CAPITOLUL 40

Nan a recunoscut că astăzi se simțea amețit și începuse să se simtă puțin rău, așa că s-a dus să le dea subordonaților săi câteva ordine de lucru înainte de a se întoarce acasă.

- Tan! Nan l-a chemat pe subordonatul său.

- Da, Hia, Tan a alergat din garajul de lângă casă.

- Vreau niște miere amestecată cu lămâie. Te rog să mi-o aduci în camera mea, a spus Nan. Tan și-a încruntat sprâncenele.

- Te doare gâtul, Hia?, a întrebat Tan.

- Simt doar o ușoară mâncărime în gât. Cred că o să mă odihnesc, a răspuns Nan.

Tan a înțeles imediat și s-a dus direct în bucătărie, în timp ce Nan s-a dus sus. El îi trimisese deja un mesaj lui Mac, spunându-i că va face mai întâi un duș și că îl va suna după aceea, iar Mac îi răspunsese că era în regulă. După ce a făcut un duș și s-a schimbat de haine, Tan a bătut la ușă la timp.

- Hia, ți-am adus niște medicamente, pentru orice eventualitate, spuse Tan. Nan dădu din cap și acceptă apa cu miere și lămâie de la Tan, apoi luă telefonul mobil pentru a-l suna pe Mac prin video.

- Arăți foarte obosit, se plânse Mac când văzu fața epuizată a lui Nan. O parte din Nan credea că febra începea să-și facă efectul.

- Am fost plecat toată ziua, răspunse Nan înainte de a lua o înghițitură din amestecul cald de miere și lămâie.

- Ai mâncat ceva?, continuă Mac să întrebe.

- Doar apă. Mă vezi mâncând pui prăjit? Chiar dacă se simțea rău, Nan glumea în continuare cu iubitul său.

- Știu că bei apă, dar ce fel de apă? Nu pare a fi apă plată, a întrebat Mac în continuare. Nan a ridicat paharul pentru a-l arăta.

- Apă cu lămâie. Am vrut să-mi detoxific organismul, a răspuns Nan pe un ton normal, dar Mac părea să-și dea seama.

(Nan, îți amintești când te-ai lovit la cap și nu ai vrut să-mi spui? Când te-am sunat, nu m-ai lăsat să te văd. Și atunci arătai la fel.) Mac îl întrerupse. Nan zâmbi ușor.

- Da, cred că s-ar putea să mă îmbolnăvesc, așa că l-am rugat pe Tan să-mi prepare niște miere cu lămâie, răspunse Nan sincer. Mac îl privi pe Nan cu îngrijorare.

- Atunci ar trebui să te odihnești. Nu închide, bine? Ține telefonul așa încât să te pot vedea în timp ce dormi, spuse Mac.

- O să stai acolo și o să mă privești cum dorm?, întrebă Nan în schimb. Mac dădu imediat din cap.

- Nu sunt un copil care are nevoie de o cameră pentru a fi supravegheat. Nu-ți face griji, răspunse Nan. Mac îl privi în tăcere, presându-l puțin.

Nan se uită la Mac și chicoti ușor.

- Bine, dacă vrei să vezi, atunci fă-o. O să termin ceaiul ăsta și apoi o să dorm, spuse Nan, înainte de a sorbi ceaiul cu miere și lămâie până când ceșcuța se golise, pregătindu-se să se culce, în timp ce Mac o privea prin ecranul telefonului.

- Nu da aerul condiționat prea tare și acoperă-te cu o pătură, adăugă repede Mac, în timp ce Nan puse telefonul lângă pat pentru a-i arăta cum stă întins. Nan stinse lumina principală din cameră, dar lăsă lampa de pe noptieră aprinsă, pentru ca Mac să-l poată vedea.

-

Telefonul meu e pe cale să explodeze? L-am pus la încărcat aici, glumi Nan ușor. În circumstanțe normale, Mac i-ar fi spus probabil să-l scoată din priză, dar acum era îngrijorat că, dacă bateria telefonului lui Nan se descărca, nu ar mai fi putut să-l vadă în timp ce dormea. Cine l-ar numi dramatic? Mac recunoscu că, fiind departe de iubitul său, era greu să nu-și dorească să-l vadă tot timpul când era ceva care îl îngrijora.

