Capitolul 40 Final

  - Mac..., Mac, ești treaz?se auzi o voce lângă el, făcându-l pe Mac, care era învelit în pătură, să deschidă încet ochii.

- De ce? a întrebat Mac somnoros.

- Te duc să vezi răsăritul soarelui, a spus din nou Nan.

Mac a tăcut o vreme, până când Nan a crezut că încă doarme.

- Du-mă mai întâi la baie, a spus Mac, oferindu-i lui Nan un zâmbet răutăcios înainte de a-l trage din pat, Și cei doi s-au dus la baie pentru o vreme.

Cerul era încă întunecat, iar luminile felinarelor de pe cărare încă străluceau.

- Ți-e frig? a întrebat Nan când a văzut că Mac tremura.

- Puțin, dar e în regulă, a răspuns Mac, înainte ca Nan să-l conducă pe o cărare de bambus până la malul râului unde se jucau în apă aseară.

Cei doi s-au așezat pe podeaua de lemn.

- E liniște, a spus Mac, căci acum stăteau doar ei doi acolo.

Mac și-a frecat mâna înainte și înapoi în timp ce simțea aerul rece și umed al nopții .

- Poți să stai singur o clipă? a întrebat Nan, Mac s-a întors imediat să se uite la Nan.

- Unde mergi? a întrebat Mac.

- Mă duc puțin până în cameră nu va dura mult, a răspuns Nan.

Mac s-a uitat în jur cu suspiciune.

- Nu este nimic, nu-ți fie teamă, a spus Nan.

- Deci nu pot să merg cu tine? întrebă Mac înainte ca Nan să-i arunce o privire feroce.

- Pleacă! Oriunde vrei tu să mergi, eu pot să fiu singur, a răspuns Mac.

Pentru că știa că Nan îl împingea să stea și să aștepte aici.

- Ei bine, voi pleca pentru un minut, a spus Nan, înainte de a se ridica și de a se întoarce .

Mac a stat singur o vreme, s-a speriat puțin când a auzit pași care mergeau pe podul de bambus spre el. Văzând că era Nan, Mac a lăsat să iasă un oftat de ușurare.

- Bine, ai văzut o fantomă?

Nan s-a prefăcut că întreabă. Mac s-a uitat la Nan cu ochii încețoșați.

- Idiotule, a înjurat Mac înapoi, Nan a zâmbit înainte de a apuca geaca pe care o ținea.

Acoperindu-i umerii lui Mac, Mac a rămas oarecum nemișcat. Nu numai că trupul îi era cald , dar și inima lui Mac era caldă.

Mac l-a privit pe Nan cu ochii plini de întrebări.

- Știu că ți-e frig, așa că nu vreau ca cineva să mă învinovățească pentru că te-am adus în excursie și nu te simți bine.

Nan a răspuns cu o voce calmă.

- Cine poate spune asta? a spus Mac pe un ton indiferent și nu a mai spus nimic.

Amândoi stăteau privind la cerul care își schimba treptat culoarea. Cei doi stăteau în tăcere, nimeni nu-i întrerupea. pentru că se părea că ceilalți oaspeți nu se treziseră încă.

- Vino puțin mai aproape, că mi se face frig, a spus Nan înainte de a-l trage pe Mac într-un scaun mai aproape de el. Cei doi s-au așezat pe podeaua de lemn cu picioarele întinse în față.

- Și de ce nu ți-ai adus o altă haină? a întrebat Mac înapoi, dar s-a mutat oricum să se așeze lângă el.

- Nu contează, mi-e lene să mă întorc, a răspuns Nan, îmbrățișând umărul lui Mac, făcându-l pe acesta să se încrunte.

Pentru că această mișcare este mai mult pentru a-l încălzi pe Mac, Nan a frecat brațul lui Mac înainte și înapoi până când Mac și-a sprijinit accidental capul de umărul puternic al lui Nan.

- Soarele este pe cale să răsară, a spus Nan, dând din cap , Mac s-a uitat și el înainte.

În scurt timp, un soare mare și portocaliu a apărut treptat de-a lungul muntelui.

Lumina dimineții l-a făcut pe Mac să zâmbească, pentru că în Bangkok nu văzuse niciodată atât de mult răsăritul soarelui.

Mac s-a uitat la Nan și a văzut că Nan se uita la el, iar ceva din sentimentele sale i-a făcut pe cei doi să-și apropie încet fețele.

Buzele lui Nan au atins încet buzele lui Mac înainte ca o limbă caldă să intervină pentru a gusta dulceața din interior. Mac a întors și el sărutul în același timp.

- Mmm, a sunat slab gâtul lui Mac.

Cu un sentiment de emoție în piept înainte ca Nan să se îndepărteze încet.

Mac s-a uitat în ochii lui Nan și a simțit o căldură trecându-i pe față. Mac s-a încruntat ușor și s-a mișcat în grabă pentru a se așeza drept. În ceea ce îl privește pe Nan, aceasta a schițat un ușor zâmbet din colțul gurii.

- Deci... când ne întoarcem? a întrebat Mac pentru a schimba acum atmosfera dulce.

- Hai să luăm micul dejun și să facem bagajul. Să ne întoarcem înainte să se întunece. Vrei să te întorci și tu să te odihnești, nu? Nan a răspuns pentru că aseară a făcut sex cu Mac și Mac va trebui să stea pe motocicletă înapoi la Bangkok.

Putea să creadă că Mac va fi mai obosit decât de obicei.

- Um , a răspuns Mac .

Cei doi au stat împreună o vreme. Nan l-a dus înapoi în camera lui și l-a dus să facă un duș și să se schimbe pentru a mânca micul dejun pe care îl pregătise și s-au întors să-și strângă lucrurile în valiză pentru a se pregăti să se întoarcă la Bangkok.

- Scoateți și punga de plastic din colț a spus Nan.

Mac a aruncat o privire perplexă și s-a întors să se uite.

- Gunoaie? Aruncă-l în coșul de gunoi, a răspuns Mac, cu un ușor zâmbet în colțul gurii.

- Ai de gând să lași resturile de prezervative de aseară aici, ca un memorial? Dacă vin să curețe, ar ști că amândoi le-am folosit, a spus Nan.

Mac a ridicat-o imediat.

- Aruncă-l în altă parte, a spus Mac în grabă.

Nan a zâmbit înainte de a pleca să verifice și să meargă spre motocicletă.

Nan a verificat motocicleta pentru un timp. Apoi s-a întors să se uite la Mac.

- Poți să te așezi, te doare fundul? a întrebat Nan.

- Ce naiba ai de gând să întrebi? Dacă mă doare, trebuie să mă așez. Dacă nu mă doare, trebuie să mă așez. Ce vrei să întrebi? a strigat Mac înapoi. Nan a râs .

- Eh, dacă stai prea mult timp, spune-mi când ești obosit ca să pot lua o pauză pe drum.

