfurile limbilor lor dansau jucăuș împreună, trimițând vibrații puternice inimilor lor. Nan a supt și a sărutat buzele iubitului său, alternând cu vârful limbii sale savurând dulceața iubitului său. După un timp, Mac a împins ușor fața lui Nan, ridicând ușor sprâncenele.

- Mă doare gâtul, a spus Mac, iar amândoi au izbucnit în râs. Nan a terminat cu grijă să-i usuce părul lui Mac.

- Te duci jos să discuți afaceri cu Wai sau pot să trag un pui de somn?, întrebă Mac.

- Nu, prefer să mă cuibăresc lângă tine, răspunse Nan zâmbind, iar amândoi se urcară în pat să se îmbrățișeze până adormiră.

........

- Ai adus totul jos?, întrebă Nan, deoarece Mac trebuia să călătorească în străinătate pentru a-și continua studiile astăzi.

- E totul în regulă, răspunse Mac leneș, ceea ce o făcu pe Nan să ridice ușor o sprânceană.

- Nu vrei să pleci?, întrebă Nan. Mac dădu din cap, iar Nan îl împinse jucăuș pe Mac pe cap.

- Grăbește-te să termini școala, îi spuse Nan. Mac îi făcu o mutriță.

- Ce a spus Ohm când a sunat dimineață?, întrebă Mac despre prietenul său, care se întorcea și el.

- A spus să ne întâlnim la aeroport, răspunse Nan înainte ca el și Mac să urce în mașină pentru a se îndrepta spre aeroport. Astăzi, Nan îl conducea pe Mac.

Nan îl privi ușor pe Mac când îl văzu sprijinindu-și capul de umărul său puternic în timp ce conducea.

- Ce s-a întâmplat?, întrebă Nan pe un ton normal.

- Nu pot să mă sprijin?, răspunse Mac.

- Hmm, ar fi mai bine să te sprijini aici?, Nan îl tachină, arătând spre zona inghinală, dar Mac îl lovi ușor pe picior, enervat.

- Nu mai fi nesimțit, îi răspunse Mac. Nan chicoti ușor, iar Mac continuă să-și odihnească capul pe umărul lui Nan.

- Nu uita să mă suni pe video în ziua deschiderii cortului pentru mașini, îi reaminti Mac lui Nan, deoarece nu putea rămâne până în ziua deschiderii, pentru că trebuia să se întoarcă la studii.

- Da, a fost de acord Nan, mormăind. În scurt timp, au ajuns la aeroport, iar Nan a intrat împreună cu Mac.

- Ohm e acolo. Cu cine e?, a întrebat Mac când l-a văzut pe prietenul său vorbind cu cineva care stătea vizavi de el, cu spatele la ei. Mac l-a văzut pe Ohm ridicând mâna pentru a-i ciufuli părul celuilalt, dar acesta i-a dat mâna la o parte.

Dar se părea că Ohm nu era deloc supărat; de fapt, zâmbea și râdea. Ohm se uită la ei și dădu din cap, făcând cealaltă persoană să se întoarcă imediat cu fața spre Mac și Nan. Mac încruntă ușor sprâncenele când văzu că persoana aceea îi părea destul de familiară.

- Ce... nu ai spus că te întorci singur?

Mac auzi cealaltă persoană vorbind cu Ohm, iar Ohm ridică ușor din umeri.

- Hei, strigă Nan jucăuș. Cealaltă persoană le zâmbi înapoi.

- Hmm, cealaltă persoană dădu din cap, salutându-i înapoi pe Nan și Mac.

- De ce...? Mac spuse atât, uitându-se alternativ la Ohm și la cealaltă persoană.

- Cred că ar trebui să mă întorc mai întâi, a încercat cealaltă persoană să se ridice pentru a pleca, dar Ohm l-a prins de braț.

- Stai puțin, nu ai spus că ți-e foame? Hai să mâncăm ceva împreună mai întâi. De asemenea, ai spus că vei aștepta până intru, nu? a spus Ohm zâmbind. Mac, care a auzit asta, putea deja să ghicească ce se întâmplă.

- Hai să mergem să mâncăm împreună mai întâi, a spus Nan din nou.

- Bine, a răspuns cealaltă persoană, în timp ce îi îndepărta brațul lui Ohm de pe gâtul său.

- Hai să ne cazăm și să lăsăm bagajele mai întâi, i-a sugerat Ohm lui Mac, iar cei doi s-au îndreptat spre recepție, în timp ce Nan a rămas cu cealaltă persoană.

- Te-a adus el aici?, l-a tachinat Nan.