(Nu, e în regulă. Doar dormi.) Mac a răspuns, așa că Nan s-a băgat în pat, s-a acoperit cu o pătură și nu l-a mai invitat pe Mac să discute. Mac nu a mai întrebat nimic. Doar l-a privit pe Nan prin ecranul telefonului până când Nan a adormit la scurt timp.

.......

- Ce faci, Mac?, a întrebat Ohm când l-a văzut pe Mac făcând ceva în bucătărie. Mac s-a întors repede, punându-și un deget pe buze ca semn pentru Ohm să tacă. Ohm a ridicat o sprânceană, nedumerit.

- Încălzesc niște mâncare, a răspuns Mac în șoaptă.

- Atunci de ce trebuie să fii atât de silențios în timp ce încălzești mâncarea?, a întrebat Ohm, nedumerit. Mac a dat din cap în direcția telefonului său mobil, pe care îl instalase în apropiere.

- Nan doarme. Nu se simte bine, a răspuns Mac. Ohm l-a privit uimit.

- Deci ai instalat camera ca să-l poți urmări cum doarme, nu?, a întrebat Ohm, uitându-se la telefonul lui Mac.

- Da, de obicei nu se îmbolnăvește așa, știi. Așa că sunt îngrijorat. Mai devreme, părea că are probleme cu respirația. Nu am vrut să-l sun dacă era prea amețit. Dacă Wai ar fi fost aici, l-aș fi rugat să-l verifice pe Nan în cameră, se plânse Mac, părând stresat.

- O să fie bine. E puternic. Nu are probleme grave, îl liniști Ohm, încercând să-și calmeze prietenul.

Ohm l-a liniștit, încercând să-și calmeze prietenul.

- Păi, aștept să văd cum se simte. Bine că nu am plecat nicăieri azi, a spus Mac, chiar când mâncarea pe care o încălzise era gata. A scos-o și s-a așezat la masă, luând telefonul cu el. Ohm l-a privit și a zâmbit ușor, apoi și-a scos în secret telefonul pentru a face o poză prietenului său mâncând, în timp ce se uita la telefon.

(Tuse!) Tusea lui Nan îl întrerupse, făcându-l pe Mac să se oprească imediat și să-și privească iubitul prin ecranul telefonului. Nan se întoarse cu fața spre cameră, permițându-i lui Mac să-i vadă expresia, cu sprâncenele încruntate.

- Probabil se simte foarte rău. Are nevoie de o baie cu buretele, se plânse Mac.

- Și cine o să-i facă asta? O să sari prin telefon ca să ai grijă de el?, a întrebat Ohm, iar expresia lui Mac s-a întunecat ușor.

- Când suntem departe unul de celălalt, e groaznic să vedem persoana pe care o iubim simțindu-se rău și să nu putem avea grijă de ea de aproape.

Nu vorbesc doar despre Nan; la fel este și cu tatăl meu. Uneori, știu că nu se simte bine, dar nu-mi spune pentru că nu vrea să mă îngrijorez, murmură Mac, iar Ohm îl înțelese bine.

- De ce nu încerci să-l suni să-l convingi să-și ia medicamentele? De cât timp doarme?, sugeră Ohm.

- Cred că de aproape 5 ore. Crezi că e bine să-l trezesc? Acolo ar trebui să fie ora 4 dimineața acum. Mac a cerut părerea prietenului său.

- Da, încearcă să-l suni. Ohm a fost de acord, așa că Mac și-a apropiat telefonul.

- Nan, Nan, trezește-te, a strigat Mac. Nan, care dormea, a răspuns cu un - uhhuh somnoros din gât.

- Nan, trezește-te să-ți iei medicamentele mai întâi. Apoi poți să dormi mai mult, a strigat Mac din nou, iar Nan a deschis încet ochii, părând ușor confuz în legătură cu proveniența vocii, înainte de a se întoarce să se uite la ecranul telefonului.

(Mac) Nan a strigat, cu vocea răgușită, făcându-l pe Mac să se uite la el cu îngrijorare.

- Poți să te ridici? Ar trebui să-ți iei medicamentele mai întâi, apoi să te culci la loc, a spus Mac.

Nan se întoarse pe spate și rămase nemișcat pentru o clipă, înainte de a se ridica încet, frecându-și tâmplele și ceafa.