Nan a spus cu o voce calmă. Dar ochii lui arătau că era îngrijorat de Mac, făcându-l pe Mac să nu mai discute.

Nan a pornit motocicleta iar Mac s-a urcat pe ea, înainte de a se plimba pe potecă, fără a uita să se oprească și să lase și sacul de gunoi pe care îl poartă cu el.

Nan oprea motocicleta din când în când, pentru că știa că Mac va fi obosit.

Așa că avea ocazia să cumpere și suveniruri pentru subalternii săi. Dar nu poate cumpăra prea multe pentru că se află pe motocicletă.

- Mâine lucrez din nou ,a spus Mac în timp ce se răsucea înainte și înapoi.

- De ce nu vrei să faci asta , a întrebat Nan înapoi.

- Nu, câteodată vreau să-mi iau o vacanță sau ceva de genul acesta, a răspuns Mac.

Nan a dat din cap, dar nu a spus nimic până când cei doi s-au întors în casa lui Nan.

Nan a luat suveniruri pentru subalternii săi.

- Du-te sus și odihnește-te. Eu mă duc să-l văd pe nenorocit pentru un minut, a spus Nan.

Mac s-a încruntat.

- Grăbește-te, de ce nu te odihnești? Ai condus pe o distanță lungă a întrebat Mac înapoi, Nan a zâmbit puțin .

- Vrei să mă îmbrățișezi în somn, nu-i așa?Nan l-a tachinat pe Mac.

- Cred că ar trebui să te grăbești. Căpitanul va aștepta mult timp a întrerupt Mac, făcându-l pe Nan să chicotească înainte de a-l freca pe cap și de a ieși din casă.

Mac a rămas în picioare privindu-l pe Nan părăsind casa cu un ușor oftat, înainte de a urca la etaj pentru a se relaxa în camera lui.

+++++ +++++ +++++ +++++ ++++++++

După ce s-a întors din călătorie, Mac a dus o viață normală. Dimineața lucra, iar seara se întorcea acasă la Nan.

Nan își făcea de cap cu Mac, ca de obicei. Dar existau schimbări în care uneori stătea cu o față stresată. Când Mac întreba, Nan schimba adesea subiectul. Acesta este un alt subiect despre care Mac își păstrează suspiciunile în minte.

- -Bine, grăbește-te, îi vorbi Mac lui Nan la telefon.

Când Nan a spus că va veni să-l ia puțin mai târziu, pentru că trebuie să se oprească să cumpere ceva pentru Sage.

După ce a vorbit cu Nan, Mac a închis telefonul.

Mac s-a dus să-l vadă pe tatăl său în birou și a constatat că Eua discuta afaceri cu tatăl său.

- Bună, Eua, a ridicat Mac mâna în semn de salut.

În ultima vreme, Eua nu prea reușise să-l vadă pe Mac. Poate pentru că Eua nu mai vrea să aibă probleme cu Nan.

- Bună, Mac. Te întorci? a întrebat Eua.

- Nu încă, doar o clipă mai stau , a răspuns Mac, apoi s-a întors să vorbească cu tatăl său.

- Nu a sosit încă ? a întrebat tatăl său

- Da, așa că o să stau... o să aștept răspunde Mac, tatăl său dă din cap în semn de acord, înainte de a pleca.

Mac s-a întors la birou, stă și curăță până când este gata, Nan nu a sosit încă, ceea ce îl face pe Mac să se plictisească.

Așa că Mac s-a gândit să iasă la o plimbare și să se întindă în fața biroului.

- Oh, încă nu te-ai întors Eua l-a salutat din nou.

- Nu încă. Eua te întorci? a întrebat Mac.

- Da... mă duc să cumpăr o cafea în față, vrei să vii și tu? a spus Eua pentru al convinge, Mac a ezitat puțin, dar apoi a acceptat, pentru că și el voia o cafea, astăzi banii lui erau tot 200 de baht, așa cum i-a dat Nan în aceea dimineață.

- Ce mai faci Mac în ultima vreme?a întrebat Eua în timp ce se îndreptau spre ibricul de cafea din fața intrării în birou.

- Bine și tu ce mai faci?a întrebat Mac.

- Sunt ocupat cu munca. Am călătorit mult în ultima vreme, a răspuns Eua.

Mac a simțit că, vorbind cu Eua astăzi, nu se mai simțea la fel de stânjenit ca la început. Se pare că și Eua încearcă să păstreze distanța față de Mac.

- Este bine, nu-i așa? a întrebat Eua despre Nan.

- Ei bine, normal ca întotdeauna, totul, atât gura cât și supărarea.

Mac a bârfit pe la spate, Eua s-a uitat la fața lui Mac cu un ușor zâmbet.

- Mac esti fericit? a întrebat Eua.

Mac s-a oprit pentru o clipă și s-a uitat confuz la Eua.

- Ei bine, sunt fericit, nu a răspuns Mac foarte tare.

Eua a zâmbit și nu a spus nimic.

Cei doi au intrat în cafenea și au comandat o ceașcă de cafea pentru a se întoarce la birou.

După ce cei doi și-au băut cafeaua, au ieșit din magazin fără să observe, o motocicletă care circula cu viteză mică pe marginea trotuarului, sunt 1 motociclist și 1 pasager, ambii purtând haine negre și cagule care le acoperă fețele.

Eua mergea pe marginea trotuarului, Mac mergea pe margine când se aude sunetul motocicletei de peste drum frânând puternic, îl face pe Mac să se întoarcă să se uite, este exact momentul în care bărbatul din spatele motocicletei scoate un pistol argintiu strălucitor cu scopul de a-l împușca pe Mac.

- Mac! Ferește-te! a strigat Eua cu voce tare, împingându-l puternic pe Mac.

Bang Bang

Sunetul a două focuri de armă a răsunat în toată zona. Oamenii au țipat șocați, împreună cu haosul, pentru că este ora la care oamenii ies de la muncă.

Nimeni nu trecea prin acea zonă în afară de ei doi.

- Oh! țipătul lui Eua a răsunat, făcându-l pe Mac, care căzuse la pământ, să se uite la Eua în stare de șoc.

- Eua! a strigat Mac cu voce tare către Eua.

În ceea ce-l privește pe pistolar, văzând că nu are timp, a fugit primul.

Văzând că era în siguranță, Mac s-a ridicat imediat pentru a îl susține pe Eua.

Bunii cetățeni au venit în ajutor și au chemat poliția și ambulanța.

Mac l-a susținut pe Eua, care fusese împușcat în umăr, simțindu-se foarte norocos că Eua era încă conștient.

- Ce faci? a întrebat Mac, șocat.

- Calmează-te Mac

Eua păru palid, dar îi spuse totuși lui Mac să se calmeze.

Mac tremură pe tot corpul. Polițiștii care patrulau în zonă au venit repede să ajute primii.

Mac și-a sunat tatăl și după câteva momente tatăl său a ieșit în fugă din birou pentru a veni să verifice.