- Da, cam așa ceva, răspunse cealaltă persoană, fără prea multă claritate.

- Cum merge cu Ohm?, întrebă Nan din nou, ceea ce îl făcu pe celălalt să se agite puțin, ca și cum ar fi încercat să găsească cuvintele potrivite pentru a minți. Dar când se uită la Nan, își dădu seama că probabil Nan știa deja ceva.

- Nan, te rog să nu-i spui lui Three, bine?, spuse cealaltă persoană.

- Fratele tău mai mic nu știe încă despre tine și Ohm?, a întrebat Nan, la care persoana din fața lui, Doi, fratele mai mare al lui Trei, a dat din cap.

- Nimeni nu știe încă. Noi... nu avem o relație serioasă; doar vorbim, atâta tot.

Așa că nu vreau să știe nimeni, pentru că nu e foarte clar, spuse Doi ezitant la început, vocea lui pierzându-se la sfârșit.

- Deci, tu și el sunteți doar în faza de discuții?, întrebă Nan ridicând o sprânceană. Doi dădu din cap afirmativ.

- Sincer, nici eu nu știu ce se întâmplă între noi, recunoscu Doi, părând stresat. Nan păru surprinsă.

- Ha, el vorbește cu mai multe persoane, iar eu sunt doar una dintre ele, a adăugat Two.

- Ești sigur de asta?, a întrebat Nan. Two nu a răspuns. Nan nu a insistat, pentru că era treaba lui Two și a lui Ohm. În scurt timp, Mac și Ohm s-au întors la ei.

- Hai să căutăm ceva de mâncare, a sugerat Mac. Ohm a recomandat un restaurant din aeroport, apoi s-a îndreptat spre el pentru a merge împreună.

- Mergeți voi doi înainte, a spus Ohm. Mac s-a uitat imediat la Two, dar a fost tras de Nan pentru a merge împreună.

- E vreo problemă?, l-a întrebat Mac pe Nan.

- Nimic, a răspuns Nan.

- De cât timp știi despre ei?, a întrebat Mac, curios.

- Păi... de ceva vreme, a răspuns Nan.

- Atunci cum au început să vorbească?, a continuat Mac să întrebe.

- De ce îți pasă de ei? Concentrează-te pe mine; în curând, tu și cu mine ne vom despărți din nou. De ce să acorzi atenție altcuiva?, a spus Nan în glumă.

- Bine, nu voi mai acorda atenție, a răspuns Mac, realizând situația. Cei doi au intrat în restaurant și, la scurt timp, Ohm a intrat singur.

- Hei, unde e Two?, a întrebat Mac.

- S-a întors, a spus Ohm pe un ton frustrat.

- V-ați certat?, a întrebat Mac.

- Nu e nimic. Comandați mâncare. Trebuie să ne îndreptăm spre poartă în curând, a răspuns Ohm. Cei trei au comandat mâncare și au mâncat împreună. După ce au terminat, s-au îndreptat spre intrare. Ohm s-a îndepărtat pentru a vorbi la telefon, astfel încât Nan și Mac să-și poată lua rămas bun.

- Învață mult. Dacă ai probleme, sună-mă, a spus Nan pe scurt.

- Da, și tu. Nu-mi ascunde nimic, a răspuns Mac. Nan a zâmbit ușor și a dat din cap. Mac și-a strâns puțin buzele și și-a sprijinit capul de umărul puternic al lui Nan, rămânând nemișcat. Nan l-a îmbrățișat pe Mac. Mac l-a îmbrățișat imediat pe Nan de talie. Nu era jenat de privirile celorlalți, deoarece acesta era un moment important pentru amândoi. Nan l-a sărutat pe Mac pe creștetul capului, ca un gest de rămas bun, înainte de a-l împinge ușor.

- Acum poți intra. Mă întorc să discut cu echipa mea despre muncă, spuse Nan, referindu-se la subordonații săi. Mac dădu din cap în semn de înțelegere, chiar în momentul în care Ohm se apropie de ei.

- Să intrăm, îi spuse Ohm lui Mac, înainte de a se uita la Nan.

- Hei, mă bazez pe tine, la fel ca înainte, îi spuse Ohm lui Nan.

- Sigur, nicio problemă. Dar ar trebui să clarifici lucrurile. Dacă el scapă, nu poți da vina pe mine, răspunse Nan, iar Ohm dădu din cap în semn de aprobare înainte de a-l conduce pe Mac înăuntru. Mac se uită la Nan cu o expresie tristă, dar îl urmă pe Ohm înăuntru. Nan îl privi pe Mac până când acesta dispăru din vedere, apoi se îndreptă spre mașina sa.