- Lasă-mă să merg puțin la baie, răspunse Nan scurt și se dădu încet jos din pat.

- Ai grijă, îl avertiză repede Mac când îl văzu pe Nan clătinându-se. Nan confirmă cu un sunet din gât, dar nu-l tachină pe Mac înapoi, ceea ce îl îngrijoră și mai mult pe Mac. Nan a dispărut de pe ecranul telefonului când s-a dus la baie. După un moment, s-a întors și s-a așezat pe pat.

- Ai vreun medicament în cameră?, a întrebat Mac.

- Da, Tan mi l-a adus mai devreme, a răspuns Nan cu o voce ușor răgușită.

- Te simți bine?, a întrebat Ohm din spatele lui Mac, care a dat din cap în semn de afirmare. Nan s-a uitat la ecran.

- Sunt bine, răspunse Nan, apoi luă medicamentul pe care Tan i-l lăsase, împreună cu puțină apă.

- Nan, ți-e cald? Vrei să faci o baie cu buretele?, întrebă Mac.

- Sunt bine. Vreau doar să mă odihnesc puțin mai mult, răspunse Nan și luă ceasul pentru a verifica ora.

- Atunci ar trebui să dormi. Nu te mai deranjez, răspunse Mac.

(Nu închizi? O să stai acolo și o să te uiți la mine?) întrebă Nan înapoi în șoaptă, dar Mac îl putea auzi.

- Da, doar te privesc. Culcă-te, promit că nu voi face zgomot să te deranjez, spuse Mac. Nan dădu din cap în semn de aprobare înainte să se întindă din nou. Mac continuă să mănânce până termină, în timp ce Nan adormi din nou.

.......

Nan se trezi din nou în jurul orei 9 dimineața, simțindu-se rău. Simțea că transpiră, chiar dacă aerul condiționat era pornit. Se întoarse să se uite la telefon și îl văzu pe iubitul său dormind în pat, la capătul celălalt al lumii. Puse telefonul lângă el și zâmbi ușor, realizând cât de mult îi păsa lui Mac de el. Îl înțelegea bine pe Mac și de ce voia mereu să-l sune; dacă ar fi fost în locul lui, și el ar fi fost îngrijorat pentru iubitul său dacă acesta nu se simțea bine și nu putea să aibă grijă de el de aproape.

Nan se dădu încet jos din pat. Voia să facă un duș, așa că se duse să se schimbe de haine. Corpul său nu avea prea multă forță, dar nu era suficient pentru a-l împiedica să facă lucrurile singur. Nan își luă telefonul și ieși din dormitor pentru a coborî scările.

- Ești treaz, Hia? Ce mai faci? Ți-am pregătit niște congee. Vrei să mănânci acum? Tan l-a salutat imediat ce l-a văzut pe Nan.

- Da, a răspuns Nan înainte de a intra în bucătărie pentru a lua micul dejun.

- Poți să-mi amesteci apa caldă ca aseară?, a întrebat Nan. Ar fi putut să facă totul singur, dar astăzi nu avea chef să facă nimic, pentru că se simțea puțin slăbit. Tan înțelese și îi pregătise repede totul. În timp ce aștepta, Nan își privea iubitul dormind.

Deodată, auzi o voce venind din partea lui Mac.

(Cioc, cioc, cioc)

(Mac, Mac!) strigă Ohm înainte să deschidă ușa și să intre.

(Oh, dormi? Trezește-te, omule.) Ohm îl împinse ușor pe Mac și apoi se uită la ecran, unde Nan îi zâmbi înapoi.

(Te simți mai bine?) a întrebat Ohm.

- Puțin, a răspuns Nan direct. De îndată ce Mac a auzit vocea lui Nan, a deschis imediat ochii.

(Te-ai trezit?) a întrebat Mac somnoros, în timp ce își lua telefonul și se ridica în pat.

(Se pare că ești destul de atașat de telefonul tău, nu?) l-a tachinat Ohm pe prietenul său.

(De ce m-ai trezit?) întrebă Mac, confuz.

(Danny și ceilalți vin să bem ceva, așa că m-au rugat să te trezesc.) răspunse Ohm. Mac dădu din cap în semn de înțelegere.

(Cobor imediat.) răspunse Mac.