Mașinile de poliție și ambulanța ajunseseră deja la fața locului. Mac la sunat în grabă pe Nan.

- Aproape am ajuns, nu mă grăbi, Nan răspunde la telefon pentru că se gândește că Mac îl suna pentru a grăbi lucrurile.

,- Nan... Nan... Mac nu putea vorbi.

- Ce s-a întâmplat? Ce e cu tine, Mac?Nan a întrebat cu o voce încordată.

- Eu... sunt... eu

Mac a rămas fără cuvinte când a auzit acel sunet, nu știe cum să înceapă să vorbească.

- Am ajuns, ce caută mașinile de poliție în fața biroului?a murmurat vocea lui Nan cu mașina lui apropiindu-se de birou, l-a văzut pe Mac stând la intrare cu telefonul mobil în mână.

Nan a parcat imediat mașina văzând sângele de pe cămașa lui Mac, Nan a coborât rapid din mașină.

- Ce s-a întâmplat? Ce este în neregulă cu tine Mac?

Tatăl lui Mac s-a apropiat de el.

Mac, hai să vorbim mai întâi cu poliția, a strigat tatăl lui .

Mac a dat din cap. Nan l-a ținut strâns de mână pe Mac, în afară de a merge împreună. Nan a făcut ochii ușor mari când a văzut că Eua primea primul ajutor și urma să fie dus la ambulanță.

- Ce este asta? l-a întrebat Nan pe tatăl lui Mac, suspicios.

- Cineva l-a împușcat. Nu sunt sigur, dar a venit să îl împuște pe Mac. Ia ajutat împingându-l mai întâi, a spus tatăl lui Mac, făcându-l pe Nan să pară încordat, împreună cu un semn de îmbrățișare pe umărul lui Mac, care stătea în picioare și vorbea cu poliția.

- -Nu am dușmani, a răspuns Mac întrebat de poliție.

Poliția a mai pus câteva întrebări, înainte de a se întoarce să vorbească din nou cu câțiva martori, există o cameră de supraveghere și în fața cafenelei.

Nan l-a dus pe Mac înapoi la birou împreună cu tatăl lui Mac.

- Du-l înapoi să facă un duș și să se schimbe mai întâi, i-a spus tatăl lui Mac lui Nan.

- Da, îmi pare rău, domnule, că nu m-am ocupat de asta ,a spus Nan cu o voce încordată.

Tatăl lui Mac la bătut ușor pe Nan pe umăr.

- Nu te învinovăți. nimeni nu s-ar fi gândit că se va întâmpla așa ceva, a spus tatăl lui Mac cu înțelegere.

Dar oricum era stresant, până când Mac s-a întors.

Cei doi s-au îndreptat spre mașină. Mac era încă palid, până când Nan a trebuit să îl țină de mână până când au ajuns la mașină.

- A vrut să mă împuște , a spus Mac cu voce joasă, făcându-l pe Nan să înghețe puțin.

- De unde știi? Nan a întrebat înapoi.

- Pot să simt asta și în plus Eua a fost cel care la văzut primul, a știut că urma să mă împuște și m-a salvat la timp. Dar a fost împușcat în schimb, a spus Mac, iar Nan l-a tras pe Mac într-o îmbrățișare.

Mac la îmbrățișat și el pe Nan ca răspuns, se simțea speriat și panicat.

Nan i-a mângâiat ușor spatele lui Mac

- Ești în siguranță, nimeni nu-ți poate face nimic, a spus Nan cu mângâiere.

Cei doi au stat în mașină îmbrățișați o vreme și în curând și-au dat drumul.

Când au ajuns acasă, Mac s-a dus să facă un duș și să-și schimbe hainele. Cât despre Nan, acesta și-a sunat imediat prietenul.

- Nenorocitule, am ceva de discutat cu tine.

• ⋅⋅ • ⋅⊰⋅ • ⋅⋅ • ⋅⋅ • ⋅⋅ • ⋅ ∙ ∘ ☽ ༓ ☾∘ ∙ • ⋅⋅⋅ • • ⋅⋅⋅ • ⋅⋅⋅

După ce a fost aproape ucis, au trecut două zile.

Mac nu s-a dus la serviciu, deoarece trebuia să de-a o declarație, iar Nan l-a rugat pe tatăl lui Mac să îl lase pe acesta să nu mai lucreze timp de 2-3 zile.

Nan îl duce pe Mac în vizită la Eua chiar a doua zi după împușcături. Nu a fost nimic grav, doar glonțul era înfipt în umărul lui, nu a atins niciun punct important, iar doctorul a făcut operația în acea zi.

Mac a venit să-l viziteze singur pentru că Nan nu a vrut să meargă să vadă familia lui Eua, așa că a așteptat în mașină. În ceea ce privește împușcăturile, Nan însuși i-a cerut lui Sage să coordoneze acest caz.

Sage a venit la Nan în birou cu veștile pe care Nan dorea să le afle.

Lovitură!

- La naiba, chiar vrea să moară, nu-i așa? a întrebat Nan cu o voce aprigă.

După ce a lovit cu furie scaunul de birou până când acesta a căzut.

- Calmează-te, ticălosule. Oricum e inevitabil, l-a certat Sage pe prietenul său.

- Cum să mă calmez? Mac aproape că a murit din cauza ticălosului de Morris care a ordonat asta, aproape că a murit din cauza dușmanului meu, la naiba! De ce trebuie să te concentrezi pe Mac? a strigat Nan în birou, lucru pe care se temea că Mac îl va auzi, deoarece Mac rămăsese acasă și nu fusese la birou.

- Cred că ar putea fi din cauză că Morris a văzut că Mac este important pentru tine. Probabil că ar vrea să te lovească, i-a răspuns Sage,.

Sage lăsase în secret un spion să caute dovezi, până când a aflat că Morris angajase un lunetist pentru a-l împușca pe Mac. Nan a strâns din dinți când a auzit asta.

- La naiba, vorbesc în calitate de polițist. Să nu faci nimic singur, a spus Sage pentru că își cunoștea bine prietenul.

- Nu am de gând să accept asta. Să joci dur așa.... până la punctul de a-l ucide pe Mac, nu pot accepta asta, cineva va trebui să moară de o parte..... a spus Nan răzbunător.

- Dar la Mac, nu te gândești la consecințe? Nu-ți faci griji pentru el? a spus Sage cu o voce gravă, făcându-l pe Nan să înghețe puțin.

- Am pregătit totul pentru asta și nu trebuie să-ți faci griji ,a spus Nan, făcându-l pe Sage să se încrunte confuz.

- Ce ai pregătit? a întrebat Sage cu suspiciune.

Sunetul deschiderii ușii de la dormitor a răsunat, făcându-l pe Mac să se întoarcă să se uite, a văzut că Nan înainta încordat.

- De ce nu ai dormit încă, este deja 2 dimineața? a întrebat Nan cu o voce aspră.

Când l-a văzut pe Mac încă se juca pe telefonul mobil.