Ring... ring... ring

Sună telefonul mobil; Nan știa că era Mac, și într-adevăr era el. Nan a răspuns imediat la apel.

- Ce faci?, a întrebat Nan scurt.

- Mi-e dor de tine, a spus Mac. Nan a râs ușor.

- Tocmai ai intrat, a răspuns Nan, deși, sincer, și lui îi era dor de iubitul său.

- Știu. Voiam doar să te sun și să-ți spun să conduci cu grijă. Te sun din nou când ajung acolo, a spus Mac. Nan a răspuns cu un mormăit. De fapt, Mac voia să vorbească mai mult, dar nu voia să-l distragă pe Nan în timp ce conducea, așa că au mai vorbit puțin înainte să închidă. Nan a condus apoi direct acasă.

......

- Ce s-a întâmplat?

Îl întrebă Ohm pe Mac, care stătea pe canapea și părea tensionat, la trei zile după ce se întorseseră din Thailanda.

- Nu am mai reușit să dau de Nan de ieri, răspunse Mac.

- E ocupat?, întrebă Ohm.

- Probabil că da. Îmi fac griji pentru el, pentru că mi-a spus că investighează cazul celui care a incendiat magazinul lui Day, deoarece celălalt a fugit din arest, explică Mac.

- Păi, se pare că e foarte ocupat. Dacă va avea timp, te va suna, încercă Ohm să-și liniștească prietenul. Mac dădu din cap, dar nu se simțea mai bine în privința situației și, toată ziua, nu reușise să dea de Nan. Pe măsură ce se apropia seara, în Thailanda probabil că se apropia zorii.

Ring... ring... ring

Telefonul lui Mac sună, iar el îl luă repede pentru a verifica. Văzând că era iubitul său, răspunse în grabă.

- Hei, Nan, unde ai fost? De ce nu am putut să dau de tine? De ce nu-mi răspunzi la apeluri? E ceva în neregulă cu telefonul tău?, explodă Mac imediat ce văzu fața iubitului său apărând pe ecranul telefonului.

- La care întrebare să răspund mai întâi? Nan a răspuns zâmbind, dar Mac s-a oprit când a văzut expresia obosită de pe fața iubitului său.

- S-a întâmplat ceva? a întrebat Mac din nou.

- Doar o mică problemă, a răspuns Nan.

- Ce problemă? a întrebat Mac imediat, din curiozitate.

- E vorba de Brick. Nan a răspuns înainte să-i povestească lui Mac ce s-a întâmplat cu Brick, care a fost răpit pentru răscumpărare, ceea ce i-a determinat pe Nan, Day și poliție să colaboreze pentru a-l găsi. A avut loc un schimb de focuri, dar, în final, criminalii au fost prinși, iar Brick a fost împușcat în umăr și a suferit răni ușoare în urma unui accident de mașină.

- E în siguranță acum? a întrebat Mac șocat, după ce a auzit povestea iubitului său.

- Acum e în siguranță, a răspuns Nan.

- Ești bine? Nu ești rănit, nu? a întrebat Mac îngrijorat, încercând să-și inspecteze iubitul, deși nu-i putea vedea decât fața pe ecranul telefonului.

- Sunt bine. Nu sunt rănit sau altceva. Poți să te relaxezi, sunt rezistent, știi, a glumit Nan, dar Mac a tăcut.

- Ce s-a întâmplat?, întrebă Nan.

- Pur și simplu nu mă plac prea mult, mărturisi Mac încet. Nan ridică ușor o sprânceană.

- De ce?, întrebă Nan.

- Nu vreau să te implici în chestii riscante de genul ăsta. Dar știu cât de important este Day pentru tine. Sincer, pentru o clipă, m-am simțit egoist, nevoind să te implic în asta. Dar apoi m-am gândit că, dacă aș fi fost eu cel răpit, gașca ta ar fi venit cu siguranță să mă ajute să mă găsească, la fel cum îi ajuți tu pe ei, spuse Mac după ce își puse ordine în gânduri.

(- Nu sunt doar cunoștințe sau prieteni mai mari/mai mici; suntem ca o familie. Dacă cineva are o problemă, trebuie să ne ajutăm reciproc.) Nan a explicat, iar el și-a înțeles iubitul.

- Da, acum înțeleg, a răspuns Mac cu un zâmbet.

- Mă bucur că ești bine, a spus Mac, simțindu-se ușurat când și-a dat seama că iubitul său nu avea nicio problemă.