(Da, da, însănătoșește-te repede, Nan, altfel Mac o să leșine de îngrijorare.) îi spuse Ohm lui Nan în timp ce ieșea din camera lui Mac. Nan chicoti încet, în timp ce Mac îl privi imediat.

(De cât timp ești treaz?) întrebă Mac, frecându-și fața pentru a alunga somnolența.

- De ceva vreme, răspunse Nan, chiar în momentul în care Tan intră, aducând congee și apă caldă amestecată cu miere și lămâie.

- Bună, Hia Mac! îl salută Tan când îl văzu pe Nan vorbind cu Mac.

(Bună. Tan, pregătește niște medicamente pentru Nan. Oh, avem niște comprese răcoritoare pentru frunte? Adu-i și una din alea.) îi spuse repede Mac lui Tan când își dădu seama că era acolo.

- Am medicamentele, dar nu sunt sigur în privința comprese. O să-l trimit pe Bee să cumpere de la farmacie. răspunse Tan.

- Nu e nevoie, doar medicamentele sunt suficiente, spuse Nan cu voce răgușită.

(E mai bine să avem, așa că, Tan, trimite-l pe Bee să cumpere. Oh, și ia și niște medicamente în plus, dacă tot te duci.) Mac îi repetă lui Tan, pentru că era destul de îngrijorat pentru iubitul său.

- Sigur, sigur! răspunse Tan înainte de a părăsi bucătăria, în timp ce Nan stătea jos, mâncând congee și aruncându-i o privire lui Mac.

- Ții atât de mult la mine, nu-i așa? Nan îl tachină.

(Dacă nu țin la tine, atunci la cine să țin?) Mac răspunse imediat, făcându-l pe Nan să zâmbească mulțumit.

- Du-te și vorbește cu prietenii tăi. Eu o să mănânc și o să-mi iau medicamentul, apoi o să mă duc să verific mașina pe care am câștigat-o la licitație, spuse Nan încetișor, făcându-l pe Mac să se încrunte imediat.

(Iar lucrezi? De ce nu iei mai întâi o pauză? se plânse Mac.

- Am dormit deja toată noaptea. Nu vreau să stau întinsă în camera mea. Vreau să fac ceva care să mă facă să transpir puțin, răspunse Nan. Mac o privi pe Nan cu o expresie dezaprobatoare. Nan întâlni privirea lui Mac și zâmbi ușor, știind foarte bine ce simțea iubitul ei.

- O să verific mașina doar o clipă. După ce termin treaba, mă duc la culcare. E în regulă? negociază Nan.

(Bine, dar când te culci, sună-mă.) insistă Mac, dorind să știe dacă iubitul său se va odihni cu adevărat.

- Bine, răspunse Nan.

- Atunci mănâncă. Eu mă duc să-i caut pe tipii ăia. Nu uita să-ți iei medicamentele, bine? insistă Mac înainte să închidă. Nan se așeză să mănânce congee și să ia medicamentele pe care Tan i le pregătise.

- Hei, nu te culci?, întrebă Tan când îl văzu pe Nan ieșind în garaj.

- Mă duc să verific mașina, răspunse Nan înainte de a se îndrepta spre garaj pentru a inspecta mașina pe care o câștigase la licitație și pe care urma să o vândă la dealer. Petrecu aproximativ două ore verificând mașina și discutând despre muncă cu subordonații săi, uitând că avea nevoie să se odihnească. În tot acest timp, tuși puțin și se simți rău, dar se forță să continue.

Ring... Ring... Ring

Telefonul lui Nan sună, făcându-l să se oprească pentru o clipă. Ridică telefonul și văzu că era Mac care îl suna prin video. Verificând ora, își dădu seama că trebuie să fie foarte târziu pentru Mac acolo, așa că răspunse imediat la apel.

(Ce? Nu te duci în camera ta să te odihnești?) Vocea lui Mac se plânse imediat, ceea ce a fost auzit clar de subordonații lui Nan din apropiere.

- Lucrez, răspunse Nan.

Mac a încruntat sprâncenele.

(Ce? Încă nu ai terminat? Trebuie să te odihnești.) Mac s-a plâns din nou, provocând râsul subordonatilor lui Nan.