- -Tocmai m-am trezit la miezul nopții, a răspuns Mac, care adormise la primele ore ale nopții și se trezise din nou la miezul nopții, ceea ce îl făcea să nu poată dormi.

Nan s-a dus să deschidă dulapul, a luat un prosop și a intrat în duș. S-a auzit un zgomot puternic în baie, cu sunetul înjurăturilor pe care le rostea Nan. Făcându-l pe Mac șocat până când a trebuit să se ridice și să bată la ușa băii.

- Ce naiba s-a întâmplat?a strigat Mac.

- Nu e nimic, a sunat vocea lui Nan.

Mac s-a încruntat confuz, dar se gândea că sunt probleme pe pistă și asta l-a pus într-o dispoziție proastă.

Așa că s-a întors și s-a așezat la picioarele patului. După un timp Nan a făcut un duș și a ieșit să se îmbrace, Nan nu a spus nimic, dar și-a scos țigara și a aprins-o pe balcon.

Mac s-a uitat surprins. Nan a fumat 3 țigări, apoi s-a întors, făcându-i fața lui Mac să se crispeze ușor din cauza mirosului de țigară.

- Ia-ți hainele, a spus Nan brusc, făcându-l pe Mac să ridice o sprânceană confuz.

- Unde mă duci? a întrebat Mac înapoi, întrebându-se dacă Nan îl va lăsa să-și împacheteze hainele pentru a pleca într-o excursie ca înainte.

Nan s-a dus să ia o valiză mare și a pus-o pe pat.Mac păru suspicios.

- Pune-ți toate hainele în această valiză, a spus Nan din nou.

Mac încă nu înțelegea.

- Ce sunt toate astea? a întrebat imediat Mac.

Nan s-a dus la dulap și a scos ceva și l-a pus pe pat lângă Mac.

Mac s-a uitat uimit, pentru că erau banii lui Mac, cartea de credit, pașaportul care îi fuseseră confiscate de la început, Mac s-a uitat imediat la Nan și a văzut o venă care ieșea pe tâmpla lui Nan.

Mac nu știe care este cauza furiei sau ce anume.

- Te duc acasă, a spus Nan.

Mac a simțit ca și cum un fulger i-ar fi lovit inima și întregul corp.

- De ce mă trimiți acasă? a întrebat Mac, inima lui Mac bătând cu putere.

- Este timpul să te întorci la viața ta normală, a spus Nan.

- Dar... asta înseamnă că mă vei lăsa să mă duc acasă, nu-i așa? a întrebat Mac cu ezitare.

Ochii lui s-au holbat la fața lui fără ca el să-și dea seama.

Nan a trebuit să se întoarcă din fața ochilor lui Mac în cealaltă direcție.

- Da, mi-e lene să mă joc cu tine. Și tu vrei să mergi acasă, nu-i așa?

Nan a întrebat înapoi. Mac a tăcut o vreme, dacă ar fi fost mai devreme, și-ar fi împachetat imediat lucrurile fără ca Nan să se repete. Dar acum nu voia să se atingă de nimic.

- Motivul este pentru că ți-e lene să te joci cu mine așa, nu-i așa? De aceea m-ai lăsat să mă întorc la mine acasă? a întrebat din nou Mac.

Ochii lui erau plini de durere. În ceea ce-l privește pe Nan, acesta încă mai strângea din dinți pentru a-și reprima și el emoțiile.

- Da!....O să pui o mulțime de întrebări, ți-am spus să-ți împachetezi hainele și să le pui deoparte. Poți să te duci acasă acum! a strigat Nan, până când lui Mac i s-au încins ochii, dar a încercat să se stăpânească.

Mac s-a ridicat în picioare și și-a luat cu încăpățânare propriile haine din dulapul lui Nan.

Mac a simțit că o durere furnicătoare îi străbate inima, nu credea că asta se va întâmpla și îl va face să simtă atât de multă durere.

Deși ar fi trebuit să fie fericit, dar acum îl durea inima. Mac și-a luat lucrurile, le-a băgat în geantă și a închis-o.

Nan a făcut o mișcare pentru a îl lua în brațe și a-l îmbrățișa, dar Mac a aruncat geanta departe de el.

- Nu trebuie să o faci! Îmi țin lucrurile, sunt lucrurile mele! a strigat Mac, cu vocea tremurândă, cu ochii roșii, dar nu i-au ieșit lacrimi din ochi, pentru că îl ținea cât de strâns putea, Nan însuși nu era diferit.

- Mulțumesc că m-ai lăsat să plec a spus Mac înainte de a ieși din cameră.

Nan și-a strâns pumnii cu putere și l-a urmat pe Mac afară.

Mac a rămas în picioare și l-a așteptat pe Nan în mașină, lăsându-i pe subalternii lui Nan să se privească confuzi unul pe altul.

Mașina lui Mac fusese trimisa demult la casa lui Mac dată persoanei care să o păstreze la casa lui Mac deoarece Nan îl lua si îl ducea peste tot.

Nan îl urmărește până la mașină. Cu ușa descuiată, Mac își aruncă geanta pe bancheta din spate și închise ușa până când mașina se legăna, înainte de a ajunge la partea șoferului, Nan respiră adânc și intră în mașină.

Pe drumul spre casa lui Mac, nimeni nu spuse nimic. Mac doar stătea și se uita afară din mașină, Nan se uita și el la drumul din fața lui.

Până când au ajuns la casa lui Mac la ora 3 dimineața.

- Oprește-te chiar la ușă, spuse Mac sec și nu se uită la fața lui Nan.

De îndată ce mașina a fost parcată, Mac a coborât. Nan l-a apucat de mână pe Mac.

- Întoarce-te acasă și fă-o cum trebuie, nu-l întrista din nou pe tatăl tău, a spus Nan, Mac și-a tras mâna .

- Este vorba de mine. O să mă comport bine. Nu contează cât de prost mă comport, este vorba despre mine. Nu ai niciun drept să-mi dai ordine din nou.

Mac a spus rigid și a ieșit din mașină. Și-a scos geanta cu haine și a deschis o ușă mică.

Mac s-a întors ușor să se uite la Nan care stătea în mașină. Nan nu a ieșit din mașină ca să spună ceva. Mac și-a mușcat buza, înainte de a închide poarta gardului și de a intra imediat în propria casă.

Nan s-a așezat și l-a privit pe Mac intrând în casă înainte de a-și sprijini capul de scaunul propriei mașini.

- La naiba... La naiba!!! a strigat Nan în mașină, în timp ce mâna lui lovea volanul pentru o clipă, pentru a-și descărca disconfortul din propria inimă.

În timp ce Mac intra în casă și în camera lui, a întins mâna și a deschis perdelele pentru a se uita în afara gardului.

Dar tot a văzut mașina lui Nan parcată, a privit-o o vreme și apoi s-a întors în pat.

Mac s-a întins pe pat. Ambele mâini strângeau cu putere perna.

- Cum ai putut să-mi faci asta, nenorocitule... m-ai făcut să TE IUBESC ♥️și mi-ai rănit inima în halul ăsta. De ce, de ce, de ce, de ce? a spus Mac cu supărare.

În sfârșit poate să recunoască în fața lui însuși că deja îl iubea pe Nan.

Mac nu știe când a început să îl iubească pe Nan, când furia s-a transformat în dragoste, Mac doar zâmbea în sinea lui că viața lui a fost ca o adevărată poveste de dragoste putredă pentru că s-a îndrăgostit de cineva care l-a rănit.

- Lumea asta nu este la fel de satisfăcătoare ca ficțiunea, și-a spus Mac.

• ⋅⋅ • ⋅⊰⋅ • ⋅⋅ • ⋅⋅ • ⋅⋅ • ⋅ ∙ ∘ ☽ ༓ ☾∘ ∙ • ⋅⋅⋅ • • ⋅⋅⋅ • ⋅⋅⋅

- Când te-ai întors acasă? l-a salutat tatăl lui Mac când l-a văzut pe Mac coborând în sufragerie cu ochii obosiți.

Fața lui nu mai era atât de luminoasă.

- Noaptea trecută, a răspuns Mac în liniște, înainte de a se așeza pe canapea cu o față posacă.

Tatăl lui Mac se uita la fața lui Mac fără expresie.

- Ai venit să rămâi? a continuat tatăl lui Mac, Mac a rămas puțin tăcut, dar a dat din cap în semn de acceptare.

- Da, mă voi întoarce acasă, tată ,i-a spus Mac tatălui său.

Tatăl lui Mac a rămas tăcut pentru o vreme.

- Bine, a răspuns tatăl său scurt.

- Deci, mergem împreună la birou astăzi? îl invită tatăl său, iar Mac dădu din cap în semn de acord.

• ⋅⋅ • ⋅⊰⋅ • ⋅⋅ • ⋅⋅ • ⋅⋅ • ⋅ ∙ ∘ ☽ ༓ ☾∘ ∙ • ⋅⋅⋅ • • ⋅⋅⋅ • ⋅⋅⋅

- Hei

Wei a venit și la chemat pe Nan, care stătea întins lângă acvariul cu pești încă de aseară.

După ce l-a lăsat pe Mac, Nan s-a întors acasă și s-a dus direct să doarmă lângă acvariu toată noaptea .

- Ce? Nan a răspuns încet.

- Am terminat de pregătit micul dejun, a spus Wei, care știa că Mac merse acasă pentru că aseară Nan i-a spus.

- Ei bine, de acum încolo nu mai trebuie să faci asta pentru nimeni altcineva. Nan a spus repede.

Wei s-a uitat la fața lui cu îngrijorare, chiar dacă părea la fel de calm ca întotdeauna, dar Wei putea să vadă cât de mult suferea Nan.

- Cum rămâne cu Morris, ce să facem în continuare? a întrebat Wei, trebuia să vorbească despre asta pentru ca problema să nu mai continuie.

- Să se ducă cineva să afle locul unde se ascunde, apoi să vină să-mi spună, a răspuns Nan.

- Da.

A răspuns Wei, înainte de a respira adânc și de a-l lăsa pe Nan să zacă așa.

• ⋅⋅ • ⋅⊰⋅ • ⋅⋅ • ⋅⋅ • ⋅⋅ • ⋅ ∙ ∘ ☽ ༓ ☾∘ ∙ • ⋅⋅⋅ • • ⋅⋅⋅ • ⋅⋅⋅

După ce a plecat acasă pentru 2 zile, Mac s-a întors mereu la muncă alături de tatăl său, Mac a muncit mai mult ca niciodată.

Când era timpul să se întoarcă, nu venea în fugă ca atunci când era cu Nan.

El și Nan nu s-au mai văzut, nu și-au mai vorbit, ca și cum fiecare s-ar fi întors la viața lui.

Tatăl lui Mac a deschis usa biroului fiului său.

Mac a ridicat ușor capul pentru a-l privi pe tatăl său.

- Da, a răspuns Mac.

Tatăl lui Mac s-a apropiat și s-a așezat pe scaunul de vizavi, înainte de a-i pune un plic maro lui Mac, Mac s-a uitat confuz.

- Ce este? a întrebat Mac.

- Deschide-l a spus tatăl său.

Mac l-a luat și l-a deschis, a scos documentele din el și s-a uitat la ele, înainte de a se încrunta.

- Ce este asta?l-a întrebat Mac pe tatăl său, deoarece erau documentele sale de studiu în străinătate. ....inclusiv biletul de avion, cu data stabilită peste 3 zile.

- Vreau să te întorci la școală, a spus tatăl lui Mac, făcându-l pe Mac să rămână uimit.

- Dar dacă mă duc, cine o să te ajute, tati?a întrebat Mac.

- Nu trebuie să-ți faci griji pentru asta. Am o mulțime de ajutoare, vreau doar să te întorci și să te concentrezi pe finalizarea studiilor. Vrei să te duci la școală? a întrebat înapoi tatăl lui Mac.

Mac a tăcut pentru o clipă și s-a gândit la Nan, în ultimele două zile, încă se gândea la Nan, se gândea la momentul în care era acasă la Nan de fiecare dată când era liber.

De aceea trebuia să muncească, ca să nu aibă timp să se gândească la Nan.

- Da, o să-mi termin studiile, a spus Mac cu seriozitate, pentru că se gândea că trăia deja prea mult.

Mac voia să-și facă tatăl mândru.

Tatăl lui Mac a zâmbit imediat.

- Atunci poți să te pregătești. Peste trei zile, vei zbura acolo pentru a aștepta să înceapă cursurile, a terminat de spus tatăl lui Mac.

- De când ai luat legătura și ai rezolvat asta? a întrebat Mac.

- Cineva s-a ocupat de aceste lucruri pentru mine și nu eu am fost cel care i-a contactat, a spus tatăl lui Mac.

Mac s-a gândit că ar fi putut fi secretara tatălui său cea care a aranjat totul.

- Mulțumesc tată, nu-ți face griji. voi studia, nu voi mai fi la fel de indisciplinat ca înainte, a răspuns Mac.

Acest lucru l-a făcut pe tatăl său să zâmbească satisfăcut.

Mac s-a uitat cu ochi opaci la documentul din mână.

- Probabil că noi doi nu ne vom mai întâlni niciodată.

S-a gândit Mac, chiar dacă îl durea inima.

• ⋅⋅ • ⋅⊰⋅ • ⋅⋅ • ⋅⋅ • ⋅⋅ • ⋅ ∙ ∘ ☽ ༓ ☾∘ ∙ • ⋅⋅⋅ • • ⋅⋅⋅ • ⋅⋅⋅

Ziua călătoriei a sosit, Mac și-a împachetat deja lucrurile. Avionul lui Mac decolează la ora 13:00, ceea ce l-a determinat pe Mac să meargă primul la aeroport pentru a se pregăti. Mac a fost însoțit de tatăl său, care a venit personal să-și lase fiul.