- Mă cerți în fața subordonatilor mei, l-a tachinat Nan, întorcând camera pentru a-și arăta echipa. Mac a făcut o pauză, surprins că Nan nu era singur.

(Păi, pentru că nu vrei să te odihnești.) Mac a ripostat, ignorând situația.

- Ooh, Hia Nan este certat de Hia Mac. Cred că acum se alătură clubului - fricii de soție, a glumit unul dintre subordonații lui Nan. Nan a zâmbit ușor, arătând că nu era prea deranjat.

- Ce e atât de înfricoșător în a mă certa la telefon? Vino să mă cerți în față, a spus Nan.

(Dacă aș putea pleca, aș fi plecat deja, în loc să mă plâng ție aici.) Mac a răspuns, părând destul de iritat. Nan și-a dat seama că iubitul său începea să se enerveze, așa că s-a întors și le-a ordonat subordonaților să-și termine treaba înainte de a intra înapoi în casă.

- Nu mai face fața aia de câine otrăvit, a spus Nan glumeț, în timp ce se îndrepta spre dormitor.

(M-am săturat de tine), replică Mac cu un ton aspru, strângând ușor ochii.

- Mai spune o dată. Ești sigur că te-ai săturat de mine? Ahem, ahem, Nan accentuă exagerat cuvântul - sătul înainte de a tuși, ceea ce făcu ca fața lui Mac să arate și mai nemulțumită.

(Ți-am spus să te odihnești, iar tu tot inventezi scuze ca să lucrezi. Indiferent ce spune lumea despre cât de dur ești, ar trebui să ai grijă de tine. Nu vei fi puternic pentru totdeauna.) Mac continuă să se plângă.

- Știu cât pot suporta, se plânge Nan înapoi, simțind că este conștient de propriile limite fizice.

(Nu ești puțin prea încrezător în tine?) răspunde Mac.

- Ajunge, nu te mai plânge. Nu o să mor în curând, să știi. Doar pentru că mă vezi puțin bolnav nu înseamnă că trebuie să tot insiști, spuse Nan puțin aspru,

parțial pentru că începea să-l doară capul. Asta îl făcu pe Mac să se liniștească puțin, privindu-și iubitul prin ecranul telefonului cu o umbră de consternare.

(Păi, dacă nu vrei să mă plâng, atunci odihnește-te. Gata, mă duc să dorm acum), a spus Mac înainte de a închide, ceea ce l-a făcut pe Nan să se încrunte imediat.

- Ce-i cu el?, mormăi Nan înainte de a forma din nou numărul lui Mac, dar Mac nu răspunse. Nan suspină ușor și se hotărî să nu mai sune, dorind să-l lase pe Mac să se odihnească, deoarece era deja foarte târziu la el. Așa că Nan se întinse pe pat pentru o vreme.

.....

A doua zi dimineață, când Mac s-a trezit, a făcut un duș și s-a pregătit să meargă la cursuri cu Ohm. Mac a coborât în bucătărie, arătând puțin cam ciudat, ceea ce l-a surprins pe Ohm.

- Ce s-a întâmplat? Te simți rău?, a întrebat Ohm în timp ce își turna cafea într-o ceașcă.

- Nu, a răspuns Mac scurt, oftând ușor. Ohm le-a pregătit micul dejun și îl privea pe Mac, care sorbea în liniște din cafea.

- Deci, ce mai face Nan? Se simte mai bine? a întrebat Ohm, făcându-l pe Mac să se încrunte ușor.

- Nu știu, a răspuns Mac pe un ton care sugera că nu era în dispoziția necesară pentru conversație, ceea ce l-a făcut pe Ohm să înceapă să-și dea seama de ceva.

- V-ați certat? a continuat Ohm.

- Nu chiar. Pur și simplu nu-i place când îmi fac prea multe griji pentru el, așa că am decis să nu-l mai deranjez și să nu-l mai întreb nimic, a spus Mac cu o umbră de dezamăgire.

- Probabil crede că poate să aibă grijă de el însuși și nu vrea să-ți faci griji, a sugerat Ohm.

- Păi, de asta nu mai sunt îngrijorat, răspunse Mac din nou, dar Ohm știa în adâncul sufletului că Mac era încă îngrijorat pentru Nan.

Ring... Ring... Ring

Telefonul lui Mac sună, iar când îl ridică, văzu că era un număr de la capătul celălalt al lumii. Mac nu răspunse la apel. Ohm se aplecă să se uite și văzu că era numărul lui Nan.

- Nu răspunzi?, a întrebat Ohm.

- Nu vreau să vorbesc acum, a răspuns Mac laconic. Ohm nu a mai insistat, iar când telefonul lui Mac a tăcut, telefonul lui Ohm a început să sune.

- Știam că o să mă sune, a spus Ohm, arătându-i telefonul lui Mac.

- Dacă întreabă de mine, spune-i că am plecat la cursuri.

Depinde de tine, i-a spus Mac prietenului său, înainte ca Ohm să suspine ușor și să răspundă la apel.

- Alo? Oh, a plecat la universitate înaintea mea... Probabil se grăbește să-l ajute pe profesor... Da, o să-i spun... Bine. După ce a terminat conversația cu Nan, Ohm a închis, iar Mac l-a privit, dorind să afle ce i-a spus Nan.

- A spus să-ți transmit să-l suni înapoi dacă te văd, îi transmise Ohm. Mac dădu din cap în semn de înțelegere, dar nu spuse nimic. Ohm continuă să ia micul dejun împreună cu Mac înainte să se îndrepte împreună spre cursuri.

......

- Ce naiba se întâmplă?, mormăi Nan încet la aproximativ o oră după ce închise telefonul după conversația cu Ohm.

L-a sunat din nou pe Mac, dar Mac nu a răspuns. S-a gândit că Ohm ar fi trebuit să ajungă deja la universitate și probabil l-a văzut pe Mac, dar Mac încă nu îl sunase înapoi. Acum, Nan era la biroul de la pista de curse, după ce se întorsese să se odihnească puțin după-amiaza, trezindu-se în jurul orei 18:00, simțindu-se mai bine și hotărând să se ducă la pista de curse.

Cioc, cioc.

O bătaie în ușa biroului a fost urmată de deschiderea acesteia de către Keith. Kieth a ridicat ușor o sprânceană când a văzut expresia iritată de pe fața prietenului său.

- Hei, am auzit de la Tan că nu te simțeai bine. Te simți mai bine acum?, a întrebat Kieth.

- Mă simt mai bine, a răspuns Nan, aruncând telefonul pe birou și lăsându-se pe spate în scaun cu un suspin.

- Ce s-a întâmplat?, a întrebat Keith înainte de a se apropia și a se așeza la biroul lui Nan.

- Mac nu-mi răspunde la telefon. Nici nu mă sună înapoi, i-a mărturisit Nan prietenului său.

- S-a întâmplat ceva? V-ați certat?, a întrebat Keith.

- Nu sunt sigur, dar, după ultima noastră conversație, mi se pare că e supărat pe mine pentru ceva ce am spus, și-a mărturisit Nan gândurile.

- Ce i-ai spus? întrebă Kieth, determinându-l pe Nan să-și strângă ochii în glumă la prietenul său.

- Pari să fii destul de critic, nu? îl tachină Nan, zâmbind ușor.

- Ca tine, replică Kieth.

Nan chicoti în liniște înainte de a-i povesti totul lui Kieth, inclusiv ce i-a spus lui Mac.

- Nu vreau să-și facă griji, nu e nimic grav, doar o mică indispoziție, spuse Nan după ce îi povesti totul.

- Și dacă Mac era bolnav, dar ți-a spus că se simte bine și s-a dus la cursuri? Ce ai spune?, întrebă Kieth, făcându-l pe Nan să ezite pentru o clipă. De fapt, el nu luase în considerare sentimentele iubitului său.

- Când locuiești departe, chiar și cele mai mici lucruri pot deveni delicate. Știi că te simți puțin rău, dar partenerul tău, care se află la kilometri distanță, nu știe asta. El nu este acolo să aibă grijă de tine, să-ți observe simptomele. Așadar, nu este greșit ca el să fie îngrijorat sau preocupat, a explicat Kieth gândurile sale.

- Deci, e rău să ai un iubit care își face atâtea griji pentru tine? Sau vrei să nu-i pese, să fie indiferent?, întrebă Kieth, iar Nan se uită în tăcere la prietenul său.

- Îți folosești propria experiență ca să mă înveți? Și tu locuiești departe de el, îl tachină Nan pe prietenul său.

- Vorbesc despre tine, nu mă amesteca și pe mine în asta, interveni Keith, râzând.

Nan a răsuflat în sfârșit ușurat.

- Deci asta înseamnă că e supărat pe mine și nu-mi răspunde la telefon, nu? a mormăit Nan în barbă.

- Hehehe, ai probleme. Ca să-ți recâștigi soția, nu e suficient să iei un zbor rapid de la Bangkok la Chiang Mai, care durează o oră, l-a tachinat Kieth pe prietenul său.

- Da, o să găsesc o modalitate să vorbesc cu el. Dar tu ce faci aici, ai venit doar să bei?, întrebă Nan.

- Da, doar să beau! E ca un război acolo. E o luptă să ieși din casă, se plânse Kieth ușor.

- De ce?, întrebă Nan înainte ca Keith să înceapă să-i povestească despre problema cu care se confrunta.

- Da, îl înțeleg într-un fel. Ar trebui să ai grijă și de tine. Spune-mi dacă ai nevoie de ceva. Ei bine, ești prietenul meu, dar nu am nevoie de tine, îl tachină Nan. Kieth zâmbi ușor în răspuns.

- Dacă vrei să bei, o să le spun angajaților mei să-ți aducă ceva. Dar eu o să sar peste asta astăzi, spuse Nan, pentru că încă avea gâtul inflamat și vocea răgușită. Kieth încuviință din cap înainte ca Nan să comande băuturi și mâncare pentru prietenul său.

......

- De ce vă uitați așa la mine?, se plânse Mac în timp ce se așeza să ia prânzul cu prietenii săi la un restaurant. Prietenii lui continuau să se uite fix la el.

- Pentru că nu răspunzi la apelurile lui Nan, răspunse Danny, făcându-l pe Mac să se oprească puțin. Prietenii lui știau acum că Mac evita apelurile lui Nan. Fața lui Mac se încruntă ușor.

- Nu vreau să vorbesc. O să ne certăm din nou, răspunse Mac. De fapt, Mac intenționa să răspundă la apel după ce ajungea acasă. Voia să-și controleze mai întâi emoțiile. Inițial, Mac se gândise să nu răspundă deloc la apelurile lui Nan, dar nu putea să nu se gândească la el. Chiar dacă era supărat și puțin nemulțumit de iubitul său.

- Fiind atât de departe unul de celălalt, nu vă supărați și nu vă certați prea mult. Vă va afecta sănătatea mentală, interveni Jonathan.

- Nu vreau să ne certăm. Mă simt doar puțin neglijat. Eram doar îngrijorat, dar el m-a acuzat că sunt cicălitor și vorbesc prea mult, se descărcă Mac în fața prietenilor.

- E doar o problemă minoră. Rezolvați-o repede. Nu e bine să o lăsați nerezolvată mult timp, l-a avertizat Danny din nou. Mac a suspinat și a dat din cap în semn de aprobare.

- O să răspund la telefon când ajung acasă, dacă mă sună, a spus Mac. Trebuia să se întoarcă la cursuri în curând.

.......

Nan și Kieth au stat de vorbă mult timp, iar la miezul nopții s-au despărțit. Nan se ducea să se culce, iar Kieth trebuia să se întoarcă acasă înainte de a se culca. Nan l-a sunat din nou pe Mac, dar Mac nu a răspuns. Nu voia să-l deranjeze pe Ohm la ora aceea, așa că a decis să-l sune din nou pe Mac când se trezea. Dar nu dormise mult când telefonul său a sunat. A luat repede telefonul, crezând că era Mac, dar era numărul lui Kieth. Nan s-a încruntat ușor înainte de a răspunde.

- Ce s-a întâmplat?, a întrebat Nan, simțindu-se puțin îngrijorat în sinea sa.

- Ce? Unde ești acum? La naiba, așteaptă, vin imediat, a spus Nan șocat. A luat tot ce a putut și a ieșit în grabă din dormitor și a coborât scările.

- Tan, Non, Bee, scoateți mașina. Sunați-i pe toți cei care sunt încă acasă să vină imediat!, a strigat Nan, chiar dacă îl durea încă gâtul. Trebuia să-și ajute prietenul care era în pericol.