- Când ajungi, sună-mă și anunță-mă, i-a spus tatăl său.

- Da, dacă am vreo o vacanță lungă, mă voi întoarce să te vizitez,i-a spus Mac tatălui său cu voce joasă.

Mac nu a spus nimănui despre întoarcerea sa la școală, doar tatăl său știa.

- Mac! a strigat vocea lui Dew, făcându-l pe Mac să se întoarcă și să privească în sus surprins. Dew s-a apropiat de el cu Three.

- Ce faci aici? a întrebat Mac.

- Am venit să ne luăm la revedere, care este problema? Pleci și nu ai spus nimănui a spus Three.

- Nu am spus nimănui, de unde știi? a întrebat Mac.

Dew și Three s-au întors să se privească ușor unul pe celălalt.

- Cum am aflat nu contează. Eu și Three am venit să te conducem. Mă bucur că te-ai hotărât să te întorci la școală, a spus Dew.

- Hm, m-am săturat de viața mea prostească, i-a răspuns Mac prietenului său.

Ochii lui Mac s-au uitat în jur ca și cum s-ar fi așteptat să vadă pe cineva, dar a trebuit să se blesteme în sinea lui.

- Să nu stai cu niciun străin a spus Three, făcându-l pe Mac să se încrunte.

- Cu cine să stau? Eu nu sunt tu, a spus Mac, fără să fie serios.

- Nu știu, dacă nu vrei să fii omorât, atunci nu te duce să flirtezi cu tineri oriunde ,a comentat Three.

Mac s-a uitat confuz la fața lui Three.

- Bine, o să te vizitez când pot la întrerupt Dew.

Mac s-a întors apoi și i-a făcut cu mâna celui mai bun prieten al său.

- Frate Mac, trebuie să te întorci. Termină-ți studiile și întoarce-te curând.

Three a spus pe un ton serios.

Mac s-a uitat la fața lui Three înainte de a ridica mâna pentru a freca capul tânărului înainte și înapoi.

-De ce ți-e teamă că nimeni nu te va contrazice? a întrebat Mac înapoi.

- Da, nu voi fi singur ,a spus Three zâmbind, Mac a zâmbit, pentru că acum îi pasă de Three mai mult decât înainte.

- Este timpul Mac a spus tatăl lui Mac, văzând că era timpul ca fiul său să intre.

Mac și-a luat rămas bun de la tatăl său, de la Dew și de la Three, înainte de a se îndrepta spre intrare.

Mac s-a întors să se uite din nou la Three, precum și să se uite în jur, a zâmbit tatălui său și prietenilor săi. Înainte de a intra, Mac s-a îndreptat spre poarta pe care trebuia să intre, cu o expresie goală pe față. Mai era încă suficient timp. Apoi s-a așezat pe un scaun de lângă geamul care dădea spre aeroport.

Trr... Trr.. Trr..

Telefonul lui Mac a sunat nu apucase sa își închidă telefonul.

Mac l-a ridicat ca să se uite, înainte de a rămâne amorțit când a văzut că era numărul lui Nan. Mac a ezitat puțin, dar apoi a apăsat să răspundă la apel.

- Răspunzi greu la apel a răsunat mârâitul lui Nan, făcându-l pe Mac să închidă puțin gura, nu mai vorbise cu Nan de când plecase .

- Ai auzit asta? Vocea lui Nan a răsunat din nou.

+-Hmm, a răspuns Mac scurt.

- Nu poți să spui nimic?a întrebat Nan.

Mac a respirat adânc, neînțelegând de ce la sunat Nan.

- Ce vrei? a întrebat Mac, ochii îi ardeau acum.

- Ești dispus să înveți?A sunat vocea lui Nan.

Mac a înghițit greu saliva din gât, pentru că nu știe cum de știa Nan că își va continua studiile.

- -Um, a răspuns Mac, scurt ca întotdeauna, pentru că nu știa ce să spună.

În plus, dacă ar fi spus-o cu voce tare, vocea i-ar fi tremurat atât de mult încât Nan ar fi putut simți cu siguranță.

- Nu-l întrista pe tatăl tău, are mari speranțe în tine ,a spus Nan din nou.

- -Huh, răspunse din nou Mac , înainte de a tăcea, dar Mac știa că Nan nu închisese.

Vocea pasagerului din avionul în care se afla Mac a răsunat. Câțiva oameni s-au ridicat și au așteptat să se urce. Dar Mac stătea în continuare pe același scaun.

- Concentrează-te pe finalizarea studiilor, te voi aștepta aici, în casa mea.

Vocea lui Nan s-a auzit, făcându-l pe Mac să rămână nemișcat de neînțelegere.

- De ce trebuie să mă aștepți? a întrebat Mac, cu vocea tremurândă.

- Pentru că... TE IUBESC ♥️

De îndată ce Nan a terminat de vorbit, linia a fost imediat tăiată, dar vocea lui Nan încă mai răsuna în urechile lui Mac, pe lângă lacrimile pe care îi curgeau încet pe față.

- Huh... de ce trebuie să-mi spui acum? Huh, de ce, huh?

Mac a plâns necontrolat. Mac era bucuros că auzise cuvântul dragoste de la Nan, dar trebuia să plece și astăzi.

- Domnule, ce s-a întâmplat? Ofițerul s-a apropiat și l-a întrebat pe Mac cu îngrijorare. Mac și-a șters lacrimile.

- Nu este nimic, mulțumesc, a spus Mac cu o voce tremurândă înainte de a se apropia pentru a înmâna biletul de îmbarcare în avion.

- Am spus deja asta......și-a spus vocea lui Nan în timp ce stătea întins pe spate lângă acvariul cu pești care este colțul preferat al lui Mac din casa lui.

În mâna lui Nan se afla telefonul mobil pe care tocmai îl închisese, după ce îi spusese că îl iubește, nu mai voia să audă vocea lui Mac pentru că s-ar putea să-l facă intolerabil până la punctul de a-l trage pe Mac înapoi să locuiască cu el, ca de obicei.

Lăsându-l pe Mac acasă în acea noapte, nu a simțit decât durere, plus că trebuia să o facă pentru Mac.

Bip... Bip...

Mesajul de pe telefonul mobil al lui Nan a sunat, făcându-l pe Nan să apese și să-l citească imediat. Când a văzut că era numărul lui Mac care îi trimitea ceva.

... ASTEAPTĂ-MĂ

Nan a zâmbit în sinea lui. Când a terminat de citit mesajul lui Mac, s-a uitat la cer cu un zâmbet moale.

• ⋅⋅ • ⋅⊰⋅ • ⋅⋅ • ⋅⋅ • ⋅⋅ • ⋅ ∙ ∘ ☽ ༓ ☾∘ ∙ • ⋅⋅⋅ • • ⋅⋅⋅ • ⋅⋅⋅

Au trecut 8 luni

- Hei, am pus apă aici.

Vocea lui Wei a răsunat din spate.

Nan era întins pe o saltea lângă iazul cu pești la sfârșitul zilei, în timp ce era ocupat să-și conecteze căștile la telefonul mobil.

- Da, mulțumesc, a răspuns Nan.

Wei s-a uitat la fratele său și a clătinat din cap. Din ziua în care Mac plecase, ori de câte ori Nan era liber, venea întotdeauna și se întindea aici și apoi dormea uitându-se la poza lui Mac de pe telefonul mobil, poză trimisă aproape zilnic, deoarece Nan angajase oameni care să îl țină la curent periodic cu noutățile despre Mac, iar Nan nu mai vorbea cu Mac.

De când Mac a plecat, Mac obișnuia să îl sune ....Dar Nan nu răspundea la apel, nu că nu ar fi vrut, dar Nan se temea să nu-i simtă lipsa lui Mac până când nu-și încălca promisiunea făcută tatălui lui Mac.

Nan a dat drumul la muzica de pe telefonul mobil și a ascultat în timp ce cânta.

Nan a observat că cineva mergea în spatele său, dar s-a gândit că ar putea fi propriul său subordonat, așa că nu i-a păsat.

- Ugh

A strigat Nan în grabă. Când, deodată, cineva a căzut pe spatele lui în timp ce el stătea întins pe burtă.

- La naiba! Cine este?a strigat Nan, întorcându-se să se uite la persoana care căzuse peste el.

- Eu sunt, a sunat o voce pe care Nan și-o amintea bine.

A tăcut pentru o vreme când a văzut chipul persoanei care l-a strivit.

- Mac...

Nan l-a apucat pe Mac să se întindă lângă el, precum și să-l călărească rapid.

- Vrei să te rănești? a întrebat Nan cu voce joasă. Mac s-a uitat la el.

- Îndrăznești să mă rănești? a întrebat Mac înapoi fără teamă, Nan a schițat un zâmbet în colțul gurii înainte de a se apleca să-l sărute lung pe Mac.

De îndată ce buzele lor s-au întâlnit, limbile fierbinți ale celor doi s-au conectat instantaneu.

Fiecare parte împingând limba celeilalte înainte și înapoi.

Nan a supt vârful limbii lui Mac, până când un geamăt a răsunat din gâtul lui Mac, precum și împingându-se ușor în pieptul lui Nan.

Nan s-a îndepărtat încet, dar și-a apăsat în continuare buzele. A mai repetat de câteva ori, în timp ce a mușcat ușor buza de jos a lui Mac și i-a dat drumul, Mac s-a încruntat imediat.

Ochii lor s-au privit unul pe celălalt.

- De ce te-ai întors sau nu îți termini studiile?la întrebat Nan cu o voce aspră.

- Universitatea mea este închisă timp de 1 lună, așa că m-am întors să văd dacă oamenii de aici s-au transformat deja în ruine, a spus Mac.

De data aceasta au avut loc multe schimbări. Mac se dedică studiilor și își cheltuiește banii cu înțelepciune. Poate pentru că este obișnuit să fie limitat în cheltuieli și i-a părut rău și pentru tatăl său.

Uneori, Mac a sunat înapoi pentru a discuta posibilitatea de a se întoarce, dar Nan nu a răspuns niciodată la telefon.

La început Mac a fost furios și rănit, dar a aflat adevărul mai târziu, deoarece Nan nu l-a mai sunat.

- Cine este carcasa mea?a întrebat Nan.

Mac nu a răspuns, ci s-a uitat fix la fața lui Nan.

- O să mor, nu vezi? a răspuns Nan, ridicând o sprânceană la Mac.

- Știi, ar fi bine să nu mă mai întorc, a spus Mac cu o voce răgușită.

Nan a râs ușor lăsându-l pe Mac frustrat.

- Deci ai venit aici, tatăl tău nu se supără? a întrebat Nan, Mac s-a uitat la Nan.

- Tatăl meu a fost cel care m-a trimis, nu știi? a întrebat Mac, făcându-l pe Nan să ridice o sprânceană în confuzie.

- De ce nu mi-ai spus nimic? Dacă tatăl meu nu mi-ar fi spus despre asta, nu aș fi știut nimic, a mormăit Mac.

Nan a lăsat să iasă un mic oftat când și-a dat seama că Mac știa totul.

Nan i-a mărturisit tatălui lui Mac încă de la început când l-a cunoscut.

Nan i-a spus tatălui lui Mac că a fost prietenul lui Mac și că l-a violat.... dar nu a spus toată povestea pentru că nu voia să fie mare lucru, voia să repare el însuși ceea ce făcuse.

La început, tatăl lui Mac a fost supărat, dar când a văzut că Nan îl ajuta să schimbe caracterul lui Mac, s-a hotărât în această privință.

Prin urmare, tatăl lui Mac nu s-a opus ca fiul său să locuiască cu el. Dar tatăl lui Mac a făcut o înțelegere cu Nan pentru a se revanșa pentru greșelile sale.

Tatăl lui Mac îi cere lui Nan să-i schimbe caracterul lui Mac și vrea ca fiul său să se întoarcă și să-și termine studiile cu condiția să nu ia legătura cu Mac până când fiul său nu-și termină studiile, să nu se întâlnească, iar Nan să nu vorbească nimic.

Nan trebuia să ajute periodic la fabrica tatălui lui Mac și să nu-i spună nici lui Mac despre asta.

Dar se pare că însuși tatăl lui Mac i-a spus totul fiului său.

Nan care a contactat oameni pentru a-i găsi lui Mac un loc de studiu, cazare și zbor.

La început nu s-a gândit să-l trimită pe Mac atât de repede, pentru că mai erau 2 luni până la deschiderea universității la care Mac studiază, dar cu problemele lui cu Morris.....Vrea ca Mac să fie în siguranță și nu vrea ca Mac să sufere din cauza lui, așa că l-a trimis mai întâi acasă pe Mac și a trimis oameni care să-l însoțească pe Mac de la distanță.

- Și Morris? a continuat Mac, iar Nan a suspinat din nou.

- Cine ți-a spus din nou?a întrebat Nan.

- Dew și Three au zburat la mine și mi-au spus despre asta, a răspuns Mac.

Dew și Three știau despre Morris și i-au spus lui Mac că, după ce a plecat să studieze, Nan l-a atacat pe Morris a fost atât de violent încât Morris a fost internat în spital,....fiind învinuit că i-a lăsat pe oameni să-l împuște pe Mac.

Morris însuși a fost arestat preventiv, fiind acuzat de tentativă de omor prin contract și de trafic de droguri, deoarece Sage a găsit o mulțime de dovezi în casa lui Morris.

Acum Nan era liniștit, pentru că Sage lămurise totul.

- Tu știi totul, a spus Nan, încă îl călărea pe Mac.

- Dar vreau s-o aud de la tine. Vorbește-mi, o să mori? Ți se va întări gura, ce naiba se întâmplă? Nu sunt destul de deștept ca să vorbesc cu tine despre orice, a spus Mac.

- Cine naiba este atât de încăpățânat? a întrebat Nan înapoi, îngustându-și ochii la Mac, Mac s-a încruntat.

- Ai uitat ce ți-am spus înainte de a merge la școală?a repetat Nan, făcând ca fața lui Mac să se încălzească.

- Încă nu mi-ai spus și vorbești despre mine că sunt încăpățânat ,a spus Nan sarcastic, Mac și-a mușcat ușor buza, pentru că este adevărat ce a spus Nan, Mac nu a spus niciodată că îl iubește pe Nan.

- Cântă-mi mai întâi un cântec, a cerut Mac.

- Ce naiba vrei să cânt? a întrebat Nan, Mac nu a mai spus nimic, dar s-a uitat la el cu ochii nemișcați. Nan a râs încet .

- Acum pune presiune pe mine cu ochii. Bine, voi cânta pentru tine, a spus Nan cu un zâmbet răutăcios, făcându-l pe Mac să zâmbească ușor.

- Spune..., spune că ne avem unul pe celălalt,

Spune că e scump, Stai...

Nan a cântat o melodie, înainte ca Mac să-i pună mâna la gură.

- La naiba, iar te joci cu mine ,a spus Mac pe un ton supărat.

Nan a cântat ca să-l tachineze. Nan i-a luat mâna lui Mac de la gură și i-a sărutat palma lui Mac.

- Ei bine, mi-ai spus să cânt un cântec pentru tine. Nu mi-ai spus ce cântec, a spus Nan înapoi.

Mac a suspinat greu înainte de a-l împinge să se ridice în picioare.

Apoi Mac s-a mutat și s-a așezat rigid.

Nan a zâmbit ușor, înainte de a se mișca să-l îmbrățișeze pe Mac din spate și să-și pună fața în jurul urechii moi a lui Mac.

Melodie:

Nu știu cât timp te-am așteptat,

Dar ceea ce îmi amintesc

Este că te am doar pe tine chiar și atât timp ...

Oriunde ai fi, mă mai iubești?

Nu știu, dar ceea ce știu este că nu m-am răzgândit.

Sunt încă aici, deși sunt singur

Nu e greșit că încă te iubesc?

Indiferent cât de departe suntem noi doi în ziua de azi

Voi aștepta în continuare cu speranță. Încă nu s-a schimbat

Indiferent cine mă vede ignorant

Sunt la fel.

Când tu ai un mod de viață diferit de al meu.

Nu te pot opri, dar voi trăi ca să te aștept.

Până în ultima zi.

Te-ai născut ca să întâlnești pe cineva pe care îl caut de mult timp

Făcându-mă să realizez cât de valoros ești,

Voi fi aici chiar dacă nu mai există Nimeni altcineva.

Nu e greșit că încă te iubesc?

Nu contează cât de departe suntem Noi doi de ziua de azi.

Voi aștepta în continuare cu speranță. Încă nu s-a schimbat.

Nu contează cine mă vede ca fiind ignorant

Sunt tot același

Te voi aștepta, chiar dacă cineva mă crede ignorant

Nu e greșit că încă te iubesc

Nu contează cât de departe suntem Noi doi de astăzi

Voi aștepta în continuare cu speranța încă neschimbată.

Nu contează cât de mult timp,

Tu vei fi acolo

Nu e greșit că te am doar pe tine în inima mea?

Oricum ar fi, eu te voi iubi.

Mac stătea în tăcere și îl asculta pe Nan cântând. Inima i se umfla și fața i se înroșea de căldură.

- Ți-am cântat, a spus Nan după ce cântecul s-a terminat. Mac și-a mușcat buza și și-a reținut zâmbetul pentru că era puțin jenat.

- Pot să te mai întreb un lucru?a spus Mac.

- Ce altceva? a întrebat Nan înapoi.

- De ce trebuie să fii rau cu mine?a întrebat Mac cu curiozitate.

- De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? Ai o mulțime de întrebări, nu-i așa?

Nan a răspuns tachinând.

Mac s-a întors să se uite la Nan cu ochii încețoșați, până când Nan a schițat un zâmbet din colțul gurii.

- De ce trebuie să mă iubești? a întrebat Nan pe un ton serios, făcându-l pe Mac să se oprească o clipă, înainte de a se uita în cealaltă direcție pentru că se simțea puțin jenat.

Nan a râs încet precum și l-a îmbrățișat și mai tare pe Mac.

- Hei, nu vrei să spui ceva? a întrebat Nan cu un ton glumeț.

- De ce?

Mac s-a prefăcut că întreabă.

Dar Nan a blocat fața lui Mac înapoi spre el și l-a sărutat rapid, făcând ca întrebarea lui Mac să fie uitată.

Nan l-a sărutat pe Mac cu pasiune, ca și cum ar fi vrut să recupereze distanța din ultimele 8 luni.

Mac nu știa acest lucru, era o prostie, dar trebuia să aibă răbdare să aștepte ziua în care vor putea fi din nou împreună.

Nan îl sărută pe Mac până când fu satisfăcut, acesta se îndepărtă încet. Cei doi încă se priveau unul pe celălalt.

- Nu mă întreba de ce am fost rău cu tine, de ce ar trebui să fac totul pentru tine, de ce nu ți-am spus niciodată nimic, de ce trebuie să îndur totul pentru tine. Pentru că răspunsul este același ca atunci când ți-am spus înainte de a merge la școală, Nan spuse pe un ton serios.

Mac a lăsat să iasă un zâmbet ușor.

- -Știu, pentru că și eu TE IUBESC ♥️ a răspuns Mac cu fața roșie.

Nan a schițat un zâmbet larg de satisfacție, știa de mult timp ce simțea Mac pentru el. Chiar dacă Mac nu vorbea despre asta, dar Nan știa.

- Ar trebui să mă ridic și să dansez

Via Rae pentru a sărbători faptul că ai spus că mă iubești?a întrebat Nan cu un zâmbet, iar Mac a râs în hohote.

- La naiba, ajunge, ar fi bine să nu te mai joci cu picioarele mele, a spus Mac în glumă, pentru că știe că prietenul său doar îl tachinează.

Nan a râs în hohote și l-a îmbrățișat din nou pe Mac.

Nan s-a gândit că va prețui mult timp zâmbetele și râsetele celui care se află acum în îmbrățișarea lui, la fel de mult ca un sătean sălbatic.

SFÂRȘITUL MINUNATEI POVESTI

Nan❤️‍🩹Mac

Notă:

Puteți lăsa comentarii ...cum vi s-a părut această minunată poveste? Cum este finalul?

Nu uitați vor veni si 3 capitolele speciale ♥️❤️‍🩹

Eu vă mulțumesc din suflet pentru că ați fost alături de mine pe tot parcursul acestei povești.

Lectura Plăcută 